•  Cornel Mihai Ungureanu


sus

Cornel Mihai Ungureanu

 

În jocul magic ºi deloc facil al poeziei

(George Vulturescu, Grota ºi literele, editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013)

 

george vulturescu - grota si litereleDoi sunt pilonii pe care îºi întemeiazã George Vulturescu volumul Grota ºi literele, editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013: credinþa ºi profesia de credinþã - scrisul. Vizibili din primul poem, Numele Tãu este în siguranþã - „Îngropat adânc în gura mea e numele Tãu / precum într-un buncãr din care soldaþii / încercuiþi / nu mai pot ieºi”, „Numele Tãu este în siguranþã / sub calota craniului meu e cald ºi bine / literele cresc când e cald ºi e bine / precum cresc dinþii din gingia crudã” (p. 13) - ei au rãdãcini adânci în fiinþa poetului ºi susþin construcþia cãrþii, alcãtuitã ºi ea din douã pãrþi: Scaunul gol de lângã foc ºi Viespe pe grotã. 

Poemele ce alcãtuiesc întâiul ciclu ar putea pãrea, la prima vedere, mai eterogene, dacã nu ar fi legate pe dedesubt de acelaºi fir obsesiv: scrisul. ªi, implicit, de un altul, însoþitor: condiþia de destin a creatorului, într-o lume cãreia nu-i (mai) arde de poezie. Interogaþia, meditaþia, contemplaþia, privirea din afarã ºi dinlãuntru sunt uneltele de care George Vulturescu nu se desparte nicio clipã.  „Prejudecata cã picãturile de ploaie se aud doar / Pe acoperiºurile de tablã / A fãcut sã se înmulþeascã oamenii cu urechi de tablã // Oare o coalã de hârtie cu poeme-rãsucitã / Fãcutã sul, poate fi o trâmbiþã? / Pot cuvintele scrise pe ea sã se facã de os / Precum solzii reptilelor, pot sã se facã de alamã?”, se întreabã în Poem pentru oamenii cu urechi de tablã (p. 14)

În ochiul exterior, ochiul din pahar, ochiul orb, ochiul lucid al poetului se reflectã o lume miticã, tradiþionalã, cu vechi hotare ºi repere precise: valea Homorodului, Dealul Toboºarilor, cu Someºul care trece huruind, „ai impresia cã târãºte lanþuri prin nãmoluri”, cu prieteni dispãruþi - prezenþa înseamnã absenþã când e vorba despre scaunul gol de lângã foc, dar ºi cu nostalgia copilãriei, întotdeauna un moment de forþã: „Paracelsus râde din atelierul lui: / «Cine vrea mai mult de la o rozã: / Cine vrea mai mult de la casa copilãriei / Decât momentul când mama îþi întinde o felie / De pâine ºi un pahar de lapte aburind»?” - Felia de pâine din mâna mamei (p. 17).

Punctul de Nord - cã tot vorbim de un poet al Nordului, cum îl numeºte Irina Petraº în prefaþa volumul, elocvent intitulatã „Elogiul literei” - cãtre care George Vulturescu se întoarce cu obstinaþie este scrisul: „... Acum stau la masã ºi scriu / câini tineri întind între dinþi coala de hârtie / ca o halcã de carne / nu te poþi ascunde nici într-un tufiº când scrii / huo, potãilor” sau „pagina albã - câmpia ta de nervi / un cuvânt e o pojghiþã de argilã sub care / nãclãiesc nãmoluri” - Chipul cãlãreþului (p. 17-18). Truda benedectinã asupra cuvintelor este doar parte dintr-o dragoste totalã, dedicatã, pe care autorul o mãrturiseºte necontenit: „(...) precum omizile ghiftuite de/  frunze atârnând pe crengile uscate:/ am stat lângã cãrþi mai mult decât lângã / arborii din ograda casei. mai mult decât lângã / mormintele pãrinþilor mei din Tireac, Gheorghe ºi / Irina// am rotunjit fiecare literã precum mã îmbrãca frumos mama/  pentru a intra în bisericã (...) / nu prin cãrþi vii, Doamne: sub rândurile Bibliilor / eºti precum cârtiþa prin lut / nu-i literã pe sub care sã nu fi scormonit, pe care sã/ n-o cred fir de porumb sau de smochin,  nu-i literã pe/ care sã n-o fi copiat de mii de ori precum rândunicile/  copiazã pe cer spiralele peºtilor din lacuri” - Precum cârtiþa prin lut (p.21).

George Vulturescu ºtie cã „un poem bun se scrie greu”, dar ºi cã „unde a fost o literã cineva a vãzut” ºi, fãrã sã-i pese de „nepãsarea” lumii, are credinþa cã semnul sãu va fi observat ºi va rãmâne, aºa cã îºi exerseazã meºteºugul în atelierul ambulant pe care îl poartã cu sine, atinge cuvintele, le ºlefuieºte ºi le ordoneazã, în jocul magic ºi deloc facil al poeziei: „când trece norul peste hârtia ta de scris / cuvintele nu intrã în porii hârtiei / ca broaºtele pe lacuri stau la suprafaþã ºi / orãcãie (...) pe coala de hârtie umbra cuvintelor intrã ºi ea / în albul hârtiei / ca o urmã de copitã în luturi” - Norii (p. 28).

Gândurile, frãmântãrile, întrebãrile poetului legate de rostul acþiunii sale modelatoare continuã în partea a doua a cãrþii, Viespe pe grotã: „Eu fac ceea ce ºtiu sã fac, Misail: / scriu litere pe pagini/ poetul nu are nici o apãrare în afara versului / nici Ochiul de Cucuvea nu are nici o apãrare / în afara Nopþii / ºi goleºte în Dumnezeu tot ce vede (p.104), „Sunt în grota mea zilnicã, în cavernele / literelor mele” (p. 65), “stau aplecat asupra literelor precum ochiul deasupra unei fântâni”, “Continui sã scriu ºi sã vãd totul”, „Nãpârlesc de la o literã la alta: / scrisul e noua mea piele” (p. 102), „Nu le-am zis literelor sã mã urmeze, Misail, /  ca ºi cum aº fi o literã mai amre/  ºi demnã de urmat; / nu le-am cerut nici sã se urce la cer în lipsa mea/ precum niºte fecioare neprihãnite” (p. 86), „Ce crezi cã e miere: ceea ce rãmâne pe buze/ sau ceea ce se topeºte? Sunetul cuvântului sau tãcerea / lui? Lasã-te uimit de golul din litere/  de vaierul lui / în care-l vei primi pe celãlalt din litera alãturatã” (p. 69)”, „Am ca ºi tine, Misail, ochii pironiþi pe / peretele firidei: þes cu ei brâie de cuvinte”, „Tu ai rugãciunea, Misail, / eu am pus totul în versuri” (p. 90), „O procesiune neagrã este scrisul:/ literele trec dintr-un cuvânt în altul - / lampada vitae - hãuie ca niºte coji goale. / Precum eremitul, trecând din chilia sa/ în grota lumii, este Scribul” (p. 91), „saltul meu mortal e de la literã la literã, Misail, / sau de la literã la cruce?” (p. 102).

Viespe de grotã este un miez tare. George Vulturescu are de partea sa puterea, maturitatea, experienþa poeticã necesare pentru a obþine dintr-o sihãstrie asumatã, „nu existã drumuri pânã la grotã ºi nici mai departe”, o meditaþie de adâncime, care îmi aminteºte „tãietura subþire, «diafanã» ºi foarte adâncã (cel puþin cinci minute nu curge deloc sânge) din unele romane japoneze foarte bune”, despre care vorbea Ion Buzera. Nu întâmplãtor reapare motivul cuþitului - „numai cuþitul poate sparge bubele cãrnii; / numai cuþitul sprijinit pe muchie de cuþit/ poate susþine echilibrul lumii”, cuþitul care „nu-i decât adevãrata distanþã dintre om ºi om” ºi trece din mânã în mânã: „crescuserã cuþite peste noapte / lame de cuþite alb-vineþii pe / toate holdele”, „o oaie s-a apropiat încet ºi a intrat între lamele/ cuþitelor de pe holdã, apoi altã mogâldeaþã, ºi altã/ oaie. «Nu intraþi, proastelor», le-am strigat, / dar ele aveau deja buzele zdrobite, sfâºiate. /Scame de lânã atârnau pe tãiºurile metalice/ dar oile se afundau mai departe, mai departe/ ºi moartea trecea în spatele lor grijulie”.

Dialogul cu sihastrul Misail, la Turnu, sub munþii Coziei, este o privire în adâncul oglinzii, o întâlnire anticipatã, pregãtitoare, cu propriul mormânt, „o scarã înlãuntrul meu / cãtre morþii mei cu care mã îngrop tot mai adânc”. Grota exterioarã o include pe cea din propria þeastã, „care s-a sãpat singurã în noaptea creierului sau în amiaza cãrnii”, sãlaº al nostalgiei, „lupanar al amintirilor” - „În grota de la Turnu te scufunzi în / cealaltã vâltoare: a amintirilor” (p. 84). Poetul nu se fereºte sã îºi înfrunte condiþia: „dar sub calota craniului / În cealaltã grotã / ªuierul / Vuietul / Burniþa spaimelor”, ºi ajunge pe un drum firesc: se „pierde în Dumnezeu”, ochiul sãu este acum „aþintit spre Evanghelii”, spre rugãciunile care atârnã pe pereþi „ca niºte omizi slabe”, spre icoane sub care zac „rugãciunile noastre / Ca niºte snopi / Pregãtiþi pentru treierat”, iar lumina mântuirii calmeazã teama de moarte - „în razele grotei ochiul meu, Doamne, / e un viespe de grotã /care te extrage ca pe-o scânteie din cremenea stâncii” (p. 97) În acelaºi timp însã, poetul, însingurat ºi împãcat nu doar cu aceastã însingurare, dar ºi cu gândul sfârºitului, se întoarce mereu la poezie, fãrã de care nimic nu existã sau nu are sens. Spre meritul sãu, aceastã explorare intimã stã mereu la umbra unei conºtiinþe scriitoriceºti mai rar întâlnite ºi a unei responsabilitãþi dusã pânã pânzele albe. Nicio urmã de falã, niciun surplus de orgoliu, niciun þipãt de disperare. Doar aplecare tenace, sisificã, asupra cuvintelor ºi, sub veghea îngerilor ºi a lui Dumnezeu, transformarea acestora în versuri intense, uneori incandescente ca pietrele zvârlite de vulcan. În Grota ºi literele, titlu inspirat ºi edificator, George Vulturescu arde pentru poezie ca ºi cum ea ar fi totul, chinul ºi leacul - miraculos ºi izbãvitor.

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey