•  „Ce te faci ºi cu Arta asta?!” - Conversaþie despre portrete
•  Artã: Banca din faþa porþii
•  Film: 12 ani de sclavie
•  Muzicã: Burial, Rival Dealer
•  To(l)ba de jazz - VIII
•  Teatru: Atelier de actorie, Cãtãlin Bãicuº
•  Teatru: Café Teatru Play


sus

Valentin Boiangiu

 

Betty
Conversaþie despre portrete

 

MD:-Arta portretului a pornit de la concurenþa cu oglinda?

VB:-Eu cred cã a pornit dintr-o necesitate de adulare. Primele portrete nu erau autoportrete.
Portretele sunt o formã de construire sau de întregire a unei identitãþi. ªi sunt condiþionate de caracteristici ale societãþii.
ªi capetele enorme din Insula Paºtelui sunt portrete, dar mult diferite de portretul roman al lui Constantin sau de portretele lui Auerbach sau ale lui Bacon.

MD:-Eu nu la autoportrete m-am gândit ci la dorinþa clientului de a se vedea pe pânzã, cât mai aproape de imaginea dintr-o oglindã.

VB:-În unele cazuri da... dar, dupã pãrerea mea, prea puþine. De multe ori fidelitatea nu era apreciatã. Mai mult flatarea. Depinde mult de epocã ºi de societate. De exemplu fidelitatea de tip fotografic s-a dus naibii odatã ce s-a inventat camera foto. Artiºtii ºi modelele cãutau o alternativã. La expresioniºti ºi mai mult.

MD:-Deci portretul a început ca o cale de flatare? De automãgulire? Asta în cazul portretelor comandate.

VB:-Nu prea se ºtie. De la început... S-au gãsit prea puþine în Europa, din antichitate. S-au gãsit ceva portrete romane pictate în Egipt. Nu e clar de ce au fost fãcute. Dar erau de o mãiestrie surprinzãtoare. Erau, totuºi, portrete ale unor oameni de nivel social cel puþin mediu. Nu e clar dacã au fost comisionate, dar ºansele cele mai mari sunt cã da. ªi sunt foarte flatante. Personalitatea noastrã socialã este o creaþie a pãrerilor ºi gândurilor celor din jur.

MD:-ªi când au prins gustul, artiºtii, de a face portrete fãrã sã fie comandate?

VB:-Mmmmm, cred cã nu e o graniþã anume. S-a tot întâmplat. Poate cel mai mult dupã modernism. Dar ºi Leonardo tot desena feþe, ba dupã modele, ba fanteziste sau exagerate, groteºti, fãrã sã i le comande cineva. Camera foto a schimbat mult atitudinea artiºtilor ºi a clienþilor. Se poate spune cã dupã 1960, când a început sã se punã problema teoreticã a artei conceptuale, lucrurile s-au schimbat ºi mai mult. Tradiþiile au fost examinate mult ºi execuþia unui portret a devenit plinã de denotaþii ºi conotaþii conceptuale. Chiar fidelitatea fizicã, externã, a unei persoane, a început sã aibã simbolism sau înþelegeri intelectuale de alte niºe.

MD:-Mã gândesc la atracþia faþã de portret. De ce îºi doreºte cineva sã se vadã într-un tablou?
De ce artistul þine sã transpunã pe pânzã chipul cuiva? De ce vrea publicul unei expoziþii sã vadã pe pereþi chipurile altor oameni? Sigur, timpurile moderne aducând o datã în plus provocarea fotografiei.

VB:  Sunt chestiuni mari ºi diferite.
Timpurile moderne au inventat fotografia dar nu au promovat-o în faþa altor manifestãri artistice. Deschid computeru' sã-þi dau ºi exemple.
boiangiu1Iatã un portret de familie fãcut de Gerhard Richter [vezi 1]. Aici problema se pune într-un mod total netradiþional. Asta e o picturã în ulei, dupã o pozã de familie, dintr-o provenienþã necunoscutã lui Richter care ne spune cã, în aceastã serie de portrete pe care le-a fãcut prin anii '60 ºi le mai face ºi azi, artistul nu trebuie sã-ºi cunoascã modelul ºi modelul nu trebuie neapãrat sã vadã lucrarea. ªi în lucrare nu trebuie arãtatã nicio caracteristicã interioarã a modelului, statutul social, emoþiile, etc. ªi nici artistul nu trebuie sã- ºi etaleze personalitatea ºi sentimentele lui/ei în execuþia lucrãrii. ªi atunci tu, ca public, te întrebi la ce dracu' te mai uiþi la ea?!
Eu am vãzut-o expusã (a fost parte a unei retrospective de portrete ale lui Gerhard Richter acum vreo 4 ani la National Portrait Gallery) ºi mi s-a pãrut o lucrare superbã. Dar nu ºtiam de ce.

MD:-În târgurile de antichitãþi se comercializeazã fotografii de familie. De multe ori nu scrie nimic pe verso. Practic nu poþi ºti cine sunt acei oameni. Dar sunt destui atraºi de asemenea fotografii ºi le colecþioneazã.

boiangiu2VB:-Cam de acolo se inspirã Richter ºi mulþi alþi 'portretiºti' contemporani.
Te-ai întrebat de ce? De ce unii le reinterpreteazã într-un spaþiu pictorial? Care este legitimarea acestui act de creaþie?
Uite încã un exemplu, de la Joachim Schmid, un fotograf german care nu are aparat foto ºi propune o serie de portrete fãrã identitate, gãsite. [vezi 2]  Mã rog... în fragmente. Le putem numi portrete? Sau pe acelea fãcute de Richter?

MD:-Da, îmi place. Colaj.

VB:-Uite încã un exemplu din Richter, parte din ciclul Baader Meinhoff, un ciclu pe care Richter l-a fãcut dupã fotografii din presã. [vezi 3]

boiangiu3MD:-Astea sunt picturi?

VB:-Da. Uleiuri. Cam 1m x 1m. Poate ai auzit de Baader-Meinhoff Complex în anii '70 în Germania.

MD:-Nu ºtiam.

VB:-Era un grup de extremã stângã, foarte violent. În cele din urmã au fost arestaþi, dupã multe atentate ºi crime împotriva capitalismului, ºi au fost încarceraþi cam toþi în aceeaºi închisoare. Au murit toþi în puºcãrie ºi declaraþi oficial „sinucigaºi”. E ºi un film german. Este ºi o carte excepþionalã despre cazul ãsta. Mã rog, notoriu în Germania. Cum îþi imaginezi, în presã ºi peste tot.

MD:-„Crime împotriva capitalismului” :)

VB:-Da, chiar aºa.
Feþele lor erau foarte vizibile, bineînþeles cu un unghi peiorativ din partea presei dar, totuºi, deveniserã faimoºi. Publicul se putea uita la diverse fotografii cu chipurile lor.
Richter a ales aceste subiecte în vremea în care Warhol fãcea lucrãri cu Marlyn Monroe ºi Jackie Kennedy. El a fãcut niºte criminali. Se poate dezbate cã Richter a fãcut acelaºi lucru ca ºi Warhol, un fel de Pop Art. Dar întrebarea care se pune este de ce, cum ai zis ºi tu, publicul consumã aceste imagini ale unor oameni pe care nu-i cunoaºte ºi la care nici virtuozitatea artistului nu prea e vizibilã. Atunci despre ce e vorba? ªi asta mai e portretisticã? Dacã nu, atunci ce e?

MD:-Este un miraj al chipurilor, inclusiv sau poate mai ales, al necunoscuþilor?
În fond ºi în ziare lumea cautã sã vadã chipul personajelor.

VB:-Nu e numai asta. Parþial ai dreptate. Eu te întreb artistic. Imaginile acestor artiºti sunt artã? Sunt portrete? De ce intri în galerie sã le vezi? ªi la ce te uiþi? Este vreo diferenþã între cele menþionate ºi un portret oficial al lui Ceauºescu? Poate cã te duc pe un tãrîm pe care nu vrei sã fi.

MD:-Cred cã lumea vrea sã vadã tablouri cu Ceauºescu. Înainte de '89 nu ar fi vrut dar acum sigur ar vrea.

VB:-Asumare nefondatã. Nu ºtii.

MD:-Presupun. A fost o expoziþie a Marilenei Murariu, cu Elena Ceauºescu în ipostaze tari.
[ttp://www.modernism.ro/2011/05/09/marilena-murariu-despre-elena-in-general-galeria-simeza/]

VB:-Mã rog, nu e vorba neapãrat de Ceauºescu. Þi-am dat niºte exemple de percepþie ºi de problematicã despre portrete. Aceºti artiºti urmeazã pe undeva ideile filosofilor post-structuraliºti, ca Roland Barthes, Baudrillard, Foucault.
Am citit mult ºi mi-am scris chiar ºi disertaþia pe asta. Am ajuns ºi prin sãli de disecþie. Desenam mult atunci. Capete. Nu identitãþi, capete.

MD:-De ce trebuie sã vezi chipul ºi trupul de la disecþie?

VB:-Mã interesa organizarea unui cap uman. Mã rog, disecþiile erau pentru doctori... La ei e clar de ce trebuiau sã le vadã. Dar eu nu desenam numai asta. ªi mulþi vii. Capete multe.
Acolo am fost pentru cã am putut. Voyeur. Hahahaha... Fascinant.

MD:-Un fel de still life?

VB:-Very still.... hahahaha

MD:-Care e diferenþa dintre still life ºi portret?

VB:-De fapt nu prea e... doar puþin, poate, prin conotaþiile oferite. Se pot gãsi niºte simbolisme similare.
Acelea olandeze, de care þi-am zis [http://www.pravaliaculturala.ro/sticle-de-lampa_2014-2.html#1],  erau niºte documente ale vremii ºi aveau ºi un tâlc, dacã se poate spune aºa, didactic. Nu erau neapãrat despre o identitate anume, era ceva mai compus, mai global, simbolic ºi universal.

MD:-Un portret poate avea un tâlc?

boiangiu4VB:-ªi un portret poate avea un tâlc. Da. Uite încã unul cu care chiar te încui. [vezi 4]

MD:-Sadoveanu! E o lucrare de-a lui Richter? Cum?

VB:-Aha. Ghici!

MD:-Îmi pare cã am citit mai demult un articol în care autorul descoperea un tablou al lui Sadoveanu undeva în Vest. În fine, nu ºtiu.

VB:-Acesta e parte a unui complex de 48 de portrete de personalitãþi masculine. 
El nu-i cunoºtea pe niciunul ºi sunt folosite poze alb-negru, oficiale, de manual.
Prin aceste portrete impersonale pune întrebari de percepþie.

MD:-Iatã ce zice autorul: „I am interested in the speechless language of these pictures. Heads, even if they are full of literature and philosophy, become quite unliterary. Literature is invalidated; the personalities become anonymous. That's what is important to me here.”

VB:-Ne propune sã înþelegem banalitatea construirii sociale a unei personalitãþi. ªi cum ziceam, urmeaza filosofii francezi post-structuraliºti, din anii '60.
Tu încerci prea mult sã introduci o literaturã deja existentã în percepþia ta. Aºa ºi cu portretele Badder-Meinhoff, ºi cu alea banale, gãsite. El nu are nicio treabã cu personalitatea. Nici a subiectului, nici a lui ca artist.

MD:-Limbajul fãrã cuvinte al tabloului. El a reprodus întocmai fotografia sau a umblat la ea? 

VB:-Pãi a încercat sã nu. Poate le-a fãcut puþin mai blurred

MD:-Pentru mine, ca român, figura lui Sadoveanu mã poate duce spre literaturã. Dar pentru un neamþ figura lui Sadoveanu nu spune nimic. Poate sã fie mãcelar, poate sã fie contabil.

VB:-Ca imagine, sunt obiºnuiþi. El nu propune un public anume, n-are treabã cu naþionalitãþile ºi cu bagajul cultural al acestora.

MD:-Zice el: „Heads, even if they are full of literature and philosophy, become quite unliterary.” Figura unui tip nu spune nimic despre ce e în capul lui. Putea sã punã ºi figura unui mãcelar, era acelaºi lucru.

VB:-Mmmm, discutabil. Dar figurile de mãcelari nu prea sunt publicate în manuale.

MD:Deci Richter vrea sã zicã: „iatã niºte figuri celebre din atlasul culturii, vi le arãt aici pe toate ºi priviþi ce oameni obiºnuiþi sunt”.

VB:-Dacã vrei ...Cam simplist, dar nu greºit.

MD:-Abia cunoscându-i pe toþi publicul îºi va pune problema cã sunt oameni obiºnuiþi. Dacã nu-i cunoaºte atunci efectul e nul.

VB:-Nu cred cã face presupunerea asta. Efectul poate fi nul pentru cã tu îl cauþi pe unul anume prea mult. E acelaºi efect ca în pozele gãsite sau în alea cu Baader.

MD:-Îi dezbracã de niºte haine puse de alþii.

VB:-Camaºa. E foarte important. Dar e mai mult de atât.
Pe mine mã intrigã enorm Richter. Nici nu-s sigur dacã-mi place. Dar e foarte important

MD:-Adicã eºti sub vrajã.

VB:-Intelectualã. Care, culmea, ajutã la seducþia unor imagini de altfel banale. Uite câteva imagini care îl explicã ceva mai mult pe Richter ºi portretul lui Sadoveanu trebuie privit la fel cum priveºti ºi aceste imagini, fãrã niciun bagaj cultural. Fãrã literaturã. Se pot numi lucrarea 1, 2, 3, 4.... nu conteazã. E important din cauza rigoarei.

boiangiu, set
boiangiu,5Aici nu-s decât fotografii, niciuna fãcutã de el. Zice cã nu are rost sã mai facã ºi el,  sunt destule pe lume.

[vezi 5]

 

MD:-Spune-mi despre Betty. [vezi 6]

 

 

boiangiu 6VB:-Uite cu Betty... dupã mine, Richter a dat-o în barã. E plinã de dragoste. El e foarte prezent. ªi Betty la fel. Încearcã el o intelectualitate care vrea sã se menþinã în rigorile mentionate mai devreme dar... nu-i reuºeºte. Un portret cu un titlu clar, al unei persoane anume. O atenþie sporitã de detalii. Vedere de la spate, care anuleazã percepþia tradiþionalã a identitãþii, redatã prin faþã, ca la paºaport. Pânã acum ne încadrãm în ... Sadoveanu.

MD:-Betty intrigã. Întoarce faþa. Se refuzã.  Sadoveanu se expune.

VB:-Aici vroiam sã ajung. Betty se expune mai mult. Betty mai este portret? Da, unul dintre cele mai bune. Richter încearcã toate chestiile intelectuale de mai devreme (poate nu ad- litteram) dar cade în trapa dragostei. Este un portret de o emoþie fantasticã. Dacã Betty îºi întoarce faþa, vrei s-o mângâi pe obraji. Sã-i sãruþi pãrul. Sã-i atingi mânecile hainei. Sã o întrebi unde se uitã.

MD:-Literaturã :)

boiangiu7VB:-Cumva unde se uitã ºi rãtãcitul din tabloul lui Caspar Friedrich David?! [vezi 7]
Lasã-mã, cã-mi place. De ce dai în mine?
Betty e la fel de romanticã precum personajul lui Caspar, e vechea tradiþie germanã. Vreau s-o întreb, sã se întoarcã la mine. Pun pariu cã are zâmbetul Mona Lisei, enigmatic, dar cald.

MD:-Betty poate sã fie refuz, sã aibã dispreþ. Poate îi este silã sã mã vadã. Poate cã asta e o capcanã.

VB:-Nu. Uite ce culori alege Richter. Toate-s calde.

MD:-Un abur. Ca ºi cum ai avea ochii înceþoºaþi de emoþie.

VB:-Abur cald. ªi atenþia cu care picteazã pattern-ul hainei. Te poþi îndrãgosti de Betty ºi cât þine un abur.

MD:-Mi-a rãmas în minte o scenã din Cel mai iubit dintre pãmânteni. Când personajul principal vine acasã ºi soþia lui, Matilda, era lungitã pe pat, într-un cot, întoarsã cu spatele spreuºape care intrã el ºi nici nu se întoarce. Pe undeva mi-a rãmas în minte aparenþa de seducþie a acelei poziþii a ei dar, în fapt, ea este rece ºi dispreþuitoare cu el. Îl rãneºte.

VB:-Cu Betty nu-i aºa. Sigur.

MD:-E o speculaþie de-a mea ºi nici nu vreau sã privesc printr-o prismã prefabricatã ºi de la scena evocatã sã vãd totul spãimos.

VB:-Iatã o altã lucrare, Odalisca lui Ingres. [vezi 8]
boiangiu8E ceva important la lucrarea asta. ªtii, vorbeam despre fidelitatea fizicã.
David Hockney, un mare artist britanic, care face multe portrete ºi a fost la aceeaºi ºcoalã de artã ca mine, Bradford College, a încercat sã demonstreze folosirea camerei lucida de cãtre pictori încã de la începutul picturii în ulei, de la flamanzii de secol XV.
Aceastã camerã lucida era un sistem de prisme de sticlã care preluau imaginea din faþã ºi o proiectau pe pânzã cu susul în jos. [link]
Artiºtii trasau cu creionul imaginea ºi ...bingo!, desenul era fidel realitãþii fizice.
Daca te uiþi la portretele de clasã ale lui Ingres tinzi sã fii de acord cu Hockney, [linkdar la Grande Odalisque se întâmplã altceva. Încearcã s-o ridici în picioare: e diformã, lungimea torsului e foarte exageratã, ca sã armonizeze compoziþia. Dacã se ridicã în picioare,palmaîi ajunge abia la cur, în partea de sus. E diformã dar compoziþia e desãvârºitã, ca ºi ca si ispita ei. Dar ochii nu se uitã exact la tine, puþin peste umãrul tãu stâng. Nu se uitã direct în ochii tãi. ªi asta din cauza poziþionãrii acestei camere lucida. Când Ingres a pus camera lucida pe imagine, avea pânza în faþa modelului. Dupã aceea, când a început sã aºtearnã culoarea, pânza s-a întors cu spatele la model ºi cu josul în sus ºi asta a schimbat privirea, doar puþin. Dar asta e important pentru cã aceste „ajustãri” îþi dau indicii despre situaþia în care e fãcut tabloul ºi te transportã puþin în istorie, la faþa locului, lângã Ingres.

MD:-Behind the scene.

VB:-And behind the history. Time travel. Iar Betty e caldã si foarte tânãrã, de fapt. Nu inspirã deloc o dragoste sexualã. E o dragoste sufleteascã. Totul denotã cãldurã ºi suflet. ªi dacã eu cad într-o capcanã, parcã nici nu-mi pasã. Mã duc cu cãldurã ºi deschidere. Ce romantic.
Mai stai cu Betty!

MD:-Aºa fac! :)

VB:-Intri în capcanã cu bunã ºtiinþã. În capcana naturii, a VIEÞII.
Aici Richter se cacã pe el. κi iese din matca lui.
Poate din punct de vedere al carierei lui, plinã de rigoare, de muncã ºi intelectualism ºi prezenþã, Betty e cel mai prost tablou. 
Dar Betty e cel mai frumos! 
Pentru cã Betty e fiica lui. 
ªi pânã ºi Richter are inima mai mare decât capul.
Trebuie sã fumez.
N-am izbucnit niciodatã, aºa, în lacrimi.
Ce tâmpenie, domne' !

MD:-Ce frumos!

VB:-The power of a portrait.
Cred cã Betty e portret.

~~~

Note:

[1] Terese Andeszka, Gerhard Richter, 1964, Museum Wiesbaden 
[http://www.npg.org.uk/richter/UniArts.htm]
[revenire]

[2] Photogenetic drafts, #32, Joachim Schmidt, 
[http://schmid.wordpress.com/works/1991-photogenetic-drafts/joachim_schmid-phodra32/][revenire]

 [3] Gegenüberstellung 2, Gerhard Richter, 1988 112 cm x 102 cm Catalogue Raisonné: 671-2
Oil on canvas
[http://www.gerhard-richter.com/art/paintings/photo_paintings/detail.php?paintid=7695&catID=56&p=1&sp=32]
[revenire

[4] 48 Portraits: Mihail Sadoveanu, (1880-1961), 1971/72, 70cmx55cm, Catalogue Raisonné: 324-1
Oil on canvas
[http://www.gerhard-richter.com/art/search/detail.php?10696]
[revenire]

[5] Atlas, Gerhard Richter, 1962-2013
[http://www.gerhard-richter.com/art/atlas/atlas.php?paintid=17677&p=1&sp=32]
[revenire]

[6] Betty, Gerhard Richter, 1988, 102cm x 72cm, Catalogue Raisonné: 663-5, Oil on canvas
[http://www.gerhard-richter.com/art/search/detail.php?paintid=7668&title=betty&p=1&sp=32]
[revenire]

[7] Wanderer above the Sea of Fog, Caspar David Friedrich, 1818, 98.4 cm × 74.8 cm, Oil-on-canvas, Kunsthalle Hamburg 
[
http://en.wikipedia.org/wiki/Wanderer_above_the_Sea_of_Fog]
[revenire]

[8] La Grande Odalisque, Jean-Auguste-Dominique Ingres, 1814, 0,91mx1,62m, Louvre
[http://www.louvre.fr/en/oeuvre-notices/une-odalisque]
[revenire]

A replicat ºi a consemnat Marius Dobrin

Comentarii cititori
sus

Ana Asavei Pietraru

 

Banca din faþa porþii
Mere, pere ºi lãicele



ana1Bãncuþa din faþa porþii este locul cotidian, momentul zilei, prietenia ºi bârfa, ºtirile (noutãþile) consãtenilor sau locul de joacã preferat al copiilor.
În alte timpuri era merindarul trecãtorului, astãzi contrastul naþiei. Bunul simþ sau mãrinimia sunt în spaþiul ce ne înconjoarã într-o continuã provocare, pânã la dispariþie, pentru a ne respecta obisnuinþa ºi traiul formal.
Mi-a fost dãruitã libertatea de a veni cu ordinea mea, de a mã juca serios. Surprind discuþiile de zi cu zi, obiectele orânduite ºi aduse în prim plan pentru folosinþã. Acestea au prins viaþã, s-au transformat ºi m-au transformat, în funcþie de luminã, culoare ºi miros.
Adunãm tradiþia fãrã sã o conºtientizãm ºi adesea ne amestecãm cu tot cu ea în obiºnuinþe cotidiene foarte moderne!
Lucrurile casnice, gospodãreºti sau nu, uneori obiecte adunate din diferite locuri, întunecate, dar în plinã zi, sunt azi o instalaþie pe care timpul a ordonat-o viu, aparent nearanjatã, ºi pe care eu încerc sã o recompun aici.

Îmi propun ca echivalarea plasticã sã fie apropiatã materialitãþii ce o sugereazã aceste fragmente de obiecte, aºa încât vreau ca suportul pentru pictura ce o realizez sã fie el însuºi un obiect din resursele casnice.
ana2Am ales în primul rând PREªUL pe care am cãlcat, ºezut, trasat cu degetul diferite poveºti imaginative pe traseul lui lung de aþã ºi cârpa refolositã la rândul ei !!!
În acest stadiu configurez imaginea realizând o instalaþie-obiect ºi cu ajutorul facturii picturale urmãresc cum se transformã o realitate din naturã în realitatea autonomã a artei, a picturii. Vreau sã accentuez schimbarea sau dezvoltarea materialitãþii acestui univers pictural.
Deci dimensiunea conceptualã a proiectului este susþinutã de instalaþia-obiect.
Pentru a reîntregi natura cu ceea ce suntem dincolo de ea, prin elemente însufleþite, am compus un colaj de culoare, de contrast al luminii, al materiei obþinute din chiar plasticitatea preºului ce mi-a folosit pe alocuri suport pictural.

Comentarii cititori
sus

Florentina Armãºelu

 

12 ani de sclavie

 

armaseluCei ce au vizionat serialul de televiziune Rãdãcini (Roots, 1977) vor descoperi, cu siguranþã, asemãnãri cu noul film regizat de Steve McQueen, 12 ani de sclavie (2013). Spre deosebire de Kunta Kinte, eroul din Rãdãcini, un tânãr african rãpit de negustorii de sclavi spre a fi vândut pe noul continent, Solomon Northup (Chiwetel Ejiofor), protagonistul ecranizãrii lui McQueen, este un om de culoare liber din statul New-York, educat, tatã a doi copii, care în 1841, aproape un secol mai târziu, este rãpit ºi vândut ca sclav proprietarului unei plantaþii din Louisiana. În cei doisprezece ani descriºi de romanul autobiografic ce face obiectul acestei adaptãri, Solomon, pe numele de sclav Platt, este nevoit sã adopte nu numai o nouã identitate, dar ºi o nouã filosofie de viaþã, aceea a supravieþuirii în condiþii extreme de umilinþã fizicã ºi moralã.

Filmul creazã un puternic impact emoþional, atât datoritã tematicii abordate, dar ºi a tehnicii prim-planului, ce surprinde trãiri ale personajelor ºi detalii nu de puþine ori ºocante sau voit supãrãtoare. O altã metodã de a produce o reacþie emoþionalã din partea spectatorului este aceea a suprapunerii unor secvenþe sonore peste mai multe cadre - ca în scena în care cântecul supraveghetorului Tibeats (Paul Dano), Run nigger run, run so fast, persistã, obsesiv, provocator, ºi în scenele urmãtoare, chiar dacã decorul ºi personajele s-au schimbat. Exprimarea explicitã a violenþei sau ofensei apropie, într-o anumitã mãsurã, filmul lui McQueen de Patimile lui Hristos (2004) în regia lui Mel Gibson.

12 ani de sclavie este o realizare impresionantã (9 nominalizãri la Oscar), în primul rând ca lecþie a unei istorii ce nu trebuie uitatã. Din perspectivã artisticã însã, chiar dacã interpretarea ºi încãrcãtura emoþionalã sunt remarcabile, spectatorul se poate întreba, pe alocuri, dacã mai puþin nu reprezintã uneori mai mult.

Regia: Steve McQueen
Scenariul: John Ridley, dupã romanul lui Solomon Northup, Twelve Years a Slave
Distribuþia: Chiwetel Ejiofor, Michael Fassbender, Lupita Nyong'o, Sarah Paulson, Paul Dano, Brad Pitt     
Producþie: SUA
Titlu original:12 Years a Slave
Credit foto: http://www.foxsearchlight.com/post/3741/image-gallery/#12-years-a-slave

Comentarii cititori
sus

Silviu-Gabriel Lohon

 

„Theres a kid somewhere“
Un suspin, o durere, o notã!... Muzicalã!

 



lohonBurial – Rival Dealer
(Hyperdub Records, 2013)

Prin 1995, copilul-minune al Islandei, Björk, trimitea cãtre urechile conformiste ale vremii o îndrazneaþã Hyper-ballad care ranforsa tot ceea ce se ºtia/simþea despre ideea de baladã, în sensul ei romantic, prin aplicarea unui prefix, ce-i drept, competent: hyper. Propunerea ei a trecut testul timpului ºi ne-am trezit într-o zona sonorã care nu numai cã a preluat existenþial acest prefix, dar a ºi generat un sub-curent al muzicii electronice inteligente, autobotezat hyperdub.


O astfel de viziune, numai cã mult mai socialã ºi la zi cu ingerinþele sonore în afara cãrora nu mai existã altã forþã percutantã, emite William Emmanuel Bevan 
aka Burial. Ceea ce aflãm de pe acest EP este pur ºi simplu uluitor! Imaginaþi-vã o bandã de magnetofon pe care s-au imprimat, la gramadã, tot felul de reziduuri sonore, aºchii disparate ale unor idei muzicale inteligente, unele dintre ele chiar geniale, dar ºi mesaje  subliminale despre unele chestiuni ardente ale lumii în care ne învârtim. Dar isprãvi de acest fel mai fãcuse Burial încã din 2007, atunci când ultraaclamatul ºi neoinovativul LP, Untrue spãrgea pur ºi simplu canoanele electro, declarat fiind de cãtre influenta revistã de electro-experimental, 'Wire', drept cea mai de succes poveste muzicalã a anului. Au urmat câteva colaborãri restrânse cu Four Tet sau cu Thom Yorke dupã care omul nostru s-a retras în producþie pentru propriul sãu label, 'Hyperdub'.

Rival Dealer este un minialbum (are numai trei piese) pe cât de restrâns, pe atât de paradoxal-compozit. Este, simultan, întunecat ºi luminos, stereotipic ºi voluntar lipsit de caracter, maniere prin care producãtorul londonez îºi surclaseazã „camarazii“, ba chiar se autodepãºeºte, aceastã ultimã producþie Burialfiind în majoritate declaratã de critici ca fiind cea mai complexã ºi mai reprezentativã pentru artist. Cele trei spaþii audio în care evolueazã muzicianul, deºi separate, formeazã un act compact. Debutul Rival Dealer este unul în forþã, marcat obsesiv de un sample preluat inteligent de la Gavin DeGraw ºi a sa More Than Anyone, prin redundanþa intempestivã a versului „I'm going to love you more than anyone“, apoi, brusc, ne cuprinde o liniºte de genul aceleia cu care privim câteodatã stelele. Hiders, cea mai scurtã intervenþie de pe acest disc, reuºeºte la fel de bine sã interschmbe stãrile ºi tempo-urile pe care aglutinarea sonorã le transmite, astfel încât glisarea, aproape insesizabilã, spre ultima parte a acestui EP este subtilã ºi ambiþioasã în acelaºi timp. Prin urmare, Come Down To Us, devine o rugã înãlþatã unui înger protector nevãzut, dar conºtientizat, a cãrui asigurare, tonight you feel alive, are capacitatea de a oferi genul acela de bucurie pe care o simþi în momentul în care îþi revii dupã o despãrþire, dupã o rupturã sau dupã o perioadã de convalescenþã.

Aminteam mai sus de aspectul social al albumului. Ei bine, sample-urile vocale racolate din diverse zone de intensitate ºi de impact (mass-media) culmineazã cu fragmetele suprapuse extrase din discursul Lanei Wachowski la primirea 'Human Rights Campaign Visibility Award' în 2012. Mesajul Rival Dealer este unul explicit împotriva violenþelor de tot felul, cu precãdere (ºi aici Burial o spune apãsat) asupra copiilor. Într-un dialog consumat împreunã cu un alt DJ celebru, Burial declarã cã aceste compoziþii ale sale se vor niºte imnuri „anti-bullying“ (împotriva agresiunii ºi a intimidãrii) ºi, de asemenea, militeazã pro domo pentru întãrirea încrederii oamenilor în ei înºiºi ºi pentru conºtientizarea libertãþii lor. Albumul propune ºi întreþine un fel de grabã dulce, iar interludiile bine trasate nu fac altceva decât sã pregãteascã noi ºi noi provocãri care se soluþioneazã din ce în ce mai nimerit pânã la final.

Când veþi asculta Hiders, gândiþi-vã la bonomia curioasã a lui Forest Whitaker din Ghost Dog al lui Jim Jarmusch.

Comentarii cititori
sus

Alexandru ªipa

 

To(l)ba de jazz VIII

 

*Duminicã 9 febuarie, Clubul Blue Note din New York a organizat un concert intitulat A BENEFIT FOR JAPAN pentru victimele tsunami-ului. Au cîntat: Bob James, Makoto Ozone, Kenny Barron, Bill Evans, Mike Stern, John Scofield, Randy Brecker, James Siegel, Ron Carter, Russel Malone ºi mulþi alþii...

*Citesc în reportajul Cînd se lasã seara peste... Rotterdam semnat de Anca Fronescu din revista 'Dilema Veche' nr.522 (13-19 februarie) urmãtoarele: „În festivalul de Film de la Sundance am remarcat ºi numele ºi muzica selectatã de Alex Simu (jazzman român stabilit la Amsterdam) pentru filmul croato-olandez din competiþie Happily ever after... 

*Joi 20 februarie la Palatul Ghika din Capitalã, sub genericul JAZZ SYNDICATE (live sessions) au cîntat Cantaloop feat. Adrian Nour, program Beatles ‘n’ jazz ºi Cãtãlina Oana Beta program ‘Round Midnight'

jazz0*Joi 13 februarie Cursul de Estetica jazzului-Modulul de jazz de la Academia de muzicã 'G.Dima' din Cluj-Napoca a gãzduit tema 'Exerciþii de inventare muzicologicã a jazzului ca ficþiune istoricã' susþinutã de Virgil Mihaiu ºi Oleg Garaz.

jazz1*Miercuri 26 februarie Jazz&Blues Club din Tg. Mureº a gãzduit concertul susþinut de Duo Pinter Tibor-chitarã ºi Micheller Myrtill-voce din Ungaria.

*Miercuri 26 februarie la Teatrul Excelsior am asistat la un excelent recital susþinut de grupul Basorelief, cu prilejul lansãrii albumului Ploaie în Macondo. Componenþa grupului a fost urmãtoarea: Iulian Vrabete-chitarã bas, Relu Biþulescu-baterie, Eduard Bãlaºa-chitarã ºi Dan Stesco-claviaturi electronice. Pe CD-ul pe care vi-l recomand, mai cîntã ca invitaþi: Alexandra Cãplescu-violoncel ºi Ovidiu Cãplescu-clarinet, respectiv fratele lui Doru Cãplescu ºi fiica acestuia, nepoata lui Doru Cãplescu.
CD-ul e dedicat In Memoriam cîtorva dintre numeroºii colaboratori ai acestui grup veteran din jazz-rock-ul românesc: Paul Pîrciu, Dan Brucher, Doru Cãplescu ºi Erwin Surin

*Vineri 28 februarie la Restaurant Gala-Le Theatre din Bucureºti a avut loc un 'Concert extraordinar de jazz-In memoriam Johnny Rãducanu' susþinut de Michael (Mihai) Creþu, (nepotul Maestrului Johnny Rãducanu)-contrabasist, compozitor ºi Director Muzical la Conservatorul Regal din Manchester-Anglia ºi invitaþii sãi: Daniela Nicolae-pianistã ºi realizatoare de emisiuni de jazz la Radio România, Alex Pãdureanu-premiul I individual  la concursul Brãila 2013 (ºi nu al marelui premiu cum scrie pe afiºul acestui concert) ºi Mihai Bisericanu actor/muzician (chitarã, pian, vocal, mai scrie pe afiº)

*În aceaºi searã la ARCUB au cîntat Sorin Zlat Trio ºi Duo Mircea Tiberian-pian cu Nadia Trohin-voce, invitat Cãtãlin Milea-saxofon.
(Mã aºteptam la un public mai numeros... avînd în vedere palmaresul protagoniºtilor ºi promoþia masivã care s-a fãcut acestui concert... Sã nu fi venit mai mulþi pentru cã al doilea recital, cel cu Nadia Trohin, a mai fost programat ºi în toamnã, într-unul din concertele acestui ciclu, dar ºi cu cîteva zile în urmã într-unul din cluburile Capitalei ?!?)

*Sâmbãtã 1 martie am fost la Sala Radio unde era anunþat concertul 'Roots Revival Romania-O cãlãtorie jazzisticã în inima folclorului românesc'-ediþia a II-a, inspiratã de Maria Tãnase.
Mai degrabã un concert etno ºi/sau world music reuºit, dar din pãcate n-am detectat nici o urmã de jazz. Proiectul ºi turneul prin România a fost susþinut de muzicieni din Iran, Turcia, Armenia, Germania, Spania, Marea Britanie, iar din România Monica Mãdaº ºi invitata Maria Casandra Hauºi.

*Miercuri 5 martie, ca de obicei în ultimii ani, Club A a gãzduit o manifestare In Memoriam Cornel Chiriac

*Pentru luna martie vã recomand la Restaurant Gala-Le Theatre sîmbãtã 15 martie ora 19.30 Duo Gabriela Costa-voce cu Alex Man-chitarã, program de sambe ºi bossa nove ºi duminicã 16 martie ora 20.00 la Creart-Teatrelli blues cu grupul Nightlosers

 

*Mi-a parvenit, cu oarece întîrziere, numãrul 2 al revistei 'Jazz Compas'. E drept cã nici eu nu m-am grãbit sã o citesc, dar nici redacþia nu a fost interesatã sã ajungã revista la mine... Prea multe greºeli le-am semnalat în primul numãr...

Ei bine, spre satisfacþia mea ºi a tuturor cititorilor, în numãrul 2 al acestei reviste dedicatã In Memoriam Jancy Korossy (excepþie paginile rezervate acestuia, foarte modest ilustrate) putem remarca materiale mai bune ºi cu mai puþine greºeli.(Consider cã cele mai reuºite articole sînt cele semnate de Virgil Mihaiu, Maria Balabaº ºi Cãtãlin Toader, iar cele mai bune interviuri, cele semnate de Alex Simu, Diana Miron ºi Radu Ciobanu).

ªi totuºi, spre îmbunãtãþirea calitãþii revistei, în viitor, voi semnala, de aceastã datã prin intermediul acestei rubrici, cîteva „perle” care, cu puþinã atenþie din partea autorilor ºi/sau a redacþiei (cam aceaºi), ar fi putut fi eliminate sau exprimate altfel, mai literar, sau cel puþin gramatical...

Iatã:
pag.05 „Pe parcursul a celor douã ore...”
pag.28 „...inserþii de timbralitãþi de free jazz...”
pag. 29 „...ne-am cunoscut pentru prima oarã...” (e posibil sã ne cunoaºtem ºi a doua sau a treia oarã, intreb eu ?
pag 30 „...ca pe piesa...”
pag. 30 „...un muzician în curs de dezvoltare...”
pag.31 „Dacã asearã... am fi auzit un tunet...prima reacþie ar fi probabil...”
pag. 45 „Night Losers” trebuia scris Nightlosers, iar „Neformam...” desigur, despãrþit...Ne formam...

Repet, ceea ce am recomandat membrilor redacþiei ºi dupã lectura primului numãr, cã ar fi bine, pe de o parte sã(-ºi) numeascã/stabileascã funcþiile/atribuþiile ºi responsabilitãþile, (mãcar redactor ºef, cu experienþã, prestigiu ºi autoritate în domeniu, adicã în publicisticã, muzicologie/jazz; v-o spune unul care a lucrat, am avut ONOAREA ªI PLÃCEREA sã lucrez, simultan în douã redacþii, douã reviste, conduse de doi MAEªTRI ai jurnalismului muzical precum Iosif Sava ºi LuminiþaVartolomei, adicã la 'Actualitatea muzicalã' ºi 'Spectacolul muzicii', iar sub îndrumarea lui Iosif Sava, ca ºi a lui Dumitru Moroºanu, am lucrat ani buni ºi în TVR), iar pe de altã parte, dacã nu au, ºi se pare cã n-au, sã-ºi angajeze un „cap limpede” cum are, firesc, orice publicaþie care se respectã... Ca sã nu mai spun cã nu e uºor sã fii, (deºi unii îºi doresc cu ardoare) ºi jucãtor ºi arbitru ºi comentator (în maniera „...se creeazã un val de creativitate...” <>...eventual sã ºi jurizezi ºi chiar sã fii administrator/manager <<C.Milea>>al... „concursului” care stabileºte ºi cine sã ia premii sau „premii”, adicã aceaºi, ºi care sã fie valoarea „premiului” luat de acelaºi/aceaºi, adicã, repet, sau mai citiþi odatã dacã nu aþi înþeles abuzul de putere ºi de funcþii semnalat/revendicat de UNII dintre aºa ziºii muzicieni români de jazz (te autoproþãpeºti pe scenã la fiecare concert ºi mai ºi condiþionezi invitaþii sã te invite la rîndul lor în proiectele muzicale ale acestora, "C.Milea")...deci jucãtor, arbitru, editor/comentator (C.Milea), membru în juriu, dacã nu chiar preºedinte al juriului ºi administrator/contabil...tradus ar fi complexul celui mic ºi slab, (la figurat ºi chiar la propriu), ca sã nu mai spun de caracter, cel puþin îndoielnic, adicã avid de glorie, bani ºi putere !

Vezi cazurile extreme de schizo ºi paranoia din istoria mai îndepãrtatã sau mai apropiatã a omenirii sau chiar din actualitate...

Acesta este noul (prototip) „port drapel” al jazz-ului românesc ?
Halal...

ªi încã ceva, pornit tot de la materialele din acest numãr al revistei Jazz Compas:
la pag.11 autorul (cã altfel nu pot sã-i spun) articolului afirmã, nu pentru prima oarã, (deºi a fost corectat, inclusiv în public, de însuºi Nicolas Simion), urmãtoarele: „Dupã 1990, muzicianul Jancy Korossy a revenit în România din iniþiativa saxofonistului Nicolas Simion”.
Fals, minciunã grosolanã !
Pentru a stabili adevãrul, voi preciza cã Jancy Korossy a revenit în þarã la iniþiativa unei echipe din TVR (transportul, cazarea ºi onorariul au fost plãtite de TVR ºi, evident, nu de N.Simion) alcãtuitã din Dumitru Moroºanu, Octavian Iordãchescu ºi subsemnatul, pentru ca Jancy sã susþinã un concert adiacent festivalului 'Cerbul de aur' de la Braºov din 1993. Acest concert de jazz a avut loc la Teatrul Dramatic 'Sicã Alexandrescu' din oraºul de la Poalele Tâmpei. Profitînd de aceastã prezenþã în þarã, i-am organizat (eu) un recital lui Jancy ºi la Bucureºti, la Clubul 'Carioca' de pe Bd. Dacia (invitat Alin Constanþiu), apoi l-am  implicat pe Jancy cu recitaluri ºi în festivalurile de la Costineºti (organizat de mine) ºi la Galaþi (organizat de Andrei Roland).

Chestia e cã, din pãcate, eludãri cu bunã ºtiinþã, informaþii false, neadevãruri sau mai direct spus mincini, apar din ce în ce mai frecvent în jazz-ul românesc, în scris sau vorbit.
Iatã spre exemplificare doar cîteva:

-scuzaþi cã îndrãznesc sã întreb redacþia revistei mai sus pomenite, oare cu acest prilej nu ar fi trebuit amintite ºi Gala premiilor de jazz-Premiile Muzza din 2013 dedicatã In Memoriam Jancy Korossy, la fel ºi CD-ul Best Romanian Jazz 2013-Tribute to Jancy Korossy-selecþiuni din evenimentul respectiv ?

-pe afiºul concertului de la restaurantul Gala-Le Thetre scrie în dreptul numelui lui Alex. Pãdureanu –„Câºtigãtorul marelui premiu la Festivalul de jazz de la Brãila” cînd de fapt el este laureatul premiului I individual...

-în prezentarea lui Sorin Zlat pentru concertul Jazz Compas Live din 28 februarie primitã de mine prin e-mail se scrie cã, (printre alte premii), l-a obþinut ºi pe acela de ...„cel mai bun solist la concursul internaþional de jazz de la Getxo-Spania 2011”. Precizez, la acest concurs Sorin Zlat Trio a obþinut doar Premiul publicului...

-chiar în umãrul 2 al revistei Jazz Compas, la pag. 08 se spune: „Lucian Ban a fost nominalizat de douã ori (în 2005 ºi 2006) la prestigiosul premiu 'Best European Jazz Musician'. (Aici nu se spune de cãtre cine, deci putem înþelege cã probabil de pãrinþii lui...) Din pãcate, aceastã informaþie e preluatã ºi publicatã de jurnaliºti, de mai mulþi ani, din CV-ul lui Lucian Ban, care la fel de fals afirmã, tot în acel CV, cã a absolvit Conservatorul din Bucureºti cînd, de fapt, el n-a (prea) frecventat ºi terminat nici mãcar primul an...

N-ar fi cazul ca aceºti jurnaliºti (eventual ºi manageri/organizatori de evenimente) sã mai ºi verifice cîteodatã informaþiile (succesele false ori inexistente) cu care se împãneazã pe nedrept mulþi artiºti/muzicieni (mã rog, aºa ziºi artiºti/muzicieni…) pentru a cuceri, pe nedrept, notorietate ºi avantaje pecuniare ?!?

Dupã ce am scris acest material, întîmplãtor (?!?), am citit un articol din 'Dilema Veche' nr.524 (7 februarie-5 martie) Fetiþele corporatiste semnat de Adina Popescu, articol pe care îl recomand întregii redacþii, ºi nu numai, a revistei Jazz Compas.
Iatã un fragment din acest articol:
„...în mintea lor e un talmeº-balmeº, îºi creeazã un soi de avataruri pe Facebook, n-au un sistem de valori, n-au nimic. Sînt doar niºte ambalaje, goale pe dinãuntru”.
Asta ºi apropo de faptul cã atunci cînd am îndrãznit sã-i atrag atenþia unei autoare de articol din primul numãr al revistei Jazz Compas asupra unei greºeli, aceasta mi-a rãspuns cu întrebarea: „Ce, e grav ?”
Probabil la fel mi-ar fi rãspuns ºi dacã i-aº fi atras atenþia cã a trecut cu maºina peste un om sau cu bicicleta peste o pisicã...
Asta e noua generaþie !?!
Rãspunsul cred cã e DA ºi în aceastã situaþie, noi, cei mai în vîrstã, n-avem altã soluþie, pentru a supravieþui ºi a putea colabora, decît aceea de a ne adapta la ea.

Voi ce ziceþi ?

P.S. În numãrul urmãtor al revistei noastre, pe lîngã multe altele, cîteva impresii de jazz de la Paris ºi de la Gala premiilor de jazz-Premiile Muzza ce vor avea loc duminicã 6 aprile ora 18.30 la Hard Rock Cafe din Capitalã, plus lista laureaþilor.

                                   va/vor urma

pînã atunci,
Keep swinging.

Comentarii cititori
sus

Marius Dobrin

 

Thanks for sharing

 

S-a întâmplat ca la câteva zile dupã atelierul de actorie susþinut de Cãtãlin Bãicuº sã vãd filmul al cãrui titlu l-am împrumutat pentru acest articol. Titlu care la origine este o expresie folositã de moderatorul unei terapii în grup. Dupã ce un participant îºi spune numele ºi este salutat de cãtre toþi ceilalþi, dupã ce-ºi descrie problema, un prim hop semnificativ de trecut, moderatorul îi mulþumeºte pentru cã a împãrtãºit tuturor celor de faþã acea problemã. Totul cu simplitate, pentru ca tulburarea sã fie restrânsã pânã la neutralizare, cu pas firesc, armonios.

baicus1Ei bine, eu ºi vreo douãzeci de tineri ne-am aranjat într-un cerc pe scândura sãlii mici a teatrului, fãrã a fi fost mânaþi de vreo problemã evidentã, de vreo dependenþã, dar ceea ce a urmat a fost o mostrã de cât de benefici sunt asemenea paºi simpli, armonioºi. Cãtãlin, parte din cerc, a propus o suitã de exerciþii, a descris paºii de urmat, a explicat cum se pot face acei paºii, a pãºit laolaltã cu toþi. A împãrtãºit gânduri, trãiri, energie ºi atitudine.

Am simþit în mine o mai veche reticenþã faþã de unele tehnici formale, am avut reþineri dintr-o nejustificatã temere privind locul meu între ceilalþi sau abilitãþile mele, false pudori (ciudate tocmai pentru cã am ºi dezinhibiþii) dar ºi, la un moment dat, jenante orgolioase gânduri de mândrie. Toate astea devenind repede derizorii, pierzându-se firesc în curgerea exerciþiilor, prin asumarea ideilor exprimate de de acestea.

Atelierul de actorie susþinut de Romaniþa Ionescu l-a simþit sub semnul „împreuna”, mai aproape de sensul „pereche” sau de micã echipã, cel al lui Cãtãlin Bãicuº mi s-a pãrut a fi un „impreunã” ca grup larg, ca societate. Cele douã ateliere s-au completat, aºa cum în viaþã avem de-a face cu un spaþiu apropiat ºi unul extins.

De la primul exerciþiu a pãrut firesc ca sã priveºti în ochi pe cel, necunoscut, cu care jocul, întâmplarea, te face sã interacþionezi. Cã e aproape de tine, cã e taman în plan depãrtat, cã, poate, þi-e cunoscut numele ori nu, e important sã-l priveºti ºi trupul sã-þi fie îndreptate spre el. De altfel Cãtãlin a revenit mereu asupra atitudinii corporale în relaþiile cu ceilalþi, vorbind despre cât de mult grãieºte corpul faþã de cuvinte. Iar exerciþiul, ca atâtea altele, a fost ca un joc. Un joc cu miez. Era vorba de a transmite energie cãtre altcineva. Prin bãtaia din palme, prin cuvânt, prin poziþia trupului ºi, mai ales, prin privire. Apoi a fost vorba de o diversificare ca în viaþã. Cu alegeri de partea fiecãrui receptor deci cu ineditul de a fi întâmpinat de o reacþie a fiecãrui iniþiator. Cum reacþionezi când ceea ce arunci se întoarce la tine, cum reacþionezi când primeºti ceva de unde nu te aºtepþi, cum reacþionezi când îþi vien rândul mai repede decât te aºtepþi, cum reacþionezi când cel de alãturi a greºit ºi executã o pedeapsã, cum reacþionezi când tu însuþi greºeºti. Iar Cãtãlin, jucãtor ºi moderator totodatã, ne-a împãrtãºit interesul cu care ne urmãrea privirile, reacþiile. Cum trupul nostru, privirile noastre, exprimau deschis rãspunsul nostru la o întâmplare sau alta, chiar dacã rosteam altceva, cel mai adesea convenþional. Ne-am miºcat pe scenã, eram ca niºte trecãtori, cãpãtam înþelegerea de societate, când simþi cã sunt mulþi membri, cã recunoºti pe câþiva, cã trebuie sã þii seama de toþi, chiar dacã te orientezi dupã cei apropiaþi.

baicus2Am fãcut, cumva, cunoºtinþã unul cu altul, într-o interacþionare unu-la-unu. Ca în viaþã, când acþiunea cuiva o preiei ºi o continui, te laºi dus în sensul imprimat de altcineva. Apoi, când la acþiunea cuiva rãspunzi prin a te opune, o acþiune de sens contrar, o replicã. ªi din nou în miºcare, ca în societate, atingându-ne unii pe alþii în intersectãri aleatoare ori, desigur, cãutate, reacþionând prin acceptare ºi preluare sau prin opunere, dupã cerinþe.

ªi pe mãsura trecerii timpului împreunã, conºtiinta micii noaster societãþi s-a conturat. ªi asta s-a vãzut la un joc la care cea desemnatã 'bunicã' (sau 'bunic', dupã caz), aºezatã cu spatele la jucãtori, cautã ca prin rãsuciri aleatoare sã surprindã pe câte cineva în miºcare, penalizându-i pentru asta cu întoarcerea la începutul traseului. Un traseu care presupune puncte precise de control, gesturi obligatorii, un traseu care se încheie prin a ajunge la 'bunicã', un stadiu ca o finalitate. Ei bine, jucãtorii au evoluat de la hazardate acþiuni individuale, trãdând caracteristici ale fiecãruia, cãtre o strategie de grup, eficientã, în care în mod natural s-au distribuit sarcinile. ªi ca o dovadã a simþului social, înºiraþi la perete, luându-ne de mânã, privind înainte, am pãºit împreunã, într-o destul de bine aproximatã armonie. Cãtãlin receptând cu sensibilitate ºi cu o continuã deschidere, spectacolul natural al unor oameni care (se) descoperã.

Apoi ne-a vorbit despre Meyerhold ºi biomecanicã, a ilustrat cu supleþe ºi mare expresivitate exerciþiul unei aruncãri cu piatra. ªi dacã incercãrile noastre au fost de urmãrit doar aºa cum urmãreºti, limpede ºi luminos, neputinþele ºi strãduinþele celor mulþi, am avut în minte îmbinarea sportului cu arta, de la imaginea fizicului pânã la paleta largã de atitudini ºi trãiri.

baicus3Am trecut la cuvânt. Aºa cum trupul, înainte de miºcare, are nevoie de încãlzire, tot aºa glasul, înainte de replicã, a avut nevoie de a se pregãti. De la vibraþia buzelor în emisie vocalã tot mai departe, cât vocea cãpãta materialitate în modelare.

ªi Cãtãlin ar fi continuat mult ºi bine vorbind despre Miranda ºi Ferdinand, despre Prospero ºi Caliban, cu fiecare dintre noi ºi cu toþi laolaltã, descoperind sensuri din foile tipãrite ºi din chipurile de novice ºi novici.

Iar dacã e sã amintesc dintre chipuri, apoi cu mare drag voi spune douã nume: Obama ºi Silvia. Obama cu buze mari, deschise, cu ochi luminoºi, atent la toþi ºi cu bucurie participativã. Silvia, cu zâmbet discret, cu seriozitate ºi precizie în acþiuni, cu un copilãresc nãduf când era penalizatã de 'bunicuþã', uneori la limita corectitudinii decizionale, transmiþând cãldurã, încredere, un sentiment de drum lung.

Cã ei doi au trecut prin ºcoala de hipoacuzici e doar o notã biograficã. Cã alãturi de ai au venit la atelier ºi alþii, a fost un semn de frumoasã colegialitate ºi relaþie socialã. Cã fiecare dintre aceºtia a venit sã-l salute, sã-l sãrute, pe Cãtãlin, care a comunicat prin limbajul special cu fiecare, e un semn despre sufletul lui ºi despre câte ºtie ºi câte vrea sã mai ºtie.

baicus4Thanks for Sharing, Cãtãlin ºi fiecare dintre cei de faþã, din duminica lui 23 februarie!

 

Foto 1 ºi 4, Marius Dobrin
Foto 2 ºi 3, video, Veronica Teodorescu, grafician

Comentarii cititori
sus

Marius Dobrin

 

 In the mood for Play

 

Era o searã de octombrie din 2007 când am vãzut primul spectacol de teatru în Play.

La primul One Man Show din acest spaþiu, Profetul, creat de Marian Politic, a venit atâta lume încat spectatorii pãreau aidoma cãrãmizilor ce susþin bolta. Actorul mai rãmãsese cu câþiva metri pãtraþi de joc iar pentru reprezentaþiile care au urmat a fost prevãzãtor în a-ºi asigura spaþiul necesar.

A urmat o efervescenþã teatralã. Miroase a pradã, în regia lui Alexandru Boureanu, a fost de asemenea un succes pentru cele trei tinere actriþe: Ramona Drãgulescu, Raluca Pãun ºi Adela Minae, aceasta din urmã gestionând pe atunci Café-Teatru Play. Au urmat Un bãrbat ºi mai multe femei, cu Vlad Drãgulescu ºi Edith Noferi, Cãluºul jucat de Raluca Pãun, Moromeþii cu promoþia lui Laurenþiu Tudor).

Play, de la bun început, într-un decor creativ conceput, a însemnat 'acasã' pentru tineri actori, pentru cei care sunt atraºi de magia teatrului, a ecranului, de muzicã. S-a închegat repede o familie, un mediu amical, contaminant. Gabi ºi Snejana, într-un du-te vino între mese ºi bar, se aºezau discret la spectacol. Câteva scaune pluºate ºi, alãturi, o treaptã de piatrã cu pernuþe pentru cei care priveau de acolo.

Am trecut prin Play în acest februarie ºi m-am bucurat sã revãd pulsaþia locului. Nu doar decorul îºi pãstreazã farmecul ci ºi spiritul. S-au tot perindat oameni, ca-n viaþã, destine care se întâmplã sã treacã prin Play. Acum Teatrulescu are grija spectacolelor. Acum Ada ªtef joacã ºi e rândul altui student la actorie, Cãtãlin, sã fie în echipa tehnicã.

Am poposit în patru zile de vineri, bucuros a vedea cã publicul umple sala, cã apetitul pentru spectacol este intact, cã aerul conversaþiilor dinainte ºi de dupã spectacol e mereu proaspãt.

Am vãzut mai întâi un One Woman Show, cu Haricleea Nicolau, Doar femei.

Cu texte diferite, de la autori de notorietate pânã la propria ei creaþie. O construcþie a cinci tipuri diferite de femei. Haricleea Nicolau stãpâneºte cu delicateþe publicul, îl duce acolo unde personajul o cere, îºi construieºte chipuri de mare expresivitate, mai ales în privinþa ochilor. Gândind spectacolul interactiv, ca pentru un spaþiu cum este Play, savuroasã a fost ºi reacþia din public, mai precis din partea tinerilor mozaicari, Petriºor Militaru, Luiza Mitu, Daniela Micu, care au asortat ropotul de aplauze cu o scandare pentru al cãrei curaj pledase unul dintre personajele spectacolului.

Hai vino în gara noastrã este o comedie pentru doi, ca sã mã joc cu titlurile (acesta ºi al unui film celebru), având vedere ºi protagoniºtii: Claudiu Mihail ºi Bruno Noferi. Un colaj din Cehov ºi Aldo Nicolaj, regizat de Raluca Pãun. De asemenea creat pentru interactivitate, reuºeºte ceea ce-ºi propune: comicul. Claudiu Mihail este dinamic, intrã în scenã ºi iese din scenã printre mese, într-un continuu dialog cu publicul, chiar ºi pe parcursul monologului sãu, o interactivitate ca-n garã, ca sã zic aºa, fiind vorba de un spaþiu care privilegiazã comunicarea. Bruno Noferi mizeazã pe umorul de portret, construind chipuri caricaturale. Fularul alb m-a dus cu gândul la Florin Piersic, dar ar fi de încercat publicul tânãr de ºtie un asemenea reper. Spectacolul lor este dens ºi poate fi dus mai departe, dezvoltat ºi eventual prevãzut cu alternative de decodificare a textului, reluat cu toatã încrederea, poate avea o viaþã lungã.

Amândoi protagoniºtii au revenit în Play, sub reflectoare (am precizat acest aspect pentru a face distincþie între continua lor prezenþã în spaþiul de care vorbim ºi prilejurile de spoectacol). A fost vorba de o searã de improvizaþie, Impro Show Vechi da' nou.

Claudiu Mihail, tot mai sigur pe el, cu dezinvolturã ºi capacitate de relaþionare, a condus jocul. A fost frumos de urmãrit alãturarea de actori din promoþii diferite, colegi de generaþie, parteneri de joc de-a lungul timpului. Ramona Drãgulescu este un spirit director al locului ºi l-a avut alãturi pe Laurenþiu Stratan, cum de mult nu i-am mai vãzut jucând împreunã. Simona Cãlin apãrut intr-o posturã ineditã, dornicã de a evolua pe o asemenea partiturã. Surprizele au fost, pentru mine, felul în care s-au impus ceilalþi trei. Bruno Noferi prin text ºi adaptare a rostirii la tipul de spectacol, George Adrian prin mimicã ºi comicul de inocenþã care abia acum ºi-a gãsit chipul revelator ºi, mai ales, Ada ªtef. Am revãzut-o dupã ani, dupã Þara lui Gufi ºi dupã Stop the tempo, acum la o adevãratã maturitate artisticã, de mare impact.

A mai trecut o sãptãmânã ºi am coborît din nou în Play, în colþul din dreapta, privind la zumzetul reconfortant, la luminile calde ºi la succesivele fragmente de imagine din bar, gradual, de la mesele ce-ºi aºteaptã spectatorii, pânã la chipurile care mai dezinvolte, care mai asumat neutre, la tãvile cu pizza plutind magic prin aer ºi la mesajele de pe iphone.

Dame ºi madame este un spectacol pentru actritele de calibru, Ramona Drãgulescu ºi Raluca Pãun. Fiecare cu putere de creaþie ºi cu plãcerea de a juca împreunã. Pentru cã împreunã oferã ceva cu totul aparte. De data aceasta într-o asociere iscusitã cu Anca Maria Ghiþã ºi, mai ales, cu Laurenþiu Tudor. Acesta, semnatar ºi al regiei, este un actor ce meritã o tot mai accentuatã valorificare scenicã.

Privind dintr-un colþ, cu un ochi la desfãºurarea piesei ºi cu un altul cãtre public, am simþit cã e reconfortantã continuitatea din Play ºi, totodatã, cã maturizarea actorilor ºi a publicului impune o altã dimensionare.

Pe de altã parte talentele actoriceºti, generos reprezentate pe scenã, au nevoie de punerea amplificatã în valoare de cãtre regizori profesioniºti.

playCât despre poveºtile din Play, poate se vor scrie ºi se vor aduna vreodatã într-o carte. Oricum, ele trãiesc în fiecare dintre cei care au rãmas o searã acolo.

Îmi imaginez o searã din viitor, când Ada ªtef, deja celebrã pe scena Naþionalului, va înregistra spectatorii sosind în Play, conform rezervãrii, la un spectacol in care va juca proasptã absolventul Cãtãlin iar in echipa tehnicã, printre mese, o voi recunoaºte pe eleva de la un workshop de la teatru.

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey