•  Dan Ciupureanu
•  Anton Georgescu
•  Adriana Macsut
•  Radu Marini
•  Dan Nãstasie
•  Andreea Maria Negru


sus

Dan Ciupureanu

 

Jurnalul unui trântor

 

Mã nãscusem primãvara, cel puþin aºa îmi povestise mama. Îmi aduc aminte, îmi dãdeau sã mãnânc miere ºi lãptiºor de matcã. Surorile mele aveau treabã toatã ziua. Fãceau curãþenie, se duceau sã caute polenul pe care îl luau în gãleþi mici, le aveau prinse la picioare. De dimineaþa pânã seara mã învârteam prin camerã, mâncam ºi dormeam. Îmi amintesc când surorile mele ne-au gonit pe mine ºi pe fraþii mei din stup. Ne-au înþepat peste tot ºi ne strigau cã nu facem nimic, cã ele nu mai au sã ne dea de mâncare, cã iarna se apropie. Eram într-o livadã de pruni la marginea oraºul, undeva pe deal. Din depãrtare se vedea oraºul prin fum, se ridica ca un gigant din fiare ºi beton, mã impresiona. Mi-a venit ideea sã mã duc acolo, crezând cã am sã gãsesc o altã lume, poate un alt stup unde mã vor primi. Am început sã zbor la joasã înãlþime, printre firele de iarbã înaltã. Era plin de furnici lucrãtoare ºi alte insecte ce pãreau cã au câte o treabã. Mã duceam la vale înspre oraºul ce se apropia, o vrãbiuþã mã alerga din spate. La un moment dat, m-a prins în ciocul ei. Am închis ochii crezând cã mã va înghiþi. Dupã un timp am deschis ochii, eram sus, purtat în ciocul ei. Întrasem în oraº, era mult zgomot, simþeam milioane de mirosuri ce veneau de jos. Ajunºi în cuibul ei. care se afla în crãpãtura unui bloc înalt, m-a scuturat tare dupã care m-a lãsat jos pentru cei doi pui ai ei, care urmau sã mã mãnânce. Nu ºtiu cum am fãcut, când vrãbiuþa nu se uita la mine am ºi întins-o. În disperarea mea am intrat într-un stup mare, unde locuiau niºte creaturi mari. Un miros plãcut venea dintr-o cutie fierbinte. Pe-o suprafaþã întinsã, erau niºte chestii mari unse cu miere, cum eram lihnit de foame, am gustat, erau foarte bune. Am simþit o loviturã puternicã în cap dupã care am leºinat. O creaturã mai micã ca celelalte, mã þinea cu picioarele lui, avea mai multe corpuri cu mai multe picioare, nu avea nici gãleþi nici ace, erau lungi ºi groase. M-a bãgat într-un alt stup, mult mai mic, care avea pereþii transparenþi, apoi m-a închis acolo. Creatura se uita prin el la mine, avea ochii mari, credeam cã vrea sã mã mãnânce. Lângã mine erau douã muºte moarte ºi multe boabe uscate de ceva alb. Dupã o zi de stat acolo, nu mai puteam de foame ºi am început sã mãnânc boabe, deºi erau foarte tari. Creatura pusese acel stup la marginea stupului principal, de unde se vedea afarã. A doua zi creatura desfãcuse acoperiºul la stup, þinea în picioare o altã muscã moartã, eram aºa de speriat încât nu mã miºcam deloc. Mi-o punea pe la gurã ºi o tot împingea. Se auzise un zgomot, am dedus cã era creatura matcã. Îl lovea ºi îl certa, nu am reuºit sã înþeleg ce bâzâiau ºi din inerþie, doborâse stupul transparent unde mã bãgase. Ieºirea transparentã era deschisã, ºi cu ultimele puteri am reuºit sã mã dezmorþesc zburând afarã. Îngrozit de acel oraº al creaturilor, am dat din aripi cât am putut de tare înspre livada de pruni. Odatã ajuns acolo, am vãzut cã stupul din care plecasem era gol, nu mai era nimeni. Spre norocul meu, mai rãmãsese puþinã miere. M-am ospãtat ºi am adormit peste noapte acolo. A doua zi, de dimineaþã, razele de soare m-au trezit. Mã simþeam în siguranþã. Plecasem sã zbor prin livadã, vãzusem o matcã drãguþã. M-am dus la ea, am intrat în vorbã, se vedea cã era interesatã. Stãteam amândoi pe creanga unui copac, parcã lumea se terminase. Cu un gest teribil de curaj, mi-am atins perii de ai ei. M-a prins cu picioarele, ne rostogoleam printre firele de iarbã. Când mi-era lumea mai dragã, i-am simþit acul înfipt în mine. Începusem sã ameþesc, picioarele mã piºcau, mi se lua imaginea, nu se mai auzea nimic.

Comentarii cititori
sus

Anton Georgescu

 

Why? Why English?

 

My conational fellows,

people from the same tribe and blood,

tossed away by the moods of change

on a faraway limb of humanity

at the end of a world that has no beginnings and no ends,

ask me

Why do you write in English?

 

And when they say that

I can see they are upset,

that they look disappointed,

that they feel like being let down,

and they’re set to condemn me,

and they would tell me

if they found the right words:

You took sides with the enemy of our comfort in loss!

We were so happy being unhappy,

we had a reason to live blind, to live well,

to cheer when strayed, to laugh when  lost, to jubilate when wrong

on this land

off our hearts’ maps!

 

I do not tell them

that it was their choice to chuck away

the everything and every thing they had,

their native piece of comfort,

their native peace of mind

 

It was them who made their mother tongue

a temporary mean of communication,

it was them to put on display

in the world wide bazaar

the deeds of their ancestors

as improbable fairy tales

on sale,

the deeds of their contemporaries

as interesting curiosities

reduced to sell

 

I don’t tell them

that their children know that,

what they don’t know

is how to say it,

or put it in words,

because they lost the ability to paint glittery words

on the bland, deceiving skin

of unhappiness

as a way of life,

their parents’ lives

 

I do not tell them

that is not such a big deal to belong to a tribe,

could be a bigger deal to belong to a planet,

to be the child

of the wind and the rain and the sun,

running down the hills that carry the same grass,

the same trees,

the same flowers,

the same bees,

the same scents,

only on different

longitudes and latitudes

 

I just tell them the only truth I can talk about:

that I can’t help it,

that I don’t know what the heck is happening to me,

most probably I’m possessed by a dead English bard,

he picked me up to be his host

to speak out loud his words,

like they are mine,

to recite nonchalantly the verses

he whispers in my ear

while I sleep,

or I walk,

or I dream,

words poured in my ear

like a sweet poison

trickling down in foreign inflections

of a language

that I don’t understand

and I don’t really care about

although I feel its melody,

its muffled chanting,

its cheerful song

that my fellow dancers

refuse to dance

Comentarii cititori
sus

Adriana Macsut

 

Despre experienþele spirituale contemporane

                                 

Se spune cã André Malraux ar fi spus cã secolul al XXI-lea va fi religios sau nu va fi deloc. Acesta a explicat însã într-o declaraþie de presã cã nu a fost chiar aºa de categoric, ci s-a referit mai degrabã la o regândire a spiritualitãþii.

„Se zice cã aº fi spus: secolul al XXI-lea va fi religios. Binenþeles cã nu am spus deloc aºa ceva, fiindcã nu ºtiu nimic în aceastã privinþã. Ce aº fi spus într-adevãr este mai puþin categoric, ºi anume cã nu exclud posibilitatea unui eveniment spiritual la scarã planetarã” (André Malraux, 'Le Point', 10 noiembrie, 1975)”.

În esenþã, spiritualitatea se manifestã astãzi „sub forma unei cãutãri a înþelepciunii ºi a unei descoperiri a sensului” (Jeann Vernette, Secolul XXI va fi mistic sau nu va fi deloc, Editura Corint, Bucureºti, 2003, p. 13). De aici rezultã întrebãri metafizice ce contureazã un nou peisaj religios:

• de unde vine umanitatea ºi încotro se îndreaptã;
• ce valori trebuie sã ghideze existenþa umanã.

Un cuvânt cheie aici este conturat de valori care „sunt elementele de legãturã care ne oferã un sentiment de integritate ºi conectivitate ºi constituie cadrul de semnificaþie cã viaþa meritã trãitã” (Emmy Van Deurzen & Martin Adams, Psihoterapie & Consiliere existenþialã, Editura Herald, Bucureºti, p. 27). Din nefericire, aici se strecoarã un vid sufletesc în care este loc pentru fundamentalisme ºi pentru secte. În acest sens, se poate afirma cã secolul actual este marcat de atentatul din 11 septembrie 2001 iar, în aceste condiþii, declaraþia lui André Malraux din 1955 capãtã accente premonitorii: acesta menþioneazã cã este nevoie de „a reintegra zeii în faþa celei mai cumplite ameninþãri pe care a cunoscut-o umanitatea” (André Malraux, 'L`Express', 21 martie 1955). Este nevoie atunci de o experienþã spiritualã diferitã: „o formã atât de diferitã de cea pe care o cunoaºtem, ca ºi creºtinismul faþã de religiile antice” (idem, 'Le Point', 10 noiembrie, 1975)”.

Omul contemporan este din ce în mai singur dar în aceastã singurãtate se manifestã totuºi dorinþa spiritualã de… visare. Aceastã cãutare este ilustratã de succesul romanului Alchimistul scris de Paul Coelho: „Nicio inimã nu a suferit vreodatã când a plecat în cãutarea visurilor sale” (Paul Coelho, Alchimistul, Editura Nemira, 2000, p. 42). În aceste condiþii, omul viseazã sã plece în aventura descoperirii „Legendei Personale” (ibidem, p. 43). Aceastã legendã personalã este gãsitã prin ascultarea vocii interioare. Este vorba aici de o spiritualitate care se leagã de o religiozitate înnãscutã ce genereazã aceastã experienþã a cãutãrii spirituale: „a fi religios este un aspect constitutiv al omului, un dat spontan, un factor de istorie” (Paul Poupard, Culture et foi în vatican.va, 5 octobre 1993).

Conclusiv se poate afirma cã în secolul trecut s-a manifestat o cãutare metafizicã, iar în acest context se poate vorbi de o „filosofie a fiinþei” (Ioan Paul al II-lea, Fides et ratio, Editura Presa Bunã, 1999, p. 71). Acum, când dejà primul primul deceniu din secolul al XXI-lea a trecut, se poate spune cã a continuat preocuparea metafizicã din secolul trecut: „în inima culturilor apar întrebãrile cele mai profunde: ce este omul? ce semnificã suferinþa, rãul, moartea care continuã în ciuda atâtor progrese” (Gaudim et spees, în Conciliul Vatican II, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Bucureºti, 1999, nr. 110). În aceste condiþii, omul se rãtãceºte ºi „nu mai ºtie pe ce treaptã sã se aºeze” (Blaise Pascal, Pensées, în penseesdepascal.fr,fr. 434, 5 martie 2014) ºi atunci este nevoie de o deschidere a omului „cãtre fiinþa religioasã, ceea ce reprezintã tocmai o deshidere cãtre fiinþa universalã” (ibidem) întruchipatã de divinitate.

Comentarii cititori
sus

Radu Marini

 

La scara mea (II)

 

La noi pe scarã toatã lumea respectã. Omu’, vecinu’, animalu’. De la ãl mic, pânã la ãl mai mare. Sunt vecini buni. ªi animale rele. Sau invers. Sau...nu ºtiu. Admirabili, cumsecade, sus-puºi. Cocoþaþi fiecare pe unde au putut. Pe apartamente, pe etaje, pe familii, pe capul meu. Se ajutã între ei. Cei care au, ajutã pe cei care, bineînþeles, n-au!!! Cu mãrinimie, cu o cafea, cu o pâine, cu o înjurãturã. Fiindcã au: milã, bunavoinþã ºi înjurãturi la ei. Mereu puºi pe fapte bune, memorabile ºi bârfitoare. Darnici oameni, vecini cumsecade, specimene cu suflet! Ajutã pe cei ce n-au: asiguratã pâinea ºi cafeaua cea de toate zilele. Sau o minimã înjurãturã, care sã le aducã aminte de mamele lor, ori chiar de originile lor. Emoþionante gesturi. ªi uluitoare, jenante ºi necizelate trivialitãþi. La grãmadã. Pe etaje. Dupã vorbã, dupã port, dupã etajul de culturã...
E ziua ta, soacrã iubitã(!!!)    

Ce poþi sã spui când un vecin, un fost vecin, plecat temporar la þarã îþi cere sprijinul?! I-l dai, îl sprijini, îl consiliezi. Baremi atât sã faci pentru amicul de la 3. Etajul trei. Iar Alãuþ(ul), vecinul, meritã atenþie. Pentru cã la mijloc e o soacrã. Aºa cã… atenþie, soacrã!!!

E ziua ta, 8 martie! Scuze, a dumneavoastrã, mult stimatã ºi iubitã mamã-soacrã, 8 martie. De aceea  scriu. O scrisoare. Aceasã scrisoare. Deschisã, (din lipsã de lipici/scuipici) pentru dv. Pentru una dintre cele mai de preþ zile (fãrã de preþ) pentru o femeie. ªi cum dumneavoastrã sunteþi unicã (dar nu ºi Unica - revistã a femeilor) femeie, soþie, mamã, soacrã ºi bunicã. Ziua de azi multiplicã la multe pãtrate valoarea omului ce cu mândrie, cu sinceritate ºi dãruire o îngemãnaþi ca un corolar al femeii de azi ºi de ieri (cã de alaltãieri nu se pune, cã mi-ai dat una de-mi vâjâie ºi acum urechea dreaptã).

O mândrie ºi un viu exemplu (negativ, vai mie, vai nepoþilor!) demn de urmat ºi de apreciat (urât, blestemat, înjurat ºi admonestat) de cãtre femei. Iatã de ce, dar nu ºi de ce (???) noi, toþi cei din casã (adicã din magazie) de afarã ºi de aiurea (dar nu ºi cei din tramvai) de vã cunoaºtem, venim cu mic cu mare, la mai mare, la aniversare (poate ne dai ºi nouã ceva, dar nu iar pe cocoaºã!!!); sã vã urã(sc)m (torturãm) din suflet (naºpa!, huuuã! huiduha gloaba dracu’) toate cele bune (rele), cele necesare (înmormântãrii grabnice), ºi cele autentice (popã, gropari, colivã)! Sã fiþi iubitã (la 2 metri. de viermi ºi alte magaoi), sã aveþi zile senine (noroase, sã vã intre romatismul în cartilage), numai bucurii (neplãceri), sã fiþi (ne)fericitã, toate bunele (relele) sã vinã în casa sufletului dumneavoastrã; atât de generos (zgârcit ºi negru) ºi frumos (urât, cum e turcu’ ºi pistolu’) în aceastã frumoasã zi de primãvarã!      

Iar primãvara de bate în fereastrã, sã vã fie un mesager bun (rãu) de aleasã preþuire (întristare, dã doamne!) pentru a vã adresa recunoºtinþã (!!!) pe care noi o avem pentru sufletul pur (nesimþit), candid, (acru) ºi prietenos (duºmãnos) al dumneavoastrã. Sã ne trãieºti (sau mai bine lasã), mulþi ani (în pãmânt) într-un loc frumos cu verdeaþã, aºa cum vã place dumneavoastrã, la þarã, unde sã vã odihniþi ºi recreeaþi, ºi noi alãturi de dumneavoastrã (pe mormânt, sã jucãm tontoroiu, cât mai repede) sã vã fim alãturi. La mulþi ani!

Ca gândul ce ne animã sã fie pe mãsura bucuriei ce ne-o dãruiþi cu prezenþa dumneavoastrã, pentru toþi cei ce vã iubesc (urãsc). Semnez eu, ginerele dumneavoastrã, (cu scârbã ºi cu sânge, ce cere sânge) la sfârºitul (tãu) scrisorii astea omagiale. În numele tuturor celor ce vã iubim (urâm), stimãm (contestãm prezenþa, ºi lipsa de valoare) ºi preþuim. Ca cel mai de preþ bastion al omeniei (s-o crezi tu), al spiritului de sacrificiu, ºi al exemplului pozitiv (de unde?). Firesc de urmat ºi de semnalat, prin admiraþie (!!!vai nouã).

Iatã de ce noi, familia toatã, cu cãþel de pluº, dar fãrã purcel, ºi cu fiica, recte cu ginerele din dotare, ºi din magazia de peste drum de unde ne-ai cazat, prin graþia, mãrinimia, bunãvoinþa legendarã. Acolo unde ne-ai uitat de izbeliºte, ca pe niºte rufe murdare. La lada de gunoi, a milosteniei tale. Care tot aºteaptã ba apa caldã, ba sãpunul, ba mâna sigurã a unei femei de casã. Gospodine. Dar ºi miloase, cu investiþia sa. În timp.

E greu sã þi-o mai cearã lumea. Ceva… Dar tu sã ai ºi sã nu dai. Nimic. De la tine. Iar atunci când trebuie sã faci ceva din suflet e ºi mai greu. Chiar extrem de greu. Pentru cei dragi, pentru familie. Cãci nu-i aºa, suntem o familie? ªtiu cã-i o întrebare retoricã. Dar trebuie baremi în ceasul al 12-lea sã afli cã chiar suntem o familie. Cu probleme. La întreþinere, la bloc, cu ºomajul amândurora. Adicã a lu’ fie-ta ºi a mea. Iar la pachet ºi a nepoþeilor tãi, de care te-ai debarasat. Tot la pachet. Chit cã suntem marginalizaþi, izolaþi de civilizaþie, ºi fãrã de nici unele. Laþarã. Laþarata. Cu bune, cu rele.  

Noi, în ceas sãrbãtoresc, îþi reamintim sfios cã avem nevoie de multe alte lucruri. De dragoste ºi o vorbã bunã pentru cei mici, de înþelegere ºi ajutor pentru noi, pãrinþii, lu’ Ioana ºi Cristea. ªi doamne, câte alea sunt de înþeles ºi de fãcut într-o casã, sau într-o magazie ca a noastrã. Care þine loc de casã la patru suflete. Darã nu prea mai ºtim cât va mai rezista pe vijeliile de afarã. Chiar de-i primãvarã. La noi n-a prea ajuns.

Scutind grija de mâine, barem pentru focul cel de toate zilele. ªi chiar de o nouã mânã de coceni, cã lemne sufletu’. De unde? E rãu, e tare greu fãrã sprijin, fãrã luminã, fãrã cablu, maºinã de spãlat sau de frigider. Am înnebunit, pe frigul ãsta în loc sã mã gândesc la o oalã de mâncare eu vãd cai verzi pe pereþi. Vorbesc de lucruri sfinte. De frigidere, televizor, maºinã de spãlat. În era modernã a electricitãþii?! Chiar cã sunt cãzut în cap. Scuzã-mã, am înnebunit, ºi eu ºi fii-ta, Cristiana, ºi copii viseazã la Iepuraºul de Paºti. La buna lor bunicã cã deºi ne desparte o curte n-ai mai trecut sã-i vezi de la Crãciun, când te-ai supãrat cã þi-am furat o mânã de lemne din grajd. Sã facem ºi noi focu’ baremi de Crãciun, pentru ãia micii.

Cã le era dor de cãldurã. La cadouri ºi la o ciorbã caldã nici nu puteau visa. Cã le era ºi frig, ºi foame. Au adormit sãracii, cu lacrimile îngheþate pe obrãjorii lor micuþi, care de mult n-au mai apucat sã fie mângâiate de mâna ta. De bunicã iubitoare. A premianþilor ºi cuminþilor tãi nepoþei. Cãci de Crãciun, ca ºi de Paºtele trecut ai uitat de ei. Þi-a pãsat de tine ºi de mai tinerii tãi amanþi. Sã-i omeneºti, sã-i îmbuibi cu de toate, sã-i îmbraci. Dar zãu, de ce arunci cu banii pe þoale? Cã sãracii, mai mult dezbrãcaþi stau. La cheremul tãu, la mila ta, lacomo ce eºti! Vai de mãmicuþele lor. Tu n-ai bãrbat, n-ai ruºine, n-ai sutien! Te dedulceºti la trufandale. Pe care-i pui sã-þi intre în casã, în pat, în uz. ªi pe care-i tot schimbi ca pe chiloþi. Cam des pe ei, de chiloþi mai vorbim. Nu þii post, nu þii la omenie, nu þii decât la tãvãlealã. De ei. Cu ei la piept. Ca o mamã denaturatã ºi profitoare ce le-ai putea fi.

Îþi reamintesc cã în ajun, de Crãciun, când toþi din familie se strâng, cu mic cu mare în jurul mesei încãrcate, tu nu ºtiai cum sã te mai fuduleºti cu noua ta cucerire. Din cale afarã de fiþos din casã, din pat. Tânãrã ºi avidã de bani ºi alte foloase.

Îþi aminteºti? Eu ºtiu foarte bine. Atunci ai ieºit ca uliu, ca o vrãjitoare cu vãtraiu-n mânã sã-mi crãpi capu’. Sãru’mâna! Sã-mi faci cadou de Crãciun, câteva zile de spitalizare. Cu cãldurã, 3 mese moca, nu tu scandaluri, nu tu muzicã cu manele de la 5 dimineaþa, nu tu þipete ºi alte zgomote suspecte cu bãrbaþi strãini, fugãriþi pe bãtãturã cu fãcãleþu-n mânã ºi izmenele-n vine. Pentru cã nu-s buni… la pat. Cãci toþi au aflat în urma repetatelor scandaluri ºi bãtãi primite de la mai tineri dumnitale jockey ce poamã de iapã bãtrânã eºti.

ªtiu, mi-ai vrut binele!!! Mulþumesc frumos! Un frumos cadou de sãrbãtorile Crãciunului. Pentru noi, toatã familia de la CURTE, cã miejenã sã spun adevãrul cã trãim în grajd. Cu bune, cu rele, dar mai mult cu foarte rele, îþi mulþumim fierbinte într-un glas. Îngheþat. Cã la noi e frig. Al dracului de frig, ºi n-avem de nici unele, ºi nici ce sã le mai punem copiilor pe masã. De unde masã, cã n-avem decât o cutie???!!! Din carton, pentru banane. Dar fãrã banane.

Pesemne le-ai mâncat dumneata, împreunã cu mai tinerii dumnitale cãlãreþi. De zi sau de noapte. Bineînþeles gândindu-te la nepoþii ºi la pãrinþii lor. Nu cu drag sau cu compãtimire, ci cu gura plinã. Doar de banane. Asta-i fericirea dv. Noi avem altele. Cã nici eu, ºi nici fata dv numai avem de lucru. Se ºtie! Pe praful ãsta, cine dracu’ sã dea de lucru la doi ingineri?

Dar fiindcã noi te iubim, ºi pentru cã dorim fericirea familiei pe primul loc, îþi urãm: sã ne fii alãturi, mulþi ani! Ca mamã, soacrã, bunicã, ºi femeie. Din bun-simþ, din obligaþie, ºi din 7 martie, îþi dãruim pentru 8 martie, ºi florile de pe mormintele de la cimitir. Pe care þi le-am pus. Anticipat. Lauºã.

Deºi calendaristic e primãvarã, iarna nu ne-a lãsat încã. Þi-aº mai ura de sãnãtate, de viaþã lungã, dar am mâna îngheþatã ºi pixul a îngheþat ºi el, iar lacrimile din colþul ochiului sunt perle de gheaþã pe care am sã þi-le trimit în dar. De la cel ce te are ca a II-a sa mamã. Sã ai toate bucuriile ºi fericirile posibile. ªi ce-o vrea Dumnezeu…   

Ciocioiu-Alãuþ Constandin (Costi-cã)Viorel
(ginere, soþ, tatã, inginer ºomer - fost om la casa lui, recte la bloc…acum aurolac, la magazia dumitale) 

Comentarii cititori
sus

Dan Nãstasie

 

ªocul cultural

 

Am urcat scãrile avionului tuºind din cauza fumului de motor Diesel emis de autobuzul care ne transportase din clãdirea aeroportului. Era toamnã târziu ºi soarele se pregãtea sã rãsarã luminând orizontul în culorile tricolorului. Ideea drapelului naþional mi-a fost sugeratã de privirea fixã a stewardesei care ne întâmpina la capãtul treptelor ºi care nici nu s-a sinchisit sã-mi rãspundã la bunã dimineaþa, preferând rãsãritul, de parcã fãcea de strajã la drapel.

Avionul era mic ºi pãrea fragil dar zgomotul motoarelor era asurzitor. Abia dupã ce mi-am ocupat locul am realizat cât de obosit eram. Obosit pentru cã mã trezisem cu multe, multe ore mai devreme, cãlãtorisem câteva ore cu trenul ºi autobuzul ºi ajunsesem la aeroport cu mult înaintea zborului, de teamã sã nu-l pierd. Era prima mea cãlãtorie aerianã.

Am decolat pe o traiectorie hiperbolicã, abruptã ºi modul în care se contractau aripile flexibile m-a speriat. Pãrea cã escaladam un munte cu o motocicletã cu reacþie. Acceleraþia gravitaþionalã a crescut brusc ºi cântãream câteva sute de kilograme care mã þineau presat de scaun ca o plantã pusã la presat pentru ierbar.

Eram speriat ºi obosit. Obosit pentru cã în sãptãmâna precedentã fãcusem câteva drumuri Craiova – Bucureºti pentru viza de cãlãtorie în Danemarca ºi biletul de avion, formalitãþi pe care Inspectorul general adjunct, domnul Gãinã, le îngreunase cât putuse, refuzând sã recunoascã faptul cã a primit faxul cu invitaþia oficialã pentru cãlãtoria mea profesionalã. Abia dupã ce Stephen Rasmunsen a ameninþat cã va întrerupe orice colaborare cu Inspectoratul ªcolar Dolj, domnul Gãinã a recuperat numeroasele faxuri primite, din coºul de gunoi.

Când avionul a atins altitudinea de croazierã, am putut desface centura de siguranþã ºi aruncând o privire pe fereastrã am vazut stratul pufos de nori miºcându-se cu încetinitorul pe dedesubt. Era prima datã când vedeam norii privind în jos ºi senzaþia era ciudatã, fãcându-mã nervos. Am închis ochii ºi am contemplat ideea cã dacã aº fi acceptat minciuna inspectorului Gãinã, aº fi fost în drum spre ºcoalã, cu tramvaiul, nu la câþiva kilometri altitudine într-un avion care se zgâlþîia ºi scârþîia fãrã sã fie ghidat de ºine.

Deci într-un fel era bine cã eram obosit. Era 1995 ºi eram obosit mai ales dupã cei cinci ani de speranþe irosite, bãtãlii pierdute ºi vise spulberate, trecuþi de la schimbarea sistemului politic. Obosit de mineriade, manipulare politicã, promisiuni încãlcate. Obosit sã fiu categorisit huligan sau golan de cãtre oameni fãrã integritate. Obosit dupã ce încercasem absolut totul în puterea mea sã schimb societatea în care trãiam ºi în care urmau sã trãiascã ºi copii mei.

Eram obosit ºi am adormit legãnat de zguduiturile avionului.

Când m-am trezit, mi se pãrea cã încã dorm ºi visez. Prima impresie pe aeroportul din Copenhaga a fost cã am aterizat direct în Rai. Curãþenia, luminile, bunul gust ºi magazinele pline de produse incredibile m-au uluit. La aterizare, printre nori, vãzusem crâmpeie ale peisajului danez, case perfect aliniate ca jucãriile într-o vitrinã, aºezate pe o carpetã de un verde intens. Acum urma sã pãºesc în acel peisaj. Era prima mea ieºire în Europa de Vest dupã ce trãisem toatã viaþa în cenuºiul comunismului ºi griul postcomunismului.

M-am bucurat sã-l revãd pe Stephen, care mã aºtepta ºi a fost o mare uºurare sã simt cã pãºesc pe pamânt  ferm ºi solid. Faptul cã norii erau la locul lor, deasupra, era reconfortant.

Director adjunct al unei case didactice, domnul Rasmunsen vizitase România cu o delegaþie danezã, cu trei luni mai devreme. Nici acum nu mi-e clar dacã îi plãcuse mai mult iniþiativa mea unicã de a preda desen pe calculator în liceu sau scepticismul meu vis à vis de evoluþia democraþiei în România, dar Stephen s-a hotarît sã mã invite pentru douã sãptãmâni ca sã vãd cum sunt rezolvate ambele probleme în Danemarca.

În cei cinci ani de la cãderea comunismului fusesem serios implicat în schimbarea rapidã a sistemului de învãþãmânt, a mentalitãþii profesorilor ºi, în general, a societãþii, de pe diferite poziþii profesionale dar doar cu un impact local modest. Între prieteni eram adesea singurul opus ideii de a pãrãsi þara, considerând cã trebuie mai întâi sã ne implicãm ºi sã ne concentrãm eforturile în schimbarea societãþii din jurul nostru înainte de a tãia copaci în Canada sau recolta cãpºunile spaniolilor.

Dar dupã cinci ani de aºa zisã tranziþie, evoluþia societãþii civile fusese o mare dezamãgire ºi mecanismul care o punea în miºcare pãrea cã s-a blocat. Cãlãtoream spre democraþie într-o cãruþã care pãrea cã ºi-a pierdut roþile, una câte una, ºi s-a rãsturnat într-o groapã. Era ca o groapã de potenþial, cu entropie maximã, ca atunci când totul în jurul tãu se prãbuºeºte, atingând poziþia de echilibru prin ruinare. O societate în ruinã.

Treptat începusem sã-mi pierd speranþa cã e posibil sã eradicãm corupþia, cã e posibil sã schimbãm obiceiul de a minþi, triºa sau fura, adânc înrãdãcinat prin educaþia comunistã sau cã Estul va deveni Vest peste noapte. În fond mã izbisem de un zid de beton al rezistenþei la schimbare ºi acum invitaþia profesionalã deschisese în mod neaºteptat o micã poartã în acel zid.

Drumul pe autostradã, spre satul Naestved, unde locuia Stephen, a fost un alt somnifer puternic. Maºina cu scaune largi ºi confortabile aluneca aproape fãrã zgomot pe suprafaþa perfect asfaltatã. Datoritã curbelor blânde, automobilul se legãna uºor. Începusem sã casc ºi abia fãceam faþã conversaþiei. Lumina sãracã a toamnei se estompa ºi stelele au devenit treptat mai strãlucitoare. Eram într-o stare de hibernare ºi abia þineam ochii deschiºi. Cel puþin aºa cred... Dupã tot stresul cãlãtoriei ºi al sãptãmânilor premergãtoare, somnul, cãldura ºi confortul scaunului maºinii m-au tranchilizat complet ºi cred cã am aþipit. ªi m-am trezit din nou în Rai.

Casa lui Stephen era uriaºã, camera de zi având, probabil, suprafaþa apartamentului meu de bloc. Ospitalitatea danezã e remarcabilã ºi la masa de searã am fost servit cu o mulþime de delicatese dar îmi amintesc ºi acum o cupã uriaºã plinã cu salatã cu maionezã. Avea un gust plãcut pânã am gãsit un vierme destul de mare care mi se pãrea cã nu e gãtit. Mi s-a spus cã e un shrimp ºi cã e o raritate ºi o delicatesã. L-am mestecat greu ºi l-am înghiþit politicos dar cu noduri. Oftasem uºurat cã am scãpat de el dupã care am mai gãsit încã unul. A alunecat pe gât cu efort în timp ce mimam entuziasmul ºi îi anihilam gustul cu bere Carlsberg. Când credeam cã am scãpat am mai gãsit vreo doi pe care i-am îngurgitat cu greutate. ªi ca o loviturã de graþie, pe fundul cupei, dupã sãpãturi prin salatã, am gãsit o întreagã colonie culinarã.

ªocul cultural începea în bucãtãrie...

 

2

În prima sãptãmânã am însoþit o clasã de la ºcoala secundarã din sat, care vizita un colegiu profesional, în cadrul programului de orientare pentru liceu. Cãlãtoream zilnic cu un autobuz special ºi dimineþile erau deja foarte reci.

Când am fost prezentat elevilor am simþit o anumitã cãldurã ºi simpatie dar ºi destulã reþinere din partea lor. Era un amestec de timiditate ºi prudenþã. Ingolf ºi Hedvig, profesorii lor, îi încurajau sã mi se adreseze dar cum ºi engleza mea ºi a elevilor erau foarte sãrace, era dificil. Doar Pia, mai curioasã sau mai vorbãreaþã, a avut rãbdarea sã iniþieze un dialog prin care am identificat un interes comun: Metallica.

Clasa a fost repartizatã într-un atelier mecanic dotat cu strunguri, freze ºi alte maºini unelte. Eram familiar cu majoritatea maºinilor, din cursurile mele de la universitate. Teoretic, ºtiam foarte bine cum funcþioneazã, eram expert în regimuri de aºchiere ºi specialist în cutii cinematice dar practic nu aveam nici cea mai vagã idee cum sã le folosesc practic. Dupã cinci ani de inginerie cursurile de maºini unelte, bazate pe desene care acopereau de obicei douã table, de vibraþii ale maºinilor unelte, care erau modele matematice complexe, mecanica teoreticã ºi mecanica fluidelor, bazate pe aplicaþii matematice Lagrange, fãrã o conexiune practicã, se dovedeau o totalã pierdere de timp.

Profesional, probabil cã a fost unul dintre cele mai umilitoare momente din cariera mea când, dupã ce le spusesem gazdelor cã sunt inginer mecanic, s-a dovedit cã habar nu aveam cum sã folosesc o maºinã unealtã. Singura mea scuzã era cã veneam din România,þara  paradoxurilor.

Pentru cã trebuia sã fiu cumva integrat în programul clasei, mi s-a cerut sã fac exact aceleaºi exerciþii practice pe care le fãceau elevii ºi la prima vedere ideea ar putea pãrea jignitoare. Cum mã simþeam însã mult mai umilit cã dupã cinci ani de inginerie nu ºtiam sã folosesc un strung, nu a contat ºi m-am simþit mai degrabã uºurat. Evident cã profesorii colegiului explicau în danezã dar demonstraþiile lor erau clare ºi, în fond, ºtiam absolut totul despre strunguri, exceptând sã le folosesc.

Demonstraþiile prezentate erau simple ºi am înþeles elementele de bazã ca ºi cum urmãream un program TV fãrã sonor. Am abordat micile proiecte cot la cot cu elevii ºi am constatat cã erau uºoare. În fond experienþa mea nu era complet inutilã, doar incompletã. Am costatat cã Pia avea probleme ºi am ajutat-o sã-ºi poziþioneze piesa pe strung. Privind în jur am remarcat cã Olaf alesese o vitezã greºita ºi l-am corectat. Profesorii colegiului erau serios implicaþi ºi ocupaþi, de aceea ajutorul meu a fost binevenit. Tea ºi Ulrike, prietene cu Pia, m-au solicitat ºi, în mod natural, cum fetele avea mai mult nevoie de ajutor, popularitatea mea a crescut în acea zonã demograficã. Bãieþii însã pãreau cã mã privesc de la distanþã. Pânã la sfârºitul zilei statutul meu s-a schimbat din invitat în cel de coleg de clasã.

Dupã cele ºase ore de tehnologie, în aºteptarea autobuzului, jocul preferat al elevilor era jonglarea ºi pasarea cu piciorul a unui mic sãculeþ cu nisip. Aºezaþi în cerc, bãieþi ºi fete se amuzau menþinând sãculeþul în miºcare pentru cât mai mult timp. Au încercat ºi cu un fes de lânã, o cutie de suc de portocale goalã ºi un ghem de sfoarã. Pe mãsurã ce jocul se încingea, elevii deveneau tot mai gãlãgioºi ºi miºcãrile tot mai riscante ºi extreme. Amuzamentul creºtea însã exponenþial, ca ºi volumul sonor al clasei.

Aparenta indiferenþã a profesorilor m-a intrigat ºi l-am întrebat pe Thomas de ce comportarea elevilor e atât de diferitã în afara ºcolii. Rãspunsul lui a fost simplu – ºi-au fãcut treaba, au avut o zi lungã ºi acum se relaxeazã. Cât nu e nici un pericol, îi lãsãm sã se amuze. Chiar atunci, în mod ironic, sãculeþul de nisip, scãpat de sub control, în ciuda efortului acrobatic al lui Kasper, m-a izbit în faþã. S-a lãsat o liniºte penibilã... comicul situaþiei era evident dar la fel era ºijenalui Kasper, pe faþa cãruia râsul întâlnise plânsul... ºi care mã privea buimac, neºtiind cum sã-ºi cearã scuze.

Nu a fost dureros, sãculeþul era uºor ºi se plia, minimalizând impactul, dar elevii s-au oprit ruºinaþi, de parcã ar fi spart un geam. ªi atunci am avut inspiraþia ca eu sã sparg gheaþa dintre mine ºi ei. Am ridicat sãculeþul cu nisip, m-am alãturat cercului ºi am intrat în joc. Surpriza dar ºi uºurarea de pe feþele lor s-au amestecat eliberând hohotul de râs înnãbuºit cu greu. Râsul a fost semnalul prin care am simþit cã sunt acceptat ca membru al tribului vikingilor.

Din acel moment relaþia mea cu clasa a fost complet diferitã. Elevii veneau sã-mi cearã ajutorul ºi m-am simþit din nou ca un profesor, deºi evident cã doar îi ajutam pe profesorii colegiului, a caror simpatie o câºtigasem. Unul dintre ei, Eluf, m-a invitat sã petrec week-end-ul cu familia lui.

Ultimul proiect era un zar de aluminiu care trebuia frezat la forma cubicã ºi apoi marcat cu o maºinã de gãurit. Zarul era neobiºnuit de mare ºi mã gândeam cã va fi o amintire frumoasã a cãlãtoriei mele. Îmi plãcea postura dublã în care mã aflam, aceea de elev ºi de profesor în acelaºi timp. Ne apropiam de sfârºitul zilei ºi al sãptãmânii ºi toþi ne gândeam deja la week end, când Pia m-a anunþat cã Malte are nevoie de ajutor. Era prea târziu când am ajuns, piesa îºi pierduse complet forma ºi nu mai era timp sã începem alta ºi nici sã o ajustãm. Malte avea lacrimi în ochi, dezamãgit ºi trist cã efortul lui se dovedise zadarnic. I-am oferit zarul meu ºi dupã doar o secundã de ezitare, Malte l-a acceptat cu multã bucurie. ªi astfel sãptãmâna s-a încheiat cu un happy end.

A doua sãptãmânã a vizitei mele a fost petrecutã mai mult cu profesori ºi o clasã de adulþi în conferinþe ºi instituþii de învãþãmânt. Într-una din seri am fost la teatru. Simþeam cã mi-a trecut oboseala ºi încercam sã absorb cât mai mult din experienþele oferite. O bere dupã piesã, cu clasa de seral, într-un micuþ bar, m-a fãcut sã remarc din nou cã avem nevoie de foarte puþin ca sã fim fericiþi. Discutând cu barmanul despre trupa America, pe care o ascultam, m-am gândit automat cã în România muzica ar fi putut fi manele, berea ar fi putut fi caldã sau paharele ar fi putut sã fie murdare ºi cea mai simplã experienþã ar fi putut lãsa un gust amar, mai amar ca berea. ªocul cultural se dovedea o experienþã plãcutã.

Credeam cã legãtura mea cu clasa din Naestved se încheiase dar, plimbându-mã prin sat cu bicicleta, i-am întâlnit pe Kasper ºi Malte care m-au invitat sã joc fotbal cu ei, pe terenul ºcolii. Acolo i-am reîntâlnit pe majoritatea bãieþilor din clasã.

Era un teren de fotbal, real, cu gazon verde ºi bine întreþinut. Cum eram singurul fãrã ghete de fotbal, alunecam pe iarba grasã ºi umedã ºi mã simþeam ca Mr Bean la patinoar dar bãieþii s-au dovedit foarte înþelegãtori ºi m-au tratat cu multã blândeþe deºi erau atletici ºi competitivi. Fãrã sã vorbim, jocul în sine era o formã de comunicare masculinã completã ºi era reconfortant sã mã simt acceptat. Când, spre finalul meciului, având ocazia sã înscriu un gol, singur cu portarul, am pasat lateral în mod neaºteptat, ca o glumã, Kasper a continuat ideea ºi jocul a devenit un fel de parodie sau meci demonstrativ, care ne-a amuzat teribil. Eram parcã prieteni pe viaþã chiar dacã ºtiam cã, probabil, nu ne vom mai vedea niciodatã. La despãrþire, dupã ce a dat mâna, ca toþi ceilalþi, Kasper m-a îmbrãþiºat.

Danemarca e oþarãcare funcþioneazã ºi care pare sã aibã ca principal scop fericirea personalã a danezilor. Venind din România mi s-a pãrut ceva paradoxal. Acasã n-am simþit niciodatã cã guvernul român, de orice culoare, ar fi interesat în bunãstarea mea ci doar mi s-a cerut încontinuu sã fac sacrificii. Întotdeuna generaþia menþionatã, a mea, a bunicilor sau a pãrinþilor mei, era generaþia care trebuia sã se sacrifice pentru generaþiile urmãtoare. Invariabil ni se promitea un viitor luminos pentru copii noºtri dacã acceptam un prezent urât mirositor.

În Danemarca se pãrea cã prezentul era mai important. Începând de la bere, probabil cea mai bunã din lume, cum afirma sloganul Carlsberg, danezii încercau sã creeze cel mai bun sistem de învãþãmânt posibil, cea mai bunã reþea de sãnãtate ºi cele mai bune asigurãri sociale, bazat pe taxele imense pe care danezii acceptã sã le plãteascã. Banii, bine gestionaþi, fac însã viaþa tuturor mai uºoarã, ceea ce pare logic ºi normal. O normalitate deloc specificã locului de unde veneam. ªi atunci am avut revelaþia cã normalul ºi bunul simþ sunt posibile ºi normalitatea trebuia aplicatã ºi în România. În anii precedenþi, într-un fel, cãutasem un ideal ºi dorisem schimbarea a ceea ce era evident greºit ºi aberant într-o societate revenindu-ºi cu greu dupa boala comunistã, dar nu înþelesesem prea clar în ce direcþie sã producem modificãrile.

Dacã te naºti într-o peºterã, e imposibil sã-þi imaginezi cum aratã lumina zilei. E posibil oare, ca dupã o zi afarã, revenit în întuneric, sã reorganizezi lucrurile? Greu de spus, dacã nu încerci. Mi-am propus sã folosesc cât mai mult din ceea ce am învãþat în timpul vizitei mele la întoarcerea înþarã. Cele douã sãptãmâni în Rai mã deºteptaserã ºi mã încãrcaserã cu energie pozitivã ºi o multitudine de idei pe care eram dispus sã le încerc.

În ultima seara Stephan m-a anunþat cã Pia ºi Kasper erau în camera de zi ca sã-ºi ia la revedere. Un alt gest normal pentru ei dar foarte deosebit pentru mine. În mijlocul încãperii era o cutie imensã, plinã cu jucãrii. „Sunt pentru copii tãi”. Fiecare elev din clasã donase o jucãrie sau douã: camioane de pompieri ºi basculante, jocuri, soldaþi de plumb dar ºi pãpuºi, ba chiar ºi un walkman galben. Cuvintele pot cu greu descrie emoþia despãrþirii de aceºti copii care mi-au oferit atât de mult într-un mod atât de delicat. ªi deasupra mormanului de jucãrii era acel zar de aluminiu, amintirea renaºterii mele inginereºti, trimis de Eluf. Începeam sã fiu conºtient cã îmi va lipsi acest ºoc cultural.

În timpul zborului de întoarcere, ascultând Bruce Springsteen, înregistrat de pe albumele lui Stephen, la walkman-ul care semãna cu o lãmâie în formã de cãrãmidã, norii de dedesubt mi s-au pãrut pufoºi, parfumaþi ºi prietenoºi, ca o mare înspumatã miºcându-se cu încetinitorul.

Pe mãsurã ce experienþele cãlãtoriei s-au decantat ºi au devenit amintiri, mi-am propus un plan cu zece schimbãri simple ºi concrete, pe care eu însumi le puteam face în ºcoala mea. Ideile oscilau între a renunþa la adresarea cu dumneavoastrã în relaþia cu elevii sau crearea unei reviste permanente a ºcolii ºi pânã la recunoaºterea oficialã în catalog a unei materii dedicatã computerelor.

Dupã numai câteva luni planul meu ambiþios s-a redus doar la trei puncte. Dupã încã douã luni l-am redus la zero. Niciuna dintre ideile inspirate de cãlãtoria mea profesionalã nu era aplicabilã fãrã eforturi nejustificate ºi fãrã a nemulþumi alte persoane. Cei mai nemulþumiþi erau cei care ar fi trebuit sã conducã aºa zisa tranziþie. Reacþia împotriva schimbãrilor era visceralã, naþionalistã ºi subiectivã. Un adevãrat ºoc anticultural.

S-a dovedit cã dacã te întorci de la luminã, într-o peºterã, e imposibil sã schimbi ceva atât timp cât e tot întuneric. Analogia cu povestea prostiei, a lui Creangã, în care þãranul încerca sã aducã lumina în pod, cu o gãleatã, e o analogie potrivitã.

Dar dacã nu încerci, nu poþi ºtii ce merge ºi ce nu merge. Încercasem absolut tot ce fusese în puterea mea. Se ºtie cã învãþãm la fel de mult din eºecuri cât învãþãm din realizãri. Încercasem ºi eºuasem pe toate planurile: social, profesional, politic. Soluþia nu pãrea sã fie modificarea peºterii, ci cãutarea luminii. Care era afarã. Daniela era de mult hotãrîtã ºi a avut rãbdarea sã mã aºtepte când am mai aruncat o ultimã privire, tristã, în urmã.

Am emigrat în 1997 ºi patru pãturi de lânã constituiau cea mai mare pare a bagajelor noastre, pentru cã vândusem totul doar ca sã plãtim cãlãtoria.

Venind de la iarnã, am aterizat în cãldura dogorîtoare a Adelaide-ului, îmbrãcaþi cu paltoane ºi pulovãre groase. Ne-am trezit în ciripit de pãsãri. Era un ºoc muzical.

Am fãcut bine sau nu? Probabil cea mai bunã decizie a vieþii, ne-au confirmat Dragoº ºi Mihai, ani mai târziu, când au crescut ºi au început sã înþeleagã viaþa.

A fost greu? Serios... ce mai conteazã?

Comentarii cititori
sus

Andreea Maria Negru

 

La musique - l’exaltation de l’âme

 

Après le silence, ce qui vient de près exprimer l’inexprimable, c’est la musique. As-tu jamais pensé ce qu’est la musique? Est-elle une langue des émotions, une vraie source de plaisir? Platon disait: „La musique donne une âme à nos coeurs et des ailes à la pensée est un essor à l’imagination”.  Richard Wagner expliquait: „La musique commence là où s’arrête le pouvoir des mots.” Il n’est pas nécessaire d’être bon musician pour bien connaître la musique. Elle est un on ne sait pas qui quoi vient de l’âme. Elle nous aide à construire nos vies spirituelles, nous apaise, nous console, nous redone de la joie, nous rend allègre, nous fait danser, chanter.

Chaque fois que j’entends l’expression „la vie en chansons” je pense à Celine Dion. J’ai toujours été i mpressionnée par sa simplicité, sa sensibilité et son amour pour les autres et pour le monde. Depuis le début de sa carrière, la chanteuse, s’est donné une mission: dire la vérité, toute la vérité à ses fans. Si ses chansons sont inoubliables, ses propos sur la musique ne sont pas moins étonnants.

Un jour, quelqu’un lui a demandé:
-Celine, qu’est-ce qu’il obtient, l’homme, par la musique ?
-La perfection cherchée dans l’harmonie de sons, l’ideal manqué etre  trouvé dans les états sublimes créés par la mélodie, affirma-t-elle. Mais, pour toi, a-t-elle une importance? demanda l’artiste à son tour. 
-Oui, bien sûr. Ceci est un sujet d’inspiration, mais parfois, un motif de changrin. Si nous n’avions pas eu d’âme, la musique nous en aurait créé une.
-Quelqu’un me disait que celui qui comprend pleinement la musique n’a plus peur de mort, parce que la musique est l’étérnité et l’infini en même temps. En écoutant une bonne chanson jusqu’à ce qu’on sente que les sons s’engagent avec l’âme dans un mélange d’extase, dans une osmose de béatitude, on absorbe l’infini, et le mort semble un jeu divin avec le temps, un jeu que l’on peut gagner en supprimant le valeur du temps par la musique, dit la chanteuse, tout en essayant de cacher une profonde émotion.
-Ton affirmation est vraie. La musique est une permanence de sentiments transfigures dans les chansons. Tu as souvent chanté l’amourdans tes melodies… c’est peut-être un hasard, c’est peut-être une volonté, ou tout simplement tu n’aurais pas pu faire autrement?
-Les pensées les plus profondes, les émotions les plus caches sont fermés en nous comme dans un coffre-fort, répondit Celine après quelques secondes de silence. Quand quelqu’un trouve la clé, il l’ouvre et l’orage des sentiments dévalise nos âmes, puis il s’apaise et nous laisse découverts, désarmés, touchés et sans abri. Plusieurs fois, c’est l’amour qui me laisse froide.
-Tu es très romantique, émouvante. L’arpège de ton âme vibre sur cordes les plus sensibles…
-J’aime la musique, fut la réplique de l’artiste. Pour ceux qui sont malades d’amour, elle est le rèmede certain de leur guérison, parce qu’elle transforme les angoisses en tranquillité, l’anxieté en apaisement, la peine en sérénité de l’esprit. La musique exprime ce qui ne peut être dit et sur quoi il est impossible de rester silencieux.

Après ce dialogue, je fus complètement troublée et un essaim de questions se mélangeait dans ma tête, tout en essayant d’en trouver les réponses: „Pourquoi tu écoutes de la musique?”, „En connais-tu les significations profondes?”, „Connais-tu les grandes valeurs musicales?” J’entendais seulement le mot MUSIQUE… de la musique partout. J’étais sure d’une chose - j’aimais la musique française, tellement mélodieuse! Elle m’a toujours créé une ambiance de seduction et de fascination. La musique, c’est la béaute! Et parmi tant de questions, une réponse, empruntée à Paul Verlaine: „De la musique avant toute autre chose”.  En effet, la musique est partout, est une révélation plus haute que toute sagesse et toute philosophie. Ici et ailleurs,  elle aide à vivre!

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey