•  Laurenþiu Budãu
•  Vlad Logigan
•  Nicolae Mandea
•  Cornel Mihai Ungureanu


sus

Vã invitãm sã ne împãrtãºiþi la tejghea opinii sau experienþe care sã susþinã sau sã contrazicã ideile expuse de dramaturgul ºi regizorul David Mamet în volumul Teatrul, Editura Curtea Veche, 2013.

(Pentru cine nu l-a parcurs, câteva impresii într-un numãr trecut al Pravaliei).

1. Regizorul este sau nu neapãrat necesar? („În majoritatea cazurilor, lãsaþi de capul lor, actorii ar pune piese în scenã mai bine decât ar face-o toþi regizorii, cu prea puþine excepþii”? „Cele mai multe piese sunt înþelese mai bine dacã nu au avut regizor”? „Majoritatea decorurilor existã pentru a ilustra vreo idee a scenografului sau a regizorului ºi renunþarea la ele nu ar micºora plãcerea publicului”?)

2.Are dreptate David Mamet când spune cã „dintre ravagiile regizorale, cel mai direct nociv este denigrarea textului, adicã afirmaþia cã textul nu are niciun înþeles sau, în cel mai bun caz, are doar înþelesul pe care catadicseºte regizorul sã i-l atribuie”? Este în regulã ca regizorul sã îºi aroge dreptul de a da el, nu autorul, înþeles piesei?

3. În ce mãsurã vi se pare just sau greºit felul în care Mamet prezintã relaþia regizorului cu actorii ºi cu personajele? (Susþine, de exemplu, cã: Regizorii la repetiþii sunt academici sau totalitari, iar aºa-zisa instruire se terminã cu dezamãgirea celui care-ºi studiazã rolul. Actorul nu se poate pregãti studiind eºecul ºi apoi strãduindu-se mai intens. Actorii ºtiu cum sã se miºte. Cãrþile teoretice ale lui Stanislavski sunt o grãmadã de prostii. Nu pot fi puse în practicã, ca atare, nu-i sunt de niciun folos actorului. Faimosul sistem al lui Stanislavski - disecarea motivelor ºi simþãmintelor personajului este o cãutare fãrã rost. În teatru personajul nu existã. Doar intriga. O repetiþie bunã se va sfârºi întotdeauna pe o notã de fapt împlinit, cu actori emoþionaþi ºi nu foarte obosiþi. Repetiþia trebuie sã se termine cu actorii fericiþi ºi încrezãtori, lucru care nu prea se întâmplã.

Într-o zi un actor poate asimila doar o cantitate de informaþii, regizorul sã-ºi þinã gura, sã nu-l oboseascã.

Ca în jocul de copii, actorul are nevoie de explicaþii simple, cât sã porneascã jocul ºi sã se distreze. Dacã scurta explicaþie dinaintea jocului se transformã în tratativele de pace de la Paris, jocul nu mai are niciun haz. Regulile interpretãrii se reduc la cuvintele lui Jimmy Cagney: „Gãseºte-þi locul, priveºte-l pe celãlalt drept în ochi ºi spune adevãrul”. „În mare parte, aºa-zisa regie este o repetare a textului. În text scrie: «Te iubesc» ºi regizorul spune: «Vezi, aici el îºi exprimã sentimentele». Ca ºi cum actorul n-ar ºti sã citeascã”. Publicului puþin îi pasã cãrei ºcoli îi aparþin actorii sau ce principii îi cãlãuzesc. Publicul doreºte doar sã fie distrat. Dar, dintre aceia care nu au darul sã-i distreze pe alþii ºi, totuºi, nu vor sã plece acasã, mulþi ridicã sabia ºi scutul intelectului)

4. Ca spectator vi s-a întâmplat sã aveþi, la teatru, „reacþia animalului prãdat: stai liniºtit ºi asculþi, în timp ce þi se spune ceva ce deja ºtii ºi pentru care þi se ia banul”? 

Comentarii cititori
sus

Laurenþiu Budãu

 

Regizorul este sau nu neapãrat necesar? („În majoritatea cazurilor, lãsaþi de capul lor, actorii ar pune piese în scenã mai bine decât ar face-o toþi regizorii, cu prea puþine excepþii”? „Cele mai multe piese sunt înþelese mai bine dacã nu au avut regizor”? „Majoritatea decorurilor existã pentru a ilustra vreo idee a scenografului sau a regizorului ºi renunþarea la ele nu ar micºora plãcerea publicului”?)

În inima fiecãrui actor, oricât de mãrunt ar fi el, existã o baghetã de regizor. Am avut destui colegi actori care, cu un an sau doi înaintea pensionãrii pentru limitã de vârstã, se apucau tam-nesam sã încropeascã câte un spectacol pe care-l visaserã (dupã afirmaþiile lor) toatã viaþa ºi pe care nu avuseserã curajul sã-l înceapã ori sã-l propunã direcþiunii pânã atunci. Considerau cã experienþa ºi performanþele profesionale acumulate le oferã destule atuuri pentru o reuºitã totalã. În majoritatea cazurilor produsul era indigest iar cântecul de lebãdã unul fals ºi dupã câteva minime reprezentaþii ori imediat dupã premierã era urcat la pod ori coborât în beci.        

Noþiunea de brainstorming în cazul unui spectacol de teatru mi se pare, în majoritatea covârºitoare a cazurilor, o utopie. E ca o corabie a cãrei cârmã riscã sã se învârtã în toate direcþiile, ceea ce la un moment dat poate duce la scufundarea certã a ambarcaþiunii. E ca ºi o clãdire cu secþiunile proiectate de mai mulþi arhitecþi independenþi care nu se subordoneazã unui arhitect ºef. Rezultatul este o creaþie compozitã care nu mai reprezintã pe nimeni ºi nimic. În cel mai bun caz în care construcþia stã pe propriile picioare, hidoºenia ei de struþo-cãmilã îi pune la grea îndoialã dreptul la existenþã.

Da, regizorul este un rãu necesar, oricât de mult ne-ar conveni ori ba acest lucru. Dirijorul suprem.

Existã scenografii bune, scenografii proaste ºi scenografii inutile. În cazul celor din urmã, absenþã fizicã din cadrul unui spectacol de teatru ar putea deveni o valenþã.

 

Are dreptate David Mamet când spune cã „dintre ravagiile regizorale, cel mai direct nociv este denigrarea textului, adicã afirmaþia cã textul nu are niciun înþeles sau, în cel mai bun caz, are doar înþelesul pe care catadicseºte regizorul sã i-l atribuie”? Este în regulã ca regizorul sã îºi aroge dreptul de a da el, nu autorul, înþeles piesei?

În creierul fiecãrui regizor (oricât de mãrunt) sãlãºluieºte pana unui mare dramaturg. Auzim deseori afirmaþiile unor regizori cã textul spectacolului a fost unul slab ºi cã a necesitat intervenþia lui competentã, altfel ar fi fost un dezastru...

Beneficiez de câteva texte semnate de mine (nu multe la numãr) care au fost montate pe scenele unor teatre din þarã. Niciunul dintre ele nu este prezent în mod integral în structura spectacolului (nici mãcar în spectacolele-lecturã), de cele mai multe ori chiar ordinea cronologicã a scenelor nu este respectatã ºi chiar sensul lor este denaturat, într-un mod “superior” bineînþeles.

Adevãrurile unei piese de teatru trebuie cãutate în spatele cuvintelor conþinute de aceasta. Din pãcate, de cele mai multe ori, regizorii preferã propriile invenþii ori nãzbâtii în locul unei arheologii temeinice asupra materialului dramatic.

Autorul unui spectacol ar trebui sã fie chiar Autorul. Regizorul ar trebui sã se mulþumeascã cu rolul de Coautor sau în cel mai bun caz de Partener... dar nu se poate abþine. Suntem oameni, totuºi.

 

În ce mãsurã vi se pare just sau greºit felul în care Mamet prezintã relaþia regizorului cu actorii ºi cu personajele? (Susþine, de exemplu, cã: Regizorii la repetiþii sunt academici sau totalitari, iar aºa-zisa instruire se terminã cu dezamãgirea celui care-ºi studiazã rolul. Actorul nu se poate pregãti studiind eºecul ºi apoi strãduindu-se mai intens. Actorii ºtiu cum sã se miºte. Cãrþile teoretice ale lui Stanislavski sunt o grãmadã de prostii. Nu pot fi puse în practicã, ca atare, nu-i sunt de niciun folos actorului. Faimosul sistem al lui Stanislavski - disecarea motivelor ºi simþãmintelor personajului este o cãutare fãrã rost. În teatru personajul nu existã. Doar intriga. O repetiþie bunã se va sfârºi întotdeauna pe o notã de fapt împlinit, cu actori emoþionaþi ºi nu foarte obosiþi. Repetiþia trebuie sã se termine cu actorii fericiþi ºi încrezãtori, lucru care nu prea se întâmplã.

Într-o zi un actor poate asimila doar o cantitate de informaþii, regizorul sã-ºi þinã gura, sã nu-l oboseascã.

Ca în jocul de copii, actorul are nevoie de explicaþii simple, cât sã porneascã jocul ºi sã se distreze. Dacã scurta explicaþie dinaintea jocului se transformã în tratativele de pace de la Paris, jocul nu mai are niciun haz. Regulile interpretãrii se reduc la cuvintele lui Jimmy Cagney: „Gãseºte-þi locul, priveºte-l pe celãlalt drept în ochi ºi spune adevãrul”. „În mare parte, aºa-zisa regie este o repetare a textului. În text scrie: «Te iubesc» ºi regizorul spune: «Vezi, aici el îºi exprimã sentimentele». Ca ºi cum actorul n-ar ºti sã citeascã”. Publicului puþin îi pasã cãrei ºcoli îi aparþin actorii sau ce principii îi cãlãuzesc. Publicul doreºte doar sã fie distrat. Dar, dintre aceia care nu au darul sã-i distreze pe alþii ºi, totuºi, nu vor sã plece acasã, mulþi ridicã sabia ºi scutul intelectului)

Am colaborat în cei aproape 25 de ani de teatru cu diverºi regizori. De toate calibrele. Avari, generoºi, despotici, teroriºti, infantili, culþi, inculþi, bãdãrani, domni, realiºti, extratereºtri, afaceriºti, artiºti, mari artiºti... Niciunul nu a semãnat cu celãlalt. N-aº putea sã afirm cu mâna pe inimã cã vreunul din ei a fost regizorul pe care l-am aºteptat toatã viaþa. Încã sper. Eu însumi am regizat circa 20 de spectacole (O fi multe? O fi puþine?) ºi am avut câteva realizãri notabile. Cu mulþi dintre actorii cu care am colaborat îmi mai strâng mâna ºi azi, de alþii sunt ocolit...

Circulã o vorbã în folclorul teatrului: “Când premiera este un succes meritul îl poartã actorii. Când premiera este un eºec, principalul vinovat este regizorul.”

În trupa teatrului în care activez, actorii fac parte din cinci ºcoli diferite de teatru (Bucureºti, Galaþi, Iaºi, Târgu Mureº, Cluj, Chiºinãu). Pe scenã ne înþelegem de minune. Spectatorul îi alege doar pe cei care reuºesc sã treacã rampa ºi nu dupã criteriul ºcolii la care au terminat.

 

Ca spectator vi s-a întâmplat sã aveþi, la teatru, „reacþia animalului prãdat: stai liniºtit ºi asculþi, în timp ce þi se spune ceva ce deja ºtii ºi pentru care þi se ia banul”?

Da. ªuºe existã în toate domeniile artei. Teatrul nu face excepþie. Cel mai jalnic mi se pare atunci când se bãlãcãresc nume mari. Cel mai jalnic mi se pare atunci când miza unui spectacol o reprezintã doar încasãrile.

Comentarii cititori
sus

Vlad Logigan

 

1. Da, regizorul e necesar. Fãrã el e haos. Ai zece actori, fiecare cu o pãrere despre cum e mai bine sã faci piesa. Ar dura, pânã s-ar pune de acord, un an sau doi. Iar apoi regizorul e omul din afarã, ochiul din afarã. Un actor nu poate vedea ce joacã, cum se vede jocul lui, din afarã, din salã. Riscã, cu uºurinþã, sã fie ca un pian dezacordat. Regizorul e ºi dirijorul orchestrei ºi orchestratorul partiturii, mãsurii ºi interpretãrii unui rol de cãtre un actor. Un rol bun este rezultatul unui dialog bun, creativ, între regizor ºi actorul respectiv. Cu excepþia marilor actori, cei uriaºi, care, cu oricine ar lucra, sunt fabuloºi. ªi nu, piesele n-au cum sã fie înþelese mai bine de un actor, pentru cã un actor citeºte subiectiv piesa, prin ochii personajului pe care îl va juca, ori regizorul vede prin ochii tuturor personajelor din piesã, ºi vede ºi ansamblul, cum e spusã ºi cum curge povestea. Se întâmplã uneori ca actori, când monteazã câte o piesã, sã obþinã ceva mai curat decât unii regizori, dar asta e pentru cã acei regizori ºi-au prins gâtul încercând sã fie mai artiºti decât arta însãºi...

2. E discutabil...

3. E doar pãrerea lui. Nu o împãrtãºesc. Mi se pare prea mult sã susþii cã experienþa ta e regulã generalã. Iar dacã tu nu l-ai înþeles pe Stanislavski sau cei cu care lucrezi îl aplicã prost sau incoerent, sã spui: „prostii”...Omul primitiv mai fãcea asta, se închina la sau nega ceea ce nu putea înþelege.

Comentarii cititori
sus

Nicolae Mandea

 

Discuþia este mai amplã. Regia a dominat teatrul (ºi filmul) secolului XX într-un mod magistral. În ultima perioadã, dupã observaþiile mele cam douã decenii, se produce o mutaþie. Temele de forþã ale regiei secolului XX au fost limbajul, specificitatea ºi regizorul ca autor. Mutaþiile în gândirea contemporanã ºi epuizarea primelor douã teme au întors în prim plan subiectul antropologic (omul) ºi contextul (observaþia de viaþã). În mãsura în care aceste douã teme sunt asumate, regizorul îºi pãstreazã locul central, dar acest loc se redefineºte (de aceea vorbim atât de storytelling).

Comentarii cititori
sus

Cornel Mihai Ungureanu 

 

1. Nu ºtiu sã existe spectacol fãrã regizor în epoca modernã a teatrului, aºadar da, regizorul este necesar. Asta nu înseamnã cã David Mamet greºeºte neapãrat ºi cã nu sunt situaþii în care actorii, lãsaþi de capul lor, fac o treabã meritorie sau altele în care un regizor amator obþine rezultate mai bune decât unul ºcolit.

2. Da, are dreptate Mamet când spune cã este nocivã denigrarea textului. Cred cã autorul meritã ca dorinþa lui sã fie respectatã, ca sensul pe care el l-a dat sã fie pãstrat mãcar în esenþa lui. Regizorul este însã ºi el artist, mi se pare în regulã ca el sã se joace pe un text, sã dea un alt înþeles piesei, sub condiþia reuºitei experimentului. Un text, odatã terminat, nu-i mai aparþine autorului, dar asta nu înseamnã cã poate fi masacrat sau modificat dupã bunul plac. Folosit însã ca punct de plecare pentru un spectacol minunat, nu cred cã ar deranja pe cineva, inclusiv pe autor, chiar dacã ar ieºi din tiparele iniþiale. Problema e cã sunt destule spectacole ratate fãcute dupã texte bune.

3. Nu ºtiu prea multe despre relaþiile regizor-actori. Unele fraze sunã a adevãr, altele par doar provocatoare. Actorii ar fi mult mai în mãsurã sã se pronunþe.

4. Da, mi s-a întâmplat de prea multe ori sã am, la teatru, „reacþia animalului prãdat:stai liniºtit ºi asculþi, în timp ce þi se spune ceva ce deja ºtii ºi pentru care þi se ia banul”? Uneori nu mi s-a luat banul, pentru cã aveam invitaþie, dar risipa de timp e pentru mine teribilã. Sã asist la un spectacol cu actori blazaþi, un text din care nu se înþelege nimic ºi un regizor care crede cã a pus, în toatã aiureala de pe scenã, sensuri subtile mã indispune ºi mã enerveazã. 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey