•  Artã: Despre monumente
•  Teatru: 'Povestea ta e povestea cartierului tãu'
•  Teatru: Eu sunt Shakespeare
•  Film.ro: O lunã în Thailanda
•  To(l)ba de jazz - IX
•  Miranda - teatru - Festivalul Shakespeare, 2014
•  Richard al III-lea - teatru - Festivalul Shakespeare, 2014
•  Ce pãcat cã-i târfã - teatru - Festivalul Shakespeare, 2014


sus

Valentin Boiangiu

 

Eu, Jake ºi monumentele

 

arta sidneyAcum câþiva ani mã plimbam cu Jake pe o stradã în Acireale, în Sicilia, îndreptându-ne spre piaþa centralã a oraºului (piazza). Vorbeam despre monumente. Eu spuneam cât de mult, de fapt, resping majoritatea dintre ele Explicam cum patroneazã unele ºi cum aproape niciodatã nu relaþioneazã spaþiului ºi timpului curent. Cele mai multe reprezintã rãzboinici sau eroi sau moarte sau dezastre. ªi aratã ca ºi cum încearcã sã ne spunã cã rãzboiale nu doar cã s-au petrecut în trecut dar pot reîncepe oricând. Majoritatea trecãtorilor, incluzând ºi localnicii, nu a fost întrebatã niciodatã sau consultatã dacã e mulþumitã cu ceea ce are în piaþa centralã.

Totuºi ei sau strãmoºii lor au plãtit pentru monumentele care, în cele mult ecazuri, au fost comandate de autoritãþile locale unei firme oarecare, sau unor arhitecþi sau sculptori renumiþi care au vrut sã-ºi arate abilitãþile creative sau, uneori, ce coaie mari au.

sh3Majoritatea monumentelor au alese la întâmplare, în privinþa relaþiei cu timpul contemporan ºi cu nevoile sociale sau preocupãrile, durabilitatea ºi estetica locului. Multe dintre ele nu se potrovesc deloc cu arhitectura înconjurãtoare. Unele dintre ele nici mãcar nu sunt reprezentãri cu acurateþe a personajelor înfãþiºate (desigur cã asta nu poate fi totdeauna verificat, eroul fiind mort cu mult inainte de orice înregistrare de imagine). Aceste personaje pot fi impozante ºi aproape niciodatã vesele.

Jake asculta cu atenþie ºi gânditor.

Dupã scurt timp a zis cã dacã ar fi fost sã facã un monument, el ar fi vrut sã plaseze o uriaºã oglindã rotitoare în toate pietele centrale din toate târgurile ºi oraºele din toatã lumea.

Jake avea 17 ani atunci ºi incã îmi este un prieten apropiat.

Notã: Imaginile de mai sus prezintã lucrãri semnate de Anish Kapoor în Sidney ºi Kensington Garden. 

Comentarii cititori
sus

Simona Maria Cãlin
rãspunde întrebãrilor redacþiei despre proiectul de teatru comunitar

 

tc2Cu ce gând te-ai implicat în proiectul 'Povestea ta e povestea cartierului tãu' ?

M-am implicat în acest proiect întrucât îmi place foarte mult ideea de teatru comunitar, nefiindu-mi strãinã, eu fiind la a doua experienþã de genul acesta. În primul caz a fost vorba de douã spectacole diferite, doi ani la rând, la penitenciarul de maximã siguranþã din Craiova, în cadrul unui proiect numit 'Casa poporului', coordonat de Bogdan Georgescu. 'Povestea ta e povestea cartierului tãu' însumeazã 11 poveºti frumoase iar eu, prin povestea cartierului Lãpuº, pe lângã mesajul spectacolului, care cred cã s-a transmis, am vrut sã arãt faptul cã oricine e pasionat de artã se poate exprima ºi, astfel, împreunã vom reuºi sã-i dãruim Craiovei titlul 'Capitalã culturalã europeanã 2021'.

Cum a apãrut povestea de care te-ai ocupat?

Colegul meu, Petriºor Diamantu, coordonator în proiectul de Teatru Comunitar, în procesul sãu de documentare a zonei în care urma sã lucreze, a fãcut un eveniment de promovare a proiectului, la care a invitat oameni dornici sã se implice. Carmen Vasilescu, protagonista spectacolului meu, vãzând pe internet un afiº de la 'Ziua artei', l-a contactat pe Petriºor care i-a sugerat sã-mi scrie mie, întrucât ea locuieºte în cartierul Lãpuº ºi eu eram desemnatã sã coordonez spectacolul din cartierul nostru (cã ºi eu tot aici locuiesc). Dupã ce m-a contactat Carmen am fost la ea acasã, i-am explicat despre proiect ºi i-am luat un interviu cu privire la viaþa ei ºi, vãzând-o cât e de volubilã ºi simþindu-i energia, i-am ºi propus sã joace în spectacol. Carmen acceptând ºi eu povestind la workshop despre întâlnirea cu ea, lui Bogdan Georgescu- coordonatorul principal al acestui proiect- i-a venit ideea situaþiei din spectacol, aºa cã eu trebuia sã fac, pe marginea situaþiei, improvizaþii cu Carmen ºi Ruxandra Popa- actriþã, cãreia i-am propus sã joace rolul mamei lui Carmen.

Cum s-a construit textul?

Între noi trei s-a nãscut o legãturã de parcã ne-am fi cunoscut dintotdeauna, astfel cã scenariul se compunea cu fiecare zi de repetiþii; s-a improvizat pe situaþia stabilitã, am povestit o grãmadã ºi pe marginea situaþiei ºi în afara ei, eu am înregistrat audio toate întâlnirile ºi aºa s-a nãscut scenariul.

Cum a decurs pregãtirea spectacolului?

tc1Pregãtirea spectacolului a fost puþin dificilã, întrucât eu am definitivat scenariul, am jucat ºi am ºi regizat, dificilul îl fãcea ultima dintre ele, pentru cã în timp ce dãdeam replica personajului trebuia sã mã întrerup ºi sã le spun celor douã colege ce trebuie sã facã sau cum trebuie sã spunã ca sã iasã bine.

În orice caz repetiþiile s-au desfãºurat într-o notã veselã, ne-am simþit foarte bine, am râs foarte mult, la improvizaþii Carmen a fost aºa cum am intuit-o, de un firesc extraordinar, lucru care m-a bucurat teribil! N-a avut nici cea mai micã problemã sã-i spunã „mami” Ruxandrei ºi sã fie foarte credibilã, aºa cã dupã terminarea spectacolului cine nu le cunoºtea chiar credea cã sunt mamã ºi fiicã.

Cum a fost în ziua spectacolului? Cum a ieºit?

tc3Întâlnirea cu publicul a fost foarte caldã, ne-a bucurat cã spectacolul pe care l-am fãcut a plãcut aºa de mult ºi chiar cineva din public a zis, la un moment dat în timpul discuþiilor de dupã spectacol, cã i-ar plãcea ºi cã ar trebui sã aibã loc mai des astfel de manifestãri  în cartierul Lãpuº. Colegii mei ne-au felicitat ºi ne-au mulþumit pentru spectacol, de unde am înþeles cã a fost o reprezentaþie bunã aceea. Pentru urmãtoarea reprezentaþie mai trebuie repetat, evident.

Care este continuarea proiectului?

Acest spectacol, împreunã cu celelalte 10 ale colegilor mei, va fi prezentat, undeva în decursul lunii mai, într-un festival de teatru comunitar pe scena Operei Române Craiova. (fostul Teatru Liric 'Elena Teodorini' )

Comentarii cititori
sus

Marius Dobrin

 

Shakespeare dell'arte

 

sh1E un semn bun cã în Craiova 'vine' o nouã scriitoare de dramaturgie, din galeria de nume deja consacrate, o generaþie cu mai multe sau mai puþine primãveri, dar asimilabilã cert unei noi viziuni asupra scrierii de teatru. Dupã ce la Naþional s-a montat o piesã a Mihaelei Michailov, iatã cã la Naþional Jr, ca sã zic aºa, s-a pus în scenã o piesã de Alina Nelega.

Este vorba de un desant mureºean, pentru cã regia este semnatã de Gavril Cadariu, cu deja numeroase creaþii la Teatrul Ariel.

S-a simþit un aer tineresc încã de la mesajele de promovare a spectacolului, de la montarea decorului. Tineri sunt ºi creatorii de scenografie, Oana Micu în ceea ce priveºte costumele ºi pãpuºile, Tiberiu Toitan în ceea ce priveºte decorul, amândoi lucrând ºi în cinematografie.

De la prima vedere, de dupã ridicarea cortinei, am simþit cã mi-e dor de un spectacol commedia dell'arte. Sunt ani de când n-am mai vãzut acest gen, iar atunci era vorba, firesc într-un fel, de trupe cãlãtoare, fie cã italieni, fie cã actori la Teatrul 'Elvira Godeanu' din Târgu Jiu. Deºi, într-un fel, o abordare dintr-un unghi apropiat am vãzut ºi la Korsunovas, în 'Romeo ºi Julieta' din Festivalul Shakespeare 2012. Iar în acest an, în cadrul aceluiaºi festival va fi prezentat spectacolul produs de Teatrul Colibri, Eu sunt Shakespeare.

sh2Foarte inspiratã opþiunea teatrului craiovean care îºi îndeplineºte pas cu pas un proiect visat de ani de zile ºi care este acum construit meticulos ºi eficient. Opþiunea poate isca mirãri ºi din perspectiva programului curent de la Colibri precum ºi din perspectiva publicului constant al Festivalului. Acesta din urmã poate repede înþelege cã segmentul educaþional trebuie acoperit inteligent, cu spectacol de calitate ºi pornind de la vârste mai mici, cu atât mai mare fiind provocarea în timpurile tehnologiei acaparatoare.

Bunã parte din timp, de la ridicarea cortinei, am fost atent în salã. Erau destul de mulþi copii, doar cã de data asta era vorba de, totuºi, personaje ºi cuvinte din Shakespeare. Ei bine, copiii au fost captivaþi. Pe de-o parte magia luminii, a jocului actoricesc, pe de alta, desigur, pãpuºile. Mai apoi, prins în poveste, am realizat târziu cã erau reacþii de spectatori obiºnuiþi ale copiilor, în mod firesc la alte elemente decât adulþii, dar vãdind în mod cert cã un astfel de spectacol ºi-a atins scopul.

sh3Atunci când personajele nobile care vin sã-ºi ocupe locurile în teatrul elisabetan, o frumoasã paradã a unor pãpuºi aidoma oamenilor, la scara 1/1, acestea fie estompau orice urmã de actor mânuitor sau se pliau perfect pe postura de însoþitoare. ªi m-am gândit cã poate toate aceste minunate pãpuºi ar merita sã ia loc în salã ºi sã ne urmãreascã pe noi, cei aºa-zis 'însufleþiþi', ce ºtim ºi ce putem face pe sscenã.

Cel mai frumos moment din spectacol este al magiei din noapte când gâzele (Bob de muºtar, Fir de Pãianjen, Mãzãriche ºi Fluturaº) se miºcã în lumina lunii. Reflectorizante, cu miºcãri de fineþe, filigranate. Ionica Dobrescu, Rodica Prisãcaru, Adriana Ioncu, Alis Ianoº realizeazã o performanþã.

Ingenioasa construcþie a textului valorificã magia nopþii dintr-un miez de varã ºi leagã inspirat poveºtile. Intervenþia reginei aminteºte, mai bine zis accentueazã conexiunea cu Shakespeare in love, în regia lui JohnMadden.

sh4Mugur Prisãcaru face din nou un rol foarte bun, dens, de forþã. În secvenþele cu foarte tânãrul sãu coleg, Cosmin Dolea, se vede cum dãruieºte, cum completeazã ºi oferã delicii teatrale atât copiilor cât ºi adulþilor.

Oana Stancu este din nou un fac-totum, cu recognoscibila-i sprintenealã dar mai ales privire ºi, desigur, voce. Costumaþia ei de arlechin creazã un joc vioi de luminã când se strecoarã pe sub podiumul din joc, cu aportul configurãrii acelui podium ce permite luminii sã se strecoare, obþinându-se o grilã de luminiþe.

Cuplul 'mirilor', jucat de Daniel Mirea, consacrat în rolurile comice, acum o datã în plus, ºi Emanuel Popescu se poate bucura de mai multã luminã ºi câteva trucuri comice în mica sa disputã.

sh5O plãcutã surprizã este Cosmin Dolea, integrat în echipa actorilor de la Colibri, bucurându-se de suportul lor, despre care am amintit deja în privinþa lui Mugur Prisãcaru dar ºi în jocul cu Alla Cebotari.

Eu sunt Shakespeare este un spectacol necesar, un retur la clasic în toate privinþele, un reper de consolidat, de la care poate porni explorarea fascinantei lumi a teatrului.

Iar la Colibri este de mers constant pentru a gãsi ceva nou ºi a regãsi ceva peren.

 

Eu sunt Shakespeare
De Alina Nelega

Distribuþia:

Alla Cebotari         - May, hangiþa
Cosmin Dolea        - Will, drumeþul
Oana Stancu        - Robin, bãiat în casã
Mugur Prisãcaru   - Fundulea, meºter þesãtor
Daniel Mirea          - Henry, mire
Emanuel Popescu - John, mire
Ionica Dobrescu   - Helena, mireasã / Bob de muºtar
Rodica Prisãcaru   - Elisabeta, regina Angliei / Fir de pãianjen
Adriana Ioncu      - Mãzãriche
Alis Ianoº            - Hermione, mireasã / Fluturaº

Scenografia:

Oana Micu                   - costume, pãpuºi
Tiberiu Toitan               - decoruri

Regia:

Gavril Cadariu

Comentarii cititori
sus

Marius Dobrin

 

Testul Thailanda

 

„Acolo e ºi departe ºi aglomerat.” Zice Radu. Apoi acceptã sã meargã acolo. Unde? În Cora. În ajun de Revelion, cu prietenul sãu, Alex. Aºa fac zeii, se joacã uneori cu muritorii, aducându-i acolo unde li se poate schimba destinul.

Pentru cã în Cora i s-a pãrut a o vedea pe fosta lui iubitã, Radu simte cã e un semn. Poate nu de la început, când face câþîva paºi prin mulþimea de cumpãrãtori spre a se lãmuri de-a fost o pãrere sau nu. Dar mai târziu, în noapte, vorbind cu Alex, dupã despãrþirea de pânã în acea searã actuala iubitã, tot mai limpede i-a fost cã era vorba de un semn.
-Semn cã ce?
-Cã am renunþat la ea ºi nu trebuia.
-La ea la cine? La Nadia sau la Alina?”
ªi Radu are o uºoarã ieºire de exasperare, cum de celãlalt nu înþelege cã de câteva ore el se frãmântã în privinþa unei singure femei, Nadia.

film.roO lunã în Thailanda e un film construit cu simetrie tocmai pentru a revela ceea ce scapã regulei, ceea ce þine de farmecul neîncadrãrii într-un tipic. În prima jumãtate, în scenele dense privind povestea lor, Alina apare în stânga ºi Radu în dreapta. Aºa sunt ºi când, în dimineaþa de 31 de cembrie, ea îi oferã un cadou pentru cele nouã luni de când sunt împreunã, aºa sunt ºi când, abia trecut miezul nopþii dintre ani, Radu este ca un vulcan discret la care poþi vedea frãmântãrile interne ºi care, din câteva vorbe fãrã mizã, simte cã trebuie sã spunã: „N-are rost sã continuãm aºa. Nu e suficient ca sã rãmânem împreunã.”

ªi aceastã primã jumãtate a filmului este o bine construitã derulare de secvenþe care o descriu pe Alina. De la aparenta puºtoaicã dezinvoltã, sãritoare, afectuoasã (se intinde sã-l sãrute fãrã vreun prilej anume, fie cã sunt în faþa blocului pãrinþilor ei, fie cã sunt în maºinã), pânã la femeia care cautã sã-ºi impunã propria construcþie volitivã. De la cea care îl face pe Radu sã simtã cã-i face pe plac pânã la cea care îi creeazã, aceluiaºi, sentimentul cã se substituie cuplului în tot felul de decizii. Alina vrea sã meargã în Thailanda, în luna de vacanþã proiectatã de Radu. Alina, în faþa curajoasei declaraþii a lui Radu, pe lângã intuiþia femininã a gândului rãmas la Nadia, are ºi agresiva explozie de final, un altfel de vulcan, vitriolant, poate necesar în a elibera balanþa de lestul unor ezitãri.

A doua jumãtate a filmului este despre cealaltã femeie din viaþa lui Radu. Mult timp nevãzutã, dar tocmai în absenþa ei avem prilejul de a desluºi cât de mult o doreºte el. De la presupunerea a fi doar un capriciu, o alegere de conjuncturã, pânã la profunzimea unei simþiri. ªi în cele din urmã nu doar i se pare a o vedea ci chiar o gãseºte în nebuia petrecerilor de Revelion. Mai întâi apar aºezaþi la fel, Radu în dreapta, femeia în stânga. Atâta timp cât pe reacþia ei de neimplicare, dintr-un instinct de apãrare în faþa presupusei rãscoliri a unor vechi discuþii amare, Radu, incoerent în argumentare, þine sã se descrie pe el, cel de atunci.
„Am greºit. Cum sã fac sa schimb asta? Mi-am dat seama cã de tine am nevoie.”

ªi pe izbucnirea Nadiei, despre egoismul lui, despre justificãri pe baza unor simþiri de moment, despre cât s-a blamat pe ea însãºi pentru a nu fi fost bunã pentru el, despre cât s-a frãmântat agãþându-se de faptul cã el a zis: „cred cã nu te mai iubesc”. „Tu ºtii câtã speranþã mi-a dat faptul cã ai zis 'cred'?”

Pe toata aceastã frumoasã derulare de replici ce descriu sentimente, cei doi îºi schimbã poziþia. Este un happy-end? Greu de spus. Pentru cã nu e decisiv cã Nadia ºi Radu se îmbrãþiºeazã ºi reiau povestea întreruptã dupã doi ani. Cã, ajungând la el acasã, trec amândoi cu simplitate peste semnele celor care au fost în viaþa lor în hiatus. ªi poate cã discuþia despre propunerea cu Thailanda, cu alt deznodãmânt faþã de cazul Alinei, va avea efectul ei în timp. Da, Nadia ºi Radu trag împreunã de canapeaua extensibilã, greoaie, ceea ce Alina refuza.
Testul Thailanda e atrãgãtor de parcurs ºi farmecul constã taman în faptul cã nu existã o regulã. Ci doar inefabila urmãrire întâmplãrii de a avea nevoie de celãlalt.

Paul Negoescu debuteazã cu dreptul în lumea filmului de lung-metraj. Cu puþini ani în urmã i-am admirat un film de 15 minute, Derby.
O lunã în Thailanda
are ºi secvenþe excelente, de la 'coperþi' pânã la cadrul cu paharele din discotecã, dar are ºi un scenariu foarte bun. Chiar dacã sunt vreo douã situaþii fãrã logicã evidentã, povestea construitã de Paul Negoescu, ºi în calitate de scenarist, împreunã cu Vlad Trandafir, cu care a mai colaborat în timp, este foarte frumoasã, cu miez ºi cu prizã la realitatea zilei. Cu dialoguri foarte reuºite, cu o seamã de replici de impact, cu foarte bune episoade de grup. De altfel acest grup al prietenilor lui Radu se distinge necesar ºi atractiv. De altfel este un merit al filmului felul în care apare distribuþia. Tudor Istodor face un rol foarte bun, este un Adrien Brody în cheie ironic-cinic-prietenoasã. Este pivotul esenþial în traiectoriile personajelor principale. ªi ceilalþi actori, Ionuþ Grama, Bogdan Cotlet, ªtefan Munteanu, completeazã grupul cu personalitãþi distincte, necesare, cu o prestaþie care dacã nu ar fi de nivel ar produce sincope. Actriþele Raluca Aprodu, Sabina Posea, Victoria Rãileanu, Simona Ghiþã completeazã omogenitatea grupului, construiesc secvenþe cu pondere ºi care funcþioneazã bine ºi independent de restul filmului.

Trioul principal este inedit, oarecum, pentru film, aduce prospeþime ºi originalitate. Andrei Mateiu îºi joacã foarte bine starea de cãutare, sentimentalã ºi fizicã, ºi este bine prins în imagine prin detaliul miºcãrii buzelor. Ioana Anastasia Anton îºi duce cu perseverenþã rolul, de la imaginea copilãroasã de început spre aceea tãioasã de femeie care ºtie ce vrea. Sânziana Nicola vine cu o personalitate care oferã experienþã de viaþã, gesturi discrete dar care lasã urme, o voce prin care o replicã se impune. Cei trei sunt filmaþi îndelung din profil, o provocare, o marcã a acestui film, o atractivitate în plus.

Dacã Nae Caranfil a apãrut cântând, în Filantropica, de data aceasta avem prilejul de a surprinde pe ecran atât pe regizorul Tudor Giurgiu cât ºi pe producãtoarea Ada Solomon, în postura de participanþi la karaoke.

O lunã în Thailanda, un film frumos.
ªi mai e ceva. Simetria filmului include ºi faptul cã se deschide ºi se închide cu sex în zori. O zi între Alina ºi Nadia. Priviþi ce fac cu braþele cele douã femei. Îmi pare cã Radu a ales bine.

Comentarii cititori
sus

Alexandru ªipa

 

To(l)ba de jazz - IX

 

*Miercuri 19 martie la Jazz & Blues Club din Tg. Mureº au cîntat Jazz Waves Trio & Brigitte

*Marþi 25 martie recital eveniment la Sala Radio cu pianista japonezã Hiromi-solo, care revine cu acest prilej în România pentru a treia oarã.

*Miercuri 26 martie la acelaºi club din Tg. Mureº au cîntat Platonic Band cu Nicu Patoi-chitarã, Adrian Ciuplea-chitarã bas, Rãzvan Lupi-baterie ºi Berti Barbera-voce ºi percuþie. De precizat cã acest concert a fãcut parte dintr-un amplu turneu prin þarã al trupei respective.

*În zilele de 29 ºi 30 martie  a avut loc Sighiºoara Blues Festival

*Vineri 29 martie la ARCUB din Capitalã am umãrit douã recitaluri reuºite cu grupurile Jazzapella ºi Art Jazz Quartet alcãtuit din Cristian Soleanu-saxofon, Adrian Stoenescu-orgã, Sorin Romanescu-chitarã ºi Vlad Popescu-baterie

*Joi 3 aprilie la Jazz & Blues Club Tg. Mureº revin în Duo Istvan Gyarfas-chitarã cu Sarik Peter-pian.
(Consemnez mai multe recitaluri de la Jazz & Blues Club Tg. Mureº deoarece de la ei primesc permanent aceste informaþii. M-aº bucura sã primesc ºi sã consemnez asemenea informaþii ºi de la alte cluburi, sãli de concerte ºi organizatori de evenimente jazz-istice)

*În perioada 3-6 aprilie a avut loc în Capitalã “Jazz in Curch Festival” cu multe recitaluri valoroase dar ºi unele cel puþin discutabile ºi din punct de vedere stilistic ºi calitativ…

*Duminicã 6 apilie la Hard Rock Café s-a desfãºurat, de-a lungul a cinci ore, aproximativ, ediþia a XII-a a Galei Premiilor de jazz-Pemiile Muzza pe anul precedent. Detalii în cronica colegei mele Anca Romeci ºi pe lista de laureaþi.
Precizez doar cã s-a dovedit ºi cu acest prilej cã se poate ªI fãrã anumiþi muzicieni/anumite formaþii (fiþoºi/fiþoase) care considerã, din pãcate, cã aceºtia/acestea sînt indispensabile oricãrui eveniment jazz-istic din România, cu alte cuvinte, cã fãrã ei/ele nu se poate, cã fãrã ei/ele nu e valoare/calitate…
Uite cã se poate ºi chiar bine sau chiar MAI bine…
Dar iatã ºi patru impresii:
“A fost o searã magicã” (ªtefan Naftanailã)
“A fost o Galã demnã de Sala Palatului/ar fi umplut Sala Palatului” (Iulian Vrabete)
“A fost o searã/Galã foarte reuºitã, cea mai reuºitã din ultimii ani, cu invitaþi/recitaluri unul ºi unul. Felicitãri” (Persida Boeru)

Reproduc un mesaj din partea Mihaelei Gârlea din Cristian Gârlea Quintet-Iasi:
„Se cuvine sã îþi mulþumesc încã o datã pentru tot, a fost o întâlnire frumoasã, lumea jazzului românesc (mãcar cea pe care am vãzut-o duminicã) rãmâne interesantã, captivantã ºi mereu surprinzãtoare.
Felicitãri pentru felul în care ai gestionat totul reuºind sã ne transmiþi o stare de liniºte ºi mulþumire sufleteascã.
Mulþumesc. Sãnãtate multã!

Cu drag,
Mihaela”

*Apreciatul pianist Sorin Zlat, unul dintre laureaþii Galei premiilor de jazz-Premiile MUZZA, va participa la un nou concurs de jazz pe 23 mai, în Franþa. Sorin Zlat, de aceastã datã în formulã de Trio, cu Rãzvan Cojanu-cbas ºi Sabin Tarabega-baterie a fost  selectat pintre cele patru fomaþii finaliste din cele 156 înscrise în concurs.
Preºedintele juriului de la acest cocurs este binecunoscutul musician/pianist Jacky Terasson.

 

*Pe 23 aprilie, ora 20.00, Jazz & Blues Club Tg. Mureº sãrbãtoreºte 7 ani de activitate printr-un concert cu Black River Blues Band din Satu Mare. În ziua urmãtoare aici va concerta Marcian Petrescu & Trenul de noapte care sãrbãtoresc 15 ani de la înfiinþare. Tuturor un sincer „La mulþi ani cu sãnãtate ºi o bogatã activitate”

*V-am promis pentru acest numãr al revistei ºi cîteva impresii dintr-o recentã vizitã (ºi) jazz-isticã la Paris. Din pãcate, deocamdatã nu vã pot spune decît cã acolo am avut, printre altele, trei întîlniri foarte plãcute cu Vasile ªirli, Ramona Horvath ºi Emy Drãgoi ºi cã interviurile cu aceºtia ºi alte cîteva scurte impresii (jazz-istice) din Disneyland, vor apare în curînd în revista 'Observator Cultural'.

*Pe blogul Aurei Urziceanu cicã a apãrut un comentariu din care rezultã cã în România sînt mulþi… impostori…Nu mã mir…Voi citi ºi eu ºi vã recomand ºi dvoastre…

*Apropo, mulþumesc pe aceastã cale numeroºilor mei detractori care prin reclama negativã sau antireclama fãcutã Galei Premiilor de jazz, aproape cã mi-au dublat numãrul spectatorilor de la acestã ediþie faþã de cea precedentã… Voi reacþiona la unele dintre scrisorile mai mult sau mai puþin anonime trimse de aceºtia la diferite adrese, în numerele urmãtoare ale revistei noastre…

*Deocamdatã, fiind extrem de ocupat cu pregãtirea Galei, nu am avut timp decît sã-mi notez multe idei, sper interesante, pentru cititorii acestei reviste.Aºa încît, închei ca de obicei cu urarea

Keep swinging ºi

va/vor urma… 

Comentarii cititori
sus

 

Miranda

Spectacolul va fi prezentat de cãtre OKT/ Teatrul de Oraº Vilnius,
în cadrul Festivalului Shakespeare, 2014

 

Autor: William Shakespeare

Dramatizare: Oskaras Koršunovas, dupã piesa Furtuna

Durata: 1 orã 40 minute

CREATORII

Regie: Oskaras Koršunovas
Scenografie: Dainius Liskevicius
Design costume: Aleksandras Pogrebnojus
Compozitor: Antanas Jasenka
Sculptor al figurinei balerinei: Donatas Jankauskas
Design lumini: Eugenijus Sabaliauskas
Director tehnic: Mindaugas Repsys
Inginer sunet: Ignas Juzokas
Recuzitã și costume: Edita Martinaviciute
Manager scenã: Malvina Matickiene
Subtitrare: Akvile Melkunaite
Manager turneu: Audra Zukaityte

 

DISTRIBUȚIE

Miranda – Airida Gintautaite
Prospero – Darius Meskauskas

miranda

 merskauskas

 

 

 

 

 

 

 

 

CV ARTISTIC REGIZOR

Oskaras Koršunovas s-a nãscut pe 6 martie 1969 în Vilnius. În 1993 a absolvit Academia Muzicalã Vilnius cu un Masterat în Regie Teatralã. Fiind încã student, Koršunovas a prezentat trilogia There to be Here, The Old Woman și Hello Sonya New Year, bazatã pe operele scriitorilor avangardiști ai secolului 20, Daniil Kharms și Alexander Vvedensky.

În 1998, regizorul, împreunã cu alții asemenea lui, au fondat un teatru independent, numit Teatrul Oskaras Koršunovas și prescurtat OKT. Koršunovas, asistat de regizori invitați, a construit un repertoriu solid ce cuprinde atât piese contemporane, cât și clasice. Crezul regizorului de a pune în scenã piese clasice sub forme contemporane – recunoscând ceea ce este relevant în ele pentru prezent – și piese contemporane sub forme clasice – prezentând în ele ceea ce este universal și atemporal – a devenit paradigmatic în acea perioadã de creație. O parte din aceste spectacole au fost Shopping and Fuckingde Mark Ravenhill, Visul unei nopți de varãși Excelenta și Lamentabila Tragedie a lui Romeo și a Julieteide William Shakespeare, Firefacede Marius von Mayenburg, Maestrul și Margaretadupã Mihail Bulgakov, Oedipus Regede Sofocle, și Fãcând pe victimade frații Presnyakov.

O parte din premiile pe care le-a câștigat pânã acum: Europe Theatre Prize pentru New Realitiesin 2006, rangul de Cavaler al Ordre des Arts et des Lettres în 2009, premiul principal al Meyerhold Assembly în 2010. În 2002, regizorul a devenit laureat al Premiului Național pentru Artã și Culturã din Lituania. În 2004, a preimit Premiul Sf. Christopher pentru Contribuția la Culturã din partea orașului Vilnius. În 2012, Ministrul Culturii Arūnas Gelūnas i-a oferit Medalia Ministerului Culturii. Koršunovas predã de asemenea actoria la Academia de Muzicã și Teatru din Lituania. 

 

TÃIETURI PRESÃ

„Din primele scene ale spectacolului devine clar cã Prospero și Miranda reprezintã douã elemente diferite, douã perspective opuse. Prin ușa batantã de sticlã enormã, oamenii ce se adunã în salã înainte de spectacol îi pot vedea pe Prospero pãșind nervos pe scenã și pe Miranda tolãnitã pe un vechi fotoliu, abia în viațã. Subliniind aceste diferențe psio-fizice fundamentale, Koršunovas pune ambele personaje în fața unei table de șah vechi. Deciziile directoriale expressive și detaliile scenografice de Darius Liškevièius contureazã principalele reguli ale jocului de putere.” 
Andrius Jevsejevas, Kultūros barai

„În spațiul creat de Koršunovas, personajele istoriei alegorice colorate despre conducãtorul Milanului, Prospero, și fiica sa Miranda, nu se pot aștepta la un final fericit – și asta nu doar pentru cã acțiunea are loc aici într-un mic apartament dintr-un bloc sovietic. Acest cadru puțin familiar pare înscris în spațiul întunecat al arenei teatrului. El plutește periculos încã dinainte sã înceapã spectacolul – pe mãsurã ce spectatorii se așeazã în scaune, el este aruncat încoace și încolo de Lacul lebedelor de Piotr Ceaikovski, ce mai târziu reclamã viețile celor care au trãdat și ale celor care au fost trãdați. Nu se gãsește un port ferit pentru vasele care nu au fost distruse de furtuna magicã a lui Prospero, iar marinarii sunt îmbrãcați în haine și mai curate decât înaintea furtunii.”
Helmutas Šabasevièius, Menų faktūra

SCURT SINOPSIS

Regizorul Oskaras Koršunovas:

Furtunapoate fi interpretatã într-o varietate de feluri. De cele mai multe ori este pusã în scenã ca un basm pentru adulți, o feerie, și a fost produsã chiar și ca operã. Cu toate acestea, eu prefer interpretarea lui Jan Kott, care vede Furtunaca pe o dramã socialã despre nesfârșita și absurda luptã pentru putere. La o privire mai atentã, putem vedea drama puterii și a unui individ. Aceastã dramã e eternã. Se obișnuia deportarea oamenilor pe insule deșerte în toate timpurile. Asemenea insule pentru oameni „incomozi” autoritãților se stabileau peste tot, iar Uniunea Sovieticã era peticitã cu vaste zone de insule deșerte, și care au fost casã pentru cei mai remarcabili creatori. Fiecare insulã deșertã era plinã de viațã, pentru cã în aceste zone de deportare se fãceau încercãri dizidente de a pãstra viața spiritualã a individului. Cãrțile aveau un sens aparte pentru Prospero pe insula pustie; precum în viața sovieticã, ele furnizau și o posibilitate de menținere a rezistenței spirituale. Miranda mã intereseazã cel mai mult în aceastã piesã. Ea este adesea privitã ca o prințesã naivã, deși nu a vãzut în viața ei pe nimeni altcineva în afarã de Prospero. Miranda a fost creatã de Prospero, ea este sufletul lui. Iar deși imaginile pe care le-am ales transferã cadrul piesei în secolul trecut, am încercat sã discutãm într-un limbaj mai universal – despre un creator, un intelectual forțat sã se retragã în cochilia sa existențialã; e doar o iluzie faptul cã într-o zi va veni un timp platonician utopic unde autoritãțile vor avea nevoie de un filozof.”

SCURTÃ ISTORIE A TEATRULUI/COMPANIEI

Stabilit în 1999, Teatrul Oskaras Koršunovas (în present purtând numele de OKT/ Teatrul de Oraș Vilnius) a fost încã de la început neclintit în decizia de a rãmâne independent. Desigur, un asemenea risc nu a venit fãrã sacrificii: nou-stabilitul teatru nu avea o sursã stabile de venit, birouri, și nici spațiile de repetiții necesare pentru munca eficientã și creativã; nu avea nici o locație permanentã pentru a-și prezenta spectacolele în mod regulat. Acest pas curajos a fost fãcut dintr-un singur motiv: OKT a decis irevocabil sã rupã toate relațiile cu realitatea teatralã a acelor vremuri și sã creeze o realitate bazatã pe un limbaj teatral contemporan.

Principalul crez al repertoriului OKT este urmãtorul: sã producã dramaturgie contemporanã precum cea clasicã, și sã prezinte opere clasice ca și cum ar fi dramaturgie contemporanã. Astfel, spectacolele teatrului evolueazã organic unul din celãlalt: Firefacede Marius von Mayenburg este legat cu Romeo și Julietade William Shakespeare, Visul unei nopți de varãde William Shakespeare – cu Cravede Sarah Kane. În linie cu acestea sunt Shopping and Fuckingde Mark Ravenhill, Oedip regede Sofocle, sau Fãcând pe victimade frații Presnyakov, în timp ce Maestrul și Margaretadupã Mihail Bulgakov și Hamletde William Shakespeare sunt printre cele mai semnificative spectacole ale Teatrului Oskaras Koršunovas. Majoritatea acestor spectacole – împreunã cu oamenii care le-au realizat – au primit și numeroase premii naționale și internațional.

Turneele pentru festivaluri internaționale, spectacolele și proiectele în teatre strãine cuprind Statele Unite, Coreea de Sud, Australia, Argentina, și teritoriul dintre ele. În fiecare an, OKT apare pe mai mult de zece scene din diferite pãrți ale lumii. Fiind complet independent, teatrul a reușit sã adune o companie destul de mare, cu 15 actori permanenți și mulți alți colaboratori temporari.

Vezi aici programul Festivalului Shakespeare, Craiova, 2014

Comentarii cititori
sus

 

Richard al III-lea

Spectacolul va fi prezentat de cãtre Teatrul Naþional din China - Beijing,
în cadrul Festivalului Shakespeare, 2014

 

 

Autor: William Shakespeare

CREATORII

Regizor: Wang Xiaoying

Producãtor executiv: Li Jiaou

Planificator literaturã: Luo Dajun

Instructor Xi Qu: Chen Tao

Scenograf de Prim Rang: Liu Jianzhong

Scenograf: Liu Kedong

Designer Machiaj de Rang Secund: Shen Miao

Designer muzicã: Cheng Jiajia

Designer muzicã/percuționist: Wang Jianan

Designer sunet: Zhou Tao

Designer caligrafie square-word*: Xu Bing

Designer costume: Peng Dinghuang

 

DISTRIBUȚIE

Richard III (Duce de Gloucester) – Zhang Dongyu

Duce de Buckingham – Wu Xiaodong

Edward IV/ Episcop/ Primar – Chen Qiang

Bãtrâna Reginã Margaret/ Vrãjitoare – She Nannan

Regina Elizabeth/ Vrãjitoare – Zhang Yifang

Lady Anne/ Prințul de Wales/ Vrãjitoare – Zhang Xin

Hastings – Wang Nan

Asasin/ Tyrell/ Mesager – Xu Mengke

Asasin/ Tyrell/ Mesager – Cai Jingchao

Richmond/ Cãpitan/ Negustor ambulant – Li Jianpeng

Ducele de Clarence/ Stanley/ Negustor ambulant – Wang Lifu

Casspi/ Reeves – Chang Di

Toboșar – Wang Jianan

 teatru beijing

  

CV ARTISTIC REGIZOR

Wang Xiaoying a regizat în ultimii ani numeroase spectacole dupã marile opere; printre ele se numãrã Fu Sheng, Burned by the Sun, The Salem Witch, Copenhagen, Jane Eyre, Chopin, The Man in Wasteland, The Blind City, și altele. Domnul Wang are realizãri înalte în studiile teoretice regizorale. Una din monografiile sale teoretice este From Hypothetical to Poetic Images(De la imagini ipotetice la imagini poetice). În prezent, este vice președinte al Teatrului Național din China, vice președinte al Asociației Teatrale Chineze, și este regizor de nivel național, cu un doctorat în Regie de Teatru.

Printre numeroasele premii pe care le-a primit Wang Xiaoying, se numãrã: Premiul Five Top Project, Premiul Wenhua (Premiul Splendorii pentru opere teatrale profesionale), Premiul Golden Lion, și premiile pentru Cel mai bun regizor și Premiul Criticii al Cao Yu Drama, etc.

teatru beijing 

 

TÃIETURI PRESÃ

„În producțiile britanice, au devenit la modã muzicalizarea și psihologizarea a ceea ce Richard descrie ca diformitate; aici, șchiopãtatul și cocoașa au fost abia vizibile. Zhang a țopãit abil pe scenã, insinuându-se timid dupã cum se cerea, și doar ocazional scoțând la ivealã armele ce bagã frica în dușmani. Una din scenele mai dificil de realizat în mod verosimil, fermecarea unei recent vãduvite Lady Anne (o micã schimbare fațã de original) de cãtre Richard, devine aici un asalt frontal de seducție: pe când Anne îl scuipã în dezgust, Richard prinde din aer picãturile și le tamponeazã pe piele ca un parfum. Cel mai insidios și perfid personaj al lui Shakespeare a apãrut, pentru o secundã, curios de convingãtor.

În rolul lui Anne, Zhang Xin a oferit imaginea emoționantã a unei femei care cunoaște prea bine tragedia situației sale (bocetul ei pentru soțul mort devine o elegie etericã, în stilul operei Peking), deși în restul spectacolului, regia vioaie a lui Wang, precis ordonatã, a lãsat prea puțin loc pentru o caracterizare individualã. Douã excepții glorioase au fost asasinii plãtiți de Richard, jucați ca niște bandiți circari și bãșcãlioși din benzi desenate – un memento bun cã șeful lor nu prinde întotdeauna cele mai bune poante.”
Andrew Dickson, The Guardian

„Surprize, tãieturi și modificãri au fost vizibile încã de la început, deși dedublarea rolurilor care a urmat a mers mânã în mânã cu ideologia Globe to Globe. Sãrind peste monologul de început, unul din cele mai faimoase ale limbii engleze, am primit în schimb un rezumat precis al Rãzboiului Rozelor, împreunã cu trei vrãjitoare din Macbeth ce apar pentru a profeți lui Richard de Gloucester calea sa sângeroasã spre tron. Interesant însã este faptul cã acest suplu Richard nu este diform, și nu apare nicio referințã la diformitatea sa, cu toate cã mentalitatea sa perversã, invidia, malițiozitatea și umorul sardonic sunt evidente pentru toatã lumea, când Zhang își atinge nervos sabia, schimonosindu-se în spasme de furie și rânjind cu deliciu la propria viclenie nemiloasã. Rolul bãtrânei regine Margaret, extras din Shakespeare foarte eficient, o vede apãrând pentru a cicãli și batjocori la fiecare pas criminal, precum o apariție dintr-o poveste cu fantome chinezeascã. Wang a împletit elemente de teatru chinez clasic și Opera Beijing în propriul sãu naturalism.”
Angie Errigo,  theartsdesk.com

 

SCURT SINOPSIS

Victoria în rãzboi îl face pe Edward Rege al Angliei, iar maiestatea și gloria tronului aprind gelozia și ambiția eroului acestui rãzboi, Ducele de Gloucester. Mânat de lãcomie, Ducele creeazã condiții pentru omorârea fratelui sãu George Clarence, scãpând astfel de primul impediment, iar apoi o seduce pe Lady Anne și se cãsãtorește cu ea, ceea ce reprezintã încã un pas spre uzurparea tronului. Apoi creeazã o schemã pentru a câștiga încrederea și susținerea Ducelui de Buckingham, Lordului Hastings și Lordului Stanley, provocându-le urã pentru Edward al IV-lea. Dupã moartea lui Edward, fiul sãu, Prinț de Wales, se întoarce la Londra pentru tron. Încã o datã, sofisticatul Duce de Gloucester concepe un plan pentru a-l închide pe tânãrul prinț în Turnul Londrei, pentru a pãcãli publicul, și a-și mãcelãri oponenții. Într-un final, este încoronat ca Richard al III-lea.

Accedând la tron, și sfidând orice virtuți morale, Richard al III-lea face orice pentru a-și satisface capriciile și își trãdeazã susținãtorii, dezvãluindu-și toate trãsãturile de tiran. Tronul, ca de fiecare datã, acceptã toți tiranii și curând, îi trimite la ghilotina istoriei… Contele de Richmond își trimite trupele pentru a lupta cu izolatul Richard. În noaptea dinaintea ultimei lupte, Richard al III-lea vede sufletele tuturor victimelor sale. Printre condamnãri nemiloase, acuze, și reproșuri, Richard nu poate decât sã urle disperat: un cal, un cal, regatul meu pentru un cal… Tronul și puterea nu se vor schimba niciodatã; ceea ce se schimbã sunt doar oamenii de la succesiune.

 

SCURTÃ ISTORIE A TEATRULUI/COMPANIEI

Teatrul Național din China (NTC), afiliat Ministerului de Culturã, este o organizație de artele spectacolului cu bogate resurse în creativitatea artisticã și tradiții culturale splendide în teatru. Teatrul este format dintr-un grup de bine-cunoscuți artiști precum Ouyang Yuqian, Liao Chengzhi, Wu Xue, Shu Qiang, Jin Shan și Sun Weishi, care au ajutat la crearea unei fundații solide la fiecare stadiu al fondãrii, dezvoltãrii, moștenirii și inovãrii teatrului.

NTC se dedicã producerii și realizãrii de teatru chinez modern și antic, dar și piese de teatru strãine de înaltã calitate. NTC se concentreazã pe producerea de spectacole excelente, punând mare importanțã pe cultivarea talentului și dezvoltarea cu determinare a pieței.

Teatrul Național din China are trei teatre moderne, potrivite pentru o varietate de spectacole. Pe deasupra, centrul NTC este în Beijing, influențând astfel întreaga țarã, și promovând schimburile și cooperarea teatralã internaționalã, pentru a prezenta un teatru național și internațional avansat publicului chinez. Actualul Președinte este Zhou Yuyuan, Secretarul de Comitet al Partidului este Jing Xiaoyong. Wang Xiaoying, Zha Mingzhe, Shi Lifen, Ge Dali sunt Vice-președinți. Luo Dajun servește ca Asistent al Președintelui.

Vezi aici programul Festivalului Shakespeare, Craiova, 2014

Comentarii cititori
sus

 

Ce pãcat cã-i târfã

Spectacolul va fi prezentat de cãtre Cheek by Jowl – Marea Britanie, în cadrul Festivalului Shakespeare, 2014

 

 

Autor: John Ford

Durata: 1 ora și 55 minute (fãrã interval)

 

CREATORII                                                                                                                                     

Regie: Declan Donnellan

Design scenografie și costume: Nick Ormerod

Regizor asociat și mișcare: Jane Gibson

Design sunet: Judith Greenwood

Compoziție și design sunet: Nick Powell

Asistent regie: Paris Erotoktitou

 

Director distribuție: Siobhan Bracke

Supervizor costume: Angie Burns

Manager scenã: Tim Speechley

Manager ethnic scenã: Robin Smith

Manager-adjunct scenã: Clare Loxley

Lumini: David Salter

Sunet: Morgan Rogers

Manager garderobã: Victoria Youngson

Asistent manager scenã: Angela Garrick

 

DISTRIBUȚIE

declanCãlugãrul Bonaventura – Raphael Sowole                

Giovanni – Orlando James

Annabella – Eve Ponsonby

Florio – David Collings

Putana – Nicola Sanderson

Soranzo – Maximilien Seweryn

Vasques – Will Alexander                              

Donado – Ryan Ellsworth

Hippolita – Ruth Everett

Grimaldi – Sam McArdle                   

Cardinal/Doctor – Peter Moreton

Gratiano – Jimmy Fairhurst     

 

 CV ARTISTIC REGIZOR

Declan Donnellan este director artistic al Cheek by Jowl în parteneriat cu Nick Ormerod. S-a nãscut în Anglia, în 1953, din pãrinți irlandezi. A crescut în Londra, urmând Engleza și Dreptul la Queens’ College și a fost chemat în Barou la Middle Temple în 1978. El și partenerul sãu, scenograful Nick Ormerod, au format Cheek by Jowl în 1981, iar de atunci au regizat și creat peste 30 de spectacole pentru companie.

 

În 1989 a devenit Director Asociat al Royal National Theatre din Londra, unde printre spectacolele sale s-au numãrat Fuenteovejuna, Sweeney Todd, Mandatul, și ambele pãrți din Îngeri în America. Pentru Royal Shakespeare Company, spectacolele sale includ The School for Scandal și Marile Speranțe. De asemenea, el a regizat El Cidpentru Festivalul Avignon. A fost invitat de Claudio Abbado pentru a regiza Falstaffla Festivalul Salzburg, de cãtre teatrul Bolshoi pentru a regiza baletul Romeo și Julieta, de Lev Dodin pentru a regiza Poveste de iarnãla Teatrul Dramatic Maly în St. Petersburg, și de Peter Brook pentru a regiza Andromaca la Bouffes du Nord. Declan Donnellan a scris și o piesã de teatru, Lady Betty, despre notoriul cãlãu-femeie al Irlandei, și a adaptat Don’t Fool with Lovede Musset, Antigonade Sofocle, Mandatul de Erdman și Mascaradade Lermontov. A fãcut și un film de lung-metraj Bel-Amicu Robert Patterson și Uma Thurman, regizat împreunã cu Nick Ormerod. Cartea sa, Actorul și Ținta, publicat inițial în rusã (2001), a apãrut de atunci și în francezã, spaniolã, italianã, germanã, românã și mandarinã.

A primit numeroase premii în Moscova, Paris, New York și Londra, inclusiv premiul Olivier pentru Realizãri Excepționale. A fost fãcut Cavaler al Ordre des Arts et des Lettres pentru munca sa în Franța. În 1998, a împãrțit premiul Charlemagne cu Craig Venter și Arhiepiscopul Desmond Tutu.

 

TÃIETURI PRESÃ

„Cheek by Jowl insuflã viațã proaspãtã clasicilor folosindu-se de spectacole intens strãlucitoare ca de un laser de luminã, pentru a arunca textul în flãcãri.” The Guardian

„Tragic, violent, scandalos, spectacolul este o capodoperã. E o necesitate sã îl vezi.” Le Figaro

„Piesa lui John Ford, transpusã din Renaștere în mileniul al 3-lea de cãtre regizorul britanic Declan Donnellan, este o operã-balet freneticã unde amanții blestemați flirteazã cu apocalipsa.” Les Echos

„Ca și în alte dãți, echipa de la Cheek by Jowl este capabilã sã respecte riguros un text, adaptându-l la situații și costume moderne, și deci fãcând și mai pãtrunzãtoare validitatea și umanitatea emoțiilor pe care le nareazã. În acest caz, se joacã cu miriada de pasiuni nestãvilite  în care actorii se mișcã, amuzã, sau întristeazã spectatorii, traversând scena cu energie infinitã, controlând cel mai mic detaliu într-o subtilã și precisã coregrafie, cu o prezențã fizicã impresionantã, manipulând texte dificile cu o încredere imensã și dezvãluind chiar și abilitãți muzicale și trucuri de circ. E copleșitor.” El Mundo

SCURT SINOPSIS

Aceastã violentã și pãtrunzãtoare tragedie iacobinã prezintã descendența pãtimașã în iad a unui frate și a surorii sale. Incest, religie și moralitate coruptã se ciocnesc în acest spectacol „sexy, stilat” (The Times), fãcând piesa sã fie la fel de șocantã și controversatã astãzi precum era acum aproape patru sute de ani.

Acțiunea începe cu Giovanni confesându-și dragostea pentru sora sa Annabella, prietenului sãu apropiat, cãlugãrul Bonaventura. Giovanni încearcã sã îl convingã pe cãlugãr de validitatea dragostei sale în termeni intelectuali, dar bãrbatul mai în vârstã îl îndeamnã sã uite de pasiunea sa și sã caute izbãvire. Între timp, o luptã între Grimaldi – unul din mulții pețitori ai Annabellei – și Vasquez, servitor lui Soranzo, sugereazã cã existã o competiție acerbã pentru mâna Annabellei. Dintre potențialele partide, Soranzo este preferat de Giovanni și Florio, tatãl Annabellei. De aici încolo, chestiunile devin delicios de complicate și captivante, povestind una din cele mai unice povești de dragoste din literaturã.

SCURTÃ ISTORIE A TEATRULUI/COMPANIEI

Cheek by Jowl este o companie teatralã internaționalã. Condusã de directorii artistici Declan Donnellan și Nick Ormerod, care au stabilit compania în 1981, Cheek by Jowl produce și prezintã astãzi spectacole în englezã, francezã și rusã, și a jucat spectacole în 330 de orașe din peste 40 de țãri, pe cuprinsul a șase continente. Compania este Asociat Artistic al Barbican-ului în Londra din 2006 și a câștigat premii în întreaga lume.

În 1999, Valery Schadrin și Federația Teatralã Rusã i-au delegat pe Donnellan și Ormerod sã își fondeze propria companie de actori ruși la Moscova. Aceastã companie-sorã joacã nu doar în Rusia, ci de la Beijing la Rio, și de la Sydney la New York; repertoriul sãu curent include Boris Godunov, A Douãsprezecea Noapte, Trei Suroriși Furtuna.

Un al doilea vlãstar al Cheek by Jowl s-a nãscut la Paris. Dupã spectacolele Cum vã placeși Le Cid la Bouffes du Nord, Peter Brook i-a invitat pe Declan Donnellan și Nick Ormerod sã formeze un grup de actori pentru a pune în scenã Andromaca de Jean Racine; când și acel spectacol a adus succes internațional, același grup a fost invitat în 2013 pentru a juca Ubu Roide Alfred Jarry.

Vezi aici programul Festivalului Shakespeare, Craiova, 2014 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey