•  Alexandru ªipa


sus

Alexandru ªipa

                           

Ale mele „Anomalii, inconsecvenþe, deziluzii”...
(Doar o simplã replicã)

 

Încã de la debutul rubricii 'To(l)ba de jazz' (episodul I în 'Prãvãlia Culturalã' nr 36), mi-am propus sã mã rezum la simple informaþii din lumea jazz-ului, îndeosebi cel românesc sau, mã rog, din România. ªi asta, datoritã în primul rînd, timpului limitat pe care îl am la dispoziþie pentru acest demers jurnalistic.

Din moment ce eram ºi sînt implicat în diferite activitãþi de organizare ºi promovare a unor evenimente, tot din sfera jazz-ului, am considerat cã mai mult decît a consema diferite evenimente care au fost sau vor fi, nu-mi pot permite. Nu consideram nici cã e cazul sã refuz o asemenea propunere onorantã din partea acestei redacþii, chiar dacã se editeazã doar online ºi nici sã mã hazardez în a promite ºi a scrie eseuri pe teme de jazz.

Iatã cã, lumea din jurul ºi/sau din interiorul acestei muzici sau poate mai degrabã eu, nu-mi amintesc cine a avut prioritate în a deschide cutia Pandorei, mã obligã sã rezerv timp ºi spaþiu ºi pentru alte comentarii decît cele propuse/promise iniþial.

Mai întîi, trebuie sã mã explic puþin. Nu cred cã sînt o „naturã conflictualã” cum lasã sã se înþeleagã cel cãruia îi voi dedica în cea mai mare parte acest comentariu, ci mai degrabã o fire liberã, independentã ºi de atitudine - provoc dacã e cazul ºi evident cã sînt dispus ªI sã fiu provocat, în limitele civilizate, ale bunului simþ ºi cu scopul de a “aerisi” din cînd în cînd mediul în care trãim ºi ne desfãºurãm activitatea...

Excepþiile, desigur, confirmã regula, iar acele excepþii nu sînt provocate de mine, ci doar reacþionez, poate uneori exagerat, revoltat peste mãsurã de unele abuzuri ºi stãri inadecvate momentului sau pur ºi simplu anormale...

Nu caut scandalul cu orice preþ. ªi eu prefer o anumitã stare calmã, echilibratã, normalã, propice unei activitãþi favorabile procesului organizatoric, creativ, promoþional ºi receptiv. Asta pe scurt. Dar nici nu pot sta în banca mea, nu pot sta liniºtit, atunci cînd în jurul meu se comit extrem de multe abuzuri care frizeazã cel mai elementar bun simþ, cînd aceastã stare de lucruri anormalã riscã sã se amplifice ºi sã afecteze ºi chiar afecteazã oameni, acþiuni, instituþii, producþii muzicale, evenimente de jazz, pentru care unii îºi sacrificã extrem de mult timp, energie, chiar ºi bani, (pentru a fi bine informat e necesar sã fii documentat, la zi cu materiale muzicale ºi toretice, CD-uri acum, iar de-a lungul timpului LP-uri, casete audio ºi video, DVD-uri, cãrþi ºi reviste de specialitate, prezenþe la concerte, recitaluri, festivaluri în þarã ºi strãinãtate, etc, etc...), uneori viaþa profesionalã, personalã ºi familialã trecînd în plan secund....

Apropo, am adunat de-a lungul a peste patru decenii de activitate jazz-isticã tone, geamantane întregi de materiale documentare, mii de suporturi cu jazz. Mai are cineva nevoie de ele? Toþi sau aproape toþi sînt „doctori în jazz” sau chiar mai mult, s-au nãscut deºtepþi, plini de jazz, de muzicã, esteticã, literaturã, gramaticã ºi mai ales... plini de ei...

Nu cred cã e mai bine, mai favorabil pentru muzicieni, public, comentatori/promotori, sã ascundem la infinit, sub preº, o serie de acte, acþiuni, atitudini, doar pentru cã, vezi doamne, jazz-ul românesc e prea firav, prea anemic ºi riscã sã cadã la prima adiere de vînt, sau sã-i menajãm/protejãm pe unii ºi chiar sã-i promovãm pe cei modeºti, inclusiv pe ºarlatani, impostori, cabotini, DOAR pentru cã jazz-ul românesc ar avea nevoie de cît mai mulþi..., ori sã fim la nesfîrºit simpli martori ai unei stãri mlãºtinoase, tulburi, ce pute sau riscã sã se împute din ce în ce mai mult pe zi ce trece...

Nu cred cã toþi cei din jazz-ul românesc trebuie cu orice preþ sã formeze un partid, UNIC/TOTALITAR/DICTATORIAL (unii îi spun MAFIE), iar doi-trei inºi (Tiberian, Lungu... ºi... rãposatul...), sã monopolizeze acest... ”partid”, ca apoi sã-l foloseascã, în mod abuziv în interese proprii... Avem suficiente exemple în acest sens... (Apropo, aproximativ aceeaºi mafie mi-a sãpat ºi apoi îngropat emisiunea de jazz de la TVR (1990-1995) ºi primul festival de jazz de la Bucureºti (1992-1995)... cã aºa e la noi, dificil sã construieºti ceva cînd ceilalþi abia aºteaptã sã muºte, sã dãrîme... La fel ar fi vrut, (ºi încã doresc) ºi cu Gala de jazz, dacã n-o pot stãpîni, manipula, s-o anuleze... uitînd sau neºtiind cã acest eveniment e o „instituþie” privatã...

Nimeni nu poate obliga pe altcineva sã se situeze într-o tabãrã sau alta, dar la fel de bine, nimeni nu are dreptul sã-i reproºeze celuilat cã s-a situat în tabãra de atitudine ºi nu în cea de simplu spectator pasiv care doar înghite la nesfîrºit un meniu jazz-istic toxic care are darul mai degrabã sã înlãture decît sã apropie publicul de acest gen muzical. La fel,  nimeni nu poate obliga muzicenii, sau muzicanþii sã cînte jazz dacã nu au VOCAÞIE pentru acest gen muzical; deci dacã n-au succes, dacã nu pot trãi din asta, e firesc sã practice altceva, ce se pricep... Dar dacã cineva ºi-a propus sã intre în aceastã breaslã, sã slujeascã acest gen muzical, ca muzician, organizator de evenimente ºi/sau comentator/promotor, ar trebui sau ar fi trebuit sã ºtie cã SCENA DE JAZZ OBLIGÃ FOARTE MULT. Scena de jazz nu e pentru fiºtecine... sinistru/ã, handicapat mintal, muzical, jazz-istic, intelectual, etc...

(Încercaþi sã vã imaginaþi un show HALLOWEEN JAZZ NIGHT avîndu-i ca protagoniºti pe Ana Maria Galea & M.Godoroja, Special Guest-Iordache ºi prezentatoare pe Jenny Brãescu...)

ªi eu am absolvit un Liceu de muzicã ºi un Conservator, ºi încã de prestigiu, cele din Cluj-Napoca, iar pentru note bune, în ultimii doi ani am beneficiat chiar de bursã de merit; am cîntat într-o Filarmonicã, dar paralel ºi în diferite formaþii de muzicã uºoarã/pop încã din Liceu, la trompetã, acordeon, pian, chitarã, baterie, pentru a cîºtiga în plus, un ban de buzunar... (Din aceºti bani mi-am cumpãrat la vremea respectivã un magnetofon, benzi, un pick up, LP-uri, cãrþi ºi reviste de specialitate, etc.) Ultima oarã, prin 1987-1988, am fost solicitat sã cînt, sporadic, într-o formaþie onorabilã de local, la pian, la cîteva restaurante din Poiana Braºov ºi Predeal pe cînd eram profesor la o ªcoalã de artã din Braºov.(E suficiet sã vã spun cã din aceastã formaþie fãcea parte ºi Sandu Brînduºan-baterie, profesionist, în ansamblul de estradã Braºov, cîndva component al grupului de jazz-rock NIMBUS). Apropo, între timp, mi-am dat, pentru cã era necesar, ºi DEFINITIVATUL în învãþãmînt, deci am ºi titlul oficial de profesor. Cu toate acestea, mai degrabã dintr-un deosebit respect pentu aceastã ARTÃ, pentru frumuseþea ei, ca ºi pentru marii sãi artiºti din þarã ºi din strãinãtate, îndeosebi americani, nu mi-am permis sã mã aventurez în jazz sau cel puþin în blues, nici mãcar în cel free ºi/sau la festivalul sibian Jazz & more..., (mã rog, unii spun ºi eu subscriu, cã e mai degrabã... mai puþin, sau deloc... decît mai mult... jazz, pentru a scîrþii diferite obiecte, pentru a produce doar sunete aleatorice, a mã costuma ºi purta fistichiu, a face declaraþii sforãitoare despre ce ºi cum..., adicã a bate cîmpii, eventual a scrie ºi eseuri sau chiar cãrþi prin care sã mã explic ºi sã-mi explic producþiile, care astfel, vezi doamne, ar fi mai bine înþelese ºi acceptate... Cu alte cuvinte, sã încerc prin texte-vorbe sã transmit, sã suplinesc, ceea ce nu reuºeºte muzica mea... vezi M.Tiberian)

Sigur, cu o anumitã abilitate, cu anumite giumbuºlucuri, gãselniþe, muzicale/instrumentale sau vocale, ca ºi teoretice, poþi pãcãli publicul, odatã, de douã, trei ori, dar nu la infinit... Am cîteva asemenea producþii la mine acasã, mai degrabã primite decît cumpãrate ºi nu ºtiu cum sã scap de ele...

Sã fiu bine înþeles, nu sînt împotriva experienþelor muzicale, jazz-istice, a avangardei, a jazz-ului contemporan, ci a non-valorilor, a pseudo valorilor, a impostorilor, ºarlatanilor care se ascund sub vãlul sau dupã perdeaua de fum  gros, prea generos, dacã nu chiar înecãcios al, cicã, “improvizaþiei spontane”... astfel unii reuºind sã pãcãleascã instituþii, spectatori ºi chiar sã acceadã la notorietate...

Din pãcate, aceºtia nu realizeazã cã de fapt, produc un mare deserviciu acestei ARTE, jazz-ului, publicului ºi chiar lor înºile, deci întregii bresle de jazz românesc ºi universal.

Precizare: festivalul Jazz & more...a fost iniþiat de Mircea Tiberian (cu sprijiul lui Mircea Streit, fan din Sibiu, alt subordonat), ca reacþie la faptul cã n-a mai fost invitat pe scena festivalului sibian tradiþional...

Ajung astfel sã rãspund numeroaselor mele întrebãri, mai degrabã retorice, (vezi To(l)ba de jazz VII), de ce nu (mai) avem mari evenimente de jazz cu mari artiºti la Bucureºti-Sala Palatului, respectiv public pentru acestea, de ce nu mai avem unele festivaluri, de la Satu Mare ºi Iaºi, de ce nu mai e Facultatea de jazz de la Universitatea „Tibiscus”-Timiºoara, de ce secþiile de jazz de la Academiile de muzicã din Bucureºti ºi Iaºi ca ºi modulul de jazz de la Cluj-Napoca, produc serii modeste de absolvenþi, oricum, nu formaþii competitive nici mãcar la nivelul concursului de la Tg. Mureº dominat de ani de zile de competitorii din Ungaria. Cei cîþiva muzicieni tineri ºi valoroºi de la noi sînt mai degrabã autodidacþi ºi nu rezultatul studiilor/cultivãrii jazz-istice din ºcolile noastre: Sorin Zlat, Alex Pãdureanu, Elena Mîndru, ca ºi mai înainte Jancy Korossy, Dan Mîndrilã, Aura, Anca Parghel ºi mulþi alþii. Apropo, cînd am intrat întîmplãtor, nu demult, în clasa de jazz a lui Mircea Tiberian ºi am vãzut cum arãta grupul de vreo zece studenþi din jurul lui, m-am întrebat: „Oare cine i-a pedepsit/condamnat pe bieþii studenþi sã studieze jazz-ul? Acesta e viitorul jazz-ului românesc?” Erau livizi la faþã, pãreau subnutriþi, semi adormiþi, plictisiþi...

Da, avem unele valori indiscutabile, dar accesul pe unele scene importante e în funcþie de relaþia de subordonare, de servilism, pe care muzicienii respectivi o au nu cu organizatorul, ci cu prezentatorul evenimentului în cauzã. Astfel am semnalat prezenþa kitchoasã, ruºinoasã pentru orice scenã din lume, (pãcat de instrumentiºtii din spatele lui cã acceptã un asemenea mare compromis), ruºinoasã pentru toatã istoria jazz-ului românesc ºi universal, dacã nu chiar ridicolã, a lui Godoroja, la festivalurile de JAZZ de la Satu Mare, Braºov, Bucureºti ºi Gãrâna, de BLUES de la Jimbolia, etc...(„Mi l-a bãgat pe gît Moºu”-se scuzã jenaþi toþi organizatorii festivalurilor respective...).

Doar Cãtãlin Toader în avancronica la Gãrâna, (parcã 2012) din Dilema veche a avut o atitudine potrivnicã acestei prezenþe în festivalul respectiv... ºi el doar cu jumãtate de gurã...

În schimb, încã la Gãrâna n-au cîntat Cristi Soleanu, Florin Rãducanu ºi „campionul” premiilor naþionale ºi internaþionale-Sorin Zlat, ca ºi mulþi alþii precum cei din diaspora, Florin Niculescu, Costel Niþescu ºi Marian Petrescu. Cum, n-aþi auzit de aceºtia? Sorry. Bine cã aþi auzit de Ban, Tiberian, Tavitian ºi Iordache(-an, ca sã rimeze...)

Cine va cînta din jazz-ul autohton, pentru a nu ºtiu cîta oarã la Gãrâna (ba în bisericã, ba pe scena din Poiana lupului), veþi vedea/auzi la ediþia din aceastã varã... Tiberian desigur... Noroc cu invitaþii lui din strãinãtate (ca ºi altãdatã cu solistele sale) ºi cu „producþiile” lui recente cu care îºi motiveazã necesitatea de a fi invitat ªI la aceastã ediþie... Bãnuiesc cã e tot propunerea lui Moºu... (Aceaºi relaþie de subordonare/servilism reciproc...) Tot ei, adicã Lungu, Godoroja ºi Tiberian ar fi vrut sã punã mîna ºi pe Festivalul-concurs de la Brãila, numai cã organizatorii de acolo, Maria Puºcaciu ºi Lucian Sabados s-au þinut tari ºi cu coloana vertebralã dreaptã ºi au spus PAS. La un moment dat, Lungu a fost refuzat sã mai prezinte festivalul sibian ºi Tiberian sã cînte, motiv pentru care Lungu a scris ºi publicat în cotidianul ZIUA, un articol fulminant, plin de venin, împotriva lui Stoiculescu/Schmidt, (vezi ºi anexa/textul lui Lungu adresat Ministerului Culturii), iar despre Brãila-prima ediþie, cea din 2013, nimeni din Bucureºti (cu excepþia lui Alex Revenco-fost în juriu ºi a mea, chiar dacã puþin ironic) n-a pomenit nimic din acelaºi motiv... adicã, dupã formula „Unde nu sînt eu ca prezentator, sau cel puþin în juriu, respectiv în recital, acel eveniment nu existã”...

ªi iatã cum, încet-încet, dupã aceastã lungã dar necesarã, cred, introducere, mai ales pentru a contura cît de cît profilul etic ºi moral al personajului principal, al celui mai feroce denigrator cu care mã pot... mîndri, voi trece la ceva mai concret.

Bãlãcãriþi au fost ºi Pleºu, Liiceanu ºi Patapievici, cum sã nu fie ºi un biet comentator-pomotor de jazz ca mine... dupã modelul Antena 3, cu vîrful de lance Mircea Badea, pe care Florian Lungu îl urmãeºte ºi îl admirã de mult timp... (probabil tot de la acesta ºi de la televiziunea respectivã îºi ia Moºu notiþe, pe de o parte de pupincurism greþos, iar pe de altã parte de bãlãcãrealã abjectã...)

ªi mai concret:
-în loc sã-ºi cearã scuze pentru minciuna sau informaþia incorectã de care l-am acuzat în To(l)ba din februarie (VII), a gãsit de cuviinþã sã scrie recent pe site-ul Jazz Compas, o jalbã plinã de invective, mai mult sau mai puþin justificate, la adresa mea. (se poate citi cu un click aici

Reamintesc: una e a greºi (involuntar) ºi alta a minþi (voluntar ºi repetat) sau cu alte cuvinte, a greºi e omeneºte, iar a repeta greºala/ minciuna, o prostie...

Lungu îmi poartã o picã incomensurabilã de cîþiva ani buni, de cînd l-am înlãturat din juriul Galei de jazz, pe de o parte pe motiv cã, zicea el „Nu sînt suficienþi bani” ..., (n-am înþeles dacã pentru premii sau pentru onorariul sãu), iar pe de altã parte, eu eram cel deranjat de propunerile/nominalizãrile nejustificate sau chiar preferenþiale/pãrtinitoare ale lui Moºu... de exemplu: „Sã-l nominalizãm (ºi eventual sã-l premiem) pe X pentru cã m-a invitat sã prezint nu ºtiu ce festival”, sau „Sã-l nominalizãm (ºi eventual sã-l premiem) pe Y pentru cã a împlinit o anumitã vîrstã sau anumiþi ani de activitate” cînd principiul de nominalizare ºi premiere era foarte clar: activitatea ºi mai ales PERFORMANÞELE DIN ANUL PRECEDENT; nu mai spun cã de cîte ori aveam întîlnire cu el (evident la Radio) pentru jurizare sau pentru alte probleme organizatorice ale Galei, întîrzia nu cu minutele, ci cu orele, sau chiar mã suna, dupã aceste ore de aºteptare, sã-mi spunã, ba cã a uitat de întîlnire, ba cã taxiul a fost prins în trafic... Disperarea ºi exasperarea care m-au cuprins de cele mai multe ori, ºi la care am fost expus în zeci de ani de colaborare, nu numai în Bucureºti, trebuiau sã aibe o limitã ºi chiar un sfîrºit.

Aº putea sã dau numeroase alte exemple de acest fel, situaþii extrem de neplãcute în care au fost puºi organizatori de evenimente, concerte, festivaluri, concursuri, (ºi mai ales concurenþi), lansãri de cãrþi ori CD-uri, etc, etc...

Anul trecut, spre edificare, la Festivalul-concurs de la Tg. Mureº, prezentat de mine (!?!), mi-am permis sã-l atenþionez de la microfon, de faþã cu asistenþa, cã nu se face sã dea un exemplu negativ tinerilor, sã întîrzie peste mãsurã, (era în juriu), sã se lase aºteptat de concurenþi care pentru întîrziere, spunea regulamentul, riscã sã fie penalizaþi... Nu se spune oare cã punctualitatea e (ºi) un semn al civilizaþiei?
Altceva: am organizat numeroase evenimete la care mi-am permis sã NU-L invit. Ce mare afront doamne ! Nici asta nu se putea ierta...!
ªi iatã cum mã trezesc acum din partea lui cu insinuãri penibile de genul:

-de ce nu au apãrut pe CD-ul BEST ROMANIAN JAZZ 2013-Tribute to Jancy Korossy, muzicieni precum Marius Popp, Sorin Romanescu, Cristian Soleanu ºi Mircea Tiberian? (Cã deh. Tiberian trebuie sã fie oricînd ºi oriunde !?!)

Simplu, pentru cã primii trei nu au fost premiaþi, deci nu au fost invitaþi, nu au cîntat în Galã, iar al treilea-Tiberian, deºi a promis, am convenit cã va cînta douã piese, dintre care una dedicaþie pentru Jancy Korossy, pentru a fi selectatã pe acest CD, nu a mai cîntat-o, iar cealaltã, pe care a cîntat-o, nu i-a plãcut lui cum a ieºit dpdv tehnic, acuzînd pentru asta... pianul... de parcã pe scenã nu erau vreo 3-4 piane, ºi nu pe un astfel de pian a cîntat ºi virtuozul Sarosi Peter...(Recomand audierea în special a celor douã piese semnate ºi cîntate de Sarosi Peter & Azara).

-autoportretul ºi autograful lui Johnny Rãducanu de pe CD-ul TRIBUTE TO Mr. JAZZ sînt extrase dintre cele trei exemplare pe care le deþin în Jurnalul STUDIOULUI DE JAZZ BRAªOV unde am activat mai bine de 18 ani, timp în care l-am avut invitat ºi pe Maestru de nenumãrate ori...

-regret cã apreciata solistã Luiza Zan nu-ºi mai aminteºte faptul cã în momentul în care a semnat statul de platã pentu premiu, (unde erau trecuþi toþi laureaþii), era stipulat ºi cã cedeazã automat drepturile de înregistrare ºi postare pe compilaþia (CD-ul) cu selecþiui din Gala respectivã...

-Nicolas Simion, (contrar celor afirmate de Florian Lungu, altã minciunã a acestuia) a acceptat prezenþa unei piese, am ºi convenit cu Simion care piesã, respectiv compoziþia lui J.Korossy „Jocul cu mingea”, pe CD-ul BEST ROMANIAN JAZZ 2013-Tribute to Jancy Korossy.

-am afirmat în booklet-ul acestui album umãtoarele:

„Nu ºtiu dacã cu acest CD vom atinge perfecþiunea doritã de orice artist, dar consider cã niciodatã, cu nici un alt CD, nu am fost mai aproape de ea muzical ºi tehnic. ªi asta datoritã muzicienilor ºi inginerului de sunet cãrora le mulþumesc în mod special. Reþineþi vã rog cã totul e înregistat LIVE”.

Nici acum, retrospectiv, nu cred cã am greºit, cã am exagerat cu ceva. Cred mai degrabã cã e un mesaj de bun simþ adresat atât ascultãtorilor acestui CD, cît ºi, sau mai ales, o modestã recunoºtinþã adresatã muzicienilor ºi tehnicienilor care au contribuit la realizarea acestui album.

Vã recomand sã-l ascultaþi sau reascultaþi ºi sã-mi spuneþi dacã gãsiþi/auziþi o notã, o singurã notã greºitã sau falsã... apoi vã rog sã comparaþi ce am scris eu puþin mai sus cu ce a scris Florian Lungu în acel articol, dupã pãrerea mea, de pominã...

-încã un raspuns la o insinuare penibilã:
La mometul în care am finalizat realizarea CD-ului TRIBUTE TO MR. JAZZ, încã nu era pronunþatã decizia tribunalului cu urmaºii-beneficiarii dreptului de autor J.Rãducanu. iar doamna Antoaneta Creþu, nepoata lui Johnny, a înþeles ºi acceptat demersul nostru, respectiv faptul cã acest CD este destinat nu comercializãrii, ci omagierii Maestrului, pe de o parte, iar pe de altã parte, promovãrii muzicienilor respectivi, îndeosebi tineri laureaþi ai acelei Gale subintitulatã In Memoriam J.Rãducanu. Aceaºi motivaþie am avut-o ºi pentru CD-ul Tribute to Jancy Korossy.

-de ce „producãtor artistic?!? Iatã grija deosebitã pentru care Moºu are insomnii ! Mai e cazul sã-i explic omului care a fost ºi este rolul meu în realizarea unui CD, de la A la Z, de la iniþiativa de a realiza un album ºi pînã la lansarea lui ?!? ªi chiar dupã, în programarea, organizarea ºi desfãºurarea unor concerte, eventual a unui turneu de lansare?
Regret, dar nu cred cã e cazul sã pierd timp ºi energie cu astfel de explicaþii puerile...

-i-am fãcut reproºuri justificate lui Johnny Bota la Gala Blues Jazz 2013 de la Timiºoara deoarece ne-a pus într-o posturã jenantã ºi pe mine ºi publicul prezent în holul sãlii respective pentru lansarea celor douã CD-uri, lansare anunþatã ºi pe afiºul acelui eveniment. Adicã, noi l-am aºteptat minute în ºir, aproape toatã pauza respectivã, sã vinã, sã facã oficiile de gazdã, aºa cum se obiºnuieºte la orice lansare oficialã, sã mã “introducã”, iar Johnny ia-l de unde nu-i... Într-un tîrziu, îl caut disperat peste tot ºi cineva îmi spune cã Johnny e undeva, într-un „buzunar” al scenei, vorbeºte la telefon... Astfel, tensionat, revoltat chiar, dupã o discuþie neplãcutã cu Bota, din respect pentru cei încã prezenþi pe hol, vin în faþa lor, le spun cîteceva despre cele douã CD-uri ºi îi invit sã le procure ºi sã le asculte. Vã întreb simplu: eu am provocat aceastã stare, scenã neplãcutã? În detrimentul cui? O fi fost Bota montat, manipulat de Moºu? Nu pun mîna în foc cã NU... Nu m-ar mira cã DA... Evident cã scuzele ulterioare ale lui Bota au fost inutile ºi nici nu le-am acceptat...

Cît despre acele înregistrãri ºi postãri de la Iaºi... desigur cã le regret ºi eu ºi gazda/organizatoarea de acolo, (eu încã nu le-am vãzut ºi nici nu doresc sã le vãd), adicã regret cã s-a ajuns la o asemenea stare conflictualã, (nu e cazul sã spun acum de ce ºi cum), de care sînt rãspunzãtori în aceaºi mãsurã ºi muzicienii din formaþia Cãtãlin Milea-Sebastian Burneci Quartet, pentru mine reprezintã o grea tinichea (?) sau o cruce (?), pe care va trebui sã o port pînã la sfîrºitul vieþii mele, iar pentru detractorii mei, aur curat...
Mãcar cu atît sã rãmîn ºi eu in actualitatea ºi istoria jazz-ului românesc spre bucuria/satisfacþia aceloraºi detractori...
Mai mult sau mai puþin ca fapt divers, cu gazda/organizatoarea de la Iaºi, care nu ºtia nimic de aceste filmuleþe pînã de curînd cînd i-am spus eu, sînt din nou într-o relaþie amicalã.

Dar CULMEA gogomãniei ºi neghiobiei jurnalistice, dovada clarã, CEA mai clarã a caracterului... vopsit... (ca sã mã exprim elegant) a lui Moºu, nu poate fi alta decît afirmaþia/informaþia acestuia, ... cicã... „pe surse”... (Care surse? Prostituatele din Gara de Nord?) cum cã, pe de o parte, vizita mea de anul trecut în SUA, la New York ºi New Orleans, a fost finanþatã de ICR, iar pe de altã parte, cã a avut drept scop promovarea CD-ului BEST ROMANIAN JAZZ 2013-Tribute to Jancy Korossy. (ªi ce dacã ar fi fost adevãrat? Aveam vreo vinã eu sau ICR? Aº fi comis o crimã?)

Nici una ºi nici cealaltã nu sînt adevãrate. Dar cum sã-i explici unui om rãu intenþionat acest lucru, cînd cel mai simplu ar fi fost sã dea telefon la ICR ºi sã verifice informaþia de la sursã, adevãrata sursã, ca orice ADEVÃRAT JURNALIST CARE SE RESPECTÃ ªI RESPECTÃ CITITORII SÃI.
(Chestie de deontologie profesionalã…)

Vizitele în SUA, ca ºi altãdatã în China, Portugalia, Belgia, Luxemburg, Franþa, Germania, Cehia, Ungaria, Polonia, Grecia, Bulgaria, R.Moldova, fosta URSS, Finlanda, Estonia (sper cã nu mi-a scãpat nici una), în unele chiar de mai multe ori, ºi tot ce am fãcut ºi fac de la naºtere ºi pînã mai pot… inclusiv acest material de la Prãvãlia Culturalã, au fost ºi sînt finanþate de un bogat om de afaceri evreu american care doreºte sã-ºi pãstreze anonimatul pentru a-mi putea satisface în continuare orice doleanþã de acest fel… Sîc !

E drept cã peste tot unde am mers, în vizite particulare, în turnee cu muzicieni români, festivaluri ºi concursuri internaþionale, (cu tineri propuºi ºi susþinuþi de mine), în care am fost în juriu, am cãrat sacoºe întregi de materiale promoþionale cu jazz românesc, cu scop informativ dar ºi în speranþa cã voi fi contactat eu ºi/sau muzicienii/formaþiile respective ºi invitaþi apoi în þãrile acestora. Credeþi cã m-a sunat sau mi-a trimis cineva vreodatã vreun e mail cu acest scop? Absolut nimeni!
Oare de ce, dacã sîntem atît de mari ºi tari ºi buni ºi nemaipomeniþi cã nimeni nu ajunge la nasul nostru ?!?

ªi pentru ca portretul preopinentului sã fie complet sau pentru a cunoaºte adevãrata faþã a lui Moºu, dincolo de aceastã mascã blajinã/seraficã afiºatã în general, alãtur acestui text unul semnat de Florian Lungu ºi trimis Ministerului Culturii ºi celãlalt trimis comentatorilor-promotorilor de jazz, cîndva, veþi vedea cînd, de cãtre Anca Parghel.
Comentariile, în principiu, sînt, sau ar fi de prisos.

Aºadar ºi prin urmare, SOMN UªOR JAZZ ROMÂNESC !
Cîinele de pazã, secondat/coordonat din umbrã de eminenþa cenuºie (M.Tiberian), vegheazã !

P.S.Un fan, (B.P.) care a fost recent la un concert de jazz de la sala Radio, îmi spunea dupã: „Ce pãcat cã unii n-au simþul ridicolului, pe de o parte, sã-ºi scurteze/limiteze/concentreze prezentarea, iar pe de altã parte, cã nu ºtiu cînd e cazul sã se retragã definitiv de pe scenã !?! E vorba desigur de Moºu ca prezentator ºi de Godoroja (ce ruºine iar) ca protagonist (!?!) al concertului respectiv alãturi de Barbera, Hoffer ºi Big Band-ul Radio.

P.P.S. Ce carte credeþi cã mi-am luat de pe aeroportul Otopeni pentru a citi în recenta cãlãtorie de la Paris, în speranþa cã încã nu e prea tîrziu, cã totuºi se va prinde ceva de mine? Ghidul nesimþitului (Radu Paraschivescu)

ªi o ultimã precizare:
-momentul în care voi decide sã pãrãsesc CORABIA NEBUNILOR, mai precis a UNOR nebuni, din jazz-ul românesc, îl voi alege EU ºi numai EU.
ªi atunci, nu cred cã voi avea de pierdut...

Pentru a vã dovedi cã nu m-am plictisit nici de Paºti ºi nici de 1 Mai, vã recomand sã citiþi ºi To(l)ba de jazz X de la STICLUÞE DE LAMPÃ

Anexa 1

parghel1

parchjel2

parghel3 

Anexa 2

 lungu1

lungu2

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey