•  Dan Ciupureanu
•  Haugh Béla
•  Adriana Macsut ºi ªtefan Grosu
•  Radu Marini
•  Mircea Nãstasie


sus

Dan Ciupureanu

 

Codificarea poveºtilor noastre codate

 

Trenul pornea încet, cãlãtorii îºi împingeau cât mai adânc fundurile prin miºcãri laterale în scaunele confortabile. Câte unii fãceau slalom printre picioarele care ieºeau din ”cadrul” scaunelor. Ziarele foºneau, unii îºi puneau cãºti, alþii îºi butonau telefoanele. Omar se simþea obosit de cum se trezise. Deºi apucase sã-ºi ia cãºtile din zbor, le lãsase-n buzunar încurcate-n jurul smartphone-ului. Se uita-n gol pe geam de jena femeii din faþã, care era vizibil deranjatã de privirea lui care în realitate nu avea nicio legãturã cu ea. Frunze, pomi ºi blocuri turn sau case cu garduri ºi fãrã, îi zburau sub forma unor amestecuri de imagini prin mintea dusã departe ºi în acelaºi timp niciunde, în puþinele secunde când se fãcea întuneric la trecerea prin tuneluri. Se simþea foarte rãu ºi în acelaºi timp foarte bine, gândea profund la începutul ideilor care se pierdeau odatã cu acele imagini. În spatele lui, pe douã banchete aºezate faþã în faþã stãteau doi cãlãtori atipici pentru prima orã a dimineþii care, probabil, se întorceau de undeva. Spre deosebire de restul trenului, aceºtia nu pãreau obosiþi, ai fi zis cã era searã ºi-ar fi în drum spre vreo terasã sau vreo petrecere. Vorbeau tare ºi râdeau. Deºi pãreau dintr-o altã lume, nu erau bãuþi. Erau doi tineri de culoare care vorbeau în jargoane, din tonul vocii lor ºi articularea cuvintelor nu pãreau delicvenþi ºi cu atât mai puþin inculþi. Erau foarte prezenþi în discuþiile care oscilau de la bani la fotbal apoi la filme ºi moduri de gândire ale unor amici de-ai lor pe care îi analizau repetând fraze þinute minte. Unul îºi citeºte un mesaj din telefon, ”aaa, e panarama mea, foarte drãguþã, mi-a preparat ceva delicios, cicã azi se lasã fãcutã. Apropo, curva ta e cuminte?”.

Trenul oprise în staþia unde Omar cobora sã ia metroul mai departe pânã la serviciu. Aproape ca în fiecare dimineaþã nu-ºi luase bilet din cauza grabei de-a prinde trenul. În meticulozitatea descurcãrii cãºtilor, nici nu-ºi dãduse seama cum trecuse de uºile unde trebuia sã bage biletul, coborând ºi urcând mai multe scãri rulante pânã se trezise aºteptând pe peronul metroului, cu cãºtile în urechi, cu mufa gata s-o bage în telefon, în timp ce metroul se apropia. Fiind sãtul de vechiul repertoriu de muzicã din fiecare dimineaþã, se gândi sã încerce sã caute un radio, ceva. Dupã lungi încercãri eºuate, nimeri pe un post unde erau ºtirile de dimineaþã, ºi-l lãsã aºa nefiind foarte atent la ce se vorbea, avea nevoie mai mult de-un zgomot care sã-l poatã estompa pe cel al oamenilor din metrou. Fraza ”bicicletele în intersecþie” îi crescu interesul, înþelese cã era vorba de-un protest al studenþilor care blocaserã una din cele mai mari intersecþii ale Parisului cu sute de biciclete. κi aminti cã în urmã cu câþiva ani ieºise cu niºte studenþi la filozofie ºi asistase fãrã sã intervinã la o lungã discuþie însoþitã de pãreri ºi polemici despre forme de protest, printre care auzise ºi de cea nonviolentã, singura la care ascultase fãrã sã-i zboare gândurile în altã parte.

Odatã cu trecerea la o altã ºtire îºi pierdu atenþia ºi aruncã repede un ochi pe facebook-ul de pe telefon, în cele trei minute pe care le mai avea pânã sã ajungã la serviciu. Derula cu degetul peste postãri care nu-i ziceau nimic pânã trecu peste una ºi dãdu înapoi s-o citeascã. Era o fatã pe care o avea în lista de prieteni despre care nu ºtia aproape nimic. Dacã i-ai fi zis pe stradã numele ei ºi l-ai fi întrebat dacã o cunoaºte, sigur nu ºi-ar fi adus aminte de ea. În postare era vorba despre bãrbatul sau prietenul ei: ”Jack dupã ce ºi-a luat porþia de lãptic asearã, a adormit ca un bebeluº”. Sigur era perechea ei cã pusese ºi-o pozã cu el în care purta o geacã de piele. Era undeva într-un bar sau club cu o halbã mare de bere în faþã.

Dupã câteva ore de muncã pe pilot automat se fãcuse ora mesei, unde împreunã cu colegii sãi, dacã mâncau sau nu, sigur se întindeau aproape o orã la vorbã, de cele mai multe ori la glume, cu excepþia rarelor zile când aveau toþi mult de muncã ºi se plângeau care mai de care de patronat sau de salariu. ”Ce-ar fi dacã ne-am apuca toþi sã vorbim în jargoane? Mã gândeam… îi ºtiþi pe aceia de se plâng de sistem cã le controleazã viaþa ºi au telefoanele ºi internetul urmãrite, mã gândeam la un fel de revoltã nonviolentã…” zise Omar. ”Cum adicã în jargoane? Cine ascultã telefoane?”. Întreabã contabila cu o privire nedumeritã. ”Nu conteazã, era o idee…” replicã Omar, dupã care ”Ideea conteazã”, se auzi pe un ton ironic de undeva din spate unde tehnicianul stãtea pe-un scaun ºi þinea o caserolã cu mâncare în poalã din care mânca. Omar bombãni ceva din care reieºea cã se duce sã-ºi continue treaba. Se opri la primul etaj unde nu era nimeni ºi se aºezã pe scãri sã se mai odihneascã; pauza abia începuse. Se uita atent la pereþii proaspãt vãruiþi, parcã aruncaserã pe ei orez cu lapte, îºi închipuia cã e la munte, schia de pe un deal pe altul, cum vãzuse ºi în niºte desene animate, aproape cã se clãtina pe scarã gata sã adoarmã. Pe cei care erau la parter, îi putea auzi dacã vorbeau pe un ton mai ridicat. ”E complet dus cu pluta Omar, aºa ceva nu e posibil”, zise contabila, în timp ce râdea pe un ton de superioritate, era o tipã frustratã cam pe la patruzeci ºi ceva de ani, de care nimeni nu ºtia dacã era mãritatã sau avea prieten. ”Ramadanul îi prãjeºte creierii arãbetelui, nici muzicã nu mai ascultã cã aude mesaje, în niciun caz sã nu puneþi melodia aia cu la bomba. Când coboarã o sã beau cu poftã o sticlã de apã lângã el, îi dau ºi pe la nas, sunt sigur cã bea pe furiº, vorba aia, Kovalski a murit de frig”. Era vocea gravã a namilei de tehnician, un bãiat bun care se þinea de glume proaste. Apoi se auzirã râsetele lor complice.

Se fãcuse târziu, Omar o atinse pe spate pe Yasminne. ”Dormeai? Ai auzit de protestele nonviolente? Ca ãia de au pus asearã bicicletele-n stradã. Aveam o idee, bine, doar o idee, sã inventeze cineva un protest asemãnãtor ºi sã începem toþi sã vorbim în jargoane pentru lucrurile cele mai banale. Înþelegi ideea? Uite, azi la serviciu le-am zis ºi ãlora ca sã glumim, n-a înþeles nimeni ºi-au crezut cã sunt nebun.”

”Depinde cum le-ai explicat”, rãspunse Yassmine, ”bagã cadavrul în frigider ºi programeazã ºi tu bomba, cã iar ne trezim devreme”.

Comentarii cititori
sus

Haugh Béla

  

Isprãvile lui Háry János (1914)
II.
Purtat de clopot în zbor

 

 

(Povestea precedentã, în numãrul 45)

carteaN-aº putea sã vã povestesc de-a firu-n pãr toatã copilãria mea, dar îmi amintesc cã odatã, sã fi avut vreo ºapte aniºori, am pornit sã cutreier lumea. A fost fãrã voia mea, dar zãu cã n-am regretat. Obiºnuiam ca împreunã cu prietenii mei din sat sã urcãm în turla bisericii ca sã tragem clopotele - ºi sã furãm ouãle de bufniþã ºi de porumbei din cuiburile de acolo ca sã ne facem câte-o omletã.
Dar nu doresc sã vã povestesc despre acestea, ci despre cea mai ciudatã cãlãtorie a mea, deoarece ea a avut loc printr-o modalitate nemaifolositã vreodatã de alþii.
Se considerã cã în Joia Mare toate clopotele zboarã la Roma. Asta o ºtiam ºi noi, copiii, de unde pui cã ºi clopotarul ne-a avertizat, sã eliberãm frânghiile la timp, altfel ne vor lua în zbor cu ele.
Am urcat în clopotniþã împreunã cu alþi trei tovarãºi ºi ne-am înþeles prin semne sã dãm drumul funiei imediat dupã dãngãnitul cel prelung din rãstimpul cât în bisericã se cântã Gloria in excelsis Deo. Am tras o ultimã, minunatã clopoþire din Postul Mare, apoi le-am strigat fârtaþilor cã-i de ajuns. Eu dãngãnisem din clopotul cel mare, ãla bãtrân ºi, la sfârºitul vacarmului festiv, m-am agãþat de funie ca sã-i potolesc pendularea ºi sã-i atenuez bãtaia limbii. Dar Moº Þingãlãu a continuat sã se legene ºi, cum mã agãþasem cu putere de el, m-a purtat ba în sus, ba în jos. Întrucât în fereastra turnului am zãrit douã vrãbii pornite sã se certe, m-am minunat de bãþoºenia lor într-atât încât am uitat cu desãvârºire sã slobozesc frânghia.
Iar clopotul se bãlãngãnea ºi se bãlãngãnea într-una. Dintr-odatã m-am trezit cã-s în aer ºi cã zbor. N-aº putea sã vã spun cum am ajuns în afara turlei. Când am privit în urmã, i-am zãrit doar pe prietenii mei în fereastra turnului, mã strigau ºi îmi fãceau semne disperaþi. Nu sunt prea sperios din fire, dar atunci chiar cã m-a cuprins groaza. Mi s-a fãcut atât de fricã încât mai cã mi-a scãpat funia din mâini.
Dar, când am aruncat deodatã o privire înspre Pãmânt ºi am vãzut cât de mult m-aº prãbuºi dacã aº cãdea, am prins funia cu putere, iar mai târziu chiar am rãsucit-o pe braþ. Atunci deja trecusem dincolo de sat. Într-atât de repede mã purta clopotul încât, dacã începeam sã mã uit la un munte, el se ºi preschimba în vale. ªi ce vãi! Unele erau atât de adânci, încât pruncul nou-nãscut ar fi devenit moºneag pânã sã se caþãre din fund pe înãlþimi. Culmile munþilor ajungeau pânã la stele ºi am zãrit unul pe care Cloºca cu puii îºi ducea puiuþii ca sã pascã iarbã.
Apoi, dupã ce am trecut de munþi, am nimerit acolo unde nici pasãrea nu ajunge. Eram deasupra unei mãri, o întindere de ape atât de vastã încât þãrmul de dincolo marca sfârºitul lumii. Am ºi strãbãtut-o în zbor cale de mai bine de un ceas, deci am avut timp sã vãd ce era într-însa. Cum aveam ochii ageri, Doamne-þi mulþam, privirea mi-a pãtruns pânã la fund, unde peºtii roiau aºa cum miºunã furnicile aici, acasã la noi. Dar nu era obiºnuita plevuºcã - unii dintre ei ar fi putut înghiþi o întreagã corabie cu uºurinþa cu care ar fi pãpat o muscã, în vreme ce alþii scuipau atâta apã în vãzduh încât prin pãrþile respective a plouat apoi o zi întreagã. Ce sã zic de pãianjenii marini! Meritã pomeniþi! κi þes pânzele dintr-un fir cât mijlocul meu de gros ºi, cu toate acestea, racii mari cât niºte armãsari ºi cu cleºtii cât cumpenele de fântânã le fac ferfeniþã când nimeresc în ele - ºi nu-i iartã nici pe þesãtorii cei ticãloºiþi.
Dincolo de mare, am ajuns deasupra unui vulcan în erupþie. În preajma lui era aºa o fierbinþealã încât clopotul a început sã se topeascã ºi, dacã ar fi fost sã adãstãm acolo, s-ar fi risipit strop cu strop ºi aº fi rãmas doar cu frânghia în mânã. Localnicilor le convine tare mult aºa, întrucât nu trebuie sã-ºi cumpere lemne de foc ºi fiecare poate sã-ºi ducã acasã câtã magmã doreºte. Ori, dacã n-au chef sã care lava fierbinte în cârcã, pot sã-ºi rumeneascã slãnina acolo, pe buza muntelui.
Am vãzut ºi alte minunãþii, dar acum nu mi le amintesc pe toate, deoarece aºa îi este dat omului, sã uite una-alta când îmbãtrâneºte. Dar pãstrez vie amintirea faptului cã în Roma am vorbit cu Papa. E adevãrat, nici n-ar fi meritat sã merg la Vatican fãrã sã-l vãd pe Sfântul Pãrinte. ªi-apoi, s-a cuvenit sã-l întâlnesc dupã cât am suferit pe parcursul drumului, atârnat de blestemata aia de funie. Mi-a ros braþul pânã la os, lucru care s-ar vedea ºi azi dacã nu s-ar fi vindecat fãrã urmã.
Însã atunci, când am ajuns la Roma, am rãsuflat uºurat. Toate clopotele din lume - ºi ale noastre - au zburat în turla basilicii Sfântul Petru. Era aºa o agitaþie în dreptul ferestrelor, precum roiesc albinele la gura stupului de acasã. A trebuit sã aºteptãm destul de mult pânã sã putem intra. Ci în acest turn existã o încãpere atât de largã încât încap într-însa toate clopotele din lume ºi fiecare dintre ele îsi are locul rezervat aici. Fiecare ºtie de care cui sã se atârne ºi acolo îl aºteaptã pe Papa, care le þine evidenþa ºi-ºi noteazã într-un carneþel fiecare þingãlãu care lipseºte. Am vãzut aici clopote atât de mari încât bisericuþa noastrã ar fi încãput, cu crucea din vârf cu tot, într-însul - dar ºi unele micuþe de tot, cât potirul unei floricele de mãrgãritar. Acestea proveneau de pe tãrâmul zânelor. Se gãseau aici de toate soiurile: fãurite din aur, argint, ba chiar ºi din cleºtar. Însã când le-am luat în seamã, nu mai spânzuram de funie. În clipa când ne-am gãsit locul, mi-am eliberat braþul din colac ºi am încãlecat pe limba clopotului. Acolo l-am aºteptat pe Suveranul Pontif, care a sosit însoþit de o mulþime de prelaþi, mai numeroasã decât puhoiul de oameni adunaþi la noi într-o zi de târg.
De cum ajungea Papa în dreptul unui clopot, acesta se bãlãngãnea în cui, cinstindu-l astfel pe Prinþul Bisericii. Nouã ne-a venit rândul destul de târziu, rãstimp în care am început sã-mi fac griji, ce se va întâmpla când mã vor descoperi. Ci numai ce aud odatã:
- Cum a ajuns aici unguraºul ãsta?
- Am sosit agãþat de funia clopotului, am rãspuns cu mult curaj, lucru care se pare cã a fost pe placul Sfântului Pãrinte, deoarece a zâmbit binedispus ºi a continuat:
- Fiule, eºti un prunc de ispravã. Îmi plac bãieþii neînfricaþi. Însã mã tem cã taicã-tãu te va scãrmãna aprig la întoarcere, pentru cã ai plecat fãrã sã-þi ceri voie de la dânsul. Tu însã spune-i cã-l salut ºi-l rog sã nu te batã. Poate cã aºa vei scãpa de bãþ.
Apoi ºi-a strecurat mâna în reverendã, a scos de acolo o monedã strãlucitoare de argint ºi mi-a pus-o în palmã. I-am mulþumit respectuos ºi i-am sãrutat mâna.
- ªi sã ai grijã, fiule, ca la întoarcere sã nu pici din ºa, m-a sfãtuit cu un zâmbet cald, apoi a trecut mai departe.
Nici vorbã sã cad, dimpotrivã, m-am cuibãrit cât se poate de comod pe limba clopotului. Dar a început sã mã chinuie foamea, deoarece trecuserã douã zile fãrã sã înghit ceva. Din fericire, zburam pe lângã Calea Lactee, aºa cã mi-am scufundat de câteva ori pãlãria în ea ºi am bãut cu poftã din laptele ceresc, care e mult mai gustos decât cel dulce cu cacao.

traducere de Franciscus Georgius

(Povestea urmãtoare în numãrul 47)


Ediþia de bazã:
Haugh Béla, Vitéz Háry János hõstettei, Budapest, Franklin-Társulat, 1914
Carte premiatã cu menþiune la concursul Szehér de cãtre Societatea literarã Kisfaludy http://mek.oszk.hu/11300/11375/11375.htm

Comentarii cititori
sus

Adriana Macsut ºi ªtefan Grosu

 

Aspecte etico-morale în spaþiul virtual

 

macsut1În secolul al XVIII-lea apare societatea industrialã apoi spre sfârºitul secolului XX s-a ajuns la societatea postindustrialã ºi la începutul secolului al XXI-lea existã societatea informatizatã. Singularitatea îºi pune întreabarea dacã omul va fi depãºit sau nu vreodatã de computer. Se ivesc lumi, universuri, posibile în care este nevoie de eticã. Lumea virtualã este deja un factor care face parte din viaþa cotidianã ºi are bineînþeles nevoie de reglementãri etice ºi de de dezbateri morale. Este nevoie de viitorologi care sã facã previziuni dar ºi de criminologi care sã combatã furtul de tehnologie informaticã. Aceastã problematicã deosebit de complexã legatã de aspectele etico-morale ale lumii virtuale a fost dezbãtutã la workshopul despre eticã virtualã, singularitate ºi piraterie informaticã, desfãºurat în data de 25 aprilie la Facultatea de Filosofie, Universitatea Bucureºti. Manifestarea a avut ca partener mass-media revista Prãvãlia Culturalã ºi avut loc sub patronjul unor centre de cercetare naþionale ºi internaþionale:

Group of Reading Limits of Knowledge, Bucharest – Romania;

IBN Khaldun Center For Research & Studies,Amman-Jordan;

Romanian Society for Philosophy Engineering & Technoethics, Suceava –Romania;

Centre for Research in Philosophical Historiography and Philosophy of Imaginary, WestUniversity of Timiºoara –Romania.

macsut2Dezbaterea a fost organizatã de Dr. Adriana Mihaela Macsut ºi Drd. ªtefan Grosu (Universitatea Bucureºti). Stafful a fost format din:

• consultanþi antropologici, Yolanda Angulo (Docente en Facultad de Filosofía y Letras, UNAM and Directora del Centro de Estudios Genealógicos, para la investigación de la cultura en México y América Latina, A. C) ºi Carlos Eduardo Montano (Universidad Autónoma de Ciudad RE Juárez, membru, Centro de Estudios Genealógicos, para la investigación de la cultura en México  América Latina, A. C..);

• consultant sociologic, Prof. Univ. Dr. Diab Al Badayneh (Qatar University);

• consultant etic, Lector Dr.  Daniela  Stãnciulescu (Universitatea Spiru Haret, Filiala Craiova) ;

• consultanți  filosofici Prof. Univ. Dr. Viorel Guliciuc (Universitatea ªtefan cel Mare,
 Suceava, Romania ºi Societatea Românã de Filosofie, Inginerie ºi Tehnoeticã) ºi Lect. Dr.
 Claudiu Mesaroº, Facultatea de ªtiinþe Politice, Filosofie ºi ªtiinþe ale Comunicãrii,
 Universitatea de Vest Timiºoara, Centrul de Cercetare în Istoriografie Filosoficã ºi Filosofia
 Imaginarului);

macsut3• consultant religios, Prof. Univ. Dr. Kuruvilla Pandikattu Joseph (Pontifical Institute for
 Philosophy and Religion, Pune, India);

• consultant Mass-media Drd. Ana-Maria Gajdo (Dipartimento di Scienze Politiche, Corso Storia  dell’Europa, Sapienza Universita di Roma);

• consultant despre viaþã, Claudia Togãnel (asistent medical ºi psiholog, Târgu Mureº);

• fotograf ºi asistent virtual media, Alexandru Olah.

În cadrul manifestãrii au fos prezentate zece lucrãri care au încercat sã facã un portret al lumii viitorului:

•I Marius Cucu, Etica pragmatismului în evul realitãþii vituale;

•II Ana-Maria Gajdo, Martori în viaþa vitualã;

•III Viorel Guliciuc, Virtual în accepþie filosoficã;

•IV ªtefan Grosu, De la societatea industrialã la societatea informaþionalã;

•V Adriana Mihaela Macsut, Viitorul este  deja aici;

•VI Dorina Matiș, Despre dosarul hackerilor;

•VII Kuruvilla Pandikattu,  Singularitate: spre o definiþie;

•VIII Vladimir Petercã, Despre agora virtualã;

•IX Dana Stãnciulescu, Despre provocarea internetului ºi creºtinism;

•X Claudia Togãnel, Despre omul bionic

macsut4Au participat în calitate de invitaþi Dr. Maria Sinaci, un redutabil consultant etic ºi jurnalistul Liviu Vânãu. O prezenþã demnã de remarcat a fost ºi adolescentul David Vânãu care a vorbit despre cum vede generaþia lui viitorul. 

Comentarii cititori
sus

Radu Marini

 

La scara mea (IV)

 

La noi pe scarã toatã lumea respectã. Omu’, vecinu’, animalu’. De la ãl mic, pânã la ãl mai mare. Sunt vecini buni. ªi animale rele. Sau invers. Sau...nu ºtiu. Admirabili, cumsecade, sus-puºi. Cocoþaþi fiecare pe unde au putut. Pe apartamente, pe etaje, pe familii, pe capul meu. Se ajutã între ei. Cei care au, ajutã pe cei care bineînþeles n-au!!! Cu mãrinimie, cu o cafea, cu o pâine, cu o înjurãturã. Fiindcã au: milã, bunavoinþã ºi înjurãturi la ei. Mereu puºi pe fapte bune, memorabile ºi bârfitoare. Darnici oameni, vecini cumsecade, specimene cu suflet! Ajutã pe cei ce n-au: asiguratã pâinea ºi cafeaua cea de toate zilele. Sau o minimã înjurãturã, care sã le aducã aminte de mamele lor, ori chiar de originile lor. Emoþionante gesturi. ªi uluitoare, jenante ºi necizelate trivialitãþi. La grãmadã. Pe etaje. Dupã vorbã, dupã port, dupã etajul de culturã...

 

vai, vai, alde nea Popa

    

Scara blocului meu e scara blocului. Aici pe scarã e ca în viaþã. Oamenii urcã, urcã. Cu ce au în mâini, pe umeri ºi în cap. E un dute-vino ºi o foialã clasicizatã. Cu trãiri, cu nebunii, cu þigãri. În pachet, în gurã, sau între degete. Ca la orice profesionist, se ºtie. Eu n-am cu ce urca. Pe scarã. Cã nu-s de'ia, profesionist. Adicã þigaretist. Convins sau târât de conjuncturã. Ci doar de soþie. La 2. Unde stãm. Se ºtie, la parter. Nu le am cu fumatu’, nu le am cu aruncatu’ banului pe fereastrã, nu le am cu urcatu’. Pânã la cer ºi-napoi. Cu fumuri cu tot. Aºa cã nu ºtiu cum sã urc, sã mã caþãr, sã escaladez scara.

În faþa scãrii mã blochez. Parþial, total ºi dacã nu mã strãduiesc poate rãmân aºa ºi-n reluare. Vai mie! E ceva de neimaginat, de neurcat, de filmat. Cu camera ascunsã, cu telefonul mobil, cu încetinitorul. Slow motion. N-am vlagã, n-am forþã, n-am mãrunt. Sã urc cu forþa? Feri-t-ar sfântu’! Nu se poate, nu se poate aºa ceva! Ce mã fac, cã n-am nici forþa ºi nici formula forþei la mine? Prietenii nu ºtiu de ce, doar unele prietene mai ºtiu. Cã le-am arãtat-o de câte ori a fost nevoie, cazu’ ºi necazu’. De obicei o þin în buzunarul de la piept. Acum am pieptul cu mine, dar camaºa cu buzunar nu mai e. E la spãlat. Ce sã zic, vai de buzunaru’ meu! L-am lãsat. Sau el m-a lãsat? Pentru cã am rãmas fãrã picioare: harºt, harºt! Mi s-au tãiat. Dintr-o datã. Ca la maionezã. Vai de mine, vai de ele, ºi vai de maioneza mea! Ce ghinion, ce necaz! Ce mã fac, ce mã fac? Oameni buni, oameni nebuni, eu ce mã fac acu’?! Ajutaþi-mã, vã rog frumos. Aveþi milã, de un om ce vã cere ajutoru’! Aveþi ajutor? Daþi-mi-l ºi mie. Un pic. Promit sã nu-l stric ºi sã vi-l returnez în perfectã stare. Cãlcat, apretat ºamponat, la 4 ace. În stare de orice. Adicã de funcþionare.

Mai strig o datã cu toate cã ºtiu cã nu mã auziþi. Aºa, de formã. De pamplezir, de ce nu, de bine-crescut. Pe scarã, cine sã mã audã? La noi, toþi sunt surzi. Ca-nþarã. Ãsta-i portu’, ãsta-i românu’, ãsta-i un bilet de tamvai. Necompostat. Liber, liber. Al nimãnui. Sã fie sãnãtos! Ce-l ce l-a dat. De-azvârlita cu el pe scara blocului meu. Dar ce ziceþi, sã-mi schimb þara, sau vecinii dinþarã? Pânã una, alta, voi da curs unei dorinþe lãuntrice, arzãtoare, din gât. Voi striga. Ca surdu’, ca nevoiaºu, ca mine. Ajutorrr!

Chiar nu mai puteam sã rabd mojicia asta. Am fãcut-o. Din rãrunchi, din gâtlej, din scara blocului. Gata, am strigat, de ajuns!? Scuze, scuze. Acum vã las sã dormiþi. Cu cine vreþi voi. N-am sã vã spun la nimeni… ªi ce de-aº avea de spus, de meditat, de înghiþit în sec.

Cu toate cã am aflat cã vecinul Popa Bogdan, Bubu, cum îi spun duºmanii, la bãuturã, a ajuns vedetã. Vedeta scãrii, ºi în extensie a blocului!!! I-auzi dom’le! Un ãla, care n-are nici ce urca în cap. Urcã de câteva ori pe sãptãmânã adrenalina în noi. În vecini. Nu în toþi. Doar în ãia mai muncitori. Ca mine. De nea Paulicã, de nea Giorgicã, de nea Fane nu zic nimic. Ãia au fost ºi sunt…niºte þãrani. ªi la oraº, ºi la noi. Pe scarã. Când îl vãd pe boºorogul de la 4, pe Popa. Mor. Mor dom’le. Chiar mor. Urcând cu o fâºneaþã de 20 de ani, una André, o bunãciune blondã, scundacã, dar bine fãcutã. Cu un posterior prea posterior, înfipt acolo unde îi e drag voinicului. Pe douã crãcane ditamai de þapene ºi lungi. Ca o pomanã þigãneascã. Vreau ºi eu…pomanã. Vai mama ei, vai ei, vai de noi! Privitorii. De asta mi-e necaz. Simt cum mi se taie picioarele.  Harºt, harºt. Adicã legat. Harºt-harºt.  Harºt 1, harºt 2. Harºt ºi atât. Auu, mã doare. Sufletu’. Bã nene, bã mamã, bã popã care nu-mi eºti popã, ce dracu sã le mai zici ºi la astea?! Te uiþi, te uiþi ºi vezi bârna din ochii tãi… ºi-þi închipui orice. Dar cum n-am oriceul în fiecare zi la mine, renunþi. ªi rãmâi de lemn Tãnase. Auuu…au.

Am mai spus-o. Chestia cu auuul. Cã n-ai de ce sã urci. Chiar n-ai invitaþie, n-ai numãrul ei de telefon, n-ai stare. Asta urãsc eu. Mamã ºi ce de mai urãsc, tai frunza la câini, frec menta. Mamã mor! Bunãoarã cã eu nu urc, la 4. Ca apa caldã. Cã aia n-are nevoie de invitaþie. Dar urcã nervii, hormonii, adrenalina ºi ochii dincolo de 4. Zãri. Chiar aºa, ce sã caut eu la 4?! M-am luat dupã nevastã. Sã stãm mai jos. Sigur, n-am ce cãuta. La 4. Ba da, ajutorul…Eu stau la mine, la 2. N-aº mai sta! Cã n-am stare… Cum sã stau? Mamã, ce mã mai doare…cã nu-s eu în locul lu’ Popa. La 4.

Uite Popa, nu e popa!  E doar un simplu pensionar. Doar cu cruce mai vizibilã. Pe piept. Pe ãla de þãran. De unde atâþia popi, pe scara noastrã? El nu e decât un popã fãrã anteriu, fãrã loc de muncã, fãrã acordul nostru. Al enoriaºilor. Vezi-l doamne, cã eu îl tot vãd de 2 x / zi!  Noaptea nu se pune, cã nu se vede nimic pe scarã, ºi doamna Popa e acasã. Popa, ai, te þii de ãlea mici? Pe mine nu mã vezi, cã mi se taie picioarele? Dacã ai fi în locu’ meu, fãrã ajutor? Doamne ce greu îmi e, fãrã ajutor. Mãcar o datã, ºi aº fi mulþumit. O datã.

Ce zice fata aia, domnu’ Popa? Pune-o domne ºi pentru mine, sã zicã ceva, sã facã ceva! Hai dom’ne cã suntem vecini, suntem bãrbaþi, suntem cu întereþinerea neplãtitã, la zi. ªi eu, ºi el. Hai dom’le, cã doar e asistentã! Ce þi-e ºi cu moda asta? De la tv. Hai sã ne luãm dupã televizor. Sã ne tragem fiecare o asistentã. Sã fim oþarã întreagã de asistaþi. Ce nemernici, ce oameni nevoiaºi, ce de silicoane la înaintare, la înaintare. Ca o tablã a înmulþirii. Cu 2. Da, dar de unde silicoane. De la 4. De la 4 mi-se suflã-n cascã. Pardon, pardon, în suflet. Acum ce mã fac, cã þi-se taie orice?! Chiar ºi maioneza. Zãu de mai pot sã mai fac ceva.

Cu toate cã nevasta-mi tot dã ghes. Ca muierile. Sã-ºi vadã bãrbatul sãtul. Sã nu se mai uite în ograda altuia. Dupã trufandale, sau asistente siliconate. Îmi dã de la gura ei, sã mãnânc. Ce sã mai… mãnânc, dacã n-ai maionezã?!  

Muiere, muiere. Ce mâncare e aia, fãrã maionezã? Mâncare fãrã, da!? Sã i-o dãm lu’…Popa, de la 4, la schimb. Ne facem pomanã cu el, e cam amãrãºtean. Du-te ºi du-i tu, pe mine mã dor picioarele!

Au, au ce mã mai dor! Sã fie romatismul, cã e da la vreme? Altceva ce sã fie? Da, vremea! Sunt alte vremuri acum. Pãcãtoase pentru unii.
Sã-i ierte Dumnezeu! ªi pe mine, ºi pe mine, ºi pe mine! Dã Doamne! Aia micã… De câte ori o vrea dumneaei. Cã nu-i bai. Mã sacrific în numele medicinei.

*

Titele, lasã dracu' visele cu asistentele, scoalã-te ºi adu-mi papucii din baie cã mã dor picioarele de mor. Hai repede, sã-þi facã mama una bucatã bunã de cafeluþã. Pentru tensiune. Lasã iluziile. Vai de tine, ele nu ºtiu nimic. Cã eºti expirat! În fiecare searã te tot bântuie, mãmicuþã…

Comentarii cititori
sus

Mircea Nãstasie

 

Nopþi fierbinþi de revoluþie cãlduþã

VII

 

Scene de tot râsul dacã n-ar fi fost triste ºi, uneori, jalnice

ªeful Ocolului Silvic a primit ºtirea cã Poporul a intrat din nou în posesia cabanei de vânãtoare folositã ilegal de impostorul-dictator-analfabet ºi bâlbâit cu numele de ceauºescu (s-au gândit niºte oameni de bine cã numele sã-i fie scris cu c fiindcã prea se dãduse mare atâta amar de ani).

ªeful de Ocol, om în vârstã ºi cu fricã de gestiunea pe care i-o încredinþase Poporul, a luat repede douã contabile ºi s-a urcat în ARO-ul kaki (de la culoarea pãdurii pe care cu responsabilitate o gestiona) ºi a plecat fuguþa spre cabana de vânãtoare ca sã facã proces-verbal de preluare în patrimoniu.

Ajuns acolo a gãsit totul vraiºte ºi nicio persoanã cu care sã ia legãtura. A doua zi a aflat cã eroica noastrã Armatã îl capturase pe securistul obiectivului care se ocupa mai mult de coºcoveala pereþilor ºi de grãdina aferentã cabanei ºi îl purtase victorioasã legat de turela tancului pânã la locul de detenþie ca pe un terorist agro-administrativ ce era.

În timp ce ºeful ºi cele douã persoane care îl însoþeau umblau ca niºte curci bete prin curtea goalã ºi sinistrã încercând sã încheie un proces-verbal cu  organele abilitate, au auzit un bubuit din cer, care nu era de ploaie ci de MIG ºi douã avioane i-au luat la fugãrit prin curte trãgând cu tot armamentul din dotare. Cei trei au executat un jogging nesperat prin aerul curat ºi sub protecþia arborilor ce din fericire erau destul de mari ºi deºi. Dupã ce au bombardat o ºandrama din curte, avioanele s-au retras mândre cã ºi-au încheiat cu succes misiunea. Cu inimile zvârcolindu-se, cei trei ºi ºoferul nu au ºtiut cum sã ajungã mai repede la maºinã lãsând procesul-verbal pentru altã datã. Dupã un timp au venit þiganii revoluþionari din comuna apropiatã ºi au început sã facã un inventar temeinic al cabanei.

A doua zi, reprezentanþii Ocolului nu au prea gãsit mare lucru prin cabanã dar au umplut mai multe coºuri cu gloanþele trase de cele douã avioane gândindu-se cã va trebui sã le predea cu proces-verbal înapoi la Armatã.

Dupã mai multe sãptãmâni am stat de vorbã cu unul dintre piloþi. Li se spusese cã un grup de teroriºti se îndrepta într-un ARO kaki spre cabanã iar misiunea lor era sã-i facã inofensivi. Ceea ce s-a ºi întâmplat...

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey