•  Györfi-Deák György
•  Alexandru ªipa
•  Alexandru ªipa - Reacþii la scrisoarea deschisã


sus

Györfi-Deák György


Sexy sau feminin?


Juniorul a terminat liceul. Prin natura meseriei de dascãl, am participat la o mulþime de asemenea festivitãþi, dar, de aceastã datã, am luat lucrurile mult mai personal. Nici nu-i de mirare, dacã mã gândesc cum a început totul în urmã cu patru ani, când „bobocii” de-a noua ºi cei câþiva pãrinþi ai lor au fost întâmpinaþi de restul elevilor cu superbia insuflatã de o aparenþã de maturitate. ªtiam cã e o atitudine de faþadã, dar am reþinut ideea cã am pãtruns într-un spaþiu menit sã fractureze legãtura dintre generaþii: „Predaþi prospãturile ºi cãraþi-vã, babalâcilor!”

Am citit în Lévi-Strauss (altul decât Levi Strauss, celebra firmã de blugi) cum decurgea iniþierea tinerilor indigeni de aceeaºi vârstã. Izolarea - în peºteri, colibe sau dumbrave sacre - era cuvântul de ordine. Îi pictau cu alb, îi tatuau, le strãpungeau nãrile ºi urechile, îi lãsau sã-ºi înfrunte latura negativã, precum ucenicul vrãjitor Ged în Earthsea ori Luke Skywalker în mlaºtinile din Sistemul Dagobah. Noi îi trimitem la liceu, unde încep singuri sã se pudreze, sã se tatueze, sã-ºi facã piercing. Apare bãnuiala cã, de fapt, în Timpurile Noi, lucrurile se petrec oarecum invers. Cei tineri se retrag într-un spaþiu al lor ca sã scape de privirea criticã ºi cicãliturile „celor mari”. Un gard, o fereastrã zãvorâtã cu gratii, un zid are întotdeauna douã laturi. Niciodatã nu-i foarte clar cine de cine desparte. Civilizaþiile primitive încearcã sã-ºi priveze adolescenþii de mediul familiar ca ei sã-ºi descopere sinele. Noi îi lãsãm sã-ºi creeze propriul univers ºi sperãm sã rãmânem o parte a acestuia.

La vârsta majoratului, patru ani înseamnã aproape un sfert din viaþã. ªi reprezintã pãtrimea cea mai pãtimaºã. Aproape adulþi, adolescenþii încearcã sã parã cu adevãrat maturi. Iar „Ultimul clopoþel”, festivitatea de absolvire a studiilor medii, le oferã cea din urmã ocazie de a arãta mai în vârstã decât sunt cu adevãrat. Am navigat pe internet ºi am rãsfoit albume cu fotografii ale absolvenþilor. Decorul din fundal poate diferi: curtea ºcolii, sala de sport, casa de culturã ori chiar teatrul/opera (în cazul oraºelor mai mari). Cei care patru ani de zile au acuzat conducerea cã trebuie sã poarte uniforme, acum s-au îmbrãcat la fel - altfel, dar la fel. Unii s-au învelit în robe de diferite culori, alþii au particularizat alb-negrul þinutei festive cu gâtlegãuri roºii, papioane albastre, fulare galben-crom sau alte accesorii, menite sã separe mulþimea în grupuri uºor de remarcat ºi de recunoscut.

Anul acesta, aici, la noi, o gãselniþã plãcutã au fost bluziþele tip ie cu imprimeuri florale. Evident, a fost alegerea fetelor; bãieþii au preferat sã poarte costum ºi cravatã. Culoarea jupelor a diferit de la o clasã la alta, dar, fãrã deosebire, toate fustele au fost croite foarte strâns pe trup, spre a evidenþia toate aspectele socotite esenþiale pentru captarea atenþiei ambelor sexe (admiraþia unora, invidia altora). În cazul meu, eforturile au rãmas aproape inutile. Am rãmas ºocat de agresivitatea þinutei juvenile. Multiplicarea ºi exacerbarea stimulilor m-a derutat ºi, o recunosc cinstit, m-a obosit vizual.

Salvarea a venit din public. În vreme ce doamnele ºi domnii consilieri, inspectori, directori, profesori ºi-au rostit spiciurile, am spicuit din mulþime o apariþie încântãtoare. Purta o rochie de varã simplã, albastrã, fãrã mâneci, cu bretele. Spre deosebire de jupele domniºoarelor pe cale de a termina liceul, tivul cu volãnaºe jucãuºe cobora sub nivelul genunchilor ºi se unduia fãrã ostentaþie, aduna sau lãrgea cute în mici rotiri ºi legãnãri, adãuga rochiþei un ritm propriu, definitoriu pentru personalitatea tinerei. Miºcarea pornea din ºolduri ºi exprima, în mod explicit ºi natural, bucuria de a fi prezentã la un eveniment care, practic, n-o implica direct. Dorea sã fie drãguþã, nu sã epateze; sã fie remarcatã, dar sã nu eclipseze; sã încânte, dar sã nu concureze. Prin contrast cu uniformitatea ispititoare a absolventelor, menitã sã transforme vizualul în ceva cât mai tactil, ea se detaºa involuntar de mulþime ºi reuºea sã ofere o imagine a celei mai încântãtoare feminitãþi.

Haina îl face pe om, dar o defineºte pe femeie. Þinuta sexy reprezintã o culme a eficientizãrii procedurilor de marketing, recurgerea la un ambalaj strãlucitor pentru a vinde cât mai repede marfa, înainte de expirarea termenului de consum. Este o soluþie extremã, una dintre iluziile create prin accelerarea ritmului de viaþã. Deviza societãþii de consum este: „Trãieºte-þi clipa!” Dar ce înseamnã o satisfacþie momentanã faþã de una care dureazã în timp, uneori chiar o viaþã întreagã? Oare eu-l nostru lãuntric este un produs perisabil? O privesc pe fata în rochie azurie ºi primesc pe loc un rãspuns. Omul a fost creat femeie ºi bãrbat. Natura a fost  canalizatã, polarizatã, sexualizatã cu un anumit tâlc. Rãmâne sã-l descopere ºi absolvenþii, ºi absolventele de acum.

Feminitatea tempereazã, sugereazã, armonizeazã, completeazã. Nu are termen de valabilitate - ea nu expirã, ci respirã.
ªi mã inspirã.

Comentarii cititori
sus

Alexandru ªipa

 

Mircea Tiberian: „Un chior in þara orbilor”

 

Revin cu o datorie/promisiune/obligaþie moralã. Trebuie sã recunosc de la început cã, pe de o parte nu e un subiect prea uºor/comod, iar pe de altã parte cã nu-l scriu cu plãcere dar îl consider necesar, chiar FOARTE necesar. ªi asta în perspectiva celor anterior apãrute în revista noastrã. Din respect, totuºi, pentru MUZICIANUL Mircea Tiberian, mã voi adresa de aceastã datã la persoana a doua plural.

Aºadar,

Stimate dle Mircea Tiberian,

dupã cum probabil ºtiþi, vã cunosc din momentul în care aþi „debutat” pe scena festivalului de la Sibiu, mai precis v-a... „debutat” Johnny Rãducanu cînd v-a adus de mînã pe acea scenã, v-a prezentat ca pe o speranþã a generaþiei tinere ºi parcã aþi ºi cîntat o piesã...V-am urmãrit de atunci ºi pînã azi în foarte multe ipostaze, de pianist, compozitor, pedagog, eseist, muzicolog, promotor, organizator sau co/organizator de evenimente muzicale, etc, etc...

Cu regret trebuie sã vã spun cã, pe cît de mult v-am admirat ºi apreciat evoluþia muzicalã ºi intelectualã ascendentã, (dovadã cronicile, comentariile ºi interviurile mele din presa scrisã, inclusiv prin nominalizãrile ºi premiile din Gala de jazz, ca sã nu mai amintesc de nenumãratele mele invitaþii/programãri în emisiuni de Radio ºi TV ca ºi în concerte ºi festivaluri organizate de mine la Braºov, Costineºti ºi Bucureºti), pe atît de mult m-aþi dezamãgit din punct de vedere etic ºi moral...iar în ultimul timp, chiar ºi prin unele producþii muzicale ale dvoastre...

Voi încerca, în cele ce umeazã, sã argumentez afirmaþiile anterioare, mai precis, sã completez numeroasele dovezi în acest sens, oferite cititorilor noºtri în precedentele texte apãrute în ultimele luni în PRÃVÃLIA CULTURALÃ, îndeosebi în numãrul 46. Pe unele dintre aceste idei, cu regret, trebuie sã le reiau, desigur sub o altã formã...
Iatã, în ordine aleatoare:

- pe merit, aþi obþinut recunoaºterea atît a publicului, cît ºi a colegilor muzicieni ºi firesc, a comentatorilor, promotorilor ºi organizatorilor de concerte ºi festivaluri; aþi fost primit în Uniunea Compozitorilor ºi Muzicologilor din România; aþi înfiinþat ºi conduceþi secþia de jazz a Universitãþii Naþionale de Muzicã din Bucureºti ºi aþi colaborat un timp, împreunã cu Florian Lungu ºi cu alte instituþii de invãþãmînt superior muzical-jazz-istic din þarã pînã au falimentat (Cluj-Napoca ºi Timiºoara). Pentru dvoastre, toate acestea, ºi încã multe altele, nu au fost suficiete, mai ales... financiar... V-aþi dorit, ºi chiar aþi reuºit sã faceþi parte ºi din board-ul unor evenimente de jazz. Ei, aici cred cã aþi depãºit, ceea ce s-ar numi, etica ºi morala muzicianului ºi/sau a omului onest, pînã atunci admirat ºi respectat. Atunci au apãrut excesele ºi abuzurile de putere ale dvoastre, atît ca pretenþii financiare, cît ºi ca numãr de prezenþe în acele evenimete, nu numai în fiecare an, ci chiar în cîteva recitaluri/ proiecte ale aceleaºi ediþii...

E vorba de Festivalul de jazz Bucureºti de la Arcub, apoi de Festivalul Jazz & More... de la Sibiu ºi multe altele...

Sigur cã, la un moment dat, numele, notorietatea cîºtigatã, vã permiteau sã abuzaþi ºi mai mult, adicã, nu mai conta ce ºi cum cîntaþi, ci doar sã fiþi prezent pe scenã ºi apoi, înainte sau dupã, sã vã încasaþi onorariul convenit, tot abuziv... Cu-i nu-i plãcea ce cîntaþi, inclusiv pe CD-uri, îi reproºaþi cã ...nu înþelege marea dvoastrã performanþã... (Pentru a vã explica ºi a fi înþeles, aþi început sã scrieþi cãrþi, dar nici acestea nu v-au adus un public mai numeros...). Ba mai mult, aþi început sã-i discreditaþi pe cei care aveau succes, indiferent dacã erau din þarã sau din strãinãtate...

Cînd aþi fost invitat într-un juriu, pe de o parte aþi condiþionat acest lucru de prezenþa ºi onorariul ªI pentru un recital propriu, iar pe de altã parte, aþi fost acuzat de o pãrtinitoare atitudine în favoarea  propriilor studenþi ºi în defavoarea altora, deci aþi fost acuzat de lipsã de corectitudine ºi obiectivitate. Acesta a fost ºi este, de exemplu, motivul pentru care nu mai sînteþi invitat nici la Festivalul-concurs de la Tg. Mureº ºi nici la cel de la Sibiu... La Sibiu, dupã discuþii contradictorii ºi neprincipiale cu organizatorul K.H.J.Schmidt, n-aþi mai fost invitat nici în Festivalul propriu zis, motiv pentru care, împreunã cu sibianul Mircea Streit, aþi iniþiat ºi conduceþi din umbrã, oarecum propriul festival, Jazz & More... (Am spus ºi cu alte prilejuri cã eu ºi mulþi alþii, îl considerãm de fapt, mai puþin sau chiar deloc jazz...)

S-a întîmplat sã fiu/sã stau alãturi de dvoastrã la unele concerte precum primul concert din România a lui Jan Garbarek-Piaþa centralã din Sibiu-1996, apoi la un saxofonist englez, (Smith ºi nu mai ºtiu cum...), la Ateneul Român, ca ºi la altele... De fiecare datã, la fiecare, aþi comentat prestaþia respectivã în termeni depreciativi cu scopul clar ca în acest fel sã vã supraapreciaþi propria persoanã sau NOI sã vã apreciem în mod deosebit pe dvoastrã. Depreciativ aþi comentat ºi grupul TRIGON, cã „Nu e jazz”, dar ce faceþi/cîntaþi dvoastrã, cel puþin pe unele/multe CD-uri, e JAZZ? (Reamintesc faptul cã nici o formaþie din România nu a avut încã ºansa, ca TRIGON, sã cînte pe asemenea mari scene ale jazz-ulu precum Haga, Montreal ºi multe altele...) Depreciativ aþi comentat-o ºi pe Tasi Nora, la acea întîlnire de la Jazz Book... cã „a învãþat improvizaþiile de pe note”, de parcã asta ar fi o crimã... Pãi la început nu e firesc? Nu la fel a procedat ºi regretata Anca Parghel ºi mulþi alþi instrumentiºti sau vocaliºti? Ce e rãu în asta? E chiar recomandabil pentru prima fazã a procesului de însuºire a tehnicii de improvizaþie... Nimic grav dacã paralel, tinerii învaþã sã improvizeze ºi „dupã ureche”, ascultînd de nenumãrate ori ºi apoi memorînd acea improvizaþie a unui Maestru...

V-am sugerat de cîteva ori sã le recomandaþi studenþilor dvoastre ca mãcar ei sã citeascã ba una, ba alta dintre cãrþile de jazz traduse de Roland Szekely, inclusiv Istoria jazz-ului de Lucien Malson. În replicã, în cîteva cuvinte, l-aþi desfiinþat ºi pe traducãtorul nostru ºi cãrþile respective. Cu alte cuvinte, parcã vãd cum le-aþi recomandat studenþilor dvoastre: „Dragii mei, vã rog, vã oblig chiar, sã citiþi DOAR cãrþile mele, deoarece, celelalte sînt porcãrii. Altfel vã pic la examene...”

Problema e, din nou, atitudinea dvoastrã defãimãtoare/tendenþioasã, respectiv CA-RAC-TE-RUL, în multe, dacã nu în toate cazurile... în funcþie de interesele dvoastre personale ºi de grup...

ªtiþi cum s-au exprimat recent unii producãtori de la cîteva Case de discuri la care aþi dat spre audiere materiale înregistrate cu scopul de a edita CD-uri? „O mare aiurealã!”

ªtiþi cum se exprimã colegii dvoastre de la Uniunea Compozitorilor ºi Muzicologilor din Româna, din Biroul secþiei de jazz ºi muzicã pop la care le prezentaþi materiale muzicale spre a fi audiate, ca ºi reproducerea lor în scris (un fel de a spune...) pentru a fi apoi eventual achiziþionate? Cã „vã bateþi joc de ei prin modul, cel puþin discutabil dacã nu chiar caraghios, în care le prezentaþi acele materiale...)” !

Anul trecut, la începutul lunii iunie, a avut loc o întînire la JAZZ BOOK la care s-a alcãtuit un Comitet de iniþiativã pentru a înfiinþa Asociaþia Românã de Jazz ºi Muzicã Improvizatã. Asta dupã ce existenþa primei Asociaþii... de la începutul anilor 1990, a sucombat în scurt timp... Nu numai cã acolo am fost prezent ºi eu, dar chiar am fost cel care am propus acest lucru în favoarea tututor celor care activeazã în aceastã breaslã din România ºi în ciuda adversitãþilor dintre unii membrii ai acestei bresle... Trec peste faptul cã la aproape un an de la acest demers Asociaþia... încã nu existã...

V-am trimis un mesaj prin luna februarie parcã, prin care v-am anunþat, cã deoarece, nu numai cã nu luaþi atitudine împotriva unor situaþii neplãcute/compromiþãtoare din jazz-ul românesc, chiar le toleraþi ºi vã complaceþi în ele, cu alte cuvinte, le giraþi, motiv pentru care eu am decis „sã-mi dau demisia” din acea Asociaþie, sau mã rog, a Comitetului de iniþiativã, din jazz-ul românesc (al dvoastre), respectiv sã fiu un jurnalist, comentator-promotor de jazz independent, free lance...

Încã un gest edificator din partea dvoastre, care exprimã acea atitudine ce vrea sã spunã, ca ºi în cazul mai multor muzicieni români de jazz ºi a mai multor cluburi-locaþii: „SE POATE ªI AªA”. Prin luna ianuarie-februarie din acest an, era cît pe ce sã convenim prezenþa dvoastre într-un ciclu de  concerte de la CREART-Teatrelli ce þine de Primãria Capitalei, ciclu demarat în toamna trecutã. Cînd aþi aflat cã trebuie îndeplinite anumite formalitãþi stas, aþi spus ofuscat: „Nici la Carnegie Hall nu sînt atît de multe pretenþii. Prefer sã renunþ”.

Altele:

- Aþi girat un DICÞIONAR DE JAZZ autor Adrian Andrieº (ediþia I în 1998-Editura Tehnicã), iar a doua în 2010 (Editura Tracus Arte), ambele ediþii cu un numãr impresionat de greºeli (gramaticale, literare, muzicale, informative, etc...) pentru care editorul îl acuzã pe autor ºi invers...

- Acum cîþiva ani, aþi blocat, sub tot felul de pretexte, demersul lui Tom Smith - profesor Fulbright în România, de a alcãtui un Big Band în Universitatea Naþionalã de Muzicã Bucureºti (a fost nevoit apoi sã repete într-un spaþiu inpropriu, foarte mic, la Green Hours), iar recent, pentru acelaºi demers, experimentatului trompetist-muzician Emil Bîzgã.

- Prestaþiile dvoastre scenice, ca ºi ale multor muzicieni români de jazz, se desfãºoarã la nivelul unei minime rezistenþe, dupã vorba noastrã dulce... „se poate ºi aºa”... deºi, sînt convins cã puteþi ºi mai mult, ºi mai bine...

Dupã toate acestea ºi cu aceastã ocazie, vã întreb, chiar credeþi cã aveþi anvergura muzicalã, umanã, eticã ºi moralã pentru a revendica funcþia de lider al jazz-ului românesc, respectiv de PREªEDITE al acestei Asociaþii...?

Pentru acest demers, pentru aceastã ambiþie de autopreamãrire, un timp aþi avut reþineri deoarece trãia Johnny Rãducanu… Acum mai aveþi reþineri deoarece trãieºte Marius Popp… Fiecare dintre aceºtia, ar fi putut, respectiv poate revendica o asemenea funcþie…

ªi dacã totuºi veþi fi ales în aceastã funcþie de Preºedinte, ceea ce nu m-ar mira, cred cã ºi dvoastre ºi colegii dvoastre, n-ar trebui sã ignore aceastã scrisoare de bune intenþii…

Mai e cazul sã vã amintesc cîte probleme/presiuni mi-aþi creat înaintea fiecãrei Gale la care aþi fost nominalizat cu ºanse de a fi premiat? ªi pentru ce? Pentru a... negocia onorariul solicitat de dvoastre ºi pentru a vã convinge cã nu e bine,  nu e corect sã accept solicitarea dvoastre abuzivã de a fi ªI în juriu, de a fi ªI jucãtor, ªI arbitru, ªI contabil/administrator al fondurilor respective...

Ba mai mult, dupã toate acestea, de cele mai multe ori, nu aþi respectat ce am convenit, adicã un anumit onorariu pentru a cînta în TRIO sau în DUO, ca în final sã veniþi/sã cîntaþi tot SOLO, dar cu pretenþia/condiþia de a lua aceaºi sumã/onorariu ca pentru DUO sau TRIO... ºi culmea, sã nu vã respectaþi, ca anul trecut, nici promisiunea de a cînta douã piese dintre care una In Memoriam Jancy Korossy...

Majoritatea muzicienilor, a formaþiilor au cîntat douã sau trei piese, iar dvoastrã doar una singurã ºi aceea foarte modestã, de care  nu aþi fost mulþumit nici dvoastre, invocînd faptul cã pianul a fost prost, deºi pe scenã erau vreo trei-patru piane ºi pe un asemenea pian s-a desfãºurat, cu mare virtuozitate, ºi Sarosi Peter...

Mircea Tiberian - Compoziþie proprie, Gala de Jazz 2013 (material brut)

Mircea tiberian compozitie proprie GALA DE JAZZ 2013

Asculta mai multe audio

Peter Sarosi:

Sarosi Peter & Azara GALA DE JAZZ 2013

Asculta mai multe audio

(a se asculta CD-ul respectiv BEST ROMANIAN JAZZ 2013-Tribute to Jancy Korossy)

Apropo, dupã tot ce a trezit, dupã toate reacþiile pe care le-a strîrnit, ultima ediþie a Galei de jazz, se pare cã acest eveniment a devenit foarte important, chiar foarte preþios, deci rîvnit de cît mai mulþi... motiv pentru care, îmi permit o sugestie la care poate v-aþi gîndit ºi dvoastre, ºi alþii...

De ce sã moarã, ca la noi, aceastã... „caprã a vecinului” (Gala-Premiile MUZZA), a mea, cînd mai puteþi da naºtere ºi poate exista, încã una, a dvoastre, dacã nu chiar mai multe, a celor din jurul dvoastre...?!? (Vã sugerez, de exemplu, o Galã a Premiilor de jazz ale Captialei). Sau de ce n-aº putea ca eu sã organizez o asemenea Galã sau un nou festival de jazz într-o altã þarã europeanã?!? Sau în România, cu muzicieni strãini ?!?

Vã amintiþi cã într-o emisiune de Radio, a doua zi dupã ce a încetat din viaþã cel omagiat cu acest prilej, i-aþi spus moderatoarei respective: „Ar trebui sã facem mai mult pentru cel care a fost Jancy Korossy”...bla, bla, bla... De ce, tocmai dvoastre, nu aþi onorat acest angajament moral? De-a lungul timpului, la Gala de jazz, ca dvoastre, din pãcate, au mai procedat astfel încã doi-trei muzicieni...

ªi atunci vã întreb?

- N-ar fi o nebunie dacã nu chiar o prostie din partea mea sã mai colaborez cu (o) asemenea (haitã de) muzicieni ?

Mai e cazul sã vã amintesc cã din cauza unor asenenea muzicieni (?!?), a unor asemenea situaþii neplãcute, m-am îmbolnãvit, am fãcut ZONA ZOSTER deja de douã ori, dupã ultima ediþie a festivalului de la Sala Palatului-1995 ºi cu o zi înainte de Gala de jazz, ediþia din 2010?!?

Iatã de ce mã/vã întreb:

- De ce vã permiteþi aceste abuzuri ?

Nu ºi pentru cã sînt prea toleranþi colegii dvoastre ºi penrtru cã vã ºtiþi bine apãrat de cîinele de pazã cu cãþelul sãu aferent...? (Se ºtie cine,... nu e cazul sã le mai fac promoþie ºi de aceastã datã...) Apropo de colegii dvoastre ºi de titlu, o relatare a unuia dintre ei:

„Eram la o bãutã mai lungã cu Tiberian, iar spre final, acesta se destãinuie astfel: (varianta scurtã) „Omule, cu cine sã cînt în þara asta? N-am cu cine! Nici pentru secþia ritmicã ºi nici pentru suflãtori. De aceea apelez uneori, pe de o parte la solistele noastre, iar pe de altã parte la muzicieni strãini. Mãcar cu aceºtia din urmã, cerînd organizatorilor de evenimente un gaj mai mare, sã zicem de 500 Euro (în comparaþie cu 200 Euro cît primesc în medie muzicienii români), pot beneficia ºi eu, ca ºi cei strãini, de un onorariu mai mare, adicã tot de 500 Euro. Altfel, muzical ºi fnanciar, mã simt de parcã aº fi un „chior în þara orbilor”.

No comment...

Cîteva întrebãri, mai degrabã retorice:

- Cînd sînt ºanse sã auzim urmãtorul rãspuns de la dvoastre la invitaþia unui director de festival: „ªtiþi, eu am mai (tot) fost la acest festival, ce-ar fi sã-l invitaþi ºi pe x, y sau z?”

- De-a lungul timpului, au fost ºi mai sînt încã multe anomalii ºi situaþii neplãcute în jazz-ul românesc, unele extrem de nocive ºi compromiþãtoare pentru jazz-ul autohton; o parte vi le-am semnalat ºi eu, iar altele le-aþi constatat ºi dvoastre. (vezi „cronica” dvoastre la Gala de jazz...doar titlu...)

Douã exemple:

- Scandalul de acum 2-3 ani între un muzician de jazz ºi patronul de la JAZZ BOOK-Darius Rus, iar recent, de Ziua internaþionalã a jazz-ului, scandalul de la Green Hours, între un muzcian (care dupã ce cã ºi-a suflat plãmînii toatã seara fãrã onorariu, a fost obligat sã-ºi mai ºi plãteascã cele 2-3 beri consumate) ºi organizatorul evenimentului, Voicu Rãdescu. Ambele cazuri au fost aplanate de Poliþie, Dupã cîte aud, la cel de-al doilea, aþi fost ºi co-organizator... Niciodatã nu aþi luat o atitudine publicã, fermã ºi concretã împotriva acestor nereguli. De ce?

- Transferarea pe internet, adicã vehicularea în public a mizeriilor din culisele, din bucãtãria jazz-ului românesc, poate fi beneficã, favorabilã sau maleficã, defavorabilã acestui fenomen/gen muzical ºi artiºtilor respectivi?

- E mai cu folos sã vã jucaþi, ºi dvoastre dar ºi colegii dvoastre, pe calculator, decît sã puneþi mîna pe instrumente ºi sã studiaþi, eventual sã mai ºi citiþi cîteceva?

- Gestul de a fi înregistrate ºi postate pe internet ( fãrã acordul celor implicaþi în incident) acele scene de la Iaºi, e lãudabil sau condamnabil?

- Credeþi cã dupã asemenea gesturi, eu (mai) sînt interesat sã reprezint acei artiºti cîndva/undeva?

- Cine credeþi cã va avea mai mult de pierdut dintr-o asemenea situaþie?

- Aþi intuit/prevãzut finalitatea/rezultatul acestui demers?

În final, o urare  fireascã pentru dvoastre ºi pentru o parte din grupul din care cu onoare faceþi parte ca ºi pentru toþi cei cãrora le face MARE plãcere sã priveascã imaginile cu mine la Iaºi, îndeosebi celor care au iniþiat ºi semnat primii SCRISOAREA DESCHISÃ:

Lucian Ban (se zice cã stã, bine merci, mai mult pe la New York, „taie frunze la gîºte” cu ce cîºtigã  în România... îndeosebi cu comercializarea imaginilor de la Iaºi...)

Mihai Iordache (sex...pardon...saxistul NUMBER ONE (Sic !) din România... spunea cineva/cîndva în Dilema veche...)

Cãtãlin Milea (...la fel ca Ban, dar în Olanda...)

Florian Lungu (caracterizat în PRÃVÃLIA CULTURALÃ 46)

Mihai, pardon, MIKE Godoroja (soþia, pardon, sosia lui Moºu...)

VIZIONARE PLÃCUTÃ ªI EFICIENTÃ ÎN FIECARE SEARÃ ÎNAINTE, DUPÃ ªI/SAU ÎN TIMP CE VÃ PUPAÞI!

Comentarii cititori
sus

Alexandru ªipa

 

Reacþii la scrisoarea deschisã

 

Vã propun cîteva din numeroasele reacþii la acea SCRISOARE DESCHISÃ care a fãcut obiectul comentariilor mele ºi în numãrul 46 al revistei noastre. Aºadar, puþin divertisment ºi/sau rîsu’/plînsu’ românesc...

Adrian Andrieº: „Nu eu am semnat acea SCRISOARE..., ci persoana care se ocupã de corespondenþa mea, fãrã ca eu sã fi fost consultat. I-am fãcut reproºurile necesare. N-aveam cum sã mã fac, eu, pe mine „amator”...

Petricã Andrei: „Ãããããããããããã...Scrisoare ?!? Ããããããããããããã... Nu-mi amintesc dacã am semnat sau nu acea SCRISOARE... E posibil sã fi apãsat greºit o tastã de la calculator... O sã verific...”

Mihaela Gârlea: „Regret cã se întîmplã asemenea lucruri în jazz-ul românesc”.

Edi Jack Neuman (în textul sãu intitulat Romanian Jazz Mafia de pe blogul sãu): „ªipa e un mic copil pe lîngã Voicu Rãdescu”

Mihai Hristu: „Felicitãri. Eºti tare dacã reuºeºti sã aduni atîþia duºmani împotriva ta”

Roland Szekely: Este îmbucurãtor faptul cã au apãrut mulþi muzicieni de jazz în România. Pe de altã parte, mulþi sunt tributari unui stil impus de anii când se asculta Monk via Johnny Rãducanu ºi Coltrane via Dan Mândrilã. În fostul lagãr socialist efervescenþa jazzisticã era mult mai profesionistã, acoperind toatã aria stilurilor. De vãzut arhiva Festului de la Sibiu, unde ruºii, polonezii ºi alþi fraþi socialiºti prestau la nivel impecabil în timp ce ai noºtri -cu excepþii, evident- nu reuºeau sã depãºescã faza Take the "A" train, când nu prosteau publicul cu o esteticã de covor dobrogean în numele unei avangarde fumate de Cecil Taylor.

Cher Alex, eu am ascultat ºi apoi vãzut direct Jarret. Lucru care m-a fãcut sã uit de imitatorii locali. Dacã asculþi AC/DC îþi cam dai seama pe cine copia Iris; aºa ºi în jazz. Cât despre traducerile mele, Tiberian ar trebui sã se ia la harþã cu Centre National du Livre France care în 2010 mi-a dat o bursã de traducãtor. Deci, aici: "cizmarule, nu mai sus de calapodul tãu" (ne sutor ultra crepidam)

P.S.
Dacã tot suntem la capitolul dispreþ, aº fi curios cum priveºte Tiberian prestaþia fiului meu,  student la percuþie în Linz. Deh, a ratat fericirea de a studia jazzul la Bucureºti.

 

A.G. Weinberger: Breasla... Moft sau necesitate?
În toiul scandalului ruºinos, care începe sã cuprindã comunitatea, micã, de muzicieni organici -mã rog, cei ce cântã mãcar cu instrumente reale anumite genuri globale- mã simt nevoit sã republic acest articol... Mã sperie ºi mã dezgustã primitivismul naiv ºi mercantil ce dominã în rândurile acestei comunitãþi...
http://singularag.wordpress.com/2013/09/23/breasla-moft-sau-necesitate/

Rãzvan Cojanu: „Pe de o parte, am semnat acea SCRISOARE...din spirit de colegialitate, iar pe de altã parte, sînt convins cã nimeni nu va þine cont nici de SCRISOARE... ºi nici de reacþiile de dupã...”

Au mai fost ºi alte reacþii, dar autorii respectvi au preferat sã le pãstrez anonimatul. Îi înþeleg ºi le respect doleanþa...

Curios (sau nu) cã unii dintre semnatarii SCRISORII... care s-au rãzgândit pe parcurs, (mintea românului de pe urmã) ºi au vrut sã-ºi retragã semnãtura, nu li s-a mai permis... evident, de cãtre iniþiatorii/organizatorii demersului respectiv...

Eu consider SCRISOAREA... O MARE DIVERSIUNE... „un fals în minciunã” sau invers... o manipulare grosolanã ce frizeazã penalul...Nu se ºtie ºi nici nu e divulgatã persoana care a redactat-o; se profitã de acele imagini de la Iaºi pentru a se redacta un rechizitoriu abil, dar abject, o colportare demnã de securitatea comunistã, pentru a fi compromisã ºi discreditatã persoana mea de cãtre cîþiva muzicieni frustraþi ºi complexaþi cã n-au fost premiaþi sau mãcar nominalizaþi  la ultima ediþie a Galei de jazz, sau unii niciodatã...Pãcat cã acestui demers ruºinos, compromiþãtor pentru toatã comunitatea româneascã de jazz, i-au cãzut victime cîþiva tineri naivi ºi cîþiva muzicieni (ºi nu numai...), creduli ºi onorabili, sau despre care ºtiam pînã acum cã sînt oneºti ºi onorabili... Vorba aceea, „spune-mi cu cine te însoþeºti...”...

Unii servesc jazz-ul, iar alþii se servesc de jazz... Vedeþi ºi dvoastre cine din ce categorie face parte ºi de ce...

Încã ceva ce mã pune pe gînduri ºi mã contrariazã... cel puþin...

- semnatarii SCRISORII spun cã demersul reprezintã „ÎNTREAGA comunitate de jazz ºi blues din  România”, ori numãrul celor care au semnat, respectiv, au fost convinºi (prin diferite metode comuniste, ca în anii colectivizãrii agriculturi, anii ‘50 sã semeze, mai precis au fost racolaþi), se aflã ºi fani de jazz ºi sau blues, ºi... ori numai eu ºtiu încã cel puþin 100 (o sutã) de muzicieni din þarã ºi strãinãtate, nume importante, cu care am colaborat ºi sper sã mai colaborez foarte bine, care n-au semnat ºi nu cred cã vor mai semna, apoi manageri ºi publiciºti, etc..., iar fani de jazz ar fi cîteva zeci de mii. ªi atunci, iar mã întorc ºi mã întreb, pe de o parte, aceastã listã e reprezentativã ºi convingãtoare? E cazul sã mã retrag din activitatea jazz-isticã ºi nu mai trebuie sã organizez Gala de jazz doar cã vor unii, cei cîþiva frustraþi care îmi poartã picã din diferite motive, sau din contrã, e cazul sã-mi continui activitatea jazz-sticã ºi Gala?

Eu cred cã rãspunsul vine de la sine ºi e pozitiv. Deci, în curînd voi anunþa ºi lista juriului pentru viitoarea Galã de jazz ºi cîteva principii care ne vor cãlãuzi în selectarea ºi propunerile pentru lista de nominalizãri.
Aºa sã ne ajute Dumnezeu !

În loc de P.S. la acest subiect, recomand, îndeosebi celor care au semnat acea SCRISOARE sã o mai citeascã cel puþin încã odatã, sã vadã ce au semnat ºi apoi sã se priveascã preþ de cîteva minute în oglindã...

Întîmplãtor sau nu, citesc în Dlema veche nr 534 din 8-14 mai a.c. articolul „Pionierii de azi, activiºtii de mîine” semnat de Adina Popescu ºi din care extrag cîteva fragmente:

„Ceea ce mã întristeazã la unii dintre activiºtii de azi (...) este agresivitatea lor, în numele „schimbãrii”. Lipsa lor de dileme. ªi. uneori, opacitatea lor. Dacã nu te alãturi CAUZEI sau nu arãþi cît de cît o micã simpatie faþã de ea, eºti împotriva lor, eºti „duºmanul de clasã” (...) Nu ai dreptul la opinii, ce cred ºi spun ei este fundamental BINE. Dacã îndrãzneºti sã critici ceva, orice, te încolþesc ca hienele, îþi cer argumente pe care apoi sã le foloseascã împotriva ta, ca sã-ºi demonstreze tot lor încã odatã cã au avut dreptate. Nu înþeleg nuanþele ºi de multe ori nu au simþul umorului. Cu CAUZA nu se glumeºte (...) gîndim în cliºee pentru cã funcþioneazã, sîntem uniþi ºi ne comportãm ca un Mare Animal (...) Iar aceastã atitudine se aseamãnã mult cu cea din anii mei pioniereºti (...)Mi-e teamã cã ne întoarcem din nou la UNIFORM.”

În legãturã cu apelul/îndemnul revoluþionar/patriotard ºi proletcultist UNIÞI SÃ SALVÃM JAZZ-UL ROMÃNESC, preluat ºi comentat ºi de Mircea Toma ºi de mine în revista 24 Fun, mã ºi vã întreb din nou: cine de/pe cine ºi de ce sã salveze ?

Apropo, o sugestie pentru cei care fac mari eforturi sã racoleze semnatari ai acestei JAL(B)E... de jazz românesc...

- vedeþi cã prostituatele, cerºetorii de pe la biserici ºi boschetarii, inclusiv cei plãtiþi pentru lozinci ºi scandãri pro ºi cotra în Piaþa Universitãþii, abia aºteaptã un os de ros...

ªi iatã cum-necum, dupã ce au salvat de la faliment jazz-ul american (Lucian Ban) ºi cel olandez (Cãtãlin Milea), acum aceºtia fac eforturi disperate sã procedeze la fel ºi cu jazz-ul românesc...cã, deh...între timp au realizat cã aici sînt ºanse sã cîºtige/sã pãcãleascã mai bine...mai mult...(Cu cîþiva ani în urmã cu ajutorul ICR-Ban, obþinea bani nu glumã (!), vorba aceea, BAN la BANI trage,  iar acum cu ajutorul ARCUB-ambii, adicã pe banii statului, respectiv ai contribuabililor, ai noºtri...) Adicã vor sã salveze jazz-ul românesc de farseuri, impostori ºi cabotini de teapa lui Godoroja, Iordache ºi/sau de ei înºiºi?!?

Mircea Toma, în acel comentariu din 24 Fun, rezumã foarte bine, în douã cuvinte, demersul meu: e necesarã o „REAªEZARE MORALÔ în jazz-ul românesc, iar Julian Sãvulescu vorbeºte în Dilema...nr 536 de „Nevoia de ameliorare moralã” în societatea româneascã dacã nu chiar universalã !!!

Apropo de ICR ºi Lucian Ban: pe vremea lui Patapievici, doi EXPERÞI ÎN MANAGEMENT CULTURAL (specialitate muzicã) au fost nevoiþi sã-ºi dea demisia deoarece au intrat în conflict cu Preºedintele lor (devenit între timp specialist ºi în muzicã...) pe motiv cã i-au atras atenþia acestuia, pe de o parte, de anumite pretenþii abuzive/fabuloase ale pianistului, în repetate rînduri, (care pînã la urmã i-au fost satisfãcute; de exemplu, doar pentru managerul american al unui turneu în Europa, a cerut suma de 10.000 (zece mii) de Euro), iar pe de altã parte, i-au atras atenþia Preºedintelui, cã în CV-ul lui Ban sînt anumite neadevãruri precum cã de fapt nu a terminat, cum scrie el, nici mãcar anul I darãmite Conservatorul ºi cã nici o Fundaþie din Austria, cum scrie tot el în propriul CV, nu l-a nominalizat pentru titlul de „Pianistul european”(!?!) al anilor 2005 ºi 2006... (Rîsul lumii...) Vorba aceea... „nu e fraier cine cere”...

Domnule Lucian Ban, doamna profesoarã Buciu, (ca ºi alþi profesori de la Conservator, de la alte cursuri), ÎNCÃ vã aºteaptã, dupã 20 de ani, sã vã daþi examenul restanþã de la cursul de teoria muzicii la care v-a picat în anul I...

...iar eu, deocamdatã vã las cu bine, pînã luna viitoare ºi merg acum sã o ascult pe-ºi sã cînt la pian cu-Madeleine Peyroux...ceea ce vã doresc ºi vouã stimaþi fani ºi muzicieni de jazz...
TAKE THESE CHAINS ºi celelalte piese de pe albumul THE BLUE ROOM (2013)

 


 

Comentarii cititori
sus
Comentarii cititori
sus
Comentarii cititori
sus
Comentarii cititori
sus
Comentarii cititori
sus
Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey