•  Ce þi-e ºi cu arta asta?! Sã poþi vedea bisectoarea
•  Artã vizualã - Cercul abstract
•  Fotografie - Dialog cu Luana Butoi
•  To(l)ba de jazz - XIII


sus

Valentin Boiangiu

 

Sã poþi vedea bisectoarea

 

MD:-Am ascultat povestea cuiva despre formarea profesionalã în sfera artelor plastice. Cu o educaþie timpurie de format umanist. Spre poveste, spre literaturã...

VB:-Spre narativ.

MD:-Ajungând la facultate (la arte plastice), spre deosebire de colegi, trecerea spre materializarea unui proiect se fãcea prin text, prin cuvânt.

VB:-Asta e mintea unui ilustrator.

MD:-ªi a mãrturisit cã un timp a încercat sã elimine acest filtru al textului, sã meargã direct la formã, la culoare...

VB:-Nu e obligatoriu. Poþi sã-þi impui asta dar, cum a fost cazul cu persoana respectivã, chiar dacã vrei sã-þi negi narativul, face parte din structura ta.

Eu acum fac exact opusul. [Toatã aceastã discuþie are loc în timp ce acoperã cu diferite vopseluri, porþiuni bine delimitate dintr-o paginã de ziar]

MD:-Pornind de la acest caz, mã gândesc cã unii oameni au abilitatea de a fi orientaþi mai degrabã spre vizual decât spre text. Nativ înclinaþi spre vizual.

VB:-Nativ ºi din cauza construcþiei sociale (educaþie etc).

MD:-Educaþia noastrã cum este? Un copil mai întâi deseneazã ºi abia apoi ajunge la scris/citit.

VB:-La vârste fragede copilul deseneazã foarte abstract. Cu cât se educã mai mult ºi creºte în vârstã ºi începe sã înþeleagã ce-i spune pãrintele, forþeazã desenul spre o imagine figurativã, vrea sã spunã o poveste. Când e mai mic ºi nu înþelege limba, ia ºi deseneazã într-un mod foarte expresiv ºi abstract pentru cã nu are formaþia narativã. Când bãiatul tãu era mic i-ai fãcut Da-Da performance ori ceva de genul acesta? Nu, i-ai citit poveºti! ªi el a început sã gândeascã narativ.

MD:-Deci eu l-am formatat în felul acesta.

VB:-Da. Cu asta ne zbatem noi în educaþie. Existã caracterul formal al unei imagini, care se bazeazã pe principalele elemente ale artei ºi design-ului: linia, tonul, forma, textura -chiar ºi aici am o texturã, la unii fiind mai importantã, poate fi tangibilã- ºi culoarea. Deci astea sunt elementele, total abstracte. Tu, mai apoi, când le aranjezi, forþezi un narativ. Dar tu forþezi asta, tu dictezi narativul, el nu se face cunoscut fãrã tine. Dar asta vine mai târziu. Tu trebuie sã fii capabil sã meºtereºti aceste cinci elemente. Ei, ºi studenþii noºtri vin ºi la început vor sã arate o poveste, dar ei nu prea ºtiu ce e aia o linie, n-o fac cum trebuie. Poþi sã faci miliarde de linii. Dar ei fac o linie ºi vor sã spunã o poveste. Nu e convingãtor, pentru cã nu sunt meºteri buni. De multe ori am cu ei un workshop la care scriu pe tablã (avem tablã din aia, albã): astãzi vom desena NIMIC. ªi cum sã desenãm nimic? Da, desenãm nimic. Pãi cum? Uite, avem niºte scule pe aici, hai sã vedem. ªi se blocheazã. Cum facem aia? Pãi ia rigla ºi traseazã niºte linii. Apoi aºterne un roºu ºi vezi apoi dacã liniile se mai vãd. Trage un chenar, aruncã niºte vopsea… ªi unde mã duc cu asta? Trebuie doar sã umpli pagina. ªi ce învãþ din asta? Pui mâna pe toate sculele astea ºi ai variaþiune. Dupã acesta ºi alte asemenea exerciþii îmi spui poveastea aceea. Asta e diferenþa între figuraþie ºi abstracþie. Pânã la urmã ºi figurativul… Dacã te uiþi la o secþiune din Rubens, o scenã de luptã sau altceva, observi un pãtrat, linii, culoare, texturã, exact ca la ecranul TV: fiecare pixel este un pãtrat abstract. Dacã le pui împreunã, devine o poveste.

Trebuie sã le dezvolþi un repertoriu. Fãrã aºa ceva e ca ºi cum un lãcãtuº mecanic se duce sã repare ºi nu ºtie ce e acela un patent, ce e o cheie… Aºa e ºi cu artiºtii. Mai întâi educaþia, care este abstractã. Pentru cã sunt niºte elemente ca niºte scule. Ca-n orice meserie. Arta nu e ceva rupt de planeta asta, se aseamnãnã cu multe alte discipline.

MD:-Cu ce, de exemplu?

VB:-Cu lãcãtuºeria. Se aseamnãnã cu chimia. Apoi, alchimia. Alchimistul este cel care pune elemente ºi face altceva din ele. Face o transformare. Eu sunt ca un alchimist, fãrã a privi cuvântul ca fiind elogiator. Arta se aseamãnã cu ingineria ºtiinþificã atunci când cautã sã identifice probleme, sã le aranjeze, sã creeze altceva din ele.

MD:-Mi-am pus ºi eu problema, scriind un program pentru un procesor, în ce mãsurã poate interveni esteticul. În ce mãsurã un program poate sã fie frumos.

VB:-S-ar putea sã nu fie. Nu faci artã, dar existã în minte niºte etape care sunt asemãnãtoare cu ale artei.

MD:-Asta e o pregãtire spre meºteºug, spre ablitatea care sã-þi permitã sã creezi.

VB:-Da, asta e o chestie de început. Eu nu sunt adeptul meºteºugului exclusiv. Meºteºugul fãrã concept nu mã intereseazã prea mult, dar vreau artiºti care sã fie convingãtori vizual.

MD:-Un program este scris precum un text. Este prima sa formã, în etapa de creaþie. Aceastã formã poate avea un aspect estetic.

VB:-Se poate face artã din orice dar, totuºi…Aspectul estetic al acestui program are vreo valoare în meseria ta?

MD:-Fãrã o transformare ca aceasta pe care o aplici tu unui ziar, poate cã nu. Dar ce înþeleg eu de la tine cã atunci când vãd un obiect, încerc sã-l privesc dincolo de funcþia lui principalã.

VB:-Dar aici intervine o intenþie. Tu ai intenþia asta cu acel program?

MD:-Îmi pun problema. Tot lucrând, la un moment dat îmi zic cã pot obþine acelaºi rezultat dar aranjaând lucrurile încât sã aparã mai frumos. Sã ofere ºi ochiului o plãcere.

VB:-Dar se mai uitã altcineva la el?

MD:-Teoretic, nimeni în afarã de autor ºi, eventual, verificatorul. Sau, întâmplãtor, altcineva.

VB:-În cazul acesta nu devine artã. Pentru cã nu ai un receptor.

MD:-Scoþându-l din sfera sa utilitarã. De exemplu sã expui un acelaºi program scris de mai mulþi oameni, care-l aºeazã diferit în paginã.

VB:-Acolo intervine un instrument de traducere ºi acesta e un ingredient artistic.

MD:-Poþi respecta regulile de programare dar oferind forme diferite.

VB:-Ia sã încerci!

MD:-Sigur, la un program mai este ºi altã provocare, de a rezolva problema prin alt algoritm, prin alta ordonare a elementelor. Într-un fel, ca la matematicã.

VB:-Uite, geometria are ceva în plus faþã de algebrã, de exemplu. E vizualã. Trebuie sã-þi exersezi ochiul. Asta îmi place foarte mult. O folosesc de multe ori. În proiectele recente, abstracte. O folosesc chiar în cele figurative, în still life, unde o iau invers. Vreau sã ajung la geometria lor. Nu mã intereseazã para aia, ci vreau sã descopãr poziþia ei în compoziþie, ce relaþie are cercul unei piersici cu diagonala care intersecteazã alte rotunduri etc La ºcoalã eram mai bun la geometrie decât la algebrã. Aveam un unchi care era o somitate în geometrie. Cu o minte foarte vizualã. Avea probleme de geometrie foarte mari. Dacã te apucai sã desenezi tot ce propunea, trebuia sã priveºti de sus de tot, erau foarte complicate. Trebuia sã gãseºti nu ºtiu ce bisectoare. Dar mie îmi plãcea cum arãta desenul ºi uitam sã caut bisectoarea. Îmi plãcea sã construiesc desenul unei asemenea probleme. Pânã la urmã gãseam bisectoarea. Îmi plãceau ºi problemele de loc geometric.

MD:-Bisectoarea o vedeai, nu o aflai.

VB:-Dar ce voiai sã întrebi?

MD:-Sunt oameni care, nativ, vãd mai bine, au acuitate esteticã.

VB:-Nu, nu. Sigur, avem anumite diferenþe dar conteazã foarte mult cum construieºti pe aceste abilitãþi native. Eu tot timpul desenam.

MD:-Dar aceastã atracþie a desenului a venit dinspre tine ºi nu þi-a fost solicitatã.

VB:-Nu mi-a zis nimeni sã fac asta.

MD:-Deci nativ ai avut aceastã înclinaþie.

VB:-Bineînþeles cã era un mediu. Existau albume de artã în casã. Pãrinþii, când m-au vãzut cã desenez, au stimulat acest exerciþiu. Aveam vreo ºase ani ºi ai mei s-au dus în Italia. Au prins o deschidere. S-au dus cu cortul, cu încã o familie înDacia. S-au dus ca disperaþii. S-au dus la muzee. ªi mi-au adus dacã nu albume atunci pliante. Erau despre Renaºtere. Aveam ºase ani ºi m-a impresionat frumuseþea lor. Pe undeva a început aceastã construire. Apoi, ca orice copil, aveam reviste de benzi desenate, Pif, Rahan. ªi mã uitam. Povestea era în francezã ºi nu ºtiam mai deloc. Dar mã uitam ºi mã fascina nu atât cã Rahan se bãtea dar era desenul… Se arunca ãla cu cuþitul în faþã ºi picioarele erau în spate. Mã fascina perspectiva: capul lui era mult mai mare decât picioarele. Îmi puneam probleme astea. La ºcoalã nu abordam aºa ceva. ªi am luat hârtie de calc ºi am început sã le copiez, ca sã nu greºesc. Apoi mã uitam la el. Închideam revista ºi mã uitam la desenul meu liniar. E o distorsionare mai mare decât crezi tu, a acestei perspective. Apoi, în faza urmãtoare, a încercat sã fac eu aceastã perspectivã. Stângaci, desigur. Dar a început sã fie un proces de analizã ºi de traducere apropiat de aptitudinile mele.  

MD:-Tu ai vorbit acum despre primii paºi pentru un creator de artã. Dar publicul cum se formeazã? Cum se construieºte un om care doar sã savureze arta?

VB:-Prin educaþie. Publicul trebuie dus la muzee. Dacã te duci la muzee sau te uiþi pe albume de artã sau mãcar sã observi o floare pe o duratã mai lungã de 20 de secunde… Prin educaþie ºi prin iniþiere. Poþi sã ai abilitãþi din naºtere dar dacã nu faci nimic pentru ele, adorm, nu ies la ivealã.

Uite, recent am fãcut o vizitã la Muzeul Naþional de Artã din Bucureºti. Erau sãli, dupã sãli, dupã sãli, în care eram singur. ªi e 15 lei biletul. Am ºi glumit cu doamna de la recepþie: aici, în Bucureºti, dacã stai pe o terasa 20 de minute, þi-au sãrit 15 lei din buzunar. La muzeu dau 15 lei ºi stau ore ºi am satisfacþii foarte mari. Sã învãþ multe lucruri, dincolo de elementele abstracte: despre istorie, despre moda vremii, despre personaje, despre stiluri. În 20 de minute la o terasã nu învãþ nimic. Dacã am noroc, învãþ despre un gust bun al unei cafele. Dacã am noroc. Dar mi se pare destul de puþin, nu? Apoi palatul acela, Palatul Regal, sãlile ºi panotarea ºi munca de curatoriat ºi de restaurare, sub semnul impecabilului. Este o clãdire foarte bine proporþionatã, pe ici, pe colo cu ceva oddity, cã românii nu sunt ca nemþii, nu toate liniile sunt drepte. La un moment dat erau puþin cârmite ºi scara venea uºor altfel, mai venea un triunghi pus… Dar era pus, nu te împiedicai, cum ãºtia de acum pun pavelele pe stradã ºi dai într-o bãltoacã!    
Fiecare camerã era altfel, pereþii aveau nuanþe foarte subtile ca sã evidenþieze tablourile. Iluminatul nu mi-a plãcut foarte mult, dar, în fine. Ca sã-i dau o notã de muzeu, pe o scarã pânã la zece, ar fi cel puþin 7.5. Spre deosebire de MNAC unde nu mi-au plãcut nici expoziþia ºi nici facilitãþile. Cu tot ce era acolo, nu i-aº da mai mult de 4. ªi textele de pe pereþi… Era totul atât de arbitrar ºi de generic, trendy pânã la urmã, dar uscat. Erau ºi în englezã dar Jamie [prietenul invitat din Anglia, n.m.] a zis la un moment dat: „nu mai citesc, astea sunt doar cuvinte puse aici, nu înþeleg nimic.“ Am bãut o bere sus, pe terasã, era rece…

A replicat ºi a  consemnat Marius Dobrin

Comentarii cititori
sus

Marius Dobrin

 

Cercul abstract

 

Cuadratura cercului, una dintre obstinaþiile imposibile ale omului, a primit atenþionarea lui Lindemann: pi este un numãr transcendent, drept care nebãnuite sunt cãile unui cerc. Ei bine, Cãtãlin Petriºor ºi Ana Maria Micu au pornit un proiect pe nume 'Cercul abstract'.
ªi la început au declarat:

ca0„Cãtãlin Petriºor lucreazã la o serie de picturi în care vrea sã asocieze curentele de artã abstractã cu motivele ornamentale geometrice folosite la gardurile ºi gratiile din fier forjat ce pot fi observate în mediul urban. În acest context el a ajuns sã identifice necesitatea practicãrii unei picturi în aer liber, în faþa modelului ales, pentru ca actul performativ ºi contactul direct cu realitatea sã devinã componente definitorii ale lucrãrilor.
Petriºor îºi va instala un ºevalet ºi va lucra în locuri care îi vor oferi modele care sã-l inspire, iar activitatea sa va fi documentatã de cãtre Ana Maria Micu. Ambii artiºti vor fi disponibili pentru discuþii legate de descrierea acþiunii lor ºi vor încuraja trecãtorii sã încerce ºi ei amestecul culorilor ºi aplicarea lor pe pânzã.”

ca2Au pornit din strada Brestei, la o margine de Craiova, pe strãduþe cu nume de basm: Albinelor sau Cãpºunilor, pe marginea unui lac pierdut, la marginea stufului ºi lângã case ridicate din cãrãmizi confecþionate din pãmântul de pe fundul acelui lac.

Au pornit cu un gând ºi repede au descoperit o lume despre care, cel mai probabil doar un artist aflã. Pentru cã arta pune cercul 'reflectorului' acolo unde sensibilitatea semnaleazã pulsul unui alt fel de viaþã.

Cãtãlin a avut un presentiment, bazat pe amintirica3 magice dintr-o copilãrie aproape ca timp dar departe prin câte s-au aºezat între timp în CV. L-am întâlnit într-o sâmbãtã la prânz, întorcându-se de pe Aleea Cãpºunilor, cu tuburi de vopsea în mânã, fermecat de cele întâlnite. De poveºtile acelor oameni a cãror supravieþuire poate pãrea un miracol pentru cei al cãror perimetru uzual este un mall. ªi povestea cu emoþie despre acei copii, despre cum i-a regãsit pe unii dupã ce acum câþiva ani, într-o altã vizitã, s-au jucat împreunã ºi el a vrut sã-i învete sã-ºi facã un zmeu ºi au încercat sã-l ridice dar s-a terminat cu un fiasco. Iar vocea blândã a lui Cãtãlin rostea pentru sine ºi pentru ascultãtorii sãi: „dar ei nu s-au supãrat.”

ca5În buza serii, o searã de varã, cu soare încã vizibil, dinspre Aleea Cãpºunilor veneau agale ºi Cãtãlin, cãrând un ºevalet, ºi Ana Maria, purtând amprenta vopselelor, ºi prietenii lor, martorii revelaþiei picturii, undeva între praf ºi stuf, la doi paºi de asfalt ºi de aparenþa unui alte lumi.

Ne-am aºezat în cerc, înconjuraþi de pânze, pensule, vopseluri ºi câte se mai aflã într-un atelier. ªi Ana Maria povestea despre copiii care au înconjurat-o zi de zi, doritori sã picteze, care i-au declarat dragoste ºi, indiferenþi la statutul lor social, se bucurau sã amestece ºi sã aºeze culori. Cãtãlin vorbea despre câini ºi despre cai, despre oamenii prudenþi ºi despre regulile pe care ºi le creaserã acolo, diferenþiindu-se deºi trãiesc într-un perimteur de câteva sute de metri.

cabFebrili amândoi, povestind despre emoþia care pluteºte la aceste întâlniri cu copiii aceia, descoperim cum transcendentul pi i-a purtat pe o altã cale, cu o revelaþie provocatoare.

Cãtãlin a vorbit despre ceea ce a pictat în 2014, Ana Maria a fost ca o zânã bunã pentru oamenii aceia, mici ºi mari, oameni dintr-un spaþiu al contrastelor chiar stridente.

ca-cCãtãlin Davidescu, coordonator al proiectului, cu zâmbetul sãu liniºtitor, care a vãzut ºi ºtie, a remarcat ce dozã substanþialã de curiozitate frumoasã era în copiii aceia care voiau sã afle, sã exerseze. Ce firesc desenau tricolorul. Uºor, le-a arãtat susþinere ºi încredere celor doi artiºti, i-a îndemnat sã absoarbã la rândul lor emoþia unui astfel de experiment ºi sã meargã mai departe cu arta lor.

Ana Maria Micu ºi Cãtãlin Petriºor sunt acum invitaþi ai Fundaþiei MyArt Viena (s-au bucurat de sprijinul Austrom/ Osterreichisch-Rumanische Gesellschaft), pregãtesc reflectarea experienþei trãite. ªi, uºor, uºor, se decanteazã impresiile, se ivesc alte ºi alte perspective.

Cãtãlin Petriºor, referindu-se la un amplasament al ºevaletului lor: „în ziua respectivã a fost atât de cald cã nu se putea lucra; la început am fãcut puþinã umbrã pentru mine iar când au venit copii - pentru toþi; mã intereseazã aceste soluþii pe care am fost forþaþi sã le gãsim pentru cã au rezultat niºte obiecte sau instalaþii cu un conþinut conceptual mare; intenþionez sã le observ în detaliu ºi sã le extind într-o esteticã elaboratã pe care sã o verific în continuare, din când în când, reluând activitãþi de acest gen în afara standardului de confort pe care mi-l oferã atelierul meu permanent.”

caeÎntâmplarea face sã recitesc un fragment dintr-un interviu al actriþei Coca Bloos: „În anul 1 ni s-a dat un test la Psihologie: „Ce înseamnã pentru dumneavoastrã cuvintele Ion, fericire, bancã…” ªi ºtiu cã trebuia sã rãspundem rapid, iar eu am rãspuns prin simboluri. ªi la „Ion” am pus plus ºi minus (+/-), nume de domnitor sau de sclav, m-am gândit eu, mãrire ºi decãdere…, la „bancã” am fãcut semnul dolarului, iar la „fericire” – ce poþi sã scrii la 18 ani despre fericire?! Aºa cã am desenat cercul, pentru cã cercul e perfect, dar dacã bagi mâna prin el ce gãseºti?! Depinde de tine, poþi sã gãseºti totul sau nimic.”
http://yorick.ro/coca-bloos-nu-stiu-care-a-fost-mai-puternic-teatrul-sau-dumnezeu-2/

Fotografiile sunt realizate de cãtre cei doi artiºti (a se vedea mai multe pe contul de facebook 'Cercul abstract')

Proiectul Cercul abstract a fost susþinut de Asociaþia "Craiova Capitalã Culturalã Europeanã 2021".

ca9

Comentarii cititori
sus

Artã vizualã - Dialog cu Luana Butoi

 

Fotografiile acestui numãr al Prãvãliei culturale sunt realizate de Luana Butoi, dupã cum urmeazã:

Copertã: 'Vaulted'
La tejghea: 'I chewed a slipper and now I am punished...'
Delicatese: 'Rain kiss'
Boabe pentru pãsãri sãlbatice: 'Tiny torches'
Chibrituri bengale: 'Freedom'
Balsamuri: 'Mother'
Sticle de lampã: 'Summer colors'
Odicolonuri: 'Half red eye in the sky'
Evantaie: 'She definitely needs a haircut'
Alviþe: 'Unexpected guest'
Mirodenii: 'Four eyes traveller'
Cartolina 1: 'Dark yellow insomnia'
Cartolina 2: 'Steps to eternity'

Alte fotografii  pot fi gãsite la adresa:
https://www.flickr.com/photos/84597858@N00/.

ªi iatã un scurt schimb de replici:

Mai scrii poezie?

Nu mai scriu de ceva ani, poate vreo 12.

Ce înseamnã pentru tine natura?

Natura - pe scurt, liniºte! Iubesc însã natura „necivilizatã”

Ai mereu la îndemânã aparatul foto sau îi dedici sesiuni speciale?

A fost o vreme când îl cãram cu mine pe oriunde. Între timp m-am mai potolit.

Se întâmplã sã te rãzbeascã tristeþea? Faci fotografii când nu þi-e uºor?

Fac fotografii atunci când vãd ceva care mi se pare cã meritã împãrtãºit ... mie ºi restului lumii

Îþi place detaliul? Care e raportul între a coborî spre micile dimensiuni ºi a face o panoramã a marilor deschideri?

Nu conteazã, detaliu sau panoramã, mã strãduiesc sã gãsesc pe cât posibil ceva inedit. Nu e niciun raport din punctul meu de vedere, sau poate cã e o diferenþã în principiu... Detaliul te obligã sã te apleci, panorama sã te ridici pe vârfuri.

Cum crezi cã influenþeazã gândirea o sumã de cunoºtinþe tehnice, ºtiinþifice?

Dacã te referi la fotografie... eu nu þin seama, când fotografiez, nici de gândire, nici de cunoºtinþe tehnice... Eu fotografiez „pe simþite”.

Existã o fotografie cu ochii închiºi?

Din punctul meu de vedere, la propriu vorbind, nu existã, clar! La figurat ... aparatul de fotografiat cel mai performant este imaginaþia.

A consemnat Marius Dobrin

Comentarii cititori
sus

Alexandru ªipa

 

To(l)ba de jazz
XIII

 

Iatã, rubrica noastrã a împlinit un an de existenþã. Sã mulþumim atît redacþiei cît mai ales celor care ne-au prilejuit evenimente/informaþii demne de a fi consemnate aici. La mulþi ani ºi cît mai multe pretexte pentru a continua cît mai mult ºi cît mai bine.

*Newport Jazz Festival la a 60-a aniversare ! Trei zile (1, 2, 3 august), pe trei scene, 45 de recitaluri. Invitaþi pe mãsura evenimentului: Bobby McFerrin, Dee Dee Bridgewater (cu To Billie with Love), David Sanborn, Joey DeFrancesco, Ravi Coltrane, Gary Burton, Dave Holland, Wynton Marsalis (cu Lincoln Center Jazz Orchestra), Ron Carter, John Zorn, Danilo Perez, Stefano Bollani, Geoge Wein & Newport All Stars, Mingus Big Band ºi cîteva ansambluri universitare de jazz, un recital Omagiu lui Django ºi Newport at 60-A Jazz Symposium
Organizator Newport Festivals Foundation.

Incredibil, nici pe aceastã listã nu se regãseºte vreunul dintre genialii muzicieni români de jazz precum Ban, Iordache ºi Milea...

*În perioada 24 iulie-2 august s-a desfãºurat la Sibiu a XII-a ediþie a Festivalului Contemporan ICon Arts. „Festivalul lanseazã de anul acesta ediþiile CELEBRATES ! ce îºi propun sã promoveze o personalitate artisticã actualã în jurul cãreia se vor reuni artiºti de top internaþional, primul sãrbãtorit fiind Mircea Tiberian. Artistul va aniversa 40 de ani de carierã muzicalã pe scena Sãlii Thalia a Filarmonicii de Stat dinSibiu”.

*Între timp mi-a parvenit afiºul festivalului de la Câmpina, deci completez line up-ul publicat în numãrul anterior al revistei noastre cu formaþiile locale LAVINIA & BLACK ICE (Lavinia-vocal, Tudor-guitar, Silviu-guitar, Cristi-bass, ªerban-drums) ºi XTEENS  (Iuliana Dobre-leed vocal, Gabi Negoiasa-keyboards, Claudiu Cojocaru-guitar, Geo Statie-bass, Filip Adrian-drums). Aºtept sã-i ascult ºi eu cît mai curînd posibil.  
L-am întrebat pe Puiu Pascu, cel care împreunã cu Irina Sârbu ºi fraþii Parghel au încheiat ultima searã ºi acest festival, cum a fost: „EXCEPÞIONAL” a fost rãspunsul lui ºi nu mã îndoiesc cã aºa a fost deoarece la precedentele douã ediþii ale acestui excelent eveniment am asistat ºi eu. Cea mai bunã dovadã cã se poate organiza un festival reuºit doar cu formaþii autohtone. Depinde pe cine inviþi ºi cum alcãtueºti programul. Felicitãri lui Liviu Briciu, un bun organizator ca ºi un excelent basist!

*În ceea ce priveºte celãlalt festival, care s-a desfãºurat aproximativ în aceeaºi perioadã (1-3 august), lucrurile sînt puþin mai complicate ºi mai delicate...ºi asta pentru cã, pe de o parte, n-am reuºit sã asist decît la primele douã zile, iar pe de altã parte, pentru cã festivalul, deºi are drept generic JAZZ-ul, (ROland Jazz Festival), a fost mai mult...sau mai puþin...altceva...(Pentru edificare, recomand a se consulta internetul). Înþeleg dorinþa organizatorului, Roland Szekely, de a extinde aria stilisticã spre alte curente muzicale complemetare sau de interferenþã cu jazz-ul, dar din respect pentru finanþatori, (banul public mãcar obligã), sponsori ºi mai ales auditoriu, e necesarã o calitate certã a recitalurilor programate. Altfel, nu e de mirare numãrul redus al celor interesaþi de acest eveniment. Mai concret:
-prima searã ºi festivalul au fost deschise de trio Moonlight Shadow din Brãila alcãtuit din Cornelia Buzoianu-voce, Crin Grigore-chitarã ºi Cristian Cazan a doua chitarã. O revelaþie, mai ales dupã al doilea recital, cel de la Muzeul de Artã Comparatã, duminicã la prînz, unde ºi cînd au fost mai relaxaþi, mai bine dispuºi, ºi au cîntat cu mai mult aplomb. Au urmat cei de la Badhead-Serbia a cãror prezenþã, ºi pentru a doua oarã, consecutiv, n-am înþeles-o, nici stilistic ºi nici valoric...Sigur cã la acest, sã-i zicem, recital au fost cîþiva spectatori care au þopãit, s-au bîþîit mai mult decît la prima sau la a treia formaþie, dar mã întreb dacã nu mai degrabã din cauza frigului...?!?
Prima searã a fost încheiatã de o aºa zisã formaþie din...Austria: Bulgakov’s Cat...cu un violonist ºi un basist din România ºi un student, tot din România, în Austria, respectiv Voland, fiul lui Roland Szekely la percuþie. Un etno-jazz incipient. Am aplaudat îndeosebi solo-ul lui Voland.
-Seara a doua a fost afectatã de absenþa unei formaþii invitate din Ucraina care nu a mai venit sau nu a mai fost adusã (?)...deºi a apãrut pe afiº, dar ºi din cauza altor douã recitaluri, ambele din Cluj-Napoca, a cãror prezenþã în festival n-am înþeles-o: cea a chitaristului, sã-i zicem cu indulgenþã chitarist, deºi n-a dovedit cã stãpîneºte acest instrument deoarece a cântat la chitarã mai mult cu un... arcuº...deci chitarã... preparatã (cu diferite efecte electro-acustice)-Emil Gherasim-Fluidian, ºi formaþia BoyToneZ, mai degrabã de rock decît de blues ºi oricum modestã...
-În ultima searã au cîntat Trio Bende Szolt, cicã din Ungaria, respectiv chitaristul-lider plecat din România, cu un basist din România ºi un baterist din Slovacia...iar în final grupul Fish  in Oil (din nou)-Serbia...
Recapitulaþi ºi trageþi concluzia dvoastre...
-ªi totuºi, bilanþul ºederii mele la Sângeorz Bãi a fost pozitiv, cu alte cuvinte salvat de doi oameni integri, care m-au impresionat foarte plãcut. Este vorba de primarul oraºului, respectiv domnul Roland Venig, care nu numai cã a sprijinit trup ºi suflet festivalul, dar s-a implicat logistic ºi în organizarea spontanã, de pe o zi pe alta, a recitalului de succes (tehnic, artistic ºi de audienþã) de la muzeul respectiv. Mai mult, mi-a dovedit, printr-o demonstraþie, tot spontanã, la domnia sa acasã, cã stãpîneºte atît chitara cît ºi tehnica vocalã ºi un substanþial repertoriu de muzicã pop, (în tinereþe a cântat chiar ºi într-o formaþie pop-rock)...
-Celãlalt om deosebit  pe care am avut ºansa, onoarea ºi plãcerea sã-l cunosc în acele zile acolo, a fost artistul plastic, îndeosebi sculptor, Maxim Dumitraº, cu marea realizare a vieþii lui ºi a celor din localitatea respectivã, dacã nu chiar din România, care se numeºte MUZEUL DE ARTÃ COMPARATÃ (pe scurt, tradiþie ºi inovaþie) ºi care trebuie neapãrat vãzut, vizitat pe îndelete, cuoscut ºi admirat de toþi iubitorii de artã, de frumos, din întreaga lume.
-Cei doi protagoniºti ai frazelor mele anterioare ºi-au propus, ºi sînt sigur cã vor reuºi, sã concretizeze, în viitor, în Sângeorz Bãi în general ºi la muzeul respectiv în special, evenimente cultural-artistice, inclusiv muzicale, care sã sfinþeascã ºi mai mult acel loc, acea zonã mirificã a legendarei Transilvanii.

*Tot în Transilvania se anunþã Jazz at Bran Castle, ediþia a II-a, care se va desfãºura în perioada 29-31 august ºi îi va avea ca invitaþi printre alþii pe  Palle Mikkelborg, Nils Petter Molvaer cu al sãu SWITCH Quartet, Trygve Seim, Andreas, Utnem, Mathias Eick, Paolo Vinoccio, Paolo Angeli, Vincent Peirani ºi Daniele Di Bonaventura. Cu alte  cuvinte, va domina „noul val european” spun organizatorii, Jazz Festivals & Events, coordonator Doru Sergiu.

*Ethno Jazz Festival Chiºinãu ediþia a XIII-a va avea loc în perioada 25-28 septembrie.
Voi reveni cu detalii în urmãtorul numãr al revistei noastre.

*Remarc cu plãcere, ºi asta de cîþiva ani buni, cã microfonul prezentãrii unor evenimente (concerte, festivaluri) de jazz nu mai e monopolizat de o singurã persoanã. În aceastã plãcutã ºi responsabilã ipostazã i-am remarcat pe Lucian Sabados la Ploieºti ºi recent la Brãila, H.J.K. Schmidt la Sibiu, Virgil Mihaiu la Cluj-Napoca, Sibiu, Alba Iulia ºi Chiºinãu, Iulian Vrabete la Bucureºti, Anca Romeci la Bucureºti, Cãtãlin ªtefãnescu la Timiºoara ºi Bucureºti, Andi Moisescu ºi Paul Tutungiu la Bucureºti.

*Nu e jazz, dar nici eu nu sînt doar jazz-man…deci vã recomand (ºi) portretul genial fãcut de Andrei Pleºu lui Victor Ponta în editorialul sãu din Dilema veche (nr. 546 din 24-30 iulie) intitulat “Cînd vinovatul nu e vinovat”.

*Revin cu cîteva detalii legate de modul de jurizare pentru Gala de jazz-Premiile MUZZA:
-la secþiunea DEBUT se ia în considerare o prezenþã deosebitã într-un recital semnificativ la un club, concert sau festival, dar mai ales un premiu la un concurs naþional sau internaþional;
-la secþiunea REVELAÞIE, trebuie ca artistul sau formaþia sã surprindã printr-o evoluþie de excepþie atît creativã cît ºi interpretativã;
-la secþiunea CONFIRMARE, firesc, impune un artist sau o formaþie care prin activitatea ºi perfomanþele sale confirmã impresia bunã de la DEBUT sau REVELAÞIE;
-MUZICIANUL ºi FORMAÞIA ANULUI reuºesc sã fie nominalizaþi ºi eventual premiaþi dacã conving prin activitate, performanþe creative ºi interpretative, dar mai ales prin realizarea unui CD, a unei sau unor prezenþe deosebite pe scene de festival internaþional din þarã ºi/sau de peste hotare. (Aici trebuie sã fac o precizare: mai mulþi ani la rind am nominalizat o formaþie foarte bunã, cu o componenþã variabilã, din Capitalã, care a susþinut lunar-în timpul unei stagiuni-adicã aproximativ opt concerte, dar, cu regret, nu a fost laureatã a Galei noastre, deoarece nu a avut, din pãcate, ºi probabil nu din vina ei, o prezenþã ºi pe o scenã de festival din þarã ºi/sau din strãinãtate).
-MANAGERUL ANULUI-va fi luat în considerare acel manager/eveniment care pe de o parte va include în program ºi formaþii româneºti, iar pe de altã parte, va avea ca invitat cel puþin un membru al juriului.

*Deoarece, majoritatea managerilor de festivaluri observ cã invitã apoximativ aceleaºi formaþii/aceaºi interpreþi, îmi permit sã le recomand ºi eu cîteva care ori n-au fost încã invitaþi, ori au fost invitaþi, din pãcate, prea rar avînd în vedere valoarea acestora.
Aºadar: Cristian Soleanu, Florin Rãducanu, Sorin Zlat, Peter Sarosi & Azara, Sorin Terinte, Irina Popa & The Sinners, Puiu Pascu, Dedeian Brothers Quartet, Edy Jak Newman, Cristian Gârlea Quartet, Ozana Barabancea, Tasi Nora, Al Baroc, Costel Mirea, Alex Constantin, Alex Pãdureanu, Mircea Bunea, Laurenþiu Moise, Basorelief, Guilty Lemon, Youvenis, BaLaKO, iar din diaspora Emy Drãgoi, Marian Petrescu, Florin Niculescu, Ramona Horvath, Costel Niþescu, formaþiile din R.Moldova-Trigon ºi Alex Calancea Band, cu sau fãrã Geta Burlacu, ºi lista, desigur, mai poate fi completatã…

*Mi-a parvenit între timp lista completã a recitalurilor de la festivalul clujean Jazz in the Park (4-6 iulie) aºa încît sînt în mãsurã sã adaug încã cîteva formaþii pe lista publicatã în numãrul trecut al revistei noastre: Les Elephantes Bizzares, Loungerie II, Mara & Kult Studio Artists ºi Lars Danielsson.

*Cei care au urmãrit ca mine Mezzo TV miercuri seara-6 august, au descoperit o senzaþionalã cîntãreaþã: Cecil Mc Lorin în deschiderea recitalului susþinut de Dee Dee Bridgewater la festivalul Jazz in Marciac-live. La aceaºi cotã super înaltã ºi trio-ul de acompaniament condus de pianistul Aaron Diehl. ªi aceºti muzicieni ca ºi mai tinerii din Quintetul cu care a cîntat Dee Dee, m-au convins cã viitorul jazz-ului se aflã pe mâini nu bune, ci FOARTE bune.

jazz*Joi 14 august, Irina Popa & The Sinners vor concerta la Casa de culturã din Buºteni. Cei din localitate sau aflaþi în zonã în acea perioadã, ar fi bine sã nu rateze acest recital din cadrul unui festival cultural-artistc mai amplu.

*În finalul acestei rubrici, o sã încerc de fiecare datã sã vã recomand cîte unul sau mai multe albume pe care le-am ascultat sau reascultat în ultimul timp. 
De aceastã datã Linda Ronstadt Hummin' To Myself (jazz).

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey