•  Dan Ciupureanu
•  Radu Marini
•  Dan Nãstasie
•  Mia Popa


sus

Dan Ciupureanu

 

Închide geamul sã nu iasã mirosul

 

PERSONAJE:

CRISTINA
ION
DOCTORUL
DOI BRANCARDIERI

SCENA:
Se petrece noaptea, în garsoniera cuplului, în care aveau o canapea ºi o mãsuþã, un televizor stricat ºi un cuier lângã uºa de la intrare, prin care se intra direct în sufragerie. Pe mãsuþã era o telecomandã. În lateralul canapelei este bucãtãria, cu un aragaz, o chiuvetã ºi un plan de lucru. Pe planul de lucru, sunt mai multe legume ºi un cuþit mare. Pe aragaz, este o oalã cu un polonic înãuntru.

Cristina era în bucãtãrie ºi gãtea, tãia legume. Din când în când mai mesteca în oala de pe foc. În timp ce vorbea, gesticula din mâna în care avea cuþitul.

Cristina: N-am fost atentã pe stradã decât o singurã datã, ºi mi-a fost de ajuns. Mi-am cusut ochii la loc, mi-am înfundat urechile, cu vatã… ºi-am dat drumul la vise. (ridicând cuþitul ca ºi cum l-ar trece prin cineva)  Nu pot fi atentã la nimic. Cred cã sunt timidã…  (strigã) Ioaneee… Ioaneee… Ioaneee…Nici acum nu a ajuns acasã nenorocitul ãsta! (Când zice ”ãsta”, taie un cartof în douã cu putere apoi îl taie în mai multe bucãþi mari)  
M-am mãritat cu el din milã… Nu mi-a adus niciodatã vreo floare. Stã beat printre maºinile lui de dimineaþa pânã seara ºi scrie poezii macabre. Pe mine mã oripileazã, nu mi-a scris nimic de dragoste, nici mãcar o poezie. Sã vorbesc mai încet sã nu-mi trezesc copiii. ªºº. Deºi nu cred cã mã aud. Acum câþiva ani… câþiva ani buni, i-am trimis sã se culce la subsol. De atunci facem liniºte ca sã nu-i trezim. Dimineaþa cobor ºi le fac poze. Nenorocitul ãsta zgârcit, mi-a zis sã nu le mai fac, cã se consumã bateria ºi curentul e scump. Curentul… sã închid geamurile. Curentul. Curentul ne alungã mirosul din casã. Tot mirosul pe care l-am agonisit de la copii noºtri. Luca e prea mic, nu ºtie el. Odatã, am fost cu Andreea la grãdiniþa din deal. Copiii de acolo se îmbrânceau ºi urlau. De când m-am mãritat nu mai suport gãlãgia. ªi… i-am bãgat într-un container de gunoi pe roþi. Am închis capacul ºi au tãcut, s-a fãcut liniºte… ca sã nu se plictiseascã le-am dat drumul la vale, printre camioane. (Vãrsând cartofii de pe tocãtor în oala de pe foc.)

Cristinei îi sunã telefonul, era Ion cãruia îi vorbeºte afectuos:

Cristina: Alo? Acasã… Eºti tot în spaþiu? Acum am ajuns, da. Unde eºti iubitul meu? ªi? E de treabã? Poþi sã-l inviþi pe la noi, da… dar sã fii cuminte. Apoi te miri cã nu mai ai niciun prieten. Apropo, sã vedem cum facem cã a scãpat mirosul din beci Curentul ni-l furã! Da… Când termini poezia cu ea sã vii... ºi eu, hai, pa, pa, pa. Ce? Mi-ai lãsat un bileþel în geantã? Hahaha? E important? Bine, îl citesc. Te aºtept. Pa.

Cristina se cautã în geanta care era în cuier, ºi gãseºte mai multe hârtii A4 împachetate, pe care le rãsfoieºte cãutând mesajul. Se aºazã pe canapea.

Cristina: Poezie, poezie, poezie, asta nu… Da! Asta trebuie sã fie. (Citeºte rar)  ”Dacã te vei întoarce în bucãtãria din macara ºi vei coborî la penultimul etaj în ocean, trebuie sã aºtepþi al ºaisprezecelea avion, subacvatic, care, te va duce în holul sertarelor. În primul vei gãsi o pereche de aripi cu care vei zbura în sertarul de sus. Acolo te va aºtepta o navã spaþialã care va zbura trei ani luminã pânã la planeta dormitoarelor. Dacã vei aprinde televizorul din dulap îþi vor cânta simfonia pãpãdiilor ºi vei adormi lângã pantoful de vatã.” 
Ãsta iar nu discerne realitatea… Macaraua am înlocuit-o cu un pom de când a murit tata, Dumnezeu sã-l ierte. Iar oceanul… sã fie el sãnãtos, oceanul a secat de când cu noxele de la avioane. Sunt obositã, pânã nu iese curentul din casã nu mã culc! Nici moartã. Poate aºa om mai aduna puþin miros ºi am reuºi sã ne plãtim rata. Rata la maºinile în paraginã ale lui Ion. Avem ºaptesprezece maºini acum. κi cumpãrã bere ºi întrã în câte o maºinã pe zi. În timp ce râcâie cu mâna stângã, bea o gurã de bere ºi se gândeºte la o poezie pe care o scrie cu dreapta. Abia acum câteva luni ºi-a recuperat-o de la tata, ºi s-a apucat de scris cu ea,  Dumnezeu sã-l ierte…
Când eram în liceu i-a smuls-o. Apoi tata, Dumnezeu sã-l ierte… tata, a pãstrat-o în beci la noi. Cu mirosul de la ea mi-a cumpãrat o pãpuºã Barbie, dar tot el dormea cu ea. Maºinile ºi le-a pãstrat în cimitirul de maºini. Aºa a vrut Ion, cicã acolo îi vine inspiraþia divinã. Mã minte cã toate poeziile macabre pe care le scrie, sunt inspirate de la mine ºi familia mea. Minte! El a fost mai bolnãvior când era mic, plus cã a rãmas cu moarte cronicã de când frate-sãu a plâns în faþa blocului. Taicã-sãu, când a auzit, a coborât ºi i-a omorât pe toþi, toþi copiii din cartier, le-a mers bine, s-au lãfãit în miros ani de zile.

Ion intrã în casã cu o sticlã de vin desfãcutã din care va bea câte puþin, pe parcursul dialogului.. Abia se þinea pe picioare, era beat. Îi adusese Cristinei un buchet de flori. Se aºazã pe canapea lângã ea ºi pune sticla de vin pe mãsuþã.

Cristina: Cum a fost în spaþiu Ioane? Þi-au spãlat marþienii retrovizoarele pânã la urmã?

Ion: Uite, þi-am adus un buchet de flori. Þi le-am luat de pe Calea Lactee, pe unde îþi place þie sã bântui ca o lebãdã.

Cristina:(disperatã ridicând cuþitul): Închide uºa! Închide uºa! Ne iese tot mirosul din casã ºi intrã lumina.

Ion (dându-i buchetul de flori): Uite, þi-am adus un buchet de flori. Þi le-am luat… þi le-am luat din cimitir.

Cristina: Ce drãguþ din partea ta. (ridicându-le ºi uitându-se de aproape la ele) Aceste buruieni, le voi pune în beci peste copii. Mai întâi le toc mãrunt… Îþi dai seama ce miros vor avea? Miros în valutã. Mirosul lor, cu cel al copiilor morþi… asta e! Va mirosi a valutã. Sã laºi geamurile închise. Sã nu vinã curentul sã ne ia toatã agoniseala noastrã. Cum a fost în cimitir? (în timp ce se duce la bucãtãrie ºi  pune florile pe tocãtor ºi le toacã)

Ion: În cimitir… Te referi la cimitirul de maºini unde mã duc eu zilnic la serviciu?

Cristina toacã în continuare florile pe care le primise de ziua ei.

Cristina: Da, în cimitirul de maºini pe care l-am închiriat sã-þi þii tu toate boarfele acolo. Unde scrii zilnic poezii despre copiii noºtri morþi. E bunã poezia aia cu întâmplarea mea… Când eram pe scãrile rulante din ocean ºi o babã încerca sã urce în patru labe. Ai vãzut? Ai vãzut? Mi-am dat ochii pe spate ºi i-am strivit cãpãþâna. Urãsc babele care urcã în sens invers!

Ion: Pãi, cum sã fie? Am reparat o maºinã, a unuia de la primãrie. Mi-a dat miros din acela de care zici tu. Mi-am luat un bax de bere ºi l-am bãut cu Fane. Apoi am sunat-o pe mã-sa sã o întreb cum a reuºit sã nascã un mare idiot. Cã dacã e mare ºi prost, nu cred cã ar avea cum sã iasã din pizda mã-sii. Dar sã intre, intrã. Azi l-am bãgat de câteva ori. Mã-sa nu-mi zicea la telefon decât ”Porcule! Porcule!”. Pentru cã sunt porc ºi e ziua ta, þi-am fãcut ºi-o poezie. Se numeºte ”poem de dragoste”.

Cristina ia tocãtorul cu florile tãiate mãrunt ºi se aºazã pe marginea canapelei, lângã Ion.

Cristina: Da? Aºa cu mici accidente? Mie îmi plac poeziile cu copii morþi. Aºa ca ai noºtri. Îmi place sã-i omor în vis de câte ori vor sã putrezeascã. Mirosurile sã ne inunde. Sper cã nu mi-ai scris vreuna cu flori ºi de dragoste, îmi vine sã vomit când aud de dragoste.

Ion: Da, cu mortãciuni la greu, e abstractã dar în acelaºi timp e ºi de dragoste… Dragoste în sensul criminal, psihopat, de care îþi place þie. Cum tot mã fuþi la creier când defilezi pe-aici ca o lebãdã mutã ºi cânþi.

Cristina: Mai bine citeºte-mi-o tu. De când a murit tata, Dumnezeu sã-l ierte, nu mai reuºesc sã vãd, nu mai aud în real. Nu aud decât poemele tale  pe care þi le dictez eu în astral. Viaþa mea exact aºa cum este. Dacã nu þi le-aº dicta eu pe plan astral, când râcâi la maºini, nu cred cã ai face nici mãcar o poezie. Citeºte-mi! Citeºte-mi pânã nu îmi creºte tensiunea. Citeºte-mi sã mã eliberez!

Ion, scoate o bucatã de hârtie mototolitã din buzunarul salopetei, pe care avea scris poemul. Apoi se pune în genunchi în faþa ei ºi recitã gesticulând. În timp ce ascultã poezia, Cristina aruncã  câte puþin, din rãmãºiþele florilor, înspre Ion, ca pe confetti.

Ion: Poem de dragoste (nevestei mele, Cristina)

Cristina: Îmi vine sã vomit!

Ion: Stãteam cu Cristina pe o bancã, într-un parc/ îmi plãcea sã-i ating fluturele tatuat pe creier…

Cristina: Îmi place pe creier… puteai sã zici ”o coasã”.

Ion: Lasã-mã sã citesc, femeie! Cã nu s-a terminat. „Ne sãrutam minute întregi, ne jucam cu buzele/ aveam ochii deschiºi, ne dãdeam zoom în pupile” Îþi place?

Cristina: Îmi place sã mã joc cu buzele, da! Cu buzele copiilor îmi place sã mã joc.

Ion: „doi copii jucau ºotron în apropierea noastrã / li se auzeau vocile pure pe fundalul…”

Cristina: Ah Ioane! Strigãtele pure… mai zi mai zi

Ion: „fundalul cascadei, ºi pãsãrile cântau melancolii / inventate de visele noastre suprapuse”

Cristina: Visul meu! Tu n-ai vise!

Ion: ”sã ºtii cã m-am cam sãturat de tine ai fãcut burtã / ºi cheleºti întrebã pe cine vrei / sã vezi cã nici dracu' nu ar sta cu tine”

Cristina: Asta þi-am dictat eu prin þeava de la calorifer azi…

Ion: „m-am înfuriat aºa de tare încât / am prins cei doi copii de picioare / ºi i-am dat cu capetele de o altã bancã / pânã li s-au turtit feþele, eram plin de sânge”

Cristina: Dar ce þi-or fi fãcut þie?

Ion: „le-am vãzut pãrinþii fugind spre mine / am scos drujba din geantã ºi m-am întors la ei.”

Cristina: Pãi ºi de ce omori tu copiii? Porcule! Aºa ai fãcut toatã viaþa… Nu mai flutura hârtia! Nu mai flutura hârtia, cã faci curent.

Cristina se duce la oalã ºi mai mestecã.

Ion: Numai fluturi… nu mai flutur, ºi nu þi-a plãcut? Vrei sã fii tu cu drujba? Dacã vrei, te pun pe tine cu drujba în mânã. Sã le sfârteci pãrinþii, aºa cum faci de obicei. Dacã vrei, îþi pun bombe în buzunare, sã-i strângi pe toþi în braþe ºi sã vã detonaþi. Da! ”apoi, un ochi al Cristinei ne privea sfidãtor din aer”. Da! Îþi place?

Cristina dã ture la canapea ºi gesticuleazã cu cuþitul în mânã.

Cristina: Or sã-þi scoatã un dinte! Or sã-þi scoatã cu penseta fire de pãr! Sã nu le zici nimic!

Nici mãcar o aluzie la mirosul nostru… Te vor bãga cu capul în veceu! vor trage apa… apa…O sã simþi bulele de aer trecându-þi prin pãr. Vei vedea pojghiþe de rahat plutind în cercuri. O sã spui Tatãl Nostru, n-o sã mai înþelegi nimic la televizor. Aºa mi-au fãcut ºi mie… (aºezându-se pe canapea lângã Ion)

Ion se ridicã ºi o trage de mânã brutal. Îi ia cuþitul din mânã ºi i-l pune la gât.  Din senin, începe melodia Nouvelle Vague - In a Manner of Speaking”. Aceºtia se calmeazã ºi ea se lasã pe mâinile lui, apoi urmeazã un fel de dans (ea danseazã mergând ca o lebãdã iar el dã din cap cu sticla de vin în mânã). Muzica se opreºte. Ion se aºazã pe canapea ºi mai ia o gurã din vin. Cristina rãmâne în spatele canapelei, având cuþitul în mânã, recuperat în timpul dansului.

Cristina: Nu m-ai mai atins demult… Cel mai mult îmi place când te împingi cu toatã greutatea în mine, ºi intri ca un tanc într-o mlaºtinã, aproape uscatã… Haide în beci!Sã mi-o tragi ca un câine printre rãmãºiþele copiilor.

Cristina se lasã peste Ion, din spatele canapelei… Cu mâna care o are liberã îl mângâie pe piept, apoi îl ia de pãr ºi ridã cuþitul deasupra capului lui Ion.

Cristina: Sã ne încurcãm mirosurile ca un accident nevinovat. Sã te eliberez de dracii de mi-i furi! Sã mã legi cu mâinile la spate ºi sã mã tragi de pãr în timp ce-mi bagi ochii de sticlã ai copiilor, în gurã. Nu cum ai fãcut ultima datã când ai gâfâit ca un porc pe scaunul din bucãtãrie. Ai mai ºi adormit.

Ion se întoarce brusc ºi o prinde de mâna în care avea cuþitul ºi o trage peste el în canapea. Apoi îi ia cuþitul ºi se întoarce peste ea ºi i-l trece pe faþã ca pe o panã.

Ion: Lebãda mea… eºti ca o… ca o… (cu cealaltã mânã, scoate poezia sã se inspire) ca o drujbã! (apoi îi ridicã niºte de fire de pãr)

Cristina scapã de sub Ion ºi cade de pe canapea. Stã întinsã pe spate ºi se trage înapoi.

Cristina: Luaþi mâinile de pe mine! Masonii au înghiþit oraºul, v-au spãlat creierele! Vã muºc vã muºc vã muºc ºi vã muºc! Ioaneeee! Zi-le sã plece Ioane! Au venit îngerii pãzitori sã mã violeze!

Ion (aruncând cuþitul în spatele canapelei ºi dând din palme ca dupã muºte): ªi tu! ªi tu! ªi tu! Na! Na! Na! Gata! I-am trimis înapoi! Acum nu te mai violeazã. Parcã miroase a tãmâie… Simþi?

Cristina se ridicã în fund ºi se uitã, ba spre tavan, ba spre Ion.

Cristina: Simt furnicãturi între picioare… au zburat printre picioarele mele ºi m-au atins cu aura. În urmãtoarea poezie o sã-i omorâm ºi cu stafiile lor, vom face sarmale. Sarmale cu fantome de îngeri. Au vrut sã mã violeze Ioane! Sã-mi ia mirosul de pe corp! Sã mã violeze energetic.

Ion: Cred cã ãºtia erau mai proºti, nu au vrut decât sã te atingã cu aura. Ca perverºii ãia de se lipesc de femei în tramvai.

Cristina: Tramvai… am visat un tramvai. Un tramvai de sticlã. Se fãcea cã dãdea din aripi, la noi la geam. Era un tramvai ca o râºniþã de cafea. Erau sute de copii care coborau prin lamele. Mai întâi erau traºi de picioare. Cu ultimele puteri un copil care semãna cu al nostru, a scris pe geam cu sânge… ”Cristina, vino ºi ajutã-ne”. ªi m-am dus… M-am dus ºi i-am împins cu piciorul… I-am împins cu piciorul ºi pe partea cealaltã a ieºit…

Între timp, Cristina se duce ºi ia cuþitul de jos. Apoi mai mestecã în oala de pe foc dupã care, se întoarce în spatele canapelei ºi stã lãsatã pe spãtar þinându-l pe Ion de gât. Are cuþitul în cealaltã mânã.

Cristina: A ieºit o frunzã. Mi-am pus-o în dreptul sexului. Apoi ai venit tu… Erai mai tânãr… Aveai în locul degetului arãtãtor un penis mare de cauciuc. Ai împins cu el frunza în mine ºi ai rãmas aºa. Apoi te-ai transformat într-un copil… Te-am alãptat cu lapte verde ºi îþi creºteau coarne. Mã muºcai de sân ºi bãgai degetul în mine din ce în ce mai tare. Am avut orgasm… apoi ai râgâit sufletele copiilor care trãgeau dupã ei un cireº. În loc de cireºe, erau organele tale. (trãgându-l de pãr ºi ridicând cuþitul deasupra lui)

Cristina încearcã sã-l loveascã cu cuþitul, dar acesta se ridicã în acelaºi timp ºi nimereºte canapeaua. Ion, fãrã sã simtã nimic,  se plimbã prin faþa canapelei gesticulând.

Ion: Eu te-am visat pe tine. Mergeai cu sacoºa în mânã, te duceai la aprozar. Se fãcea cã niºte copii…Se jucau pe marginea trotuarului. Erau niºte fetiþe mai exact, sãreau coarda. ªi dintr-o datã s-au pus pe râs. Când te-ai uitat la tine, nu mai aveai picioare. Te-ai enervat ºi ai scos un lasou de sârmã din plasã ºi l-ai aruncat înspre ele. Când ai tras… le-ai sfârtecat ºi sângele lor se fãcuse baltã pe tot terenul de baschet… Mi-am amintit, era un teren de baschet. Apoi ai cãzut, cã nu mai aveai picioare. ªi te-ai dus pe cioturi sã le iei rãmãºiþele sã le bagi în plasã. Eu ºtiam cã ai sã faci asta dinainte sã o faci. Simþeam eu… Aºa… ºi te-ai dus pe cioturi sã le aduni… Sã le bagi în plasã se le iei sã le laºi la noi în beci sã mai strângem miros… dar, dintr-o datã… Toate fetiþele moarte eram eu… Era capul meu la corpurile fetiþelor sfârtecate. ªi ridicau din cap. 
Adicã capetele mele se ridicau singure, cã din corpuri nu mai era aproape nimic. Ba se ridicau, ba se lãsau. ªi când se ridicau, mie, adicã lor, nu ºtiu… ne curgea sânge din gurã ºi balta de pe teren tot creºtea. Îþi ajunsese pânã la umeri ºi începuseºi sã cauþi dupã rãmãºiþe orbeºte.
Ca atunci când am fost la Rast dupã inundaþii ºi stãteam pe canalele alea pânã la brâu în nãmol ºi dãdeam cu mâna dupã peºte. Apoi m-am trezit ºi era deja nouã. Era sã nu mai ajung la serviciu.

Cristina: Tot eu þi-am fãcut ºi visul acesta. Dar stai liniºtit, încã te mai pãstrez sã te împingi în mine când dorm… Ca un porc slinos, cum îmi place mie…

Ion: Bine, bine… cum îþi place þie. Lebãda mea.

Îi sunã telefonul lui Ion ºi rãspunde. În timpul conversaþiei, Cristina se dã pe lângã el sã audã ºi ea dar Ion, se tot întoarce ºi nu reuºeºte.

Ion: Alo! Da, eu. Sã trãiþi! Nu, nu ne deranjaþi. Da, e ziua ei. Ar fi frumos din partea dumneavoastrã. Bineînþeles… vrem sã vorbim cu ei… cum sã nu vorbim, doar sunt copii noºtri.

Cristina (ºoptind): Zi-le sã nu mai facã gãlãgie în beci cã fac curent ºi se duce mirosul…

Ion (dând din cap ca sã-l lase în pace): Alo? Andreea? Da tatã… îi zic, îi zic… Îþi zice Andreea la mulþi ani.

Cristina (ºoptind): Zi-i sã nu mai facã gã-lã-gi-eee…

Ion: Cum e tatã acolo? Vã dã sã mâncaþi? Da… E cum o ºtii… E lângã mine aici… da… Luca ce face? Nu mai e cu voi? ªtiu cã nu poþi sã vorbeºti mult… Ia-o ºi pe ea… Fie-ta la telefon! Ia ºi vorbeºte…

Cristina: Pãi ce sã vorbesc eu cu ea? Zi-i sã nu mai facã gãlãgie în beci cã vin îngerii ºi ne violeazã.

Ion: Ia domnule ºi vorbeºte cu ea cã e fie-ta!

Cristina: Bine… dã-mi sã vorbesc cu ea… Alo? Mulþumesc… (apoi ascultã un moment fãrã sã zicã nimic ºi-i dã telefonul lui Ion înapoi)

Ion: Ce faci mã? De ce mi-l dai mie? Alo! Alo! aloooo… A închis! Ce þi-a zis? De ce a închis? Ce þi-a zis?

Cristina: Am vorbit cu ea… nu mai ºtiu ce a zis. I-am zis în gând sã primeascã demonii de la mine… Respira a piºat cu dorinþã de moarte… I-am mai zis sã nu mai facã gãlãgie în beci… cã vin noaptea îngerii…

Ion (nervos): Sã te violeze! Mãi femeie eºti nebunã? Ce întrebare… Era fie-ta! A vãzut cã nu vorbeºti ºi a închis.ªtii cã nu poate sã sune de acolo ºi nici noi nu putem sã-i vedem. Mã înnebuneºti!

Cristina: Lasã cã le simþim mirosul din beci. Câteodatã îi aud… se joacã aºa de frumos… Câteodatã îmi vorbesc toatã noaptea în astral.

Ion: Mai bine ia-þi pastila ºi du-te în cavoul tãu… vin ºi eu.

Cristina: Când vii… sã te împingi cu toatã greutatea în mine, sã intri ca un tanc într-o mlaºtinã… o mlaºtinã… în clocot. Sã nu laºi curentul sã intre, ne va mânca…

Ion: Tot curentul, da da… mai degrabã o sã intru pe avarii, la ora asta nu-mi merge frâna de mânã.

Cristina dã la o parte oala de pe foc ºi  pãrãseºte scena. Se duce la culcare.

Ion (strigând dupã ea): Noapte bunã! Drujba mea… îîî, lebãda mea… sã-þi iei pastila.

Ion rãmâne singur în sufragerie, se aºazã pe canapea. Ia ultima înghiþiturã de vin, apoi aruncã sticla. Se clatinã pe canapea cu capul în jos, aproape adormind. În difuzoare se va auzi: ”Cercuri ºi balonaºe curgeau între douã vise”

Ion:  În noaptea asta, nu va dormi nimeni. Vom dezlipi ceºtile de pe tavan. Vom face baloane ºi cartonaºe. Mie îmi place sã ascult avioanele… survolând noaptea. Nucul din faþa blocului e obosit…Nu se mai fereºte de morþii paraºutaþi la intervale scurte. S-a obiºnuit cu ei, îi lasã sã i se prelingã printre crengi. La picioarele lui, nucile plutesc într-o zeamã roºie-verzuie, sau albastrã, dracu mai ºtie... Odatã, un cadavru a stat douã zile agãþat într-o creangã. Maþele îi atârnau din gurã,(Ion deschide gura mare) înfãºurate pe creanga de mai jos.  Pisicile de la containere au ros la ele toatã ziua. Când bãtrânul nuc i-a dat drumul, s-a auzit ca ºi cum un pepene copt ar fi cãzut de pe casã. Bang! M-am uitat ca sã-mi notez, pisicile se împerecheau, gemeau de parcã îl jeleau pe decedat.

Ion se enerveazã ºi se ridicã de canapea, ducându-se glonþ spre un spectator.

Ion: Femeile îþi vor mânca toþi banii! Te vor umili! Îþi vor soarbe identitatea! Nu îþi mai rãmâne decât sã tânjeºti la femeia altuia… Te vei masturba compulsiv. Vei agãþa femei bete… Veþi vomita împreunã prin unghere întunecate! Bãrbaþii lor îþi vor scoate dinþii ºi vei ajunge prin canale. Nu vei mai ºti când e zi. Nu vei mai simþi când te piºi. Monºtrii... glumeam. Ai avea sã-mi împrumuþi ºi mie o sutã de lei? Sã mai luãm ºi noi ceva de bãut, ce pana mea… cã doar e ziua Cristinei. O sutã de miros.

Ion revine pe scenã. Se aºazã. Îi cade capul ºi iar aþipeºte pentru câteva momente. Tresare ºi ridicã degetul recitând o poezie.

Ion: „Fumam douã pachete pe zi / pe sticlele de bere lãsam amprente/ erau ca niºte pietricele ovale de râu/ m-au învãþat sã îmi aprind þigara / numai când mã stresez / fumez trei pachete pe zi ºi aº mai fuma/ înainte de lãsarea serii strâng între dinþi / un tub de mentosane / scuip ambalajul plin de bale.”
M-am apucat de poezie… cu poezia nu fac niciun ban. Service-ul auto unde lucrez nu prea merge bine. Nu vine nici dracu. O sã dãm faliment. Mai scriu acolo poezii cã n-am ce face. Aveam doi copii. De când s-a îmbolnãvit nevastã-mea… ni i-au luat… protecþia copilului ni i-au luat. De când s-a îmbolnãvit… Nu mai face nimic în casã… trebuie sã þin geamurile închise. Zice cã iese mirosul de la copii… ªi doar pe acesta îl mai avem. Lumina… ne-a venit patru milioane ºi a apucat sã vadã factura. Cicã dacã intrã lumina, ne ia tot mirosul agonisit. M-am învãþat sã vorbesc pe limba ei… Doar pe ea o mai am… sãraca… s-a îmbolnãvit de când au privatizat fabrica, ºi a fost disponibilizatã. Uite aºa! S-a trezit pe-o ureche. La început am vrut s-o las la un sanatoriu, dar e mai bine sã stea aici. În lumea pe care i-am creat-o prin poezii ºi bileþele, pare fericitã… I-au dat ãºtia o pensie de rahat ªi când mergem la comisie, ne suspecteazã ºi pentru aia… Pare normalã când iese din casã. Zice cã toatã povestea asta în care trãim, este secretul nostru. Seara se uitã pe dupã perdele.Sã nu vinã comuniºtii sã ne ia mirosul care ne-a mai rãmas. Acum patru ani a murit ºi taicã-sãu. Doar pe el îl mai avea din familie. S-a boit cu rimel negru pe toatã faþa, ca goticii ãia. I-a pus pãpuºa în coºciug ºi l-a scuipat în ochi. I-a zis: ”ia-o mã tu, cã ºi aºa dormeai cu ea, pe mine nu mã mai iubeai”. Se uitau oamenii ãia la ea… mai sã o îngroape în schimbul lui taicã-sãu. O babã zicea… cã l-am îngropat la þarã.. Striga… ”bãga-þii un lemn în inimããã” ºi jelea de mama focului cu ”Mãrineee, Mãrineee intraºi în fie-ta Mãrineee Mãrineee, ce fãcuºi Mãrinee”. Au dat-o cu apã sfinþitã… fãcea ºi asta, de ziceai cã o exorcizaserã. Abia am luat-o de acolo. A trebuit s-o internez o sãptãmânã la Podari. Am scris un volum de poezie atunci… mã duceam zilnic la ea. Era sã mã interneze ºi pe mine, o asistentã m-a auzit vorbind cu ea ”pe limba noastrã”.  Cu poezia… în þara asta nu merge de loc. Nu le citeºte nici dracu. Tot poeþii ãºtia le citesc. Majoritatea s-au fãcut ºi critici literari. De-þi bagã câte una… e concurenþã mare. Mai mulþi poeþi decât cititori. Nu mi-am mai vãzut copiii de aproape un an… pur ºi simplu nu am cu ce sã mã duc la ei. Nu vã uitaþi cã beau! Vinul îl iau gratis. Mai vine patroana de la super market pe la noi. Îmi aduce câte o sticlã de vin… îi mai dau cu ulei pe la motor, mai arunc câte un ochi… Am un vãr în Spania… Pe Gicã… ne mai trimite haine de acolo, le ia ºi el de la crucea aia a lor… Crucea… aºa! Crucea roºie futu-le crucea mamii lor! Dacã nu era nevastã-mea cum e…Eram de mult acolo… munceam un an, apoi îmi deschideam service-ul meu auto, pe cont propriu. Frate-meu a zis sã mã duc, cã are el grijã de Cristina. útia o bagã la Podari! Nu ar rezista acolo. I-ar face injecþii ºi ar sta ca o legumã, nici nu s-ar mai da jos din pat sã închidã geamurile pentru mirossss… Ce faaa-ci?

Cristina vine din dormitor somnambulã, prin spatele lui Ion, cu o eºarfã în mânã. Discursul îi este întrerupt de ea, care îl ºtranguleazã cu eºarfa. Ion se zbate pânã la ultima suflare, dar nu reuºeºte sã-i scape Cristinei ºi moare. Cade lângã canapea. Cristina extenuatã,  se întinde pe canapea ºi adoarme. Dupã un timp se trezeºte. 

Cristina: Am avut un vis ciudat… Se fãcea cã stãteam chircitã într-un colþ. Nimeni nu putea veni din spate, focalizam parterul urgenþelor. Ieºeau ºi intrau… se deghizau ºi reveneau… mã înecam aveau impresia cã leºin. Scenariul de la parterul spitalului mã þinea treazã… Improvizau. Aduceau persoane cu care avusesem contact din întâmplare. Le fãceam un semn scurt… din cap… cã nu sunt ei apoi îi luau. Îi bãgau câte trei în salon ºi-i scoteau bandajaþi… credeam cã îi bãteau, le dãdeau ceva sã-i sedeze. Sau le dãdeau în primire pe tãrgi rude muribunde, cineva mã observa din alt colþ ºi-ºi nota reacþiile mele. „E oacheºã în obraji uite-o cum trece ºi uite-o cum vine” … am vrut sã plec de acolo. Dar un brancardier s-a pus în dreptul ieºirii… Mi-a fãcut cu ochiul ºi a început sã fluiere insinuant. Brusc au plecat toþi… Andreea mã þinea de mânã… ea nu ar fi avut cum sã observe scenariul. Nici mãcar nu-ºi dãdea seama cine era de la serviciile secrete… ce-i drept, erau foarte bine deghizaþi în doctori. O infirmierã se scãrpinase pe ºold ºi-am putut vedea tocul pistolului… Luminile s-au stins… doar o luminã oarbã venea dinspre recepþie. Îi aduseserã pe cei mai tari dintre cei mai tari. Înþeleseserã cã nu era simplu cu mine… aveau la fel ca ºi mine simþul mirosului dezvoltat. Vorbeau în parabole, ne înþelegeam din priviri… Aveau expresii de neclintit erau un fel de monºtri. Când Andreea nu era atentã, unul mi-a fãcut semn sã numãr afiºele de pe pereþi. Din doi în doi apoi sã revin din trei în trei. Mesajul era cât se putea de clar. ”Dacã nu cedezi te bãgãm la gripa aviarã.” Acela era singurul loc unde mã puteau þine în carantinã. De unde probabil… Nu m-aº mai fi întors. M-am oprit sã mã gândesc. Credeau cã refuzasem propunerea. Au trecut la ultimul scenariu. Uºile s-au deschis au dat drumul la ”Besame mucho” cu Cesaria Evora. Mesajul era ca s-o sãrut pe frunte pentru ultima datã. Un alt agent împingea un cãrucior cu un bebe de jucãrie. Identic Luca.
Era ultimatumul… ori familie ori gripa aviarã. Cu  ”Besame mucho” ºi compania am înþeles aluzia ºi m-am înfuriat. În timp ce Andreea s-a dus la baie, am plecat la recepþie ºi l-am rugat sã caute douã pastile puse deoparte pentru mine. I-am zis cã o vreau doar pe cea roºie ºi sã punã Nancy Sinatra cu ”Bang, bang”. Declaraþia mea era în melodie, au înþeles. Când Andreea a revenit, ne-au chemat în cabinet. Mi-au dat pastila roºie ºi-am plecat acasã. Ea adormise lângã mine în beci. Telefonul cãruia îi scosesem bateria, a început sã sune, era numãrul securitãþii. Un tip m-a rugat sã mã întind la loc ºi sã adorm… pentru cã acum suntem în siguranþã. S-a calmat ºi mirosul…

Apoi se întoarce cãtre Ion nervoasã. Îl împinge cu piciorul încercând sã-l trezeascã.

Cristina: Ce faci mã aici? Iar ai adormit pe jos? Beþiv nenorocit! Cum poþi sã  stai mã în mirosul ãsta? Tu ºtii la ce orã te trezeºti mâine? Sincer, eu cu tine nu mai pot… uitã-te la tine în ce hal arãþi. Sã deschid geamurile astea, nu pot sã stau aºa! Stai toatã ziua ºi bei! Stai toatã ziua ºi scrii poezii macabre. De-aia nu ai avut nicio recenzie pânã acum! Ioane trezeºte-te! Nenorocitule! Mã! Te faci cã nu auzi? Scrie toate bazaconiile alea sadice… Stããã toatã ziua pe facebook sã vadã cine-i mai dã like-uri. Aºa se face poezia? Oricum nu citeºte niciodatã nimic… ca sã scrii bine trebuie sã citeºti, sã ai o culturã ºi tu… Ioane trezeºte-te nu auzi? Arunc apã pe tine dacã te faci cã nu auzi! Stai cã vezi tu acum…

Cristina vede cã nu se trezeºte ºi aruncã apã pe el. Ion nu schiþeazã niciun gest. Îi ascultã inima ºi îºi dã seama cã e mort. Intrã în panicã ºi încearcã sã-l resuscite, sã-i facã respiraþie gurã la gurã, îi dã palme. Cristina începe sã plângã disperatã.

Cristina: Ioane mã auzi? Unu doi, unu doi trei! Ioaneeee! Trezeºte-te iubitul meu… Sã chem salvarea. Ioane trezeºte-te! Ce mã fac eu fãrã tine? Unu doi trei, unu doi trei, unu doi trei. Ioaneeee! Trezeºte-te Ioane! Fi-iar bãutura dracului! Ia-m zis sã nu mai bea… De ce bei Ioane? De ce bei mã?

Cristina fuge la cuier sã-ºi ia mobilul din geantã sã sune la salvare.

Cristina: Alo? Bunã seara, bãrbatul meu nu mai miºcã, nu mai are puls. Nu ºtiu ce are! M-am trezit ºi era întins pe jos. Am încercat resuscit dar nu miºcã. Nu are probleme cu inima, nu. Are treizeci de ani doamnã! Ce conteazã câþi ani are? Veniþi domnule odatã cã-mi moare bãrbatul! Treizeci de ani, v-am mai zis! Popescu Ion! Da! Auzi cucoanã… îþi baþi joc de mine? Trimite femeie odatã pe cineva! Eºti proastã? Strada Lebedelor, da! La numãrul patruzeci ºi doi. Veniþi mai repede! Vã implor…

Cristina îi mai ia pulsul lui Ion ºi încearcã sã-l ridice pe canapea. Se luptã cu el ceva timp, dar nu reuºeºte ºi cade extenuatã lângã Ion. Apoi se ridicã ºi se aºazã peste el, pipãindu-l.

Cristina: Ai vrut sã mã violezi… porcule. Ai triºat! Ai miºcat din degetele astea cu care scrii poeziile de la mine. Ai miºcat din degete în timp ce þi-am pus eºarfã la gât. O sã te fac bucãþele mici mici ºi o sã te pun în beci.  Te bag în beci ºi te fac bucãþele. (râzând) Sã stai cu copiii acolo sã faceþi miros. Acum eºti demonul meu. Vei intra ca un tanc în mine. Ce frumos eºti când nu zici nimic...Atinge-mã Ioane… nu fii timid… scumpul meu…

Cineva bate la uºã. Erau o echipã a salvãrii. Un doctor ºi doi brancardieri cu o targã. Cristina îl trage pe Ion de picioare ºi-l ascunde dupã canapea. Echipajul ambulanþei bate insistent la uºã.

Doctorul: Deschideþi uºa! Ambulanþa! E cineva acolo? Dacã nu deschide, spargem… Nu rãspunde nimeni… Deschideþi! Ambulanþa! Bãieþi, spargem uºa!

Cristina reuºeºte sã ascundã cadavrul, ºi deschide uºa.

Doctorul: Ce faceþi doamnã? De ce nu deschideþi? Sã vã spargem uºa nu alta… Unde este bãrbatul dumneavoastrã? Intraþi cu targa bãieþi.

Cristina: Bãrbatul meu este un demon, furã energii din mine.

Doctorul: Bine, bine. Dar unde este?

Cristina: Este pe calea lactee, sã-mi ia flori. Dacã vreþi vã citesc o poezie macabrã de-a lui. Eu i le dictez în astral.

Doctorul: Doamnã… mai avem ºi alte urgenþe, aveþi un bãrbat bolnav sau nu aveþi?

Cristina: Este bolnav de când s-a nãscut. S-a nãscut bolnav. Închideþi uºa sã nu iasã mirosul.

Doctorul: Bãieþi, trebuie s-o luãm! Aveþi nevoie de îngrijiri doamnã!

Brancardierii o apucã de braþe ºi o târãsc afarã spre ambulanþã. Ea se smuceºte ºi þipã.

Cristina: Vã muºc! Vã muºc! Vã muºc! Vã muºc! Vã muºc! Nu lãsaþi curentul sã intre!

Doctorul: Þineþi-o bine! E înspre binele dumneavoastrã doamnã!

Comentarii cititori
sus

Radu Marini 

 

La scara mea  (VII)

    

La noi pe scarã toatã lumea respectã. Omu’, vecinu’, animalu’. De la ãl mic, pânã la ãl mai mare. Sunt vecini buni. ªi animale rele. Sau invers. Sau...nu ºtiu.  Admirabili, cumsecade, sus-puºi. Cocoþaþi fiecare pe unde au putut. Pe apartamente, pe etaje, pe familii, pe capul meu. Se ajutã între ei. Cei care au, ajutã pe cei care bineînþeles n-au!!! Cu mãrinimie, cu o cafea, cu o pâine, cu o înjurãturã. Fiindcã au: milã, bunãvoinþã ºi înjurãturi la ei. Mereu puºi pe fapte bune, memorabile ºi bârfitoare. Darnici oameni, vecini cumsecade, specimene cu suflet! Ajutã pe cei ce n-au: asiguratã pâinea ºi cafeaua cea de toate zilele. Sau o minimã înjurãturã, care sã le aducã aminte de mamele lor. Emoþionante gesturi. ªi uluitoare, jenante ºi necizelate trivialitãþi. La grãmadã. Pe etaje. Dupã vorbã, dupã port, dupã etajul de culturã.

 

Sun!?

  

De ceva vreme, de ceva timp, de ceva ºi nu de altceva soroc, nea Cãprior Miºu de la etajul 3 îºi face mea culpa, sau mea pulpa. Nu ºtiu ce îºi tot face, cãci cu nimeni nu se mai înþelege. Absolut cu nimeni. Neînþelegerile au survenit de când s-a instalat la etajul 4 noua noastrã vecinicã, Turcitu Mariana, pe fizicu-i tânãr. Apt de lupte ºi rãzboaie declanºate din te miri ce pasiuni.

Nea Miºu îºi tot face procese de intenþie cu sau fãrã direcþie. Spre consumul lui nervos sau nevrotic. Cum îi place nevesti-si sã se dea sculã cã le are cu anatomia, ºi cu el. Poate cu el da. Cu anatomia pa. Se au poate la cuþite. Asta e. De-o viaþã. Grea. Alãturi de ea. Ca sã-i tot reproºeze, starea sa de disconfort. Fiindcã Mari a devenit pentru el o obsesie, chit cã mai are una, cu forme bazate ºi în forma ei legalã. Depãºind de mult timp graniþele ºi formele unei fete, devenitã pe nepusã masã o femeie. Cu forme legale. Agravante. Pentru majoritatea cunoscuþilor ºi pentru necunoscuþi numitã prin uniunea celor douã buletine de identitate, soþie. Soþia lui nea Miºu. Adicã doamna Piºu. Aceastã calitate fiind dobânditã acum mai bine de un sfert de veac. La primãrie, cã la bisericã n-a vrut sã aparã, nici picat cu cearã. De fricã. Sã nu-ºi piardã funcþia politicã. Aia de casier la strânsul cotizaþiei de partid. Cã avea de câºtigat. Era ca un troc. Firesc. Sã-i fie bine. Pentru el ºi familie, cã avea 3 copii mici, de crescut. Aºa cã a renunþat la sfintele blagosloviri ale pãrintelui fãrã nume. Merita. Cãci neonorându-l cu prezenþa, n-au avut ocazia sã se recomande. Miºu, recte popa…pauzã. Nu-l chema aºa, dar a fost o pauzã de comunicare neactualizatã nici azi. Aºa cã neonorîndul cu prezenþa a avut ocazia sã-ºi þinã casa, familia ºi serviciul, baºca funcþia politicã. N-a pierdut-o. Nici pe ea, dar nici pe tanti Suzana sau Barosana, aºa cum îi ziceam noi când eram copii. La soþia dânsului.

ªi acum tot aºa îi zicem. Cã e mai barosanã ºi mai babanã decât în copilãria mea. ªi Nea Miºu ºi patul lor comun ºtiu acest adevãr…ºi gem. Dar geamãtul e cronic. Aºa cã e loc ºi de un altul mai nou. Poate mai tânãr. Cu altã þintã ºi relevanþã pentru nea Piºu. Cãci el ºi geamãtul sãu sunt într-o comuniune. Iar geamãtul sãu iese la atac, în faþã. Dar cu faþã nouã. Mai mult dupã micuþa ºi cocheta noastrã vecinicã, a micã. Care-l tot consumã, îl macinã, îl zdrobeºte, îl salutã condescendent. Atunci când vine de la treabã. El se proþãpeºte pe picioarelei pãroase cu uºa întredeschisã ºi cu o banalã scobitoare între dinþi prefãcându-se ba cã meºtereºte la sonerie, ba la clanþa masivei sale uºi, ba cã nu mai ºtiu la ce. Sigur la silueta noii noastre manechin, la care ochii sãi umezi saliveazã ca boul. Ca boul de nea Piºu. Rimând cu Miºu. Cel ce n-are stare, n-are sare, n-are nimic de declarat. Doar ochii îl dau de gol. Fiind plin de dorinþe. Consumându-l ca o frunzã-n vânt.

Dimineaþa în gând, dupã-amiza-n suflet, iar seara-n reluare. Doar pentru el. Chinuindu-l mai abitir ca pe un hoþ de cai. Nea Miºu-Piºu, nu e hoþ de cai, ci de sentimente anacronice pentru vârsta lui ºi pentru statutul sãu. De om însurat. Chiar prea însurat. Realitatea fiind bãtutã mãr de cãtre istorie. Iar acum ºi istoria îl consumã, îl macinã, îl dã peste cap. Iar nea Piºu chiar dacã vrea nu prea mai poate peste cap. E vârsta, e fizicul, e tanti Barosana de vinã?! Nu, nu a fost antrenat pentru un aºa circ. Adicã pentru marea lui pasiune. Sã se dea peste cap. Ei, ºi cu toate acestea el ºi neantrenat se dã. Se dã la vecinicã. Cu gânduri, cu sentimente, cu experienþa sa care-i mai valoroasã decât mustrãrile de conºtinþã.

Ce mustrãri dom’le, de unde aºa ceva? Dar totuºi ele chiar existã. Nu s-ar crede ºi totuºi, el are ºi o ofertã promoþionalã dobânditã din fragedã pruncie. Realitatea-l demascã însã, ca pe un nehotãrât. Sã fie balanþa care atârnã greu în favoarea soþiei? Da, ea oricum ar fi, atârnã cam greu. Se ºtie, se vede, se amãgeºte ºi ea. Cu greutãþile balanþei. Dar în niciun caz în cea a lui nea Miºu. Nu se pune. De jenã, de râsul opiniei publice, de divergenþe de opinii. În schimb el de mult a renunþat la mãsuri ºi greutãþi. S-a pensionat, se ºtie, de la Aparate de Mãsurã ºi Control. Aºa cã, nesiguranþa sa e explicabilã. ªi perfect motivatã. De ochii lumii, bineînþeles. Iatã de ce stã în cumpãnã. Spre îngrijorarea vechii ºi uzatei sale soþii. Care dã din colþ în colþ. Perspectiva o omoarã. A singurãtãþii desigur.

Pentru cã nea Miºu are alte prioritãþi pe agenda sa de lucru. Privatã. Se învârte ca titirezul pentru cã nu ºtie ce sã facã sã-ºi umple timpul liber dobândit pe nepusã masã. În urma pensionãrii la limitã de vârstã. Aºa cã se consumã, se bãlãcãreºte singur, se împinge-n pãcat.Ia auzi ce intenþii îl macinã pe tânãrul nostrupensionar!

Sã sun, sau sã nu sun? Dar dacã sun, ce sã spun?! Sã spun cã am sunat cã, am vãzut cã se poate suna. Sau cã am avut la ce sã sun? ªi m-am gândit cã ar fi bine sã sun, sã sun, sã sun. Sunã ca dracu’. Mult mai bine ar fi, a nu suna.

Aºa, nu sunã deloc.

ªi atunci eu, ce sã fac??? Sã sun, sau sã nu sun? Fie ce-o fi, eu sun! Îmi fac curaj ºi sun. Iau una micã, ºi sun. Nu, nu iau una micã. Cã e prea micã. Dar nici mare, cã mã îmbãt. Cã eu nu þin la bãuturã, bani la bancã ºi muºchii la mine. Având pretext sã-mi spunã acuzativ, sugestiv, ºi vomitiv: M-ai sunat cã eºti beat, ºi þi se fãcu de una micã! Are dreptate! Nu pot sã sun dacã are dreptate. Sã sun atunci când n-are dreptate?!Sunt bulversat, pensionar, ud.Ce sã fac? Sã stau sã aºtept. Deci, sã nu mai sun? Dar vreau s-o aud. Vreau! Sã pot sã-i ascult ºi timbrul vocal. Care chiar dacã-i doar vocal are lipici.   Normal, dacã-i lipicoasã. Era anormal, la cât se miºcã de natural.

 Mamã, mamã m-a îmbolnãvit, ce se mai miºcã. ªi iar se miºcã. Cã mã miºcã de tot. De piatrã sã fii ºi tot te miºcã. Cu trupu-i de felinuþã, se fâþâie armonios. Când în sus ºi când în jos. Pe scãri fuga-fuguþa. Cã o cheama Mãriuþa. Vorba vine. Pentru cã de chemat o cheamã doar inima mea.

 Mamã ce periculoasã e! Ah, ah, ah! E firesc dacã e tânãrã, are tot dreptul sã se miºte natural. Dacã nu acum când e tânãrã, frumoasã ºi bunã, bunã, atunci când?! Adicã sã îmbolnãveascã lumea?! Pe noi, pe toþi bãrbaþii. Cã noi ne tot uitãm ca fomiºti dupã alde ele. Chiar dacã avem acasã câte-o ancorã zdravãnã, pe post de remorcã, sau cine ºtie pe ce post o mai fi?!

Sigur, sigur pe post de supraveghetor. Urmãrindu-ne toate miºcãrile, rotãrile ºi pensiile. Totul sã fie controlat ºi încorsetat. Nimic sã nu se piardã, nimic sã nu se transforme în detrimentul lor. Spre creºterea adrenalinei noastre. Dar tot ce e frumos, e frumos! Toþi ºtim asta, cã doar de mici învãþãm asta.

De aceea, ne plac de cele mici. Doar ochii vãd, inima cere. Iar conºtiinþa nu ºi nu. N-ar fi corect. Sunt în dilemã, sunt la etajul 3, sunt în papuci. Iar ea îmi miºcã sufletul. Îmi pune sângele în miºcare. Mã înnebuneºte, mã aduce la disperare.

Fie ce-o fi! Chiar ce-o fi? Îmi iau inima-n dinþi, în cei din protezã ºi o sun. ªtiu, îi fac o serenadã. Dar cu vocea mea, o dau în barã. Mai nimerit ar fi o ciorbã (cum m-a învãþat nevastã-mea). Dar cred cã þine regim. Cred cã-i fac mai bine o declaraþie. Ce-o sã se întâmple… Dacã nu mi s-a întâmplat nimic în tinereþe, nu cred cã acum la bãtrâneþe mi s-ar mai putea întâmpla. Cine ºtie? Poate doar un infarct. Sã fie primit! Eu încerc. Încercarea moarte n-are. Hai, sã vãd!

Ce drag îmi e. Nu cã mor! Ci cã am voinþã, curaj ºi 20 de lei pentru pâine. Oare ea de care pâine mãnâncã? Feliatã, sau ne. Ce curiozitate am! ªi totuºi, parcã nu-mi vine s-o sun aºa. Pe nepusã masã… fãrã pic de pâine. Fiindcã eu…

Mi-e greu, mi-e jenã, mi-e greaþã. Oi fi gravid? Dupã ea. Crecã. Cã n-am ºi eu tupeu. Jur cã am avut ºi aºa ceva. Parcã cândva, parcã. Cred cã l-am uitat pe undeva, cã am început sã uit. Ah, ah, ah! Sã-i spun aºa direct, în faþã.

Sã se mai potoleascã dracu o datã, cu fâþâitu’, cã ne înnebuneºte, cã noi, suntem oameni în vârstã, bãtrâni, sensibili, bolnavi, stresaþi de alde ca ele. Care ne tot îmbolnãvesc. Mai ales cu ochii ei. Cã ce ochi are! Doi. ªi numai putem suporta la nesfârºit orice, ºi nici oricum.

În numele bunului simþ, al liniºtii, ºi al colectivitãþii. Ar fi cazul, ar fi timpul, ar fi rãu sã se mai potoleascã. Sã nu ne mai bage hodoronc-tronc, în boalã. Cã aºa vor muºchi ei. Mamã ºi ce muºchi are! Mai ales cei pectorali. Sunt boalã curatã. Sã mai îndrãzneºti sã-i zici ceva!

De lemn sã fii, ºi parcã tot îþi vine sã-i zici totuºi vreo douã, trei. Cã d’aia vreau la ea. Sã sun. Sã-i zic… Aºa scurt din vârful buzelor. De of ºi de aoleo. Mamã, mamã ce nesimþire, ce neobrãzare pe lumea de astãzi.

Cresc aºa parcã în dorul lelii, fãrã limitã, fãrã nimic. Sau mai nimic pe ele. Acum în tranziþie. E greu ºi de ele, dacã n-au o sursã sã le întreþinã, sã le sponsorizeze. Sã le protejeze, sã le spunã cum e cu fãcutul, sau cu nefãcutul. Toate astea ar trebui sã sun ºi sã-i le spun. Dar dacã mi-se taie picioarele ºi mi-se pune iar nodul în gât?! Aºa cum, deseori mi s-a întâmplat sã numai pot sã articulez niciun sunet, ori de câte ori o zãresc.

Nu, numai pot sã stau de lemn Tãnase. Îmi fac curaj ºi sun. Hai, curaj Miºu-Piºu, viaþa ta nu a trecut fãrã folos. Ai pentru ce trãi. Pãi se poate aºa ceva! Toatã ziua sã asist la propriul meu dezastru, ºi sã nu iau nicio mãsurã?! Doar sunt ºef. De scarã. Dãrâmã blocul pe noi. Asta e în stare sã facã. Cu picioarele-i lungi, parcã pânã-n gât.

Aleargã, sare, tropoteºte ºi somnul, ºi liniºtea ne-o terfeleºte. Pãi pânã când, sã acceptãm noi, vecinii, toate acestea? Cicã se antreneazã, face fitness. Sã aibã un corp frumos. Mens sana in corpore sano. Mititica! Aºa-i trebuie, sã se înveþe minte…      

Comentarii cititori
sus

Dan Nãstasie

 

Perle la Limba Românã

 

Am intrat la examenul oral de limba românã, la bacalaureat, destul de nervos ºi timorat. ªtiam cã profesorul meu de Limba Românã, care era supãrat pe mine, va fi în comisie. Învãþasem, ºi în general aveam note bune, dar ceea ce se întâmplase în ultimul trimestru al clasei a 12-a mã îngrijora serios. În plus, la proba de scris, luasem doar nota ºapte, un eºec în comparaþie cu notele mele obiºnuite la acea materie. Nu mai luasem un ºapte de la începutul clasei a opta.

Am intrat în sala de examinare la ora 12 fãrã 3 minute, dupã o aºteptare chinuitoare, în picioare, pe coridorul care mirosea ciudat, ºi a vopsea proaspãtã ºi a igrasie. În faþa comisiei mã simþeam descoperit, transparent, ca la o radiografie, de parcã uniforma scorþoasã ºi asprã devenise de sticlã. Deºi conºtient de prezenþa mea, domnul Voicu, profesorul meu de limba românã, m-a ignorat complet, prefãcându-se cã ia notiþe, concentrat, ceea ce m-a intimidat ºi mai mult. ªtiam cã indiferenþa lui era teatralã ºi era o continuare a atitudinii din clasã din cea mai mare parte a ultimului trimestru.

Câþiva ani buni de liceu fusesem unul dintre elevii lui favoriþi, dupã ce totul a început cu teza de pe trimestrul doi din clasa a 8-a. Pe lângã obiºnuita ºi banala analizã literarã a unui text, la tezã, profesorul ne-a propus ca subiect alternativ, la alegere, descrierea literarã a domnitorului ºi cãrturarului Dimitrie Cantemir, care a avut un rol important în promovarea scrisului în limba românã, la sfârºitul evului mediu. Am fost unul dintre cei trei elevi care au încercat subiectul la alegere, o invitaþie la originalitate ºi distanþare de litera manualului, dar totodata un risc serios din cauza necunoscutului.

L-am descris pe domnitorul moldovean ca pe un om copleºit de griji, obosit ºi îmbãtrânit prematur, aºteptând cu stoicism ºi fãrã prea mare speranþã, o audienþã, în anticamera þarului rus. Era o metaforã a echilibristicii diplomatice de care cred cã era nevoie în relaþia minusculei Moldove ºi a marelui Urs. Textul reflecta propria mea anxietate ºi emoþie. Entuziasmat, domnul  Voicu m-a pus sã-mi citesc teza clasei care m-a rãsplãtit generos cu aplauze. Proza scurtã sugera efort, frustrare ºi era departe de orice text convenþional.  Dupa acea tezã am devenit elevul special care putea avea o opinie complet diferitã faþã de normã. Profesorul de  Limba Romana stimula dialogul ºi încuraja originalitatea, ºi dacã la acea vreme nu înþelegeam cât de norocoºi suntem cu un asemenea profesor, acum îi sunt profund recunoscãtor.

Pânã la bacalaureat, însã, situaþia se schimbase dramatic ºi mã aºteptam ca simpatia precedentã sã se transforme în rãzbunare. Liniºtea dinaintea furtunii mã îngrijora serios pentru cã în ultimul trimestru al clasei a 12-a domnul Voicu refuzase sã mai discute cu Liviu sau cu mine, dupa ce gãsise infamul caiet de notiþe. Cãldura îngheþase în mod abrupt, fiind înlocuitã de o rãcealã calculatã. Fãrã sã ne arate o ostilitate clarã, profesorul ne ignora în mod sistematic, atât pe Liviu cât ºi pe mine. N-aº putea spune exact cât era o torturã psihologicã premeditatã ºi cât reacþia ciobanului care s-a supãrat pe sat, dar chiar ºi când ridicam mâna ca sã rãspundem, privirea îngheþatã a domnului Voicu aluneca asemenea unei umbre peste chipurile nostre oprindu-se pe elevul de alãturi sau cel din spate.  

Preºedintele comisiei, domnul Popescu Gufiþã Vicenþiu, era un profesor universitar de la facultatea de studii economice, pentru care bacalaureatul pãrea o fericitã diversiune de la rutina zilnicã. Tunsura lui mi s-a pãrut interesantã. Era unul dintre acei bãrbaþi care încearcã sã-ºi mascheze începutul de chelie acoperindu-o cu ºuviþe lãsate sã creascã exagerat ºi plasate într-o poziþie forþatã. M-a invitat sã trag un subiect al cãrui numãr l-a notat cu meticulozitate, scoþând limba în colþul gurii din cauza plãcerii de a scrie caligrafic. Înainte de a-mi înapoia biletul, mi-a citit subiectul cu un ton încurajator:
-Analiza literarã a Scrisorii a III-a, de Mihai Eminescu. Mi s-a pãrut chiar cã mi-a fãcut cu ochiul într-un neaºteptat gest de complicitate. Era bine dispus ºi amabil.

Scrisoarea a III-a era poezia pe care o studiasem în clasa a 4-a în clasa a 8-a ºi a 12-a, poate cea mai comentatã ºi studiatã poezie din viaþa de elev. Subiectul pãrea uºor dar ideea în sine mi s-a pãrut mai mult ca invitaþia într-o ambuscadã. Mi se pãrea un subiect arhicunoscut despre care s-a spus tot ce se putea spune de câteva ori, nelasând nicio idee nefolositã sau piatra neîntoarsã. Pentru mine era o problemã, prentru cã îmi plãcea originalitatea în care excelam ºi nu reproducerea unor banalitãþi. M-am aºezat în bancã ºi am privit hârtia gãlbuie a ciornei pe care trebuia sã-mi schiþez un plan al analizei literare dar gândurile mele zburdau necontrolate.

Pentru noi, mai ales bãieþii, adolescenþi necopþi, crezând încã într-o imagine mai degrabã romanticã a societãþii peste care se suprapunea influenþa mai mult esteticã decât filozoficã a miºcãrii hippy, modelul profesorului ideal era unul romantic, un personaj neatractiv la prima vedere, care însã te cucereºte prin calitãþile lui. Mic de staturã, cu o privire saºie caraghioasã ºi veºnic îmbrãcat în costume ºifonate de un verde dubios, domnul Nistorescu, profesorul nostru de matematicã, era pentru noi profesorul perfect. Logica explicaþiilor ºi limbajul economicos ºi precis al matematicii ne încântau. Profesorul Nistorescu îºi desfãºura lecþia ca un meci de ºah, ceea ce era hobby-ul lui, câteva mutãri în faþa noastrã ºi în total control. De fapt ne conducea ca un ghid care ne arãta calea fãrã a pãrea cã e în controlul caravanei. În felul ãsta, când ajungeam la o soluþie, ni se pãrea cã am fãcut drumul singuri ºi satisfacþia era imensã. Nu uitam însã niciodatã sã-i fim recunoscãtori cã ne-a condus pe complicata cale a demostrãrii teoremei lui Pitagora, cãlcând poate chiar pe urmele paºilor matematicianului antic.

Prin contrast, domnul Voicu purta întotdeauna un costum bine cãlcat dar în general de culoare prea deschisã, stridentã, ca un dandy în vacanþã la mare. Era o þinutã prea pretenþioasã, la fel ca ºi tunsura lui întotdeauna proaspãtã. Nu m-ar fi mirat dacã ºi-ar fi asortat cravata cu o umbrelã purtatã permanent, indiferent de vreme. E curios cum þinuta lui emana un aer de prea luxos ºi uºor demodat în acelaºi timp. Era un bãrbat cu trãsãturi atractive, ochi de culoare închisã dar ºi un nas borcãnat ca o micuþã mascã de gaze, instalatã pe faþã. În mod curios, vârful plat al nasului era populat abundent cu pãr iar colegul nostru Zglimbea numea zona respectivã „poieniþã”, arãtând timide înclinãri poetice.

Discursul profesorului era la fel de stufos, pãros ºi complicat în mod inutil. Exprimarea lui împopoþonatã ºi somptuoasã era greu de urmãrit, fiind în armonie doar cu nuanþa nepotrivitã a costumelor. Pentru noi, adolescenþi cinici ºi neiertãtori, orice repetiþie, orice ezitare sau micã eroare gramaticalã era un prilej de distracþie. Prietenul meu Liviu le sancþiona, comenta ºi amplifica prin comentarii pline de umor care mã fãceau sã râd în hohote pe înfundate, ceea ce e deja o contradicþie explozivã. Prefãcându-mã cã-mi caut, la nesfârºit, creionul care cãzuse sub bancã, eliminam din când în când câte puþin din presiunea râsului care mã zgâlþâia ca un cutremur. Cu timpul, comentariile au devenit atât de reuºite cã nu mã mai puteam controla ºi am evitat sã mai stau în bancã, în ora de Limba Românã, cu Liviu.

Trecuserã câteva minute de când contemplam ciorna din faþa mea. Aveam nevoie de o idee prin care sã impresionez comisia ºi, mai ales, pe domnul Voicu, de a cãrui reacþie mã temeam. Poate cã un subiect despre un text sau un aspect literar mai puþin cunoscut mi-ar fi oferit o ºansã mai bunã, o cãlãtorie pe o cãrare necunoscutã printr-un teritoriu nou, dar Scrisoarea a III-a era o cale bãtutã ca o autostradã mult prea folositã.

Atunci când desena pe tablã, domnul Nistorescu, profesorul de matematicã crea mici lucrari de artã pe care ne pãrea rãu sã le ºtergem înainte de ora urmãtoare. Cercurile lui erau perfecte nu pentru cã era un desenator înnãscut ci pentru cã persevera pânã obþinea forma idealã. Faptul cã la sfârºitul orei, costumul verde ºi ºifonat era acoperit de cretã ne fãcea doar sã-l simpatizãm ºi mai mult ºi dacã uneori mirosea a þuicã, ni se pãrea amuzant.

Prin contrast, desenele domnului Voicu erau ca niºte caricaturi refuzate de revista pentru copii, 'Arici Pogonici'.  Însãºi ideea de a explica grafic conþinutul unor poezii, texte literare sau idei filozofice ni se pãrea comicã. Graficul care reprezenta poezia Luceafãrul, de exemplu, îmi amintea de schema circulaþiei apei în naturã, din clasa a patra. Singur în bancã, fãrã un auditoriu pentru glumele lui, Liviu a decis, din cauza plictiselii, sã ia notiþe. Cu 65 de bani a cumpãrat cel mai ieftin maculator ºi a început sã-l umple cu repetiþiile, bâlbâielile, micile erori dar mai ales desenele domnului Voicu. Niciodatã nu a scris nimic din ceea ce profesorul ne dicta oficial, ci a aºteptat rãbdãtor orice ezitare, orice poticnealã, orice remarcã „neremarcabilã” pe care le-a consemnat meticulos. Era un caiet al perlelor profesorului de românã.

Nu scrisesem nimic pe ciornã când mi-am auzit numele menþionat de preºedintele comisiei. Era timpul sã rãspund ºi am revenit în poziþia de radiografie. Fãrã comentarii sau introducere am început pur ºi simplu sã recit poezia lui Eminescu. Dialogul dintre Mircea ºi Baiazid îl memorasem în clasa a patra, întreaga parte întâi o învãþasem pe de rost în ºcoala generalã iar la liceu mã distrasem memorând cea de-a doua parte, cea adresatã contemporanilor, care mi se pãrea hazlie. Aveam o manie ciudatã, la acea vârstã, de a învãþa pe de rost poeme lungi, fãrã un scop precis. A fost prima ºi ultima ocazie când am recitat Scrisoarea a III-a în faþa unei audienþe. Preºedintele comisiei m-a privit surprins, de parcã nu aº fi înþeles corect subiectul. Dupã douã, trei minute, însã, a devenit clar cã intenþionam sã recit o parte considerabilã din poezie, în loc sã rãspund printr-o analizã literarã.

Cu timpul, caietul lui Liviu s-a umplut de desene, grafice, scheme ºi acele „perle” rivalizind serios cu revista umoristicã a acelor timpuri, 'Urzica'. Deschis la orice paginã, caietul ne fãcea sã explodãm în hohote de râs. Sentimentele mele faþã de profesorul meu erau destul de amestecate, apreciam ceea ce ne învãþa dar mã amuza modul în care o fãcea.

Unul dintre cele mai distractive momente ale lecþiilor de Limba Românã era prezentarea bombasticã a unei nesfârºite liste de cãrþi de analizã literarã care acompaniau aproape orice subiect. O listã ar fi fost acceptabilã dar profesorul aducea cãrþile într-o geantã de piele, de mãrimea unui geamantan, cãreia îi golea conþinutul pe catedrã. Fiecare carte era apoi prezentatã succint, timp de un minut sau douã, pe când noi ne întrebam cum e posibil ca graficienii care au creat coperþile sã fie atit de lipsiþi de imaginaþie. Nu pot spune cã explicaþiile ºi comentariile ne intrau pe o ureche ºi ieºeau pe alta pentru cã aveam în mod clar urechile închise, în acea parte a lecþiei, explicaþiile pur ºi simplu ne ocoleau, exact ca o inundaþie, tocmai din cauza abundenþei lor. ªi acum ºi atunci mi s-a pãrut o pierdere de timp, eram doar o clasã de liceu cãreia, pe lângã lecþia nouã, i se prezenta un alt ocean posibil de informaþie.

Unul dintre puþinele beneficii ale transportului cãrþilor la ºcoalã ºi înapoi a fost probabil ºtergerea lor de praf, în acest proces. Pe de altã parte, pentru Liviu prezentarea cãrþilor oferea un material consistent de consemnat în caietul de perle.

Dupã surpriza iniþialã, întreaga comisie m-a privit cu un amestec de curiozitate care treptat s-a transformat în simpatie. Am vãzut clar cã le-am captivat atenþia pentru cã plictisela ºi blazarea specificã examinatorilor s-au evaporat treptat. Domnul Voicu mã privea surprins. Preºedintele comisiei mã privea încântat. Minutele treceau ºi n-aveam de gând sã mã opresc... ºtiam întreaga poezie pe de rost. Mesajul meu era simplu: efortul de a memora Scrisoarea a III-a e mult mai serios decât cel de a-i face analiza literarã. Se pare cã încercarea mea lovise þinta exact în centru.

Chiar ºi când avea dreptate ºi era bine intenþionat, domnul Voicu avea un mod bizar ºi neºlefuit de a-ºi comunica ideile. Tratam adesea lipsa lui de subtilitate ca rea credinþã, chiar dacã, probabil, cã nu era întotdeauna cazul. De exemplu, în clasa a 10-a mi s-a adresat direct în faþa clasei sugerându-mi cã îmi pierd vremea participând la olimpiadele de matematicã ºi ar trebui sã mã concentrez doar pe olimpiada de Limba Românã. În fond avea dreptate, subiectele de la matematicã mi se pãreau romane poliþiste al cãror final n-a fost încã scris, în timp ce la Românã obþineam întotdeauna premii. Totuºi, m-a deranjat modul în care mi-a fost adresatã sugestia, abrupt ºi fãrã menajamente.

Tragedia cutremurului din primãvara lui 1977 a lãsat o umbrã asupra clasei, în mod direct, deoarece, Radu, colegul nostru, a fost una dintre victime, ucis de prãbuºirea unui zid vechi. Discursul profesorului de Românã, adresat clasei, întoarsã de la înmormântare, a fost perceput ca vizita unui elefant în magazinul de statuete de porþelan. Lipsit de empatie, domnul Voicu s-a pierdut într-un labirint de amãnunte istorisindu-ne detaliat tragedia morþii lui Tilicã, un coleg de generaþie. Era o poveste comic-tragicã într-o situaþie devenitã tragic-comicã. Am fi preferat liniºte ºi decenþã în memoria lui Radu. Liviu a stenografiat întregul discurs... ca pe o bandã desenatã, comicã, în caietul cu perle.

Recitam poezia monoton, cu un ton controlat, sugerând mai mult o interpretare decât interpretând-o. Am terminat prima parte în vreo zece minute ºi am încercat sã trec repede peste poezia folcloricã din mijloc, acea scrisoare, doina, bazatã pe versuri populare, partea mai puþin favoritã. Simþeam curiozitatea comisiei, aproape palpabilã. Se întrebau deja dacã mã voi opri la sfârºitul primei pãrþi. Erau ca la un film care le captivase curiozitatea. ªtiam ºi partea a doua?

Probabil cã în clasa a 12-a devenisem mai puþin precauþi pe mãsurã ce se apropia sfârºitul anului. Revenind cu Liviu în aceeaºi bancã, m-am reîntors ºi la amestecul de chicoteli ºi contribuþii serioase la lecþii dar, în final, am epuizat rãbdarea profesorului, tot mai agasat de comportarea noastrã arogantã. Într-una din zile, apropiindu-se iritat ºi pe neaºteptate de banca noastrã, a descoperit caietul scandalos de notiþe, care ne amuza atât de mult. Am putut vedea cum s-a albit la faþã pe mãsurã ce l-a rãsfoit, dar nu a comentat nimic ci doar l-a confiscat, închizându-l în geanta de piele, deasupra teancului de cãrþi de criticã literarã. Momentul a marcat o schimbare totalã de atitudine. Dupã acel incident, singura datã când profesorul ni s-a mai adresat  direct a fost când, spre surpriza noastrã, i-a returnat  caietul cu perle lui Liviu. Apoi, liniºte ºi ignorare, totale. Am încetat sã mai existãm pentru el. Îmi pot imagina cu uºurinþã cât de jignit a fost domnul Voicu ºi probabil cã afrontul a fost interpretat direct ºi personal. Reacþia lui a fost de furie surdã, refuzând sã discute incidentul dar ºi evitând sã-l amplifice.

Se apropia sfârºitul anului ºi al liceului dar noi nu aveam note pentru încheierea mediilor la Limba Românã, ceea ce m-a fãcut sã intru în panicã. Profesorul continua sã ne ignore. Providenþa ne-a salvat prin câteva lecþii cu profesori studenþi care au fost plãcut impresionaþi de contribuþiile abundente din parte mea ºi a lui Liviu ºi ne-au acordat note.

Când am început partea doua a Scrisorii a III-a, am simþit un val de uºurare emanând din partea comisiei. ªi domnul Voicu era surprins ºi mã urmãrea cu un zâmbet. Dupã 13 minute ºi 40 de secunde, preºedintele comisiei m-a întrerupt ºi m-a felicitat. Apoi l-a felicitat pe profesorul meu de Limba Românã, domnul Voicu. Acesta a rãspuns subliniind cã întotdeauna am fost un elev deosebit, ceea ce putea avea o mulþime de interpretãri. Nu au existat întrebãri sau comentarii suplimentare ºi am simþit o uºurare cã ideea de analizã literarã nu a fost mãcar amintitã.
Am pãrãsit sala de examen cu sentimentul cã, probabil, am redeschis o punte peste prãpastia dintre mine ºi profesorul meu, ºi, într-un fel, povestea avea un sfârºit fericit.

.............

Istoria, însã, nu s-a sfârºit aici. Mi-am reîntâlnit profesorul de Limba Românã, 18 ani mai târziu, în cancelarie. Eram colegi.

Lucram într-un liceu industrial iar domnul Voicu, la pensie, avea câteva orela platacu ora. Prima întâlnire a fost stranie dar, treptat, am început sã comunicãm formal fãrã nicio referire la trecut. Lumea lui, în care fusese secretar de partid ºi director, se rãsturnase ca un castel de cãrþi. Acum preda din nou doar Limba Românã, la seral, ºi avea încã acea servietã veche din piele deºi era în general goalã. Costumele erau înlocuite de scurte modeste. Am simþit simpatie faþã de omul care în mod clar îmbãtrânise, devenise mai tãcut ºi se simþea strãin în colectivul ºcolii. Mi-am amintit cum îmi apreciase ºi încurajase încercãrile literare, îmi acordase un fel de statut privilegiat ºi, în general, mã fãcuse sã privesc, în urmã, la anii de liceu, cu oarecare nostalgie.

Suntem ceea ce suntem datoritã experienþelor care ne-au ºlefuit ºi influenþat de-a lungul timpului. În general experienþa orelor de Limba Românã era una pozitivã. La acea datã eram, eu însumi, un profesor respectat, cu influenþã ºi chiar recunoscut pentru creativitate. Iar o parte din stimularea ºi cultivarea acelui spirit i se datora profesorului meu de Limba Românã din liceu.

Am aºteptat un consiliu profesoral, în care toþi profesorii ºcolii erau prezenþi ºi, în mod oficial, am cerut cuvântul. Public ºi în faþa tuturor i-am mulþumit profesorului meu de Limba Românã pentru lecþiile din liceu. Surpriza a fost totalã ºi mesajul apreciat. A fost un discurs scurt, formal ºi sincer. Dupã acea ºedinþã am avut sentimentul cã ultima paginã a poveºtii a fost, în sfârºit, scrisã ºi redactatã, chiar dacã n-a fost inclusã în caietul cu perle. Poate cã ar fi trebuit sã discutãm ce se întâmplase în clasa a 12-a dar nici unul dintre noi nu a simþit nevoia sã deschidã subiectul. Viitorul, cu necunoscutul tranziþiei spre democraþie, pãrea mai îngrijorãtor decât trecutul.

Doi ani mai târziu, dupã ce mã hotãrâsem sã emigrez cu familia înAustralia, în cancelarie, colegii îmi oferiserã o petrecere de rãmas bun. Era ultima mea zi la ºcoalã, mi se adresau urãri, încurajãri, felicitãri pentru hotãrârea luatã. Viitorul pãrea promiþãtor deºi era ºi puþin trist, fiind poate ultima oarã când îmi vedeam majoritatea colegilor ºi prietenilor. ªi în mijlocul minusculei ceremonii de rãmas bun, domnul Voicu m-a abordat numai dupã ce ºi-a aºteptat rãbdãtor rândul, bine ancorat de servieta de piele care pãrea plinã doar cu aer. Mai târziu întâmplarea mi-a evocat ultima scenã din filmul Carrie, produs dupã romanul lui Stephen King, când totul se domolise în liniºtea cimitirului. Domnul Voicu s-a apropiat suficient de mine, ca sã fie sigur cã doar eu îl aud, ºi m-a întrebat în ºoaptã:
-Nu-i aºa cã þi-e fricã de necunoscut? Dupã care a dispãrut rapid, fãrã sã aºtepte un rãspuns. Modul în care ºi-a luat rãmas bun mi-a amintit de orele de liceu... În Carrie, o mânã apare brusc ºi neaºteptat din mormânt, cu un efect asemãnãtor, surprizã ºi ºoc...

Îmi pare rãu cã Liviu nu era acolo sã consemneze replica în maculator, a fost ultima perlã a profesorului meu de Limba Românã, din liceu, ºi ar fi meritat consemnatã.

Comentarii cititori
sus

Mia Popa

 

Omul Toamnei mele

 

Undeva, într-o toamnã aurie, a unui început de octombrie nesperat de cald, cu frunze cãzând, aproape aurii, prin zâmbitoarea fereastrã a pomului amintirilor mele…

Ce amintire sã vinã la rând? S-ar fi cuvenit sã fie îmbrãcatã în catifea albastrã….

Craiova, oraºul Bãniei lui Mihai, mã primise, nesperat de cald, de douã toamne, ca studentã a Facultãþii de Litere, pe atunci, Filologie, a Universitãþii din oraºul amintirii mele

Mã întorc, aºadar, la anul III, al unei toamne nesperat de calde…

O ploaie rãcoritoare, binefãcãtoare, aburea pãmântul, o ploaie cu fulgere ºi  tunete rãzleþe, rãsfirate, a deschis, ºãgalnicã, geamurile sãlii noastre de  Seminar. 

”Seminarul de Stilisticã!”, au clopoþit sclipind ochii a douãzeci de fete, dornice de a intra mai repede pe Poarta Cunoaºterii.

Un om zîmbitor, calm, relaxat, dar emanând sobrietate, a intrat pe uºã.

Privirea pãtrunzãtoare scruta orizontul ploii din noi. Ne-a citit, cu voce baritonalã, gravã ºi, paradoxal, prietenoasã, Arghezi, Ogor pustiu. Zâmbitoare, fetele fremãtau la unison. Una, cea mai obraznicã dintre noi, mi-a dat cu cotul:
-Da, am zis. Nimeni nu se gândea, nu bãnuia, nu visa, cã, analizat stilistic, „Ogorul pustiu…” era oximoron!
-Cum, mãi, ziserã fetele…. Omul acesta, ne umplea ochii de strãlucire, de gutui aurii ºi zâmbete, abia ivite în colþul gurii-Fântânã a Cunoaºterii.

Aºa a înflorit ºi a rãmas în toamna amintirii mele, Domnul Profesor Eugen Negrici.

Este, ºi va rãmâne, Omul Toamnei mele de atunci, a altor toamne luminoase, ce aveau sã vinã, cãutând fulgerul ºi tunetul, în ierbarul roditor al ploilor de suflet…

Am închis, zâmbind gânditoare, fereastra de suflet a ploilor aurii ºi am murmurat abia auzit:

Mulþumesc, Domnule Decan, reverenþã, OMUL TOAMNEI MELE!

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey