•  Ce þi-e ºi cu arta asta?! Tata are de toate
•  To(l)ba de jazz - XIV
•  Fotografie: Oraºul vãzut prin ochi de artist
•  Fotografie: Alexandra Petcu
•  Film.ro


sus

Valentin Boiangiu

 

Tata are de toate

 

MD:- Am intrat împreunã în librãrie (Librãria Farago-n.m.) ºi pe de-o parte m-am bucurat, ca de fiecare datã, sã vãd creioane, acuarele, pensule, etc dar ºi sã-þi urmãresc reacþiile în faþa tuburilor cu vopseluri.

VB:- Prima datã am vrut sã iau de ulei dar apoi m-am gândit cã vreau sã le las aici (în casa pãrinteascã, casã a vacanþei -n.m.) ºi uleiurile sunt mai pretenþioase, îþi trebuie, de la caz la caz, ºi uleiuri pentru amestecul de culori etc. Fiind aici ºi neavând tot echipamentul, am ales acrilice pentru cã sunt mai simple. Dar mie uleiurile îmi plac. Sunt, de altfel, mai pretenþioase, se usucã mai greu, când amesteci culorile existã un miros care mie-mi place... Apoi trebuie sã spãl pensulele ºi cum aici (în România- n.m.) încã nu mi-am echipat atelierul... Cu acrilicele e mai simplu. Uleiurile sunt pretenþioase, se usucã mai greu. Dar ce voiai sã mã întrebi?

MD:-Voiam doar sã te provoc, sã deschid discuþia...

VB:-Uleiurile sunt supreme. Dupã mine, ai cele mai vibrante finiºuri la o lucrare în ulei. Te uiþi la Rembrandt, la tablouri din secolul XVII ºi parcã sunt fãcute ieri, aºa apar de proaspete.

MD:-Acrilicul cum se comportã în timp?

VB:-Încã nu avem o istorie a acrilicelor, au început sã fie folosite abia pe la sfârºitul anilor '50 ai secolului trecut. Unii le preferã pentru cã fac o artã mai mecanicã, mai detaºatã... Cum vorbeam arta1asearã de Ad Reinhard [1]... Sigur, s-au perfectat ºi acrilicele, dar au de obicei un finiº mai mecanic, mai industrial. Sunt, apoi, tot felul de lacuri cu care poþi sã dai dupã aceea pe tablou ºi sã aibã efect de ulei. Acrilicele au un finiº mai artificial. Tehnologia a avansat, desigur, ºi în domeniul materialelor pentru artã. Vopselele, pigmenþii de acum, au calitate mult mai bunã decât altãdatã. Oricum, mai uºor de folosit decât pe vremea lui Leonardo da Vinci.

MD:-Sunt mai multe nuanþe acum?

VB:-Leonardo amesteca absolut tot dar acum, materialele fiind îmbunãtãþite tehnologic, nu mai e nevoie. Suntem mai leneºi, nu mai trebuie sã amestecãm atât, unele nuanþe vin gata fãcute. Mie nu-mi place sã folosesc culori direct din tub. Îmi place sã le-amestec. Dupã mine, sofisticarea vine ºi din amestecul de culori. Nu-mi plac culorile pe care ºtiu sã le definesc.

MD:-Culorile pentru care n-ai un cuvânt.

VB:-Da, ºi trebuie sã le descriu. Uite, de culoare e asta de aici? (ºi aratã spre o micã suprafaþã din ziarul pe care lucreazã, e vorba de proiectul Gazeta de Sud-n.m.) Un fel de gri semicald, amestecat cu verde... deci trebuie sã spui ceva ºi nu doar, de exemplu, "e albastru".

MD:-Mi-a rãmas în minte o imagine din primii ani '90 când într-o vitrinã cu obiecte mai degrabã de lux, era expusã o cutie de creioane colorate, deschisã, marca Faber-Castell. Erau, cred, 50 de creioane, în tot atâtea nuanþe. Magic pentru mine, care am crescut îndrãgind un creion bine ascuþit, bucurându-mã fie ºi numai de douã culori (erau creioane care la un capãt erau roºii iar la celãlalt erau albastre). Poate cã am preluat asta de la tata, care lucra numai în creion. Munca lui presupunea numeroase tabele. Avea totdeauna, pe masa de lucru, mai multe creioane, bine ascuþite, o gumã (radierã) foarte bunã, ascuþitoare, dacã nu un cuþit potrivit pentru aºa ceva, o riglã.

VB:-Tata are de toate. De la taþi ai niºte chestii... cumva de facturã tehnicã ºi acestea se þin minte. De exemplu despre mamã nu mi-ai povestit ceva legat de unelte, mi-i vorbit doar de faptul cã-i plãcea cum cântã Dorina Drãghici.

MD:-Asta pentru cã Dumnezeu e bãrbat?

VB:-ªi a fãcut lumea! A avut nevoie de niºte scule... Deºi eu cred cã Dumnezeu e femeie! Altfel, ºi eu am de la tata tot felul de scule. Bine, el a fost inginer, a folosit scule totdeauna. Dar nu asta m-a impresionat la el, ba chiar m-a asuprit câteodatã. Se bãga sub maºinã ºi spunea: „dã-mi ºi mie cheia francezã”. ªi mã uitam la maldãrul de scule ºi mã gândeam: „care naiba e francezã?” Iar el, de sub maºinã: „hai mã, o datã” Îl chema pe vãrul meu, care ºtia la maºini. La început mi-a picat greu dar mai apoi am gãsit cã eu pot pleca, rãmânea el sã-l ajute pe tata, cã-i plãcea cu maºinile, probabil abia aºtepta sã-l cheme. Mie nu-mi plãcea tehnica. 

Dar cea mai frumoasã amintire de la taicã-meu e de pe când eram mic, nu mai ºtiu exact ce vârstã aveam, 6-7 ani. Eu îl vedeam pe tata cu scule ºi mama spunea: „el ºtie sã facã asta, asta...” Mi-a arta2zis, „ia sã-i dau eu ceva de fãcut!” Aveam o carte de poveºti internaþionale, culese de Wilhelm Hauff. Eu nu ºtiam sã citesc, dar avea niºte ilustraþii (autoare Livia Rusz), încât îmi plãcea sã mã uit la cartea aia. ªi era o poveste cu Sindbad, sau ceva asemãnãtor, ºi era desenatã o corabie, desenatã în alb-negru. Eram fascinat de ea. Cu pânzele, cu toate detaliile. Între timp îmi construiam imaginea tatãlui, super-erou, mai ales cã al meu avea scule ºi repara maºina, repara prize, repara televizorul... ªi eu mi-am zis: „ia sã-l provoc!” În stilul meu, aºa cã i-am zis: „tatã, ia deseneazã-mi ºi mie corabia asta!” Era printre primele lucrãri din sfera artei, dintre cele vãzute în viaþa mea. Ideea era cã, uite, cel care a desenat corabia a putut sã o facã, ºi el e tatãl cuiva. Tata s-a uitat la corabie, cum sã-i zici „nu” lui fiu-tãu?! Mi-a zis: „o sã-ncerc.” A fãcut-o inginereºte. ªi-a luat hârtie milimetricã, ºi-a ascuþit creioanele, gume, ºi-a pregãtit planºa. Totul la mine în camerã, pe biroul meu, unde-mi fãceam temele. În perioada care a urmat eu nu am atins nimic acolo: ãsta era bancul lui tata! Venea de la servici, pe la patru fãrã un sfert, mânca repede, venea religios, în fiecare zi, la planºa de lucru. Mai fãcea niºte linii, mãsura... A fãcut-o exact! Aºa mi-aduc eu aminte. Eu stãteam ca prostul ºi mã uitam la mâna lui. Aia care lucrase cu mopsul, cu cheia francezã. Vreo douã sãptãmâni a durat. Când a fost gata, mi-am zis: „ãsta e Dumnezeu!” A îndeplinit provocarea mea, asta era important, nu ce repara el. Mi-a câºtigat respectul de fãurar. Am vãzut facerea lumii. De aia cred în tatãl meu. Când lucra la corabie, eram focusat, nu-mi trebuia altceva. Îl aºteptam sã vinã de la servici ca sã vãd ce mai face la corabie. arta3Apoi m-am gândit cã nu vreau maºini, vreau sã desenez aºa ca el. Corabia era o iluzie. E vorba de puterea imaginii. Era bidimensionalã, nu puteam intra în corabie, dar iluzia era miraculoasã. Iluzia mã intereseazã cel mai mult, pe asta lucra ºi Magritte. [2] Cum intri în spaþiul pictorial. Care nu e neapãrat pictat dar îþi creeazã iluzii.

MD:-Puteai sã te îndrãgosteºti de corãbii.

VB:-Când m-am fãcut mare, am abandonat facultatea (electromecanicã). ªi el mi-a zis: „bine, o laºi pe-asta, nu-þi place, dar ce-o sã faci?” Eram cu o fatã pe-atunci, care mi-a devenit prima soþie. ªi m-a-ntrebat ºi ea despre ce vreau sã fac. ªi i-am zis cã vreau sã desenez. Era bizar, sã abandonezi o facultate ca sã desenezi?! Dar aºa sunt englezii: „dacã asta vrei sã faci, de ce nu?! Dã-i omului rãspuns!” Au trecut câteva zile, noi, care locuiam separat, cu chirie, mai treceam pe la ai mei. Mai mâncam, tata mai avea câte-o þuicã...

MD:-Tata are de toate!

VB:-Da! Are ºi întrebãri! ªi i-am rãspuns: „tatã, eu vreau sã desenez.” N-a zis nimic, am bãut þuicã, am plecat, au mai trecut câteva zile, am mai mers pe la ei. ªi tata mi-a zis: „auzi, dacã vrei sã desenezi, deseneazã cât poþi tu de bine!” Eu nu scap de chestia aia nici acuma, când cred cã nu desenez cât pot eu de bine.

MD:-Responsabilizarea de dupã întoarcerea fiului risipitor.

arta2bisVB:-Am cãutat de dimineaþã, ºtiind cã vii, un tablou pe subiectul ãsta. [3] Sigur, e reprezentarea biblicã dar este ºi dragostea, este ºi iertarea tatãlui cãtre fiu.

MD:-Venind spre tine m-am gândit la cuplul tatã-fiu Breugel.

VB:-Cel tânãr fãcea mai degrabã ce fãcuse ãl bãtrân. Multe sunt scene sociale pe care le fãcuse ºi tatãl ºi a zis „ia sã le mai fac eu încã o datã.” Dar nu s-a ridicat la nivelul tatãlui.

MD:-Mai sunt cazuri în care s-a transmis aplecarea spre acelaºi mesteºug?

arta3VB:-De exemplu cu o fiicã. Nefãcând tot atât de mult ca tatãl dar a rãmas în istoria picturii, Artemisia Gentileschi, era fata lui Orazio Gentileschi, din barocul italian. Ea era foarte talentatã dar nu i se permitea. A trecut prin situaþii grele ca sã poatã picta. De exemplu nu avea voie sã închirieze un model. Ea îºi alegea subiecte biblice în care femeia tãia capul bãrbatului. [4] Este menþiontã în istoria artei cu foarte mult respect.

MD:-Sunt branºe în care filiaþia a fost o regulã. Dar în artã ...

VB:-A fost cazul Auerbach. Frank, mare pictor din ºcoala veche britanicã, anii '50, acum destul de în vârstã. ªi are un fiu, Jake. Acesta nu picteazã dar face documentare despre pictori. Este renumit. A fãcut un film documentar ºi despre tatãl sãu. Care tatã s-a pãstrat totdeauna izolat. El doar a pictat. ªi lucrãrile sale se vând scump. O zi pe an se duce la Brighton ºi se joacã la jocuri mecanice. Fiul, chiar dacã nu picteazã, este, în cele din urmã, un artist vizual.  

MD:-Un fiu poate continua lucrul tatãlui dar poate ºi sã schimbe, în fond este un viraj dat de trecerea de la o generaþie la alta.

VB:-Bine, acum noi trãim într-o societate patriarhalã. Din cauza religiei, a orânduirii societãþii. Tatãl are sforile afacerii dar mama îi adunã pe toþi.

MD:-Am trecut pe la tabãra de sculpturã ºi când am dat mâna cu un sculptor am rãmas impresionat de degetele sale, foarte groase, foarte mari. Este condiþia fizicã un atribut esenþial în arta asta, chiar dacã acum se folosesc aparate electrice?

VB:-Pentru genul acela de sculpturã, probabil cã da.

MD:-Pornind de la aparenþa cã aceastã forþã fizicã este un apanaj masculin, înseamnã cã femeile din sculpturã sunt mai rare?

arta4VB:-Rebecca Warren face niºte lucrãri mari. Rachel Whiteread face negativele unor case, enorme, din beton. Bineînþeles cã nu lucreazã singurã dar se implicã. Începând cu [5] Barbara Hepworth, între pionierele modernismului, fãcea lucrãri mari din piatrã. Ieºeau forme foarte elegante. Era o mare artistã. A fost cãsãtoritã cu Ben Nicholson ºi amândoi îl cunoºteau pe Brâncuºi. De altfel Ben Nicholson îi cunoºtea pe toþi artiºtii modernismului. Se cunoºteau între ei, schimbau idei, era un flux intre aceºti artiºti europeni.

MD:-Brâncuºi a fost în Anglia?

VB:-Da, a lucrat acolo, gãzduit la Kettle's Yard de cãtre Jim ºi Helen Ede. Într-o extensie a casei au fost create spaþii de locuit ºi de lucru, au venit invitaþi mulþi artiºti care lãsau acolo art6o lucrare. Jim Ede a vândut lucrarea Poisson d'Or a lui Brâncuºi, ca ºi o parte din proprietatea sa, în beneficiu public, pentru ca studenþii Universitãþii din Cambridge sã poatã face cãlãtorii de studiu, prin Kettle's Yard Travel Fund. [6] 

MD:-În privinþa relaþiei tale cu tatãl tãu poate cã moºteneºti ceva prin prisma liniei, a unei afinitãþi pentru geometric...

VB:-Taicã-meu nu mai deseneazã. Corabia aia l-a epuizat (râde, n.m.) Nu ºtiu. Dacã þi-aº da un rãspuns concret aº specula. Am folosit schiþe de-ale tatei în arta mea, în arta7proiectul Building Structures [7]  El nu fãcea artã, e vorba de o transformare a arhitectului. A intervenit cu pixul pe desene ºi eu am folosit aceste schiþe. În proiectul acela am folosit creaþiile tatei. Câþiva ani am stat pe asta. Am fãcut destule lucrãri inspirate din schiþele lui, pe care eu le-am preluat estetic. Mi s-a pãrut cã, pe undeva, era ce puteam eu sã fac în toatã povestea cu construcþia de la Dâlga. Eu eram înAnglia si doar trimiteam bani, el se ocupa de toate ºi m-am gândit cã trebuie sã fac ºi eu ceva. Aºa simþeam cã adaug ºi eu ceva la acest proiect al casei. Lucrãrile astea o sã fie pe pereþii de la Dâlga pentru cã acelui loc aparþin. Acolo trebuie sã fie. Deci, încã o datã, tata m-a inspirat artistic.

MD:-ªi invers?

VB:-El m-a ajutat la instalaþia de la Home/Acasã, proiect creat împreunã cu Gabriela Boiangiu. Eu am desenat schiþa pentru structura instalaþiei ºi el a executat-o. E o relaþie, desigur. El nu se vede ca un om estetic dar el mi-a dat pildele astea. Sigur, mama a avut rolul de educator dar tata mi-a dat niºte pilde care mi-au plãcut.

MD:-În cazul mamei tale a fost un act de voinþã.

VB:-Tata nu ºi-a pus problema. Dacã s-a întâmplat, bine. El are eticheta: „eu sunt inginer, nu mã ocup de astea”.

MD:-De multe ori în viaþã nu iese aºa cum ai gândit, dar iese bine.

VB:-Existã o metodã de cercetare numitã blue sky science, în care se propune o þintã dar se încurajeazã sã uiþi de ea ºi sã descoperi altele. De la A sã ajungi la B dar de fapt o iei pe la P, R... ºi uiþi de B. Dar acolo ajunge, poate, altul, pornit spre altã þintã. Este o metodã folositã în design. Dar nu ºtiu în ce mãsurã este aplicatã în România.

MD:-Ce þi-e ºi cu arta asta?!

[1] Ad Reinhardt - Untitled (Red and Gray), 1950
[2] René Magritte - Beautiful World, 1962
[3] Rembrandt - The Return of The Prodigal Son, 1661-1669
[4] Artemisia Gentileschi - Giuditta che decapita Oloferne, 1612-1613
[5] Barbara Hepworth - Hollow Form with White Interior, 1963
[6] Constantin Brâncuºi - Poisson d'Or, 1926
[7] Valentin Boiangiu - Building Structures

A dialogat ºi a consemnat, Marius Dobrin

Comentarii cititori
sus

Alexandru ªipa

 

To(l)ba de jazz
XIV

 

*Cu bucurie aflãm cã tînãra interpretã, atît de operã cît ºi de jazz, Oana Mureºan este beneficiarã a unui contract pe 6 luni (martie-august, cu posibiltatea de a fi prelungit), în Macao-China. Cînd serile/spectacolele de operã îi permit, Oana, împreuã cu alþi doi tineri muzicieni de jazz, pe care i-a cunoscut acolo, Jan Raff Cruz-chitarist din insulele Filipine ºi Sveatoslav Milanov-pianist din Bulgaria, susþin recitaluri în diferite cluburi locale. 
Reamintesc cã Oana Mureºan este laureatã a concursului de jazz de la Sibiu-2012 , Premiul de debut pe 2012 la Gala Premiilor de jazz pe 2012 ºi apare cu o frumoasã piesã pe CD-ul BEST OF ROMANIAN JAZZ 2013-Tribute to Jancy Korossy.

*Grupul de jazz & world music BaLaKo, dupã succesul de la recenta ediþie a North See Jazz Festival ºi Montreux 2013, au cîntat pe 14 august la Sziget Festival-Budapesta.

*În cadrul manifestãrilor prilejuite de ZILELE ORAªULUI BRÃILA (13-17 august), au cîntat, printre alþii, ºi grupurile MOONLIGHT SHADOW-revelaþia recentului festival de la Sângeorz Bãi ºi NIGHTLOSERS.

*Cunoscutul eseist ºi poet, dar ºi comentator ºi promotor de jazz, Virgil Mihaiu, membru în juriul pentru Gala premiilor de jazz, a participat, la finele lunii mai, la Viena, la un Congres internaþional al jurnaliºtilor de jazz. Congresul s-a intitulat „Jazz in word”

*Sub denumirea de LET’S JAZZ ABOUT IT, Mall  PROMENADA din Capitalã a iniþiat ºi organizat un festival de jazz care s-a desfãºurat în perioada 18-24 august pe terasa magazinului respectiv. Au concertat, în urmãtoarea ordine, grupurile:

-Earth, Wind & Drums (M. Iordache-acelaºi care a deschis ºi Bucharest Jazz Festival-oare de ce ?)- un recital care nu m-a interesat; de ce m-ar interesa un analfabet muzical, instrumental, jazz-istic ºi chiar intelectual ?

-Noii Leviþi-o prezenþã scenicã (recital nu-i pot spune) inexplicabilã în acest festival, de-a dreptul ciudatã...un folk-blues incert, foarte modest vocal ºi instrumental, un duo gãsit probabil prin catacombele Rahovei;

-Three for Helen-un program alcãtuit ºi cîntat parcã în doru lelii...lasã-mã sã te las...sã treacã timpul...monoton ºi în consecinþã plictisitor...un recital pentru un public legumã cãruia poþi sã-i cînþi orice ºi oricum cã tot se vor gãsi cîþiva speriaþi sã (ºi) aplaude ºi cîþiva sã (ºi) danseze (douã-trei perechi-„blues”, în aceastã ipostazã dans lent); Nu e suficient sã ai doar o voce plãcutã-Elena Moroºanu...

-Sorin Zlat Trio (cu Rãzvan Cojanu-gbas ºi Sabin Tarabega-baterie), în sfîrºit un recital de jazz valoros, substanþial, care i-a avut ca invitaþi, cu cîte o piesã, doar o piesã din pãcate, pe Mihaela Alexa ºi Robert Patai, ambii soliºti vocali.

-Brazilian Music Duo (Gabriela Costa-Alex Man)-un recital remarcabil, dar recomandat mai degrabã pentru spaþii intime, cluburi...au avut ºi cîteva aplauze ...anemice ºi/sau din condescendenþã...

-Romanian Jazz Collective (C.Milea)-din nou ca ºi la Bucharest Jazz Festival ºi

-Hammond Trip (din nou cu Milea) ºi Teodora Spînu Trio. Reclamã în revista Jazz Compas contra recitaluri, nu unul ci douã ?!? Va protesta oare cineva pentru acest nou abuz/ºantaj al lui Milea ?
Nici ultimele douã ºi nici primul recital din acest festival, nu le-am onorat cu prezenþa, cã nu aveam de ce...Mai consemnez faptul cã a fost un eveniment foarte bine organizat, logistic, tehnic, foarte bunã sonorizare ºi o bunã promoþie, ceea ce i-a asigurat un public în general numeros-un public care, dupã pãrerea mea, ar fi meritat un line up mai valoros ºi mai ales, cu recitaluri/grupuri adecvate acelui spaþiu deschis.

*Am admirat buna promovare ºi la ciclul de trei concerte sub genericul „Jazz’n foiºor” realizat de Aylin & The Lucky Charms în parcurile din Capitalã. Pe 10 august în Herestrãu, în 17 august în Ciºmigiu ºi în 24 august în Kiseleff. La acesta din urmã am asistat ºi eu ºi pot depune mãrturie cã a fost un succes, un public destul de numeros ºi de calitate, pe mãsura recitalului.
Aylin Cadîr, cântãreaþã ºi actriþã, a debutat în show biz în 2008, iar în 2013 ºi-a lansat primul album intitulat „Cloud”. Primul concert din seria „Jazz’n foiºor” a avut loc anul trecut în parcul Herãstrãu.

*Marþi 19 august, Tasi Nora, laureatã cu titlul de „Revelaþia anului 2013” la Gala Premiilor de jazz-Premiile MUZZA, a cîntat la Satu Mare, în cadrul manifestãrilor ZILELE MAGHIARE, împreunã cu chitaristul Juhasz Zoltan din Budapesta.

*Miercurea Ciuc Jazz Festival ediþia VI-a a avut loc în perioada 22-24 august. Dintre cele mai importante recitaluri amintim pe Black Betty-România, Kiss, Nagy & Veress Blues TRIO-România, Midnight Express feat. Dean Bowman România/SUA ºi Sarik Peter feat. Micheller Myrtill-Ungaria.

*Cunoscutul speolog dar ºi apreciat comentator ºi promotor de jazz clujean Iosif „Pepi” Viehmann a împlint pe 1 septembrie frumoasa vîrstã de 90 de ani. Îi urãm ºi noi cu acest prilej „La mulþi ani cu sãnãtate ºi multã putere de muncã”.

*Marþi 2 septembrie ora 20.30, Librãria Humanitas Kretzulescu a organizat ultimul recital din aceastã stagiune estivalã. Pe terasa librãriei respective, sub genericul JAZZULESCU-Roats Infusion, am ascultat Soul Serenade cu Adelina Chivu-voce ºi kazoo, Andrei Rotariu-voce, chitarã, muzicuþã ºi tamburinã ºi Codruþ Andrei-voce ºi mandolinã.

*Actualizez informaþia cã Ramona Horvath TRIO va cînta miercuri 17 septembrie ora 21.00 la Festivalul de jazz PIANISSIMO ediþia a IX-a de la Paris. R.Horvath este prima artistã din România invitatã sã cînte la acest prestigios eveniment la care, ºi la aceastã ediþe ca ºi la precedentele, au cîntat ºi cîntã mari pianiºti europeni de jazz.

*Ethno Jazz Festival Chiºinãu, ediþia a XIII-a (25-28 septembrie), se va desfãºura de aceastã datã în Sala Filarmonicii Naþionale „Serghei Lunchevici” ºi va avea urmãtorul program:

Ziua I-Grupul Univox-R. Moldova (laureat cu Marele premiu la concursul Sibiu 2012) ºi 4Tet Jus De Bocse-Franþa

Ziua II Walter Lang/ Njami Sitson Sven Faller (Germania/ Camerun) ºi Trilok Gurtu New Band (India/ Turcia/ Germania)

Ziua III Gregorz Karnas Quintet (Polonia) ºi Jazzkamikaze (Danemarca/ Luxemburg/ Norvegia/ Suedia)

Ziua IV India Air Funky Sitar (Austria/ Bulgaria), Ronin (Elveþia) ºi Trigon-(R.Moldova)

Cu regret constatãm cã din România de aceastã datã nu va fi prezentã nici o formaþie. E drept cã decât o prezenþã modestã, ca în ultimii doi ani, mai bine nu!

*Se anunþã un nou festival de jazz ºi, ATENÞIE, ...tot la Sibiu, adicã MOZAIC JAZZ FESTIVAL în perioada 14-16 noiembrie. Aºadar, din aceastã toamnã, Sibiul va avea trei festivaluri (cel puþin deocamdatã ºtim cã toate vor fi relativ apropiate ca perioadã de desfãºurare, respectiv în octombrie, cel tradiþional, care pînã anul trecut se desfãºura în luna mai, la fel ºi Jazz & more...)
Aflãm de la principalul organizator al acestui nou festival, dl.Silviu Scrab, urmãtoarele:

-cã (ºi) prin acest festival se doreºte recuperarea de cãtre Sibiu a titlului de CAPITALÃ A JAZZ-ULUI ROMÂNESC (de parcã l-ar fi pierdut cîndva... aºa zic unii, cei cîrcotaºi)...

-s-a stabilit ca la aceastã ediþie sã fie invitatã o singurã formaþie din România, respectiv BaLaKo;

-din strãinãtate, pînã acum sînt invitate urmãtoarele formaþii:

Trilok Gurtu, Tord Gustavsen ºi Steve Coleman & Five Elements (reamitesc cã au cîntat pentru prima oarã în România, în octombrie 1993, la festivalul organizat de mine la Sala Palatului din Bucureºti).

*Ce ne facem cã vine tare din urmã ºi Timiºoara Jazz Festival, (doar e BANATUL...) recent cu ediþia a II-a, iar ediþia a III-a e stabilitã deja pentru primul weekend din iulie 2015 (3-5)...asta ca sã nu mai fie discuþii, cine pe cine încalecã vizavi de festivalul de la Gãrâna... Mi-am amintit JazzTM Festival deoarece am vãzut pe 9, 22 ºi pe 23 august dupã amiazã, pe canalul Mezzo TV, recitalurile din 2013 de la Timiºoara a lui Kurt Elding, Richard Bona ºi respectiv David Murray feat. Macy Gray ºi m-am bucurat enorm. Am aflat dupã aceea cã nu e pentru prima oarã cînd MEZZO transmite aceste recitaluri. Ce promoþie mai bunã poate exista pentru România, pentru Timiºoara, pentru acest festival ºi în general pentru jazz-ul românesc/jazz-ul din România, decît un asemenea recital/o asemenea scenã pe a cãrui decor scrie TIMIªOARA CAPITALÃ CULTURALÃ 2021, iar pe un colþ al ecranului sã aparã periodic sigla JAZZ TM FESTIVAL (Romania) ?!?
Am aflat de la unii, de la alþii, cã acest festival e foarte bine organizat, „...ultra bine fãcut”... zicea cineva, iar Al Jarreau cicã s-ar fi exprimat astfel: „În viaþa mea m-am simþit cel mai bine în douã locuri: acasã ºi la Timiºoara”.
Felicitãri atît oganzatorilor-director artistic Norbert Tako, cît ºi echipei TVR Timiºoara condusã de Florin Mihoc.
La anul, sper sã ajung ºi eu la acest festival...ceea ce vã doresc ºi dvoastre...

*La Londra n-am ajuns încã... poate în urmãtorii 2-3 ani... pînã atunci mã consoleazã fiica mea, Andreea Alexandra ªipa, care îmi trimite cîteva imagini luate din vitrina Ronnie Scott’s Jazz Club.
Londra

 

*Îmi permit o sugestie pentru juriul concursului din cadrul Festivalului de jazz Sibiu 2014 (22-24 octombrie) ca ºi pentru oricare alt juriu-concurs:

-deoarece s-a întîmplat de mai multe ori ca juriul sã acorde „Marele premiu” sau Premiul I ºi titlul de „Cea mai bunã formaþie” unei formule alcãtuite aproape/aproximativ ad-hoc, DOAR pentru acest concurs, respectiv pentru pemiu, pentru bani, iar dupã concurs practic sã nu mai existe, sã nu mai aibe nici o activitate, sugerez juriului ca la punctaj ºi departajare sã se aibe în vedere ªI actvitatea/succesele acelei formaþii în anii anteriori.
Apropo, aþi (mai) auzit de vreo prezenþã scenicã/recital ºi înainte ºi dupã concursul de la Sibiu 2013 a trio-ului BLUE TRAIN cãruia i s-a acordat anul trecut „Marele premiu” ? Eu nu !

*Vom continua ºi de aceastã datã sã facem cîteva precizãri care ne cãlãuzesc în aprecierea celor nominalizaþi ºi apoi laureaþi pentru Gala de jazz-Premiile MUZZA pe anul precedent:

-deoarece ne dorim ºi pledãm pentru JAZZ SÃNÃTOS ÎN CORP (cît se poate de) SÃNÃTOS, apreciem, încurajãm, stimulãm îndeosebi muziceni cu vocaþie intelectualã, spiritualã, culturalã ºi nu în ultimul rînd moralã, vorbim de INTEGRITATE MORALÃ !

*Dupã cum vedeþi, se anunþã o toamnã foarte bogatã în evenimente de jazz. Mai adãugãm:

-Festivalul-concurs de jazz “Johnny Rãducanu” de la Brãila(9-12 octombrie)

-Sibiu Jazz Festival (cel traditional) 23-26 octombrie, un concurs între 20-22 octombrie (amãnunte pe www.sibiujazz.eu ) (voi reveni cu detalii în urmãtorul numãr al revistei).

-Concerte la Sala Radio cu YOUN SUN NAH DUO & ULF  WAKENIUS ºi PAULO FRESU DEVIL QUARTET  pe 14 octombrie ºi AVISHAI  COHEN TRIO pe 6 noiembrie, iar despre altele, data viitoare.

*Liderul trupei Blazzaj, Edy Neumann, ºi-a anunþat candidatura pentru alegerile prezidenþiale din toamna acestui an. Un motiv serios sã propunem o nouã secþiune pentru Gala premiilor de jazz-Premiile Muzza pe 2014, adicã CEA MAI NÃSTRUªNICÃ IDEE A ANULUI.

Comentarii cititori
sus

Marius Dobrin

 

Oraºul vãzut prin ochi de artist

 

cp7Ani la rând am trecut pe tot felul de strãzi ºi am vãzut case ºi copaci, fântâni ºi oameni. 
Toamna trecutã, însoþindu-l pe Gheorghe Grigurcu de la hotelul care l-a gãzduit ºi pânã acolo unde-l aºteptau participanþii la colocviul 'I.D. Sîrbu', am trecut pe strãzi vechi ale Craiovei. ªi pe când ne apropiam de þintã, venerabilul oaspete a cerut, jucãuº, sã mai facem o turã pe astfel de strãzi, pe care atunci le descoperea. 

 

cp1S-a întâmplat ca vara asta sã ajung a îndruma paºii unor artiºti fotografi taman prin astfel de locuri. Proiectul 'Craiova în cãrþi poºtale', iniþiat de Asociaþia 'Craiova Capitalã Culturalã Europeanã 2021', a presupus ca 11 echipe de fotografi sã cutreiere prin 11 microcentre ale oraºului, sã identifice locuri ºi oameni, subiecte care sã aibã ceva de spus, sã aibã amprenta locului, trecând prin filtrul artistic al autorului fotografiei. Urmând a cãpãta vizibilitate prin expunerea ulterioarã ºi reproducerea pe hârtie. Am fost însoþitorul unor artiºti fotografi cãrora mi-a plãcut sã le arãt din cele pe care le ºtiam de ani de zile, sã descoperim împreunã alte locuri, sã observ lucruri noi pe care ei le-au descoperit.

Am trecut pe strada Eroilor, pe lângã casa cu bretonul de iederã, am coborît într-o ineditã dimineaþã de început de august, ceþoasã, pânã pe malul micului lac din Valea Fetii, pe lângã o cale feratã tot mai acoperitã de vegetaþie. Am descoperit noi poveºti vechi în cimitirul catolic, apoi chipurile surprinzãtoare din pridvorul bisericii Sfântul Gheorghe (Nou), am zãrit cel mai bãtrân copac din Craiova, am revãzut oraºul de acolo decp3 unde l-a uimiti pe copilul Marin Sorescu. Am fost mai ales bucuros de întâlnirea cu oameni: un bãtrân cu ochii vii, aºezat pe un scaun în curtea lui umbroasã, un domn curios ºi grijuliu cu detaliile de artã ºi meserie ale casei sale centenare, o doamnã povestind despre cum a venit generalul de Gaulle în vizitã pe strada sa, un prieten care dintr-un gest a strâns laolaltã copiii ce se zbenguiau în curtea însoritã a vechii ºcoli din Bariera Vâlcii, aºezaþi nãstruºnic ca pentru o fotografie pe treptele de la intrare. Iar deasupra, firma grãdiniþei gãzduitã acolo: 'Îngeraºii'.

Blocurile din Lãpuº, locul de întâlnire cu poetul Ionel Ciupureanu, casele cu grãdini dintre magistralele de cale feratã, mica dar primitoarea ºi fascinanta frizerie dintr-o casã de sub un tei plantat acum patruzeci de ani, iatã tot atâtea repere pe care talentul fotografilor le-a gãsit o nouã relevanþã.

cp2Proiectul s-a vrut ºi un prilej de comunicare între cei care vor sã afle mai multe despre aceastã artã ºi, ca sã amintesc doar un exemplu, grupul ce se mãrea cu fiecare sedinþã, al celor din jurul lui Cristian Floriganþã, a deprins, cu siguranþã, multe dintre generoasele explicaþii de la un asemenea workshop adhoc.

Un asemenea proiect genereazã o atitudine în duratã, o deschidere spre alþi ºi alþi artiºti, un joc în care este poftit oricine vrea ºi în care povestea ºi decorul sunt inepuizabile.

Comentarii cititori
sus

 

Scurt dialog cu Alexandra Petcu

 

Alexandra Petcu este autoarea fotografiilor de cap de paginã în acest numãr

 

1. „Orice dimineaþã poate sã rãmânã luminatã când este noapte”. Ai simþit vreodatã cã asta nu este de-ajuns? Cã oricâtã bucurie îþi aduce imaginea pãstratã, realitatea prezentului te face sã tânjeºti dupã realitatea imaginii captate?

Visarea... sau dulcea amãgire e în profilul oricãrui artist. Mã hrãnesc cu asta, când gustul vieþii e prea amar. Dar dimineaþa înseninatã ºi caldã totuºi existã. Ea vine dupã noaptea lungã ºi rece ºi când e acolo mã bucur din plin de ea. ªi când vine noaptea, am imaginea dimineþii la care sã mã gândesc.

2. Îþi place geometria? Dar galbenul?

Da, îmi place geometria. Deºi destul de dificilã când te apuci sã o studiezi, m-a ajutat pe parcurs sã îmi dezvolt vederea în spaþiu ºi sã alcãtuiesc mai bine o compoziþie vizualã. Mi-am luat de curând niºte cãrþi cu tema geometriei în picturã ºi a celei sacre. E foarte interesant sã vezi câtã matematicã se aflã într-o picturã, în corola unei flori sau într-o piesã muzicalã.
Galbenul e frumos, dar rãmân la alb, negru ºi albastru

3. Existã saþietatea de frumos?

E imposibil sã aparã saþietatea de frumos.
În primul rând frumuseþea e perfecþiunea Universului ce a creat tot ce ne înconjoarã ºi ce ne þine în miºcare. Apoi, pe plan individual, ea nu are cum sã fie plictisitoare pentru cã þine de subiectivitate, aºadar de varietate ºi de ce percepe fiecare ca frumos. Ea înseamnã pentru unii varã, pentru alþii iarnã. Pentru unii un copac falnic ºi înfrunzit, pentru alþii scorbura unui copac bãtrân ºi scorojit ce adãposteºte douã veveriþe. Unii admirã un tablou semnat de Rubens, unde formele sunt pline ºi rotunde, alþii îºi gãsesc muza într-o siluetã silfidã. Matematicienii o gãsesc în cifre, scriitorii în litere.
ªi nu în ultimul rând, frumuseþea se aflã pe chipul persoanelor dragi de care e imposibil sã ne sãturãm.

4. Ai parte de lucru în echipã, de îndeajuns de multã tehnicã pusã în joc. Cum 'suporþi' ? Te tenteazã sã exersezi postura altcuiva din echipã?

E destul de greu lucrul în echipã. Pentru cã fiecare þine la pãrerea sa. Cel mai greu îmi este sã gãsesc oamenii cu care sã vãd lucrurile în acelaºi fel ºi totul sã meargã ca uns. Mai ales cã eu îmi doresc mult sã vãd parte din mine în ceea ce fac ºi am nevoie de oameni cu care sã fiu pe aceeaºi lungime de undã, ca rezultatul sã mã mulþumeascã ºi sã merite munca pe care o depun.
Nu mã tenteazã sã iau rolul atcuiva din echipã, atâta vreme cât ºtiu cã persoana respectivã îºi face munca aºa cum trebuie.

5. Mai ºtii ceva despre copiii aceia pe care i-ai fotografiat? Te-ai gândit sã-i fotografiezi dupã 20-30 de ani?

Am aflat cã o parte dintre ei ºi-a gãsit „Donator de viitor” ºi cã aceºtia au reuºit sã facã niºte progrese. E foarte bine cã donatorul care ajutã un copil poate sã ia legãtura cu el, sã se intereseze de rezultatele la învãþãturã ale acestuia, sã îi trimitã scrisori, desene ºi sã le primeascã ºi de la copil. Însã nu toþi au fost la fel de norocoºi. Dar eu am încã speranþa cã nu sunt uitaþi ºi cã se vor gãsi ºi pentru ei mâini care sã-i ajute.
Colaborarea cu fundaþia World Vision m-a fãcut sã realizez cã oricare dintre noi poate sã ajute cu ceva societatea în care trãieºte ºi recomand cu dragã inimã sã vã alãturaþi iniþiativelor acestea.
Peste 30 de ani mi-aº dori foarte mult sã le fac niºte fotografii, color de data asta, în care ei sã fie curaþi, realizaþi ºi zâmbitori.

6. Cum priveºti discrepanþa dintre felul în care se îmbracã subiectele tale, preponderent oamenii cu simþ artistic ºi cei mulþi de pe stradã? Cum percepe ochiul tãu de fotograf realitatea cotidianului de la colþul strãzii?

Un motiv pentru care am ales fotografia a fost sã-mi creez eu propriile personaje ºi poveºti.
Se vede cã trãim într-oþarãnu foarte bogatã ºi nici prea civilizatã ºi am impresia cã încercãm sã ascundem asta tocmai prin opulenþã ºi sclipici.
Sã ºtii cã admir mult un om îmbrãcat simplu, curat, care nu încearcã sã epateze ca sã-ºi acopere niºte goluri.
Eu moda o privesc ca ramurã a artei, unde vãd pusã la contribuþie mintea ºi creativitatea unor oameni, pe o bucatã de material, ºi din perspectiva asta am ºi combinat-o cu fotografia.

7. Pe cine moºteneºti, cu cine vrei sã semeni ºi cum te vezi pe tine peste 10 ani?

De moºtenit.. Nu ºtiu. Ce pot sã spun este cã mi-am admirat foarte mult bunicii. Bunica mea pe care am pierdut-o acum câþiva ani s-a nãscut ºi a copilãrit într-un sat ardelenesc de munte.
Avea o fire liniºtitã, sobrã ºi sensibilã. Îmi amintesc cã avea pielea albã ca laptele, îºi purta tot timpul pãrul tuns bob, ca franþuzoaicele, ºi se îmbrãca foarte simplu dar cu gust. Ea ºi bunicul meu au fost foarte dedicaþi familiei pe care ºi-au întemeiat-o. Le plãcea sã citeascã, sã cãlãtoreascã ºi sã se bucure de viaþa liniºtitã de familie. Au fost niºte oameni corecþi, chibzuiþi ºi demni. Mama le seamãnã sigur. Mi-ar plãcea sã cred cã ºi eu.
De la tata cred cã am dorinþa de a afla tot timpul cum funcþioneazã lucrurile.
De la ei toþi mã am pe mine, ºi cu bune ºi cu rele.
De semãnat.. Semãn speranþe în mine tot timpul...
Mai semãn ºi cu mine pe la vreo 11-12 ani dar cu o dozã mai mare de realism, ce-i drept, pentru cã viaþa e imposibil sã nu-þi tragã una ºi sã te mai trezeascã.
De asemena mai cred cã aº vrea sã semãn puþin cu oamenii care m-au influenþat ºi de la care am învãþat, cu anumite întâmplãri ce mi s-au petrecut ºi cu niºte locuri pe care le-am vizitat.
De vãzut... Mi-aº dori ca peste 10 -20 ani sã am o oglindã magicã asemãnãtoare celei pe care o avea Dorian Grey în roman ºi sã vãd în ea o reflexie cât mai fidelã a valorilor, cu care am crescut, pe chipul meu.

Comentarii cititori
sus

Marius Dobrin

 

Ana lui Sisif

 

Sunt ani buni de când l-am cunoscut pe Ionuþ Duºcã, de o aparenþã calmã, bine mãsuratã, chitit sã ajungã departe prin paºi ponderaþi, echilibraþi, apãsaþi. Realizase câteva scurtmetraje în care jucau tineri actori (studenþi la teatru sau proaspãt absolvenþi) dar ºi amatori, între care m-am numãrat ºi eu, într-o experienþã interesantã. 

I-am urmãrit sporadic evoluþia, ideile pe care a încercat sã le materializeze, cea mai vizibilã ºi de duratã fiind Trupa Effect. Drept care m-am bucurat sã aflu de un nou film pe care l-a realizat împreunã cu Bogdan Dobre, o colaborare mai veche.

Sisyphus, un film de 8 minute, pe care, acum realizez, l-am vãzut de 4-5 ori dar încã tot pe-atât a rulat în bacground pe calculator. Ca o conexiune la repetabilitatea din subiect.

Prima impresie a fost de surprizã plãcutã pentru cã îmi pare un câºtig serios în meºteºug. Film alb-negru, are un dozaj bun al luminii, o acurateþe a suprafeþelor ºi contururilor. Este de impact. Filmul este poetic ºi împleteºte douã mituri: cel al lui Sisif ºi pe cel al Meºterului Manole cu Ana sa.

Avem mai întâi reperele de bazã, evidenþele: nisipul mutat dintr-o grãmadã în alta, clepsidra, reluarea gesturilor, sugerând repetabilitatea acesteia.

Vocea din off, adresându-se celei care se aflã în postura lui Sisif, pentru cã da, este un personaj feminin, o numeºte Ana. ªi are grijã sã o asigure cã-i poate astâmpãra foamea. Este ca o posturã inversatã între Ana ºi Manole. Acum el, nevãzut, pare a vorbi din zid iar Ana este cea care meºtereºte, care duce lucrarea mai departe. Supravieþuitoare, femeia îºi urmeazã astfel datul, în privinþa construcþiei. Deloc spectaculoasã, munca ei dureazã. Poate nu este artã, în niciun caz nu una evidentã, deºi nici despre utilitate nu aflãm mare lucru, putând medita la zãdãrnicia a toate (þãrânã din þãrânã).

Filmul acesta este, cumva, emblematic pentru realizatori. Denotã acumularea în meºteºug, migãloasã, spre acurateþea de detaliu. ªi, subliniazã ºi limita. Cel puþin deocamdatã. S-a atins nivelul de bazã, ca profesiune. Urmeazã scânteia creatoare care sã transforme exerciþiul sisific în explozie artisticã.

Este nevoie de a ajunge la o poveste care sã îndeplineascã rigorile atractivitãþii ºi profunzimii. „Mult mai frumoasã, mult mai luminoasã”. 
Bob cu bob, secvenþã cu secvenþa!

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey