•  Iulia Badea Guéritée
•  Hilal Karahan
•  Ayten Mutlu


sus

Iulia Badea Guéritée 

 

Bis repetitia

Iubirea e un fluid datorat întâmplãrii.
Apriori,
Orice substanþã pune-n iminentã miºcare
O clepsidrã.
La fel cum fatalã este ºi epuizarea sa. Ca stare.

Inexorabil
Bis repetitia. Totul se repetã, o datã,
De douã, de zece ori,
De fiecare datã naivii fiind prezenþi ºi cãzãtori.
Clepsidra, ea, rãmâne, ºchioapã, în picioare.

Inevitabil
Orice substanþã, nouã, strãlucitoare,
Potenþial e amarã ºi doare.
Fiindu-i terminabilã stupoare, lentoare, strâmtoare, clepsidrei, care, ea,
Se ofileºte-n balansare.

Dar dintr-o datã
Serendipity
Clepsidra tresare:
Substanþa e fluid.
ªi aripile-i cresc din braþele boante
Întregu-i corp devine întrebare
ªi totul, absolut totul, se transformã-n miºcare.
Mirare
Tulburare
Perpetuare.

Iubirea este o clepsidrã care a învãþat sã zboare. 

  

Tren de noapte 


Am decis sã te înec în amintirile memoriei mele
Mi-ai parazitat suficient visele
Obiceiurile, cele mai
Insignifiante proiecte
ªi chiar ºi dimineþile.

Am decis sã-þi dau drumul din chinga privirilor mele
A speranþelor
De a te îngropa în vreun colþ cu indiferenþã
Poþi sã spui de acum cã uºurarea a bãtut
La geam.
EA nu mai e aici.

Jocul este de acum fatal.
Absenþa, zgârcenie.
Proba timpului într-o dragoste pentru doi e deja
Anodinã.
Când obiºnuinþa locuieºte timpul.

E mai bine aºa, crede-mã.
Voi fi avut mãcar ºansa de a face sã dureze timpul la infinit.
Te graþiez astfel, Milord
Voi fi traversat viaþa ta ca un tren de noapte.
Fugind ca un fulger
Pãrãsind toate piedicile. 

  

Zbor de noapte 


Ploaia are acelaºi gust ºi când o asculþi
Prin fereastra unui film foarte trist.
Dar tu, oare, eºti mai aproape  
Dacã-þi alint cu voce tare numele? 


Weltanschauung  

Îmi spui mereu cã viaþa nu e fãcutã din cuvinte.
Si cã pot sã te pãrãsesc de câte ori vreau.
Imi spui cã simþi cã noaptea ne va prinde-mbrãtiºaþi.
Grãbeºte-te, amour, mã dor teribil toate visele. 

 

Rendez-vous 


Credeam cã soarele apune în fiecare zi
Si se joacã de-a rãsãritul în fiecare alta.
De fapt doar se ascunde dupã noi
Facându-ne sã credem cã suntem foarte nefericiþi. 

  

Iluzie

Dacã ne-am petrece viaþa fiind fericiþi
Probabil cã supele ni se s-ar parea prea monotone.

ªi tâmplele albe, la fel.
Ne complacem deci zilnic, copii stupizi, în jocuri
De-a scandalul, de-a pãrãsitul, de-a cancerul.

Te aºtept deci la Luceafãrul de searã. 

 

Crez 

Poate cã am luat drept iubire,

Ceea ce a fost mereu doar dragoste. 

Poate cã am crezut mereu cã iubesc 

Când de fapt doar m-am dat, tâmpitã. 

Poate cã am crezut cã sunt, 

Cã pot fi iubitã 

Când de fapt am fost doar amarnic, ca un viol 

Nedrept ºi fãrã drept de apel 

Doritã.

Dar am ars de fiecare datã, sincer 

Pânã la capãt. 

Am trãit fiecare clipã 

Ca ºi cum ar fi fost ultima 

ªi nu am trãdat, nu am urât, nu am ucis. 

Poate cã sunt, acum, 

Aruncatã la colþ, ca o cârpã 

Care a prea dorit, prea crezut, prea aºteptat 

Prea existat ca Posibilitate. 

Dar am cerut, mereu, sã fiu întinsã spre zenit 

Asemeni corzii unui arc, pânã la capãt. 

Intens, plenar, adânc, ceresc 

ªi dacã arcul se va fi rupt, cu-atât mai rãu. 

Dacã regret ceva e doar avântul, credinþa, speranþa 

Cã poate undeva, cândva, cineva

Dumnezul sau Diavolul 

Va fi inventat o mãnuºã, un umãr, un sfert de pelvis 

ªi pe mãsura mea.

N-am fãcut decât sã cred, ºi sã dãruiesc. 

Sã fiu ceilalþi 

Pânã când n-am mai fost eu. 

 

Cântec pentru prieteni 

Vã mulþumesc cã m-aþi creat.

Mi-a fost bine cât am fost 

O închipuire a fiinþei voastre. 

Mi-a fost cald cât m-am ºtiut 

Imaginatã ºi alungatã astfel. 

Am fost 

ªocant de frumoasã 

Esenþialã 

Absolut 

ªi aºa mai departe. 

Tot ceea ce emisfera voastrã dreaptã 

Dorea, nutrea, spera, fugea. 

Am fost totul ºi nimic 

Mi-a fost bine, da, 

În acest pãtrat de vanitãþi 

Crezând cã sunt minunatã 

Cã sunt cea mai cea. 

Unica 

Singura aºteptatã la un colþ de lume 

Nefericita albã mireasã 

Din visele voastre. 

Mi-a fost bine ºi mi-a fost rãu. 

Am trãit în câteva luni, un an, totul. 

Am fost 

Fericitã 

Iubitã 

Speratã 

Doritã 

Alungatã 

Torturatã 

Trãdatã 

Minþitã 

Disperatã 

Plânsã 

Ucisã. 

Vã mulþumesc cã m-aþi creat, 

Prieteni, ºi voi, imaginari. 

N-am fost chiar steaua lui Mihai Sebastian 

Dar am fost, cred, 

Steaua micã tristã cãzãtoare 

De care v-aþi agãþat cu toþii 

O dorinþã 

O durere 

Un vis. 

Nu mã mai cãutaþi. 

Nu mai locuiesc la adresa indicatã. 

M-aþi fãcut sã cred cã exist cu adevãrat. 

ªi am înregistrat pe epidermã 

ªi adânc în inimã 

Toate dorinþele voastre. ªi ale mele. 

Toate strigãtele voastre. ªi ale mele. 

Mi-a fost bine cu voi, 

Dar, 

Dar îmi prefer 

Neantul ºi absenþa 

De dinaintea 

Voastrã. 

Îmi prefer senzaþia cã 

Nimic nu mã mai poate atinge. 

ªi cã, odatã ce 

Am strãbãtut infernul 

moartea sufletului meu 

e doar un fapt divers. 

Numele meu nu este sclavul nimãnui 

Numele meu este Nimeni. 

Numele meu este un fapt divers. 

  

Cartea timpurilor 

Eu nu sunt o bibliotecã.

Nu te voi aºtepta pânã la sfârºitul vremurilor. 

Am sã presez doar timpul ºi existenþa 

Sã mã facã micã 

Mic talisman pus la pãstrare într-un colþ. 

  

Sunt un incendiu acum, 

O ranã vie mistuindu-se într-un foc 

Aþâþat de vânturi magice neaºteptate. 

Ninse din zori pe-un tãrâm al fãgãduinþei 

Care-a cãzut albastru peste nori. 

  

Pãdurea demonilor mei era demult uscatã. 

Moartã pentru sine ºi pentru cei din jur 

A luat foc când nimic nu pãrea sã o ameninþe. 

Acum, se-ameninþã pe sine-însãºi cu mistuirea. 

  

Dacã iubirea este doar un incendiu after all 

Un dor care mistuie ºi macinã mãruntaiele 

Vino nu pentru mine, ci pentru noi. 

  

Poate cã noi suntem legaþi de aceeaºi repetenþã 

Si absenþã la împãrþirea lumii 

Literele noastre sunt scrise pe apã 

Si locuim involuntar acelaºi infern imposibil. 

Suflete moarte – de dor – ascunse-n corpuri uscate ºi reci. 

 

Nu mã lãsa nu ne lãsa arzând ca torþe-n absolut 

Tãcute ºi ascunse de ochii tuturor. 

Dator eºti þie sã stingi prin atingeri un foc, al tãu 

Sau sã-l stãpâneºti ca zeu 

Cu parcimonie. 

  

Atât cât sã ajungã nu pânã la istovirea 

Trupurilor ºi a sufletelor 

Nici pânã la contopirea unui singur dor. 

Ci doar cât liniºtea sã se opreascã-o clipã 

Cât ochii unuia sã înveþe sã citeascã cuvântul, celui orb. 

 

Eu nu sunt o bibliotecã. 

Nu te voi aºtepta pânã la sfârºitul vremurilor. 

Am sã presez doar timpul ºi existenþa 

Sã mã facã micã. 

Dar vino dor 

Sau doar trimite grabnic medicul legist. 

Un foc ºi-un dor nu pot sãlãºlui într-un acelaºi corp 

Nu foarte mult. Incendiile dureazã de regulã,

Necontrolate, 

Nemângâiate, 

Necontopite, 

Neadorate, 

Necitite sau nestãpânite, 

Neconfirmate sau neverificate, 

Nesãrutate ºi nepãtrunse, 

Doar foarte foarte puþin. 

  

Te rog 

Oh Doamne, dacã exiºti,

Fã-mã sã tac 

Si ascunde-mã-n-tr-un colþ. 

Invaþã-mã sã nu mai simt 

Sã nu mai aud 

Sã nu mai vãd 

Sã nu mai dor. 

Sã nu-mi mai pese 

ªi sã nu mai plâng. 

Sã uit durerea. 

Dar ºi fericirea. 

Oricum, pe ea, pe ea nu am vãzut-o demult. 

Nici nu mai ºtiu cum aratã cu adevãrat. 

Doamne, dacã exiºti, 

Aminteºte-þi de mine. 

Doar am cãutat sã fiu iubitã, doar am vrut, 

Doar am încercat, 

ªi vezi bine 

Niciodatã nu am gãsit. 

Deci nu pot fi acuzatã de furt/a fi furat. 

De moarte, de ucidere, ºi nici mãcar de sinucidere. 

Invaþã-mã sã nu mai aºtept

ªi dacã trebuie sã-mi iei ceva în schimb, 

Ia-mi speranþa ºi ia-mi visele. 

Nici nu se împlinesc ºi nici nu mai folosesc la nimic. 

Am obosit sã aºtept, învaþã-mã sã nu o mai fac.

Nu crezi cã m-ai pedepsit prea mult ? 

  

Incertitudine              

Nu cred cã dorul dintre noi

Se numeste dorinþã. 

Ci regãsire ºi ne va lovi/gãsi/ucide 

Cã vrem sau cã nu vrem 

Cã fugim sau cã îl provocãm. 

Doar atât cã probabil bucuria lui 

De a ne gãsi, într-un târziu, 

Ne va ucide poate : 

Va fi aºteptat cu mult prea mult. 

  

Durere de dor

Când eram devreme
ªi sufeream
Inecam durerea de dor
În zãpadã.

Mã culcam în nea
Îmbrãcatã doar într-un morman de
Intrebãri
Și-mi ziceam
Plângând
Cã durerea se va duce-n alb. 

Acum nici zãpada nu o mai am...

 

Întrebare retoricã 

Toamna
A ucis ºi ultima lacrimã
Din coapsa mea.
Norii 
ªi-au uitat esenþa
Undeva prin tine.
Între mine
ªi tine
Un ocean de neliniºti
ªi escapisme
Pe care ni le inventãm
Doar ca sã vedem cât mai 
Þinem.
Cine suntem
Noi, 
Sã trimitem aºa
La plimbare
Întâmplarea care
Ne-a permis
Mãcar sã ne gãsim?

 

Dor de mine


Când mi-e foarte dor de tine
Fac o razie în bibliotecã.
Poeziile lui Borges, Castelul lui Kakfa, Dostoievski ºi Fraþii lui Karamazov
Crima ºi pedeapsa noastrã.
Am citit coperþile atinse de degetele tale
Am simþit cuvintele bãute de ochii tãi
Am atins sentimentele pãtrunse de buzele tale.
Apoi, m-am culcat la loc, liniºtitã.
Nimic nu s-a schimbat.

Comentarii cititori
sus

Hilal Karahan

 

Încetiºor ai coborãt scãrile nopþii

 

Se deschid încetiºor aripile nopþii
în calea nãvalnicelor insecte
acoperã faþa cerului cu un voal
de mãtase

Fii rãbdãtor,
astfel se schimbã o noapte,
în plictisealã se transformã fiecare tristeþe

Durerea nemãsuratã din adâncul inimii
fãrã îndoialã se va sfârºi
tot într-o noapte

Iubirea se înfiripã noaptea
fãrã a o traversa este de neînþeles,

fiecare tristeþe este altfel: hai
sã folosim fiecare noapte
pentru a-i mulþumi cât suntem
de umani!

 

Prin noaptea mea ai mers

 

Noaptea este o sabie, se aruncã
în focul cuvântului?

De ce umanitatea refuzã faþa
acestui întuneric nepieritor deºi
el trece prin foc?

Cel ce cu tandreþe dã deoparte
umbra nopþii, nu se teme de‑a pune
la încercare dorinþa?

Noaptea ascunde provizii în spãrtura
în care timpul aglomerat de trecãtori
nu poartã niciun rãspuns la
nicio întrebare

Lumea trece prin noapte
dar noaptea niciunuia nu-i aparþine.

 

Noaptea, luna de merge odatã cu noi

 

Peste ierburile argintii
nestingheritã luna îºi revarsã
culoarea

ªuierãturile se înteþesc,
ºoaptele se risipesc, pãmântul
se înalþã

Câmpiile de cãtinã
cu uleiuri parfumate
sunt mângâiate de acest vânt rãtãcitor
din verile de altãdatã
rãmas

Noaptea,
cu fruntea ei albã
îºi deschide braþele catifelate

Nesfârºit este freamãtul cãrnii
sub faldurile nopþii

 

Erai vocea, þi-am auzit vocea la cãderea nopþii

 

Spun cã ai pârjolit un cer învechit
ºi l-ai aºezat pe faþa mea

În cãdere, pãsãrile încã bat din aripi –
peste copilãrie mi-ai aºezat
trunchiurile grele ale copacilor

Dacã pãsãrile
ar fi simþit creanga mãslinului
atunci pãmântul ar fi mângâiat
seminþele abia încolþite

Dacã ar fi lipsit ambra
florile ºi-ar fi plimbat mirosurile
peste coama vântului

Umbra îºi pregãteºte evantaiul
când o searã obositã
pe umerii viþei de vie se lasã

 

hilalHilal Karahan, nãscutã la 4 ianuarie 1977, în Gaziantep, Turcia, a studiat medicina la Universitatea Hacettepe din Ankara, specializându-se în obstreticã ºi ginecologie. Dupã o perioadã în care a publicat poezie în numeroase reviste literare, în 2003 a debutat editorial cu volumul de poezie Dicþionarul Sufletului sau Rezumatul unei zile.

Alte cãrþi de poezie: În faþa colinei (2003); Secret ºi ceaþã (2004); Mumia retardatã (2010); Noaptea care risipeºte focul (2012); Strada care cautã marea (2014).

Eseu: Poezie ºi Cuantum. Eseu despre poezia lui V. B. Bayrîl (2012); Colțul de jos. Însemnãri despre poezie (2014). Autoarea este membrã a PEN Club ºi a Asociaþiei Scriitorilor din Turcia.

Poemele fac parte din volumul Strada care cautã marea (Editura Tracus Arte, Bucureºti, 2014)

Prezentare ºi traducere de Niculina Oprea

Comentarii cititori
sus

Ayten Mutlu

 

Femina

 

I
ce fel de ceremonie este necesarã
pentru acest blestem, Femina,
astfel încât cioburi de viaþã se unesc
în cele câteva cuvinte fermecate pe care tu vei dansa
în zorii noii zile?

este ceremonia mileniilor, Femina,
nu existã altã zi nici altã lume
intrã în dans cu o ceaºcã de otravã în mânã
ºi la glezne cu inele de fier

cu florile de mãrgãritar ale silabelor timide
ºi forþa punctelor forte din cãrþile sacre
danseazã Femina pe tocurile tale subþiri
zguduie opalul roºu al pãmântului

în bârlogul animalelor cu blana lungã
precum subþirele ºarpe din stelele reci
rãsuceºte-te în faþa mamei Cybela

nu existã nici o altã zi nici o altã lume
joacã decepþia milenarã
în ceºtile acestei orgolioase resemnãri!

 

II
în tine ritmul arhaic, vocea cãrnii sfâºiate
suspinele tãcerii iremediabile
îþi acompaniazã dansul
nu aºtepta nicicând semnele unui timp al umbrelor argintii
vino precum o umbrã în luminã
bea cu mici sorbituri bãutura purã a incompatibilitãþii
ca ºi cum ai bea un sirop din miere
vino precum un þinut care luceºte în aburul verii

alãturi de spiritul ce se confundã cu nebunia
scoasã din patul domnului dumnezeu
strãpunge negura ºi coboarã în voaluri negre

în trandafirii negri
în lucirile vaselor de lut dantelate

hai, danseazã, ceremonia deja a început
tobele dragostei bate-le cu mâinile tale fermecate
Femina, mireasã înnebunitã de-atâta blândeþe

Femina, mireasa înnebunitã de-atâta blândeþe
danseazã în ziua firului negru din pietrele strãlucitoare
danseazã acompaniatã de þipetele blestemate
ale pãsãrilor nãscute din maree
danseazã soldat obosit de rãzboaiele zilnice
danseazã în ritmul ce te-a captivat
al vieþilor pierdute

nu existã nici o altã zi, nici o altã lume
dis-de-dimineaþã
danseazã,
Femina!

 

Suntem pierduþi în noi înºine

 

se vorbea
despre un loc cu mult prea îndepãrtat,
am cutreierat
lãsând vocile desupra întinderilor

luna albastrã mergea alãturi de noi
în privirile oarbe
luminile roºii luminau
o pisicã gri
arãta asemenea unui leu mãreþ,
tolãnindu-se privea imaginile
fantomelor oglindite în apele Bozcaadei,
un bãrbat sta singur,
o femeie sta singurã
ne miram între noi, noi doi
tu ºi eu
eu ºi tu
mânã în mânã
evadând dintr-o singurãtate copleºitoare
ajungem la o gloatã singuraticã

citim mai întâi melancolia de deasupra noastrã
apoi ne aºezã pe iarba umedã,
tu vorbeºti în tãcerea ta
eu tac vorbind
în timp ce pe unii vapoarele îi aºteaptã
în portul din Bozcaada
luminile se sting
pisica se-ntinde ºi ea

tu ºi eu
într-un ungher al timpului
tãcuþi lãsându-ne în iarbã

 

Tomba

 

- ah, noapte!, noapte inertã
împingi singurãtatea în interiorul vocii mele,
unde sunt misterele mele?
stelele strãlucitoare peste cântecele tale
- în mormântul amintirilor,
în mormântul durerilor

-ah, noapte!, noapte învinsã
îmi acoperi cerul cu pânze negre,
unde sunt mânjii mei?
aveam înºirate mãrgele turcoaz
- în mormântul amintirilor,
în mormântul durerilor

-o, noapte!, noapte cioarã neagrã
pe furiº te roteºti deasupra capului meu,
unde sunt pasãrile mele?
le împodobeam aripile cu fire argintii
-în mormântul amintirilor
în mormântul durerilor

-ah, noapte!, noapte incendiarã
creºti în mine luminând
unde sunt cei pe care îi iubesc?
inima mea bate în inimile lor
-în mormântul amintirilor,
în mormântul durerilor

-ah, noapte!, noapte friguroasã
eºti precum pietrele surde de sub picioarele mele,
unde sunt râurile mele?
am alergat cu respiraþia tãiatã
- în mormântul amintirilor
în mormântul durerilor

-ah, noapte!, cine va plânge moartea mea?
nu aºtepta, acopere-mã cu întunericul tãu!

 

 

mutluAyten Mutlu, nãscutã la 6 octombrie 1952, la Bandîrma, Turcia, în 1975 a absolvit Facultatea de Management a Universitãþii din Istanbul. Este cunoscutã ca poetã, eseistã ºi traducãtoare. Poeta a debutat editorial în 1984 cu volumul de poezie Rezistã, dragostea mea.

 

Alte cãrþi de poezie: Urme de cenuºã (1993), Cãtre mare (1996), Copilul ºi seara (1999), Oglinda de piatrã (2002), În cãutarea sensului pierdut (2004), Rãdãcinile focului (2006), Pragul (2009), Ochii Istanbulului (2013). Autoarea este deþinãtoare a mai multor premii naþionale ºi internaþionale. Ayten Mutlu are un rol activ atât în cadrul conducerii Sindicatului Scriitorilor ºi a Asociaþiei Scriitorilor, cât ºi în cadrul conducerii PEN Club Turcia. Volume din creaþia poetei au fost traduse ºi publicate în Franþa, Macedonia, România ºi India.

 

Poemele de faþã fac parte din volumul Ochii Istanbulului (cu o prefaþã de Mircea Bârsilã, Editura Ramuri, Craiova, 2012).

Traducere ºi prezentare de Niculina Oprea

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey