•  Xenia Karo


sus

Xenia Karo-Negrea

 

Despre fericirile ºi plãcerile celui ce vede ºi pare cã înþelege

 

Eugen Negrici, Emanciparea privirii. Despre binefacerile infidelitãþii,
Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 2014

 

karoDin nou Eugen Negrici lasã bouche bée vesela suflare literarã contemporanã româneascã. Zâmbete (complice), hohote de râs (complice), uluire, iritare - din nou. Dupã ce a enervat pre mulți cu devoalarea Iluziilor..., sau, ca sã mergem ºi mai înapoi, cu „poate perfecta” (cum o numea Mihai Iovãnel) Sistematica poeziei, îºi continuã impasibil reflecþiile din Expresivitatea involuntarã ºi le duce mai departe pânã la „binefacerile infidelitãþii”, ca un „cel mai profund exeget al fenomenului românesc literar” ce este, dupã cum bine spune Doina Ruºti. Cine nu l-a citit pe Negrici, poate crede cã a cãzut în pãcatul comercialului prin „glumiþa” aceasta. Fals! Eugen Negrici nu este dintre acei majoritari intelectuali români blocaþi în propria morgã, în „solemnitatea neghioabã” (ca sã folosim o expresie negricianã cum nu se poate mai nimeritã, p. 41). El nu stabileºte, nu fixeazã, nu învesteºte, nu postuleazã. Nu spune. Propune. Se amuzã, se enerveazã, se mirã, se gândeºte ºi se rãzgândeºte (semn de mare deschidere spiritualã, nu doar intelectualã), se mãrturiseºte, se îndrãgosteºte. Se bucurã.

Libertate ºi numai libertate. În numele lui Nietzsche

Venind dinspre Eco, Barthes, Iser, Arasse, ºi dinspre sanctitatea sa Valéry, teoreticianul creeazã o continuare nu doar a Expresivitãþii..., ci ºi a Sistematicii... Identitatea tradiþionalã a autorului (aºa cum o fixeazã comod în insectar istoriile ºi dicþionarele literare) primeºte în câmpul sãu ºi pe co-autor, adicã pe receptor.

Lucrarea este un adevãrat tratat al privirii, al lecturii, al înþelegerii, nu doar a lumii literare, ci a lumii textului, în general. Privirea înseamnã aici lumea interioarã a receptorului, unde „oceanul care scaldã pãmântul este albul ochiului, pãmântul, irisul, Ierusalimul, pupila. ªi templul este imaginea reflectatã de pupilã” (Derek ̍Ereº R.). Privirea e legãtura dintre mânã ºi ochi, dintre mâna artistului ºi ochiul iscoditor al receptorului.

Bineînþeles, Nietzsche îi pulseazã în cele mai intime fibre cerebrale, pentru cã Nietzsche stabileºte o datã pentru totdeauna cã „doar cel ce înnoieºte rãmâne fidel” (citat în Expresivitatea involuntarã, p. 4, dar ºi în Emanciparea..., p. 31). Infidelitatea, adicã înnoirea este reluarea, resemantizarea, ºi nu abandonul: „În ceea ce ne priveºte, a înnoi înseamnã a schimba percepþia, a face expresiv ceva, a expresiviza, a crea expresivitate” (p. 29).

Teoreticianul trece dincolo de intentio auctoris. Miza este privirea lectorului care poate cuprinde sau nu opera. Intentio operis este legãtura capricioasã cu altceva, respectiv cu imaginaþia, i.e. ilimitatul/infinitul: „Viaþa obiectului artistic depinde de puterea interpretului-coautor de a descoperi elemente din afara intenþiei, de a scoate obiectul din limitele lui obiectuale, temporale, de specie, de curent, reclasându-l, nãlucindu-l altfel” (p. 29). Lectorul trebuie sã-ºi abandoneze intenþiile, sã se lase în voia rãtãcirii, a reveriei, a hipovigilei (p. 60 º.a.). Ca ºi autorul, lectorul trebuie sã-ºi abandoneze determinãrile. Nu existã extaz, desfãtare, plãcere, respectiv conectare la ilimitat decât în afara normei, decât în luminiºurile adânci ºi irepetabile ale pãdurilor dionisiace: „Nu cãlãtoria pe trasee jalonate spre un anume punct de interes, ci hoinãreala prin pãdurea vrãjitã a unei cãrþi e semnul convieþuirii fericite cu aceasta” (p. 86). „Voluptatea nesiguranþei” (p. 102), „libertatea indeterminãrii” (p. 103), „freamãtul intuiþiei” (p. 361) sunt promisiunile care pândesc dupã colþurile labirintului percepþiei imaginative.

Unde se întâlnesc marii cititori

Receptorul lui Eugen Negrici - febril, îndrãgostit, concentrat pânã la ieºirea din sine - este o replicã (elitistã?) la „cititorul devotat” al lui Harold Bloom, pentru care „Poezia bunã e prea dificilã cognitiv ºi imaginativ pentru a putea fi înþeleasã de mai mulþi din fiecare clasã socialã, sex, rasã, etnie (Canonul occidental, 2007, p. 515). Plãcerilor sale dificile teoreticianul român le contra-propune cititorul fascinat, iar sinelui care, „în încercarea de a fi liber ºi solitar, citeºte cu un singur scop: confruntarea cu mãreþia” (p. 519) îi propune „Rãtãcirea, ca formã superioarã a lecturii, se constituie într-o metaforã epistemologicã. Ea trimite la trãirea autenticã a vieþii, în toatã mãreþia ei inepuizabilã ºi inconºtientã” (p. 86). La fel, lui H. Bloom însuºi, care crede cã mãreþia operei vine din recontextualizare, îi propune varianta operei (re)create de receptorul entuziasmat, care trece dincolo de prejudecata cã opera este un provizoriu „beau désordre” (W. Iser), ci este un continuum modus legendi et cogitandi. Cititorul infidel nu creeazã (aºa cum credea Barthes), ci re-creeazã, sporeºte, descoperã, relevã.

Pe lângã poietica receptãrii, un al doilea câºtig la fel de important este poetica fragmentului, a hazardului, a ciornei, a ruinei, a detaliului, apoi a naivitãþii ºi kitch-ului. Fragmentul aici este semnul melancoliei fecunde (cf. Sousini-Anastopoulos, 1997, 57). Fragmentul-vestigiu (cum îl identificã Negrici, p. 94), „golul care stinghereºte (s.a)” (p. 105) este semn al dialogului, al sporirii ºi atrage dupã sine ºi furia împotriva previzibilului (aproape ritualic afirmatã de teoretician) - „rareori sfârºitul unei proze sau al unei poezii nu reprezintã un abuz” (p. 101) - pentru cã previzibilul ne interzice privilegiul ºi desfãtarea recitirii ºi a revelaþiilor cu totul neaºteptate.

Excentricul Alpha (cum îl numea Ion Buzera) îºi consolideazã statutul ºi prin exerciþiul de luciditate pe care-l propune cititorilor aºa-zicând profesioniºti. Astfel, un al treilea spor al cãrþii este invitaþia la reinventarea criticii („Scriituri narative «imprecise». Scriitura dificilã”), o eliberare a acesteia de prejudecãþile inamovibilitãþii: „Constituirea unei discipline care sã dea caracter sistematic înnoirii, revitalizãrii obiectului artistic ar merita un interes mai mare, poate, decât cel suscitat de rãsuflatele discipline tradiþionale (istoriile literare, istoriile artelor plastice etc.) care nu fac decât sã instituþionalizeze câteva scheme perceptive, imobilizând muzeistic operele în piramide de ierarhii eterne” (p. 356).

Lucrarea în sine este nietzscheeanã, aºa construitã cum este pe ºi pentru frenezie, cu o scriiturã barthesianã constelatã, cu formulãri tari, care redefinesc ceea ce numesc (vz., printre altele, ºi capitolul „Paradoxul arabescului”), care ironizeazã pânã la sarcasm (sã luãm spre exemplu doar exclamaþia „Suntem postmoderni, ce mama dracului!”, p. 245), care taie pânã la adevãr aºa cum numai în cãrþile lui Eugen Negrici gãsim.

*

Poate ºi pentru cã e început de an ºi euforia începutului poate sã hrãneascã voinþa de cunoaºtere, iluzia de auto-stãpânire ºi entuziasmul recunoºtinþei, îmi depãºesc astãzi (cel puþin formal) un prag: am scris public despre cartea unuia dintre profesorii cãrora le datorez cel mai mult ºi le mulþumesc cel mai mult. Dar statusul profesoral nu face decât sã-i sporeascã valoarea, chiar dacã am zice cã n-ar mai avea cum.

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey