•  Film - Interstellar
•  Teatru - Rãu de înãlþime
•  Film - La Grande Bellezza
•  To(l)ba de jazz - XVIII
•  Role scurte
•  Ce þi-e ºi cu arta asta ?! - Revoluþia continuã (I)


sus

Florentina Armãºelu

 

Interstellar

Cãlãtorie printre stele

 

interstellarAmatorii de filme ºtiinþico-fantastice generatoare de întrebãri mai mult decât de rãspunsuri, de genul Inception (2010) în regia lui Christopher Nolan, vor regãsi în recenta ecranizare a regizorului anglo-american, Interstellar (2014), un univers la fel de derutant, aflat la limita dintre realitate ºi iluzie, dintre posibil ºi imposibil. Chiar dacã temele vehiculate - viaþa pe Pamânt ameninþatã de extincþie, ºtiinþa în slujba umanitãþii, sacrificiul eroului salvator - nu aduc o notã distinctivã, având mai degrabã un caracter stereotip, filmul reuºeºte sã capteze atenþia spectatorului pe parcursul celor 169 de minute ºi sã-l incite la reflecþie (sau, cel puþin, la întrebãri de tipul este sau nu posibil?, ca în cazul meu) ºi dupã ieºirea din sala cinematografului.

Printr-un neobiºnuit complex de împrejurãri, Cooper (Matthew McConaughey), fost pilot NASA, este implicat într-o expediþie interstelarã, în cãutarea de planete gazdã pentru omenirea în pericol pe Pamântul devenit dintr-o datã ostil. Promisiunea cã se va întoarce fãcutã celor doi copii ai sãi, Tom (Timothée Chalamet) ºi Murph (Mackenzie Foy), revine în mod repetat de-a lungul filmului. Un leitmotiv care îi permite cineastului sã alterneze, la scarã temporalã diferitã, cãlãtoria în spaþiu, ce pare a avea un caracter aproape atemporal pentru unii dintre protagoniºti, ºi evenimentele ce urmeazã cursul firesc al vieþii pentru cei rãmaºi acasã, de la înflorire ºi naºtere de noi generaþii, la declin ºi moarte.

Dacã acþiunea ºi personajele (cu excepþia roboþilor TARS ºi CASE) nu se remarcã prin prea multã originalitate, modul în care povestirea încorporeazã elemente de teoria relativitãþii, dilatare temporalã, imersie într-un spaþiu cu mai mult de 4 dimensiuni îi conferã ansamblului o dinamicã aparte care fascineazã ºi intrigã în acelaºi timp. Efectele vizuale, generate prin prelucrarea ecuaþiilor propuse de astrofizicianul Kip Thorne, consultantul ºtiinþific al filmului, pentru descrierea unor fenomene astronomice de tipul „gaurã neagrã” sau „gaurã de vierme”, nu se reduc doar la spectaculos sau estetic ci includ în substrat întrebãri despre legile care guverneazã Universul ºi imaginea pe care ºtiinþa actualã ne-o oferã asupra acestor legi. În final, rãspunsul la întrebarea mea iniþialã dacã o astfel de incursiune în spaþiu ºi timp este sau nu posibilã devine mai puþin important. Ceea ce ecranizarea lui Nolan pare sã sugereze este cã orice cãlãtorie, fie ea interstelarã, într-un timp ºi spaþiu dincolo de limitele perceptibilului, este posibilã dacã la dimensiunile impuse de legile formulate sau neformulate încã ale fizicii se adaugã aceea a imaginaþiei.

 

Regia: Christopher Nolan

Scenariul: Jonathan Nolan, Christopher Nolan

Distribuþia : Matthew McConaughey, Anne Hathaway, Michael Caine, Jessica Chastain, Mackenzie Foy, Timothée Chalamet

Producþie: Statele Unite, 2014

Credit foto: http://www.joblo.com/movie-posters/interstellar-02

 

Comentarii cititori
sus

Marius Neacºu
Cornel Mihai Ungureanu

 

Rãu de înãlþime

  

Personaje:                                                                           

Alex, 30 de ani
Sabina, 25 de ani

  

(Peisaj montan, vârfuri stâncoase ºi brazi, în zare. Alex ºi Sabina sunt aºezaþi unul lângã altul într-un telescaun suspendat de un cablu, ce se apropie încet dinspre spatele scenei, cãtre public. El priveºte în zare ºi spre hãurile de dedesubt, ea, speriatã, stã cu ochii închiºi, cât se poate de strâns, ºi se þine bine cu mâinile de bara metalicã, de protecþie, ce se gãseºte în faþa telescaunului. Sunt îmbrãcaþi „de munte”, el are rucsac în spate, Sabinei îi atârnã de gât cãºtile unui walkman)

Alex: E minunat! Nu vrei sã te uiþi mãcar puþin?

Sabina (Vehement): Nu!

(Telescaunul trece de un stâlp de susþinere ºi, în urcare fiind, încetineºte ºi se opreºte brusc, la înãlþime)

Sabina: Am ajuns?

Alex (Admirând peisajul): Ar trebui sã deschizi o clipã ochii. O sã-ți placã. (Pune mâna peste cea a Sabinei care, pentru un moment, se destinde, dar apoi redevine încordatã)

Sabina (Ca și cum și-ar fi regãsit energia dupã secunda de relaxare):O sã mã uit dupã ce coborâm, când o sã simt pãmântul sub picioare. De ce ne-am oprit?

Alex: E o panã de curent, cred.

Sabina: Nu trebuia sã mã urc în porcãria asta! Aºa îmi trebuie dacã mã iau dupã tine! (Pauzã) Se mai vede cineva, în faþã, în spate?

Alex (Priveºte înaintea lui, apoi se întoarce): Nu, draga mea. Suntem singuri. (Interesat) Vrei sã-mi propui ceva?

Sabina: Sã te arunci în cap, dacã nu eºti în stare sã taci!

Alex: Tu m-ai întrebat.

(Sabina e anxioasã ºi stresatã, îºi pune cãºtile pe urechi, ascultã muzicã. Alex priveºte încântat peisajul, inspirã adânc. Trec aºa un minut sau douã. Vântul se intensificã, iar telescaunul se mișcã uºor)

Sabina (κi scoate cãºtile, dar nu deschide ochii. Ton necãjit): Hai, mã’ Alex, ți-am zis sã mergem pe jos! Te gândești numai la tine, uneori. Am impresia cã faci chestiile astea intenționat, doar ca sã mã enervezi!

Alex (Puțin mirat, dar nu surprins): Liniștește-te, din clipã în clipã o sã revinã curentul. Pânã atunci, hai sã ne jucãm. Ai vreo idee? (Glumeț) Sau îmi poți spune oricând ceva ce nu ºtiu despre tine.

Sabina: Aveþi toþi mania asta (Îl imitã): „Spune-mi ceva ce n-ai spus nimãnui! Unul din secretele tale teribile. Te rooog!” Dar de ce? Cine eºti tu?

Alex (Ofensat, încearcã sã-i întoarcã faþa cãtre el): Cine sunt?

Sabina (Rãmâne impasibilã ºi cu pleoapele strânse): Dacã þi-aº da acum o scrisoare închisã ºi þi-aº spune s-o arzi, dupã ce mor, ºi s-ar rupe cablul ãsta cu noi ºi ai scãpa doar tu ºi scrisoarea... Ai arde-o sau ai citi-o?

Alex (Stã pe gânduri): Aº arde-o. (Pauzã) Apoi. (Râde) Adevãrul e cã îmi vine greu sã þin un secret, pentru cã...

Sabina: Nu þi-am cerut sã þii vreunul, nu are rost sã îmi explici de ce nu poþi.

Alex: Te-am supãrat? Simt o tensiune...

Sabina: Te mirã? Suntem la 2.000 de metri, suspendaþi de un fir. (Pauzã) Îmi pare rãu, nu ºtiu ce am... (Deschide ochii)

Alex: Bunã dimineața! Cineva a ales sã nu mai viseze. (Arãtând spre munþii din jur) Nu e magnific?

Sabina:Asta nu înseamnã cã meritã sã stãm agãțați aici ca niște haine la uscat! Știi cã am rãu de înãlþime! Aº fi preferat sã merg pe jos, atunci sigur nu ni se lua curentul...

Alex: Dar ne-ar fi apucat noaptea! E un traseu de opt ore. Pe când aici, stãm confortabil, unul lângã altul... (Zâmbeºte sprinþar) ªi nu poți fugi nicãieri de mine.

Sabina: Da, m-ai prins. Acum mã poți plictisi cu jocurile tale despre secrete și cu obsesiile tale poetice. (Ironic) Nu te apuci sã-mi reciți ceva din Coºbuc? Sunt convinsã cã priveliºtea te inspirã...

Alex: Știam cã îþi place peisajul, cã e în tine o fãrâmã de romantism. Doar te-am cucerit cu un poem... Îți amintești?

Sabina: Cum aº putea uita? Cred cã sunt prima fatã din lume care s-a lãsat cuceritã de o poezie a lui Brumaru... Dar ai recitat frumos și erai așa de emoționat...

Alex: Am dat tot ce am putut. Abia te despãrțisei de Florin și nu puteam rata șansa. (Pauzã) Nu l-am suportat niciodatã pe Florin ãsta al tãu. Nu știu ce ai vãzut la el. E atât de încrezut! Nici mãcar bancuri nu știa sã spunã ca lumea.

Sabina (Ironic): Bine cã știi tu sã spui bancuri! (Pauzã) Dacã vrei, îþi zic eu unul.

Alex: Te rog!

Sabina (Ezitã): M-am culcat cu Florin.

Alex: ªtiu asta. (Pauzã) Trebuie sã râd? (Pauzã) Te-am întrebat vreodatã ce ai fãcut înainte sã fim împreunã? Crezi cã mã intereseazã?

Sabina: Nu, dragã. Cunoaºtem toþi cât eºti de... indiferent. (Pauzã) Dar nu mã refeream la vremurile dinainte de a fi împreunã.

Alex (Încaseazã lovitura, dar încearcã sã ascundã efectele): Ca și cum te-aș crede! Dacã te-ai fi înþeles cu Florin, ai fi rãmas cu el! (Râde forþat). Nu spuneai tu cã preferi patul, iar el te exaspera cu diversitatea, cu ineditul? (O îmbrãþiºeazã). ªi, ca sã fiu rãu, sunt sigur cã l-ai plictisi.

Sabina: Nu bãga mâna în foc!

Alex (Îi dã drumul din îmbrãþiºare. O priveºte atent): Ce joc e ãsta?

Sabina: Parcã îþi plãceau jocurile! (Pauzã) ªi secretele!

Alex: Vrei sã spui cã e adevãrat?

Sabina: Ar avea vreo importanþã pentru tine?

Alex: Bineînþeles cã ar avea! Ce te-a apucat?

Sabina: Cum așa, nu ești tu domnul nepãsãtor, tot timpul mai bun ca oricine și pe care nu-l afecteazã nimic? Nu ziceai cã toate se întâmplã pentru cã trebuie sã se întample și cã tu nu pui la suflet? Despre care, de altfel, spuneai cã nu-l ai... cã l-ai pierdut când s-a despãrțit Alina de tine.

Alex (Înfuriat): Nu vorbi așa! Ce ai?

Sabina: Ce sã am? M-am prins, în sfârºit, cã nu sunt pentru tine atât de importanțã ca ea. Aºa cã, datã fiind situaþia, am simțit nevoia sã mã întorc la Florin. Cu el nu trebuie sã fiu atentã tot timpul sau sã-mi fac griji cã poate nu mã ridic la nivelul Alinei, pe care, apropo, a avut-o și el. Când sfânta de ea era cu tine, cicã...

Alex: Asta e o minciunã. O mizerie.

Sabina: Tu visezi frumos ºi eu te trezesc. Iartã-mã. Sunt sigurã cã ºtii mai bine decât el ce s-a întâmplat în cortul pe care l-au împãrþit amândoi pe plaur, în tabãra de folk din Delta Dunãrii. Nu s-a culcat cu ea. I s-a pãrut.

Alex: Alina ºi-a dorit foarte mult sã meargã în tabãra aia.  Nu e vina ei cã mama s-a îmbolnãvit tocmai atunci ºi a trebuit sã stau cu ea în spital.

Sabina: Da, ar fi fost pãcat sã rãmânã acasã, sã te ajute sã faci supã ºi compot pentru mama ta, sã stea lângã ea dupã operaþie... ºi sã rateze distracþia. Sunt convinsã însã cã s-a gândit la tine.

Alex: Mi-a spus înainte sã plece cã vor dormi în acelaºi cort. ªtiu cã nu s-a întâmplat nimic.

Sabina: Doamne, Alex! Câþi ani ai tu? Trei?

Alex (Vizibil afectat): Dar nu mai e important acum, nu? Ce mai conteazã dacã s-a întâmplat? Nici nu vreau sã mã gândesc, cu toate cã mi-e destul de greu sã-mi scot imaginea asta din...

Sabina: Ești extraordinar! Fantastic! Eu îþi spun cã m-am culcat cu Florin și pe tine te doare cã Alina nu þi-a fost fidelã.

Alex: Nu e vorba... Normal cã mã afecteazã ambele chestii, dar de la Alina nu mã așteptam sã...

Sabina: Nu te așteptai, nu?! Tocmai ea, imaculata! Eu, în schimb... nicio surprizã. Curva cartierului!

Alex (Dezorientat): N-am vrut sã spun asta. Îmi pare rãu cã a sunat aºa. Mã simt de parcã aº fi personajul principal dintr-un film foarte prost. Ãla care nu-și dã seama de ce se întâmplã în jurul lui.

Sabina: Pãi, chiar ești un prost care trãiește cu ochii închiși! Parcã ți-e fricã sã mai vezi ceva, sã mai trãieºti ceva.

Alex (Cu un râs scurt): Câteodatã cãcaturile astea te fac sã vrei sã ții ochii închiși. Sau mãcar alþii sã aibã ochii închiși. (Pauzã) De ce rãscoleºti mâlul? Nu e momentul sã vorbim despre Alina.

Sabina: Niciodatã n-a fost. (κi aprinde o þigarã. Ton relaxat, amar, lucid, afectuos) Am sperat cã despãrþirea de ea poate fi întâlnirea cu tine, cã te vei regãsi, cã vei porni niºte motoare, cã vei pricepe ceva din toatã suferinþa aia, cã-þi va trece, cu timpul, cã vei obosi sã-i oferi confirmãri pe care ea nu þi le-a întors niciodatã. ªi în loc sã-i fii recunoscãtor cã te-a pãrãsit, tu ce faci? Te gândeºti la ea în fiecare zi, probabil ºi când facem dragoste... (Aºteaptã ca el sã nege, dar Alex tace) Eºti culmea! (Pauzã) Înþeleg cã ai asimilat-o, cã aveai un ritm, cã gravitai în jurul ei, dar cât vrei sã trãieºti în felul ãsta? Îmi e greu sã te vãd aºa... Orb! Orb! Orb! O iubeºti ca un viþel, o venerezi de parcã ar fi nu ºtiu ce icoanã, iar ei nu-i pasã, nu a interesat-o niciodatã, altfel ar fi fost cu tine. ªi-a trãit viaþa, s-a mãritat, are trei copii, iar tu stai acum ºi aºtepþi momentul în care þi se va întoarce iubirea vieþii? Refuzând pe cei cãrora le e drag de tine? (Îl loveºte amical cu pumnul în umãr, râzând puþin forþat): Revino-þi, dracu!

Alex: Sã nu crezi nicio clipã cã nu țin la tine. Doar cã uneori îmi fuge gândul spre trecut sau spre ce ar fi putut sã fie. Toți facem asta ºi eu nu mai pot sã mã ascund. Povestea cu Alina mi-a dat puterea sã nu mai mint, nici mãcar pe mine.

Sabina: Mie mi se pare cã stai acolo cu o ranã care e vindecatã demult. Pierzi timp.

Alex: Nu e aºa simplu.                                            

Sabina: Dar cum e? ªtiu, sunt obositoare când nu înþeleg ceva ºi îmi pasã.

Alex: Prima datã când îþi eliberezi sentimentele, când le laºi sã iasã la suprafaþã, e greu sã le mai controlezi. Degeaba suni retragerea, nu te ascultã ºi rana aia de care ziceai nu se vindecã, dacã o tot scobeºti cu o lamã. (Sabina îl priveºte descurajatã. Vrea sã spunã ceva, dar Alex o întrerupe imediat) Când te îndrãgostești, la început te atrage partea de sex opus din tine. Celãlalt nu este decât o oglindã în care te observi, farã sã-ți dai seama. Abia dupã ce ai cunoscut în întregime partea din tine pe care celãlalt o reflectã, poți sã mergi mai departe. Ea a plecat înainte ca eu sã cunosc partea „Alina“ din mine. Și am rãmas cu acel gol pe care nu am mai ºtiut sã-l umplu.

Sabina: Nu e vorba, deci, despre marile ei calitãþi... Unica, inegalabila...

Alex: Nu. Nici nu cred cã existã o persoanã care sã-ți fie predestinatã. Semãnãm prea tare între noi ca sã nu putem înlocui ceva sau pe cineva. Îmi trebuia doar timp cu Alina ºi nu l-am avut, asta e tragedia. ªtiu cã sunt norocos cã sunt însoþit acum de cineva perfect pentru mine, dar asta nu acoperã acea cunoaºtere ºi nostalgia ei.

Sabina: Pentru o clipã te-am crezut. M-am simþit chiar uºuratã: „Iatã, nu o iubeºte, l-am urât degeaba în tot acest timp...”

Alex (Surprins): Urã?     

Sabina: Ai auzit bine.

Alex: Mã urãºti? (Sabina nu rãspunde) Înþeleg frustrãrile, nemulþumirile, dar urã? Chiar poþi sã urãºti?

Sabina: Imobilitatea resentimentelor e mai puternicã decât imobilitatea sentimentelor.

Alex: De ce nu am vorbit niciodatã despre asta?

Sabina:  Pentru cã aºa fac oamenii, converseazã despre verzi ºi uscate, dar nu despre ce e în ei. Deodatã te intereseazã cum te vezi în oglinda „Sabina”? (Pauzã) S-a întâmplat ceva? Vãd cã s-a scurtcircuitat dialogul...

Alex:A rãmas fãrã curent. Conversaþia noastrã și telescaunul. (Pauzã) Alina... cred cã ºtiu de ce a plecat, a fost destul de explicitã. Nu înþeleg de ce a stat cu mine.

Sabina: Nu te-a vãzut niciodatã în viitor, dar singurãtatea o speria ºi mai tare. A stat cu tine aºteptând ceva mai bun. De curiozitate, ce þi-a zis când te-a pãrãsit?

Alex: „Hai sã ne despãrþim, uite ce nefericit te fac!”

Sabina: O apucase generozitatea... (Cu amãrãciune) Iar voi vã îndrãgostiþi mereu de altele! O greºealã, chiar involuntarã, tot greºealã rãmâne, e ridicol sã te tot plângi, aici se face diferenþa între pulifrici înfrânþi ºi oameni. Nu îþi poþi irosi viaþa cãutând rãspuns la cea mai stupidã întrebare: de ce a plecat? Sau poþi? Te întrebi mereu cum ar fi fost, mai ºtergi câte-o lacrimã...

Alex: Dar tu cum de eºti aici, dacã mã urãºti?

Sabina: Doar nu îþi închipui cã suntem restricþionaþi la un singur sentiment de persoanã? ªi apoi, din flacãrã poþi gusta numai direct.

Alex: Eu cred cã suntem limitați, nu ai cum sã trãiești douã stãri în același timp. Fie iubirea e adevãratã ºi ura paravan, fie invers. Contrariile nu te lasã sã jonglezi cum vrei tu cu ele. Ai spus chestia cu ura doar ca sã mã surprinzi.

Sabina: Vrei sã fii surprins? (Pauzã) Dacã þi-aº spune cã sunt însãrcinatã?

Alex: Eºti? (Pauzã) Poate sunt gemeni. Aº fi ºi mai uimit.

Sabina: Nu, cã s-a vãzut la ecograf. (Pauzã) Eu vreau sã fac trei copii.

Alex: Deodatã?

Sabina: Nu.

Alex: Cu acelaºi tatã? (Sabina nu rãspunde, doar îl priveºte reprobator) Apropo, cine e tatãl? (Sabina nu spune nimic, întoarce capul în direcția opusã)

Sabina: Credeam, cândva, cã ar fi o veste bunã pentru tine.

Alex: E al meu?

Sabina: Da. Adicã... a fost.

Alex (Înþelege cã a avortat. Copleºit): De ce?

Sabina: Florin a zis cã pentru el nu-i o problemã, cã acceptã sã-l creascã.

Alex: ªi atunci?

Sabina: Nu voiam sã pãstrez nicio legãturã cu tine. Te urãsc, ai uitat? (Pauzã) Știi, îl visez uneori, în acelaºi fel: vine de la ºcoalã ºi ne punem la masã eu, el ºi bunica. Noi douã avem în faþã tot felul de bunãtãþi, dar în dreptul lui masa e goalã ºi privirea îi e obositã, resemnatã. Iar bunica zice: „Dã-i, mã, ºi copilului ãluia sã mãnânce!”. ªi mã trezesc. Foarte tristã.

Alex: Ce ºtii tu ce e tristeþea?

Sabina: E adevãrat. (Aruncã mucul de þigarã ºi priveºte în jos, dupã el) Nu-mi plac hãurile. (κi pune cãºtile, îºi aºazã coatele pe balustradã, cu antebraþele îndreptate unul spre celãlalt, ºi palmele suprapuse peste care îºi reazemã fruntea. κi miºcã umerii în ritmul muzicii date la maxim, care se aude în surdinã ºi în afarã. Sabina  fredoneazã uneori cu glas tare un crâmpei de refren)

Alex (Zâmbeºte): Excursia asta a fost un eºec necesar. (O pupã pe creºtet, îºi scoate rucsacul ºi îl pune pe un colþ al scaunului, îºi desprinde picioarele din chingile de protecþie, le ridicã pe scaun, le trece peste balustrada lateralã, în partea opusã celei în care în care se aflã Sabina, ºi se aruncã în gol)

Sabina (Simte cã telescaunul s-a miºcat. Vorbeºte fãrã sã-ºi ridice capul ºi mai tare decât normal, aºa cum vorbeºti când asculþi muzicã în cãºti): Am pornit? (Pauzã) Nu e chiar atât de rãu. Dacã nu se întâmpla pana de curent ar fi fost ºi mai bine, dar ideea ta cu jocurile a fost super miºto! Fãrã aiurelile astea (Râde) cu aventuri ºi copii, ar fi trecut greu timpul ºi mi s-ar fi fãcut fricã. M-am rãzbunat puþin pentru cã nu ai vrut sã mergem pe jos, dar nu eºti supãrat, nu-i aºa? ªi dacã eºti... ºtim noi cum se împacã oamenii! Mã voi revanºa la cabanã. Toatã noaptea! (Sabina îºi miºcã umerii în ritmul muzicii, fredoneazã. Telescaunul se urneºte) Am pornit, nu-i aºa? (κi ridicã fruntea, vede cã telescaunul se deplaseazã ºi e bucuroasã. În timp ce se întoarce spre locul unde a stat el) Alex?  

(Acest text a apãrut ºi în revista Hyperion)

Comentarii cititori
sus

Ionuþ Laurenþiu Duºcã

 

Marea frumuseþe... a cinematografului

 

Pentru un om de rând aratã frumuseþea Italiei iar pentru un cinefil frumuseþea cinematografului. Vãzându-l, m-am simþit precum aº fi fãcut o cãlãtorie într-o încãpere în care rulau simultan mai multe filme iar cineva nota ce apuca din fiecare, urmând ca apoi sã le uneascã într-o singurã piesã, într-un nou film.

La grande bellezza, fãrã a fi o capodoperã, malaxeazã cam tot ce-i frumos din Oraºul Etern ºi din cinematografie. Paolo Sorrentino a vrut, dincolo de poveste, sã construiascã o suitã de imagini cât mai spectaculoase despre locuri, oameni ºi ipostaze. Ce poate fi mai frumos decât sã te trezeºti în fiecare dimineaþã ºi sã-þi bei cafeaua pe balconul tãu ce dã direct spre Colosseum? Sau sã participi la petreceri în cele mai grandioase clãdiri istorice ale Romei? Sau sã te plimbi zi de zi printre cele ºapte coline ale cetãþii eterne în timp ce soarele se joacã pe ele? Însã, dacã eºti la fel de bãtrân ca ºi Colosseumul, toate aceste lucruri te pot lãsa rece. Jep Gambardella, ajuns la 65 de ani, scriitor ºi gazetar renumit, trãieºte nostalgia unor vremuri demult apuse în care se simþea împlinit sã iubeascã ºi sã scrie cãrþi ce-i vor aduce nemurirea. Singur, fãrã nimic stabil ºi sincer în viaþa lui, face un ultim elogiu poate memoriei sale, asemeni doctorului Isak Borg din Fragii sãlbatici, aducând în prim-plan secvenþe aleatorii din trecutul sãu: o dupã-amiazã de plajã cu iubita sa, prima experienþã sexualã. Însã, la fel ca-n filmul lui Bergman, de cele mai multe ori se imagineazã pe sine ca fiind tot un bãtrân, memoria neputându-i aduce înapoi ºi senzaþiile vii din tinereþe.

Sorrentino ne aratã o frescã a vieþii boeme din Roma, un oraº ce pare cã trãieºte doar noaptea. Un fel de remake sau update la dezinhibatul film al lui Fellini, La dolce vita. Aceleaºi petreceri nebune, aceleaºi femei frumoase, aceiaºi artiºti aventurieri. Ritmul muzicii este, însã, altul. În loc de clasici, pe pietrele mãcinate de timp ale strãzilor, se aud acorduri de house ºi pop, iar picioarele de toate vârstele danseazã parcã peste cultura ºi civilizaþia Romei. La o astfel de petrecere ne este prezentat ºi Jep, a cãrui aniversare se celebra. Un sãrbãtorit înconjurat de multe femei frumoase, dar plictisit, aºteptând doar sã mai treacã o noapte ºi o femeie frumoasã prin patul sãu. Cum Fellini spunea cã în Amarcord a prezentat copilãria lui aºa cum ar fi vrut sã fie, aºa putem spune cã ºi Sorrentino ne aratã bãtrâneþea aºa cum ar vrea el s-o trãiascã. O bãtrâneþe înconjuratã de artiºti de toate felurile, de vedete TV ajunse sus datoritã compromisurilor ºi de nobili decãzuþi ce trãiau din nostalgia vremurilor apuse. Jep câºtigase respectul acestora fiindcã în urmã cu 40 de ani scrisese o carte ce mai schimbã ºi astãzi destine, aºa cum se exprimase un apropiat.  

Otto e mezzo. Artistul, dupã ce ºi-a definitivat capodopera, se simte neputincios pentru o alta. Simte cã nu mai are nimic de admirat în jur (ºi ce peisaje erau!), cã niciun om nu-i mai poate stârni interesul în mod real, sau aºa cum însuºi el ne sugereazã „nu am mai întâlnit nimic uimitor despre care sã scriu”. Din aceastã stare se naºte ºi revolta de a spune lucrurilor pe nume, dezgolind o vedetã TV de toate compromisurile care o ridicaserã în ierarhie. Undeva dupã jumãtatea filmului apare, însã, moartea care sparge petrecerea. O fostã iubitã, fiica unui prieten ºi fiul unei contese îi dau fiori reci pe spinare boemului, care simte sfârºitul ce urcã scãrile cãtre el.

Final a la Tarkovski. Jep, un artist la origine, nu mai poate crea fiindcã nimic nu pare sã-l impresioneze. Întâlnirea cu Santa Maria din final are rolul a zbuciuma din temelii fiinþa lui. Santa, o cãlugãriþã în vârstã de 104 ani, pare cã întruchipeazã întreaga profunzime ºi simplitatea care lipseºte Romei ºi pe care Jep a cãutat-o întreaga viaþã. Este asemeni întâlnirii pe care cãlugãrul Andrei Rubliov o are, în finalul filmului, cu Tarkovski, cu acel copil clopotar care, prin suferinþa sa inocentã, îl face pe monah sã-ºi regãseascã orizontul. Aici, lucrurile sunt inversate, cãci monahul e cel ce are rolul de vindeca artistul. Santa Maria simte zbuciumul lui Jep ºi, cu gestul simbolic de a dormi la el acasã pe pardosealã, lumineazã acel spaþiu întunecat de lipsa profunzimii.  Jep simte din nou chemarea ºi-ºi anunþã lucrul la un nou roman dupã 40 de ani. Secvenþa din final, cu Santa Maria fãcând un ultim sacrificiu în numele credinþei, urcând în genunchi treptele de la Basilica San Giovani, este asemãnãtoare cu secvenþa din finalul Nostalgiei lui Tarkovski, în care poetul traversa un spaþiu sfânt fãrã ca lumânarea din mânã sã i se stingã. Chipul îndurerat al cãlugãriþei se suprapune cu imaginea lui Jep, care face o ultimã întoarcere în trecutul sãu, în punctul unde a descoperit marea frumuseþe, în tinereþe, la malul mãrii, cu singura fatã pe care o iubise cu adevãrat, momentul pe care-l cãutase întreaga viaþã.

Aºa cum am spus încã de la început, La grande bellezza nu mi s-a pãrut a fi o capodoperã. I-a lipsit ceva al lui. 

Comentarii cititori
sus

Alexandru ªipa

 

To(l)ba de jazz - XVIII

 

*Pentru început, vã sînt dator cu cîteva detalii de la Braºov Jazz&Blues Festival (4-6 decembrie)-Teatrul Dramatic. Precizez cã deºi se aflã la a II-a ediþie, acest eveniment, aflat sub direcþia lui Marian Gîlea, poate fi situat deja în top-ul festivalier autohton. Spun asta deoarece în primul rînd organizarea a obþinut, de la mine, nota maximã (bine sponsorizat, excelent promovat, sala plinã-aproximativ 700 de locuri, mai ales în ultima searã, ºi public avizat-majoritatea mai în vîrstã, cultivatã îndeosebi înainte de 1989 în Clubul de jazz, în concerte locale sau în cele din Capitalã, în festivalul braºovean ºi cel sibian, dar ºi prin colecþii particulare preþioase ºi nu puþine... (Tocmai de aceea îmi permit sã spun cã acest public braºovean, ca ºi genericul festivalului, trebuie respectat ºi nu pervertit de/cu oricine ºi orice...). Pe locul secund se aflã alcãtuirea stilisticã a programelor ºi echilibrul între formaþiile româneºti ºi cele din strãinãtate. A fost ºi latino cu Accord Vibes-România (repertoriul Piazzola, adecvat, dupã pãrerea mea, mai degrabã pentru un Festival al muzicii de camerã; a recunoscut a doua zi ºi M. Acker-basistul trio-ului respectiv), dar ºi Narcotango-Argentina (o prezenþã discutabilã într-un festival cu profil de jazz&blues); jazz modern cu Elena Mîndru Quartet- România/Finlanda (spre mainstream jazz-istic, cel mai bun recital), iar Hidden Orchestra-Marea Britanie (spre muzicã electronicã ºi hip-hop, cu armonii statice ºi ritmuri monotone, cel mai modest recital, atît individual cît ºi colectiv); blues-pop-rock cu Berti Barbera-Nicu Patoi; blues-rock clasic cu Blue Family-Serbia ºi, îndeosebi, momentul culminat al festivalului, blues contemporan cu Sharrie Williams Band-SUA, cu un show absolut senzaþional (bucurie sincerã, antrenantã, vigoare, creativitate ºi virtuozitate vocalã ºi instrumentalã) atît pe scenã cît ºi în salã, cu ºi printre spectatori.

Sonorizarea a fost bunã dar spoturi de lumini inutile ºi chiar stresante pentru un asemenea context de jazz&blues; prezentãrile (Berti) cam extinse ºi excesive (în gesticulaþii), moralizatoare (lupul moralist) ºi mobilizatoare (în mesaje)...

*Detalii despre un alt eveniment de jazz promis de braºoveni pentru 2015, sper în numãrul urmãtor al revistei noastre.

ªi pentru cã semne bune Anul  Nou are, (se contureazã cel puþin 2-3 evenimente festivaliere noi), vã recomand sã urmãriþi îndeaproape aceastã rubricã ºi veþi afla ce ºi cum la timpul cuvenit...

Recapitularea evenimentelor:

*Joi 4 decembrie 2014, Sorin Zlat obþine un nou premiu într-o competiþie internaþionalã. De aceastã datã este vorba de Concursul de pian solo de laVilnius-Lituania, unde muzicianul nostru cucereºte Premiul II ºi Premiul publicului. Premiul I nu s-a acordat.

*Marþi 9 decembrie Institutul Balassi, Institutul Maghiar din Bucureºti, a gãzuit un „foarte reuºit recital” îmi spune colega Anca Romeci. Recitalul a fost susþinut de Juhasz Gabor Trio cu protagonistul la chitarã, Jeszenszky Gyorgy la percuþie ºi Kovacs Zoltan la contrabas. Programul a cuprins, în principal, cîteva piese de pe albumul lor intitulat Making a Change ºi prelucrãri ale unor lieduri din ciclul 'Winterreise' de Fr. Shubert.

jazz1*Miercuri 10 decembrie a fost ziua maraton a cunoscutului saxofonist de jazz Jak Neumann care a susþinut numai puþin de trei concerte în tot atîtea locaþii, concerte dedicate Zilei Pentru Drepturile Omului.

Detalii, pe afiºul alãturat.

jazz2*Joi 11 decembrie la Casa de culturã a studenþilor din Cluj-Napoca a avut loc concertul CHRISTMAS JAZZ DAY susþinut de Big Band-ul Gaio, solistã Hailey Tuck. Concertul a fost prezentat de Virgil Mihaiu care, într-o scurtã avancronicã, spunea despre acest eveniment urmãtoarele: “O searã cu arome, note ºi emoþii de Crãciun! Hailey Tuck revine la Cluj pentru un concert de jazz stropit cu vin fiert ºi un repertoriu internaþional ºi românesc de colinde celebre. Artist recomandat de International Day Romania ºi UNESCO. Tînãra voce retro a jazzului francez ºi britanic, o artistã în furtunoasã ascensiune pe scenele internaþionale, Hailey Tuck transpune ascultãtorii într-o lume atemporalã a spectacolelor de la miezul nopþii ºi a cockteilurilor tîrzii specifice jazzului secolului 21. O ascultãm pe 11 decembrie într-un spectacol inedit ºi plin de cadouri. Artista revine la Cluj, dupã Ziua Internaþionalã a Jazzului 2014, 30 aprilie”.

*Recitalul Have Yourself A Marry Little Christmas a fost susþinut la Godot-Café Teatru duminicã 21 decembrie de Irina Sârbu Band (Irina-voce, Puiu Pascu-pian, Ciprian Parghel-contrabas ºi Tudor Parghel-baterie).

*Joi 18 decembrie la Clubul Empire din Capitalã s-a lansat, printr-un concert, CD-ul intitulat DE CRÃCIUN al grupului JAZZAPPELLA.

*În 18 ºi 19 noiembrie A.G. Weinberger a cîntat în Slovenia ca invitat al grupului de blues ºi rock THE DREAMS. Primul concert a avut loc în Maribor, iar al doilea în Ljubliana. În ambele, A.G. a cîntat ºi solo, douã balade, dar ºi cu grupul respectiv; în concertul de la Ljubliana ºi cu solista invitatã Tinkara-voce ºi flaut.

*Vineri 19 decembrie Academia Românã i-a decernat lui Adrian Enescu Premiul pentru muzicã „GEORGE ENESCU”.

*Sîmbãtã 20 decembrie la Opera Maghiarã din Cluj-Napoca a avut loc un concert special IN MEMORIAM JANCSY KOROSSY cu prilejul decernãrii de cãtre Primãria din Cluj a titlului de CETÃÞEAN DE ONOARE (post mortem) ilustrului muzician, pianist ºi compozitor de renume internaþional, nãscut în acest oraº la 26 decembrie 1926.

Concertul a fost susþinut de pianista Ramona Horvath, eleva lui Jancsy Korossy (ºi unica lui partenerã de scenã în ultimii zece ani de viaþã ai Maestrului), împreunã cu colegii ei de trio din Franþa: Nicolas Rageau-cbas ºi Frederic Sicart-baterie. Repertoriul a cuprins piese semnate de J.Korossy, compoziþii ºi aranjamente ale Ramonei, printre care ºi Rapsodia I de G. Enescu, care, dupã cum se ºtie, a fost prelucratã pentru prima oarã în jazz de J.Korossy; de asemenea ºi cîteva piese standard din repertoriul regretatului nostru muzician.

Concertul a fost prefaþat de Virgil Mihaiu care a acordat Diploma respectivã împreunã cu dl.Ion Cristofor din partea Primãriei Municipiului Cluj-Napoca.
La finalul concertului a fost lansatã cartea lui Alex Vasiliu Jazz in România-Jancsy Korossy.

*Iatã ce CD-uri am ascultat în perioada sãrbãtorilor de iarnã, albume pe care vi le recomand nu numai pentru o asemenea perioadã, ci pentru întregul an:

-CHRISTMAS IN NEW ORLEANS cu Dukes of Dixieland
-CHRISTMAS cu Mahalia Jackson
-A CHRISTMAS CELEBRATION OF HOPE cu B.B.King
-CHRISTMAS ON JAZZ-Oscar Peterson
-CHRISTMAS TIME IS HERE cu Dianne Reeves
-HE IS CHRISTMAS ºi WE WISH YOU A MERRY CHRISTMAS cu Take 6
-CREªTINI, CRÃCIUNUL A SOSIT cu grupul Millenium din Chiºinãu (solistã Nadia Trohin), un model reuºit de etno jazz ºi de prelucrãri folclorice extrem de ingenioase,

dar ºi

-BALLADS AND BLUES cu Joey DeFrancesco
ºi cele 5 CD-uri din cofrajul
-HALL OF FAME-Chet Baker (1952-1954)

*În perioada Sãrbãtorilor de iarnã am vãzut multe lucruri bune la diferite televiziuni, inclusiv la TVR (ex.Madrigal la Ateneul Român, Beatles 50 pe TVR1 ºi Discursul regelui-film pe TVR2), dar niciodatã nu mi-aº fi închipuit cã, fãrã sã vreau, voi asista ºi la un asemenea kitch muzical... (am nimerit întîmplãtor... ce bine... doar finalul emisiunii Noapte indigo de pe TVR2-vineri 26 decembrie pe la ora 22.30) Regretabil e cã un asemenea produs muzical avea darul sã-l (auto-)preamãreascã, aºa cum ºi-a dorit acesta, pe unul dintre prezentatorii emisiunii respective, care, din pãcate, culmea impertinenþei, îºi permite ºi sã cînte... Ba mai mult, nu înþelegem de ce, ridicolul sãu ºi acea emisiune-cacialma, (ca ºi cele anterioare) a fost cauþionatã/giratã de cãtre muzicieni de valoare precum Big Band-ul Radio-dirijor Ionel Tudor (nu pentru prima oarã acompaniazã un asemenea solist caraghios dacã nu chiar hidos), Nadia Trohin, A.G.Weinberger, ºi de criticul de teatru, distinsa doamnã Marina Constantinescu-aici în postura jenantã, (oare din ce motive a abdicat de aceastã datã de la profesionalism, discernãmînt ºi valoare?), de co-prezentatoare, astfel, moral, susþinãtoare ºi ea, a acestui KITCH MUZICAL...
ªi toate astea, dupã 25 de ani, cicã de...libertate ºi democraþie...(a prostului gust ºi a nesimþirii totale...adaug eu...)
(Cineva spunea: „Þara are ce meritã. Aºa a fost ºi cu Ceauºescu !”)
Dacã credeþi cã exagerez, vã recomand sã vedeþi sau sã revedeþi acea emisiune pe tvr online.
Sau sînt singurul care s-a uitat la ea ?!?
Nu e pentru prima oarã cînd atrag atenþia cã regele e gol...cã e un gol, un zero gonflabil, un neica nimeni, un antitalent cras dublat de o monumentalã prostie, un buboi canceros al scenei ºi televiziunii române... E vorba, desigur, de Godoroja... girat de Lungu, care, în compensaþie, are deschise porþile în Televiziune...
Ce altceva pot sã fac decît sã atrag atenþia asupra acestei grave situaþii ºi sã întreb direct ºi pe româneºte: chiar nu vã e ruºine de ce faceþi? Chiar nu ºtiþi cã televiziunea e, înainte de toate, IMAGINE AGREABILÃ ªI INTELIGENÞÃ? Cum puteþi sã mai acceptaþi, sã toleraþi, excrementele/ inepþiile verbale ºi sonore ale lui Godoroja? Mie îmi este cumplit de greaþã ºi de ruºine de neruºinarea acestora! Care e reacþia telespectatorilor ºi a conducerii TVR? Dar a breslei de jazz ºi blues? Mai existã ea, mã întreb, aºa cum se întreabã ºi alþii? Sau muzicienii din aceastã breaslã sînt atît de fomiºti încît sînt dispuºi la orice compromis ca sã aparã pe sticlã!?!
Apropo, e suficient sã vezi un program de revelion la TVR (chiar ºi fragmentar), pentru a constata, cu regret, cã România n-a scãpat de sechelele comunismului nici în 20(25) de ani, cum spera Silviu Brucan, ºi nu cred cã sînt ºanse sã scape nici în urmãtorii 200(225) de ani... Explicabil...

jazz3*Bucharest International Jazz Competition ediþia a IX-a va avea loc în perioada 16-23 mai ºi va oferi premii în valoare de 7.000 Euro.

*Spre binele societãþii, în general ºi spre binele societãþii româneºti în particular, se schimbã multe în lume ºi în þarã. Ar fi bine ca muzicienii noºtrii de jazz sã ia aminte la toate acestea, inclusiv la realitãþile politice; sã fie permanent conectaþi la ce se întîmplã în jurul nostru ºi mai ales sã participe ºi ei, prin specificul activitãþii profesionale, la aceastã evoluþie ascendentã a procesului civic ºi artistic. Fãrã a neglija eticul ºi esteticul.

Asta ºi pentru cã ne aflãm la un nou început de an, la un nou ciclu calendaristic de evenimente concertistice, festivaliere ºi de producþie muzical jazz-isticã.

Sã dea Domnul ca la finele anului 2015 sã avem un bilanþ valoric superior anului precedent.

Cît despre ce a fost în 2014, vom vedea mai ales la Gala Premiilor de jazz-Premiile MUZZA de duminicã 5 aprilie a.c. de la Hard Rock Cafe.

*Pînã atunci vã mai recomand Ravi Coltrane pe 22 februarie ºi  Kurt Elling  PASSION WORLD pe 5 martie, ambele la Sala Radio, Sighiºoara Blues Festival în 27 ºi 28 martie ºi sã citiþi dialogul  Mircea Vasilescu-Dorin Bodea (autorul volumului Valorile angajaþilor români) intitulat 'Trãim frumos, ne bucurãm, dar atît' din Dilema Veche nr.567 (24-30 decembrie 2014) din care citez cîteva fragmente: „În România munca ºi moralitatea se aflã pe ultimele locuri, într-un clasament de 40 de valori împãrtãºite de angajaþii români. Cei mai mulþi vor mai mulþi bani, mai multã putere, dar nu prin muncã”... Din pãcate, succesul e vãzut de foarte mulþi ca fiind legat de compromis”... „Pentru mulþi, a avea succes înseamnã sã te abaþi de la propriile valori, sã ai un pic de necinste ºi o anumitã suspiciune faþã de ceilalþi”.

Comentarii cititori
sus

Role scurte

Rubrica de scurtmetraje

 

Blend

 

regie ºi montaj             Claudiu Puºcãu
imaginea                     Silviu Crângureanu
scenariul                     Emilian Crãciun & Claudiu Puºcãu
producãtor                  Emilian Crãciun

distribuþia:

Becky,
Nour Abed Mohamed Kader,
Alexandru Avîrvãrei,
Nadia Buduruºi

Durata: 4'50"

câºtigãtor al locului doi la BrandFilmFestival 2011

 

Film propus de Ionuþ Laurenþiu Duºcã

 

Blend from fine pictures on Vimeo.

 

Comentarii cititori
sus

Valentin Boiangiu

 

Revoluþia continuã (I)

 

MD:-Mie mi-a fost greu sã accept ideea cã s-a fãcut artã în timpul bolºevismului. „Artã în timpul revoluþiei” sunã frumos. Dar bolºevismul este diabolizat, cu motiv. De aceea, când mi-ai semnalat arta din vremea lui Lenin, am avut o reacþie.

VB:-Da, dar vezi tu, reacþiile sunt neinformate, sanguine, sunt stereotipuri care diminueazã adevãrul. Din cauza asta omiþi un întreg arsenal de creativitate ºi un capitol seismic în istoria artei moderne.

MD:-Aºa s-a întâmplat. În ce mãsurã erau conexate?

ata1VB:-ªcoala înfiinþatã de comuniºti, VHUTEMAS, prin decretul lui Lenin, din 1920, era o ºcoalã de stat pentru artã superioarã ºi ateliere tehnice. Obiectivul acestei ºcoli era sã pregãteascã maeºtri de cea mai înaltã calificare pentru industrie, construcþii, management, pentru educaþia tehnicã profesionalã.[1]

MD:-Venind eu din comunism, am deprins obiceiul de a nu lua ca atare vorbele oficiale. Le iau cu scepticism. Îi suspectez pe oficialii acelui sistem cã una scriau ºi alta fãceau.

VB:-Practic, artiºtii aceºtia ºi-au pus niºte probleme de reprezentare artisticã de importanþã seismicã. Ei au luat cuvântul „revoluþie”, pe care Lenin îl folosea cu sens politic, ca o revoluþie în artã. Ei fãceau artã de avangardã. La Bauhaus se mai fãcea aºa ceva, dar mulþi profesori de acolo proveneau de la Vhutemas. Ruºi. Ca Lissitzki, Rodcenko, Kandinski. Fãceau artã avangardistã, se ocupau de constructivism, raþionalism ºi suprematism, curente recunoscute în lumea artei, care au influenþat curente ulterioare, americane de exemplu.

MD:-Când Lenin a dat decretul de înfiinþare a ºcolii ei erau deja afirmaþi?

VB:-Oarecum. Ei erau avangardiºti. Malevici era artist, Rodcenko era artist, educaþi înainte de ºcoala asta. Modelul Vhutemas a influenþat Bauhaus. A reprezentat modelul de ºcoalã de artã. Pentru modul în care se predã, cum teoria e aplicatã în practicã, prin atelierele specializate pe diferite discipline, menitã sã creeze modele universale. Ca sã ajungi la asemenea abstracþie, în perioada aia, a însemnat foarte mult. Malevici spunea cã el nu a fãcut altceva decât a luminat subiectul. S-a inspirat din arta religioasã rusã, fostã bizantinã. ªi Tatlin, care se uita la poziþionarea icoanei în arta2casele ruseºti, care era la colþul din est.[2] Ori el în colþ a dezvoltat tot felul de sculpturi abstracte bazate pe forme concrete, care nu erau icoane dar le-a pus exact în locul în care se puneau icoanele. Ca sã ne spunã: aceasta este religia viitorului. Erau lucrãri informate, bazate pe tradiþia rusului de rând ºi cu vedere spre viitor. Din esenþa trecutului au fãcut ceva nou. ªi-au pus problema ºi de reprezentare ºi de esteticã ºi de percepþie. S-au gândit ºi la public, cã are o minte setatã pe icoane puse în colþ ºi ce ºi-au zis: hai sã folosim aceastã putere de percepþie a publicului ºi sã le arãtãm ceva nou.

MD:-Avem mãrturii despre cum a privit publicul acelui timp?

VB:-Lor le-a mers în Rusia aceastã geometrie abstractã, cam pânã a venit Stalin. Stalin a zis cã sunt prea avangardiºti ºi a introdus ceea ce azi numim realism socialist.

MD:-deci a fost o întoarcere, chiar mai apãsatã.

VB:-Devenise un vehicul de ilustrare a cultului personalitãþii.

MD:-Trebuia slujitã ideologia. Apãreau chipuri de muncitori încrezãtori în socialism ºi chipuri încruntate vizavi de „imperialiºti”.

VB:-Stalin a cerut sã se termine cu abstractul, voia mesaje mai directe ºi mai uºor de înþeles, fãrã metafore, fãrã simbolism.

MD:-Sã slujeascã directivele...

VB:-Lui!... Pe timpul lui Lenin se voia o revoluþie ºi esteticã, o schimbare a lumii. Stalin avea alte scopuri. Dar meritã sã speculãm puþin. Intelectual vorbind, mult inferioare celor care susþineau suprematismul. ªi, din pãcate, multe ºcoli ºi ateliere ruseºti, chiar din ziua de azi, educã tot cam în spiritul acela, tradiþional socialist-realist.

MD:-Artiºtii veneau cu propria lor nevoie de revoluþie? S-a întâmplat cã un numãr însemnat de artiºti au simþit nevoia sã schimbe radical modul de a face artã.

arta3VB:-Da, dinainte de revoluþia politicã. Ei erau deja acolo, îºi puneau probleme estetice de stat. Era un grup de care am aflat acum, ajungând la Moscova: Peredvijniki (Hoinarii). Erau un grup de artiºti, realiºti când pictau, dar pictau un protest împotriva restricþiilor academice din Rusia sfârºitului secolului al XIX-lea. Ilia Repin era cel mai cunoscut. [3]

Artiºtii ruºi îºi puneau probleme de avangardã, cum îºi puneau ºi francezii ºi alþii. Repin a plecat de la academia oficialã ºi ºi-a format acest grup, Peredvijniki. Iatã ce scrie aici (Wikipedia http://en.wikipedia.org/wiki/Peredvizhniki): „în 1863 un grup de paisprezece studenþi s-au decis sã pãrãseascã Academia Imperialã de Artã. Ei au gãsit regulile academiei ca fiind constrângãtoare, profesorii erau prea conservatori, a fost o separaþie strictã între artã înaltã ºi artã joasã.”

Oameni foarte capabili din punct de vedere tehnic, n-au mai vrut sã facã aºa cum cerea academia ci altfel; mai þii minte cum era tabloul Bunã ziua domnule Courbet ? Artistul sã fie într-o viaþã normalã, nu într-una dictatã de stat sau de nobilime.

MD:-Lãrgeau sfera personajelor reprezentate.

VB:-Artiºtii aceºtia erau revoluþionari, totuºi. Primul val, la sfârºitul secolului al XIX-lea. Deci ideea de revoluþie esteticã exista.

MD:-Grigorescu, cu Carul cu boi, cum se plaseazã?

VB:-În primul val de modernism românesc. Dupã 1890.

MD:-Revenind la Peredvijniki. Ei pictau aºa ceva. Dar cine le cumpãra tablourile? Cine le aprecia?

VB:-Aveau ºi ei colecþionarii lor. Tot din rândul oamenilor cu bani.

MD:-În felul ãsta se schimba gustul cumpãrãtorului, a celui din societatea aia constrângãtoare.

VB:-Schimbãrile erau, totuºi, timide, exista o tradiþie enormã de reprezentare religioasã ºi clasicã. Schimbarea a fost mai firavã în Rusia decât în Franþa, sã zicem. Pânã la 1920 când au venit aceºti, hai sã le zicem aºa, revoluþionari ruºi. Acelor zece ani, pentru cã prin 1930 i-a anihilat Stalin, care au început atunci, le datorãm foarte mult.

MD:-Apoi cum au continuat?

arta4VB:-Nu ºtiu ce s-a întâmplat cu ei. Mulþi au fost forþaþi sã-ºi schimbe stilul. În arhitecturã au mai supravieþuit un timp. Iatã Turnul Radio, folosit ºi acum. [4]

Sau casa lui Melnikov. În zona Arbatskaia, zona boemã a Moscovei. Uite, cu un gard de lemn, am ajuns în spatele ei printr-o alee, am vãzut-o exact arta6din acest unghi. [5]

Au fost zece ani de mare impact. În Vest se studiazã aceste creaþii. Norman Foster a preluat mult din suprematismul ºi constructivismul rus.

Când vezi lucrurile astea ºi eºti conºtient de influenþa pe care au avut-o în arta mondialã... Influenþa lor o vezi ºi acum în designul rusesc, ca de exemplu la Gavin Brodin.

E important sã ne eliberãm de ºablonul ideologiei. Mai ales cã ei, vãzând ce face Stalin, au fugit ca potârnichile. Ori i-au forþat sã-ºi schimbe stilul, ori i-au dat pe linie moartã.

Ideologic vorbind, Lenin spunea cã toate eforturile intelectuale, creative, trebuie puse în slujba revoluþiei.

MD:-Îi convenea ce fãceau ei pentru cã schimbau ceea ce fusese pânã atunci. Problema era ce puneau în locul vechiului.

arta6VB:-Iatã ce fãcea Tatlin, ce punea în colþul unde ruºii puneau icoane. [6]

Hai sã ne uitãm ºi la pãrintele suprematismului, Malevici. Comuniºti au zis „ia mai lasã-ne cu de-astea. Ia aplicã tu suprematismul la ceva ce sã înþelegem ºi noi”. ªi a fãcut aºa: [7] Dar el este cel mai faimos pentru asta: [8] El spunea cã asta e cea mai înaltã formã de

percepere a esteticului. Forma concretã, fãrã niciun fel de subiect, în care tu te cufunzi cu totul. Nu mai este niciun fel de poveste, niciun personaj, nimic.

arta11arta10Este foarte uºor sã asociem o asemenea lucrare cu icoanele bizantine.[9] Iatã, toate sunt forme concrete ºi plate. Plus cercul  acestei aure.[10]

El, ca Tatlin, a zis cã facem revoluþie dar sã nu ignorãm poporul. Sã-i dãm ceva.

MD:-Cã îmi arãþi tu, vãd.

VB:-Artistul a dat totul la o parte ºi a lãsat liniile, formele. Estetic vorbind, nu în materie de conþinut. Conþinut pur estestic. De aceea se numeºte suprematism.

Stalin nu a fost mulþumit cu forma, cu abstractul, ºi i-a trebuit o poveste. Povestea lui.

MD:-Îl scoatem pe Stalin din ecuaþie. E vorba de omul obiºnuit, chiar cel din ziua de azi, obiºnuit cu atâtea imagini. Tot i-ar fi greu sã desluºeascã miezul unui tablu suprematist.

VB:-Prin educaþie, poate. I se poate spune ºi mai apoi îºi continuã singur calea pe care vrea sã meargã.

Arta rusã are o tradiþie în a contracara. De la acei Peredvijniki pânã azi. ªi în anii '60, ºi în '70 au fãcut artã subversivã, în underground. 

MD:-În comunism era altceva. Arta oficialã te trage de mânecã intenþionat, vrea sã-þi impunã ea ce sã vezi.

arta13VB:-Iatã-l pe Kabakov. Un artist, a emigrat în cele din urmã în Statele Unite dar care mereu ºi-a pus problema cu ce se întâmplã în þara lui. A fãcut totdeauna o artã subversivã care contracara filosofia socialistã.

De exemplu a fãcut o instalaþie în propriul apartament: cu ajutorul acestor elastice, urcat pe un scaun, este propulsat pentru cã nu mai poate trãi în acel spaþiu. [11]

Ruºii mereu au avut o artã care ºi-a pus problema contracarãrii sistemului.

arta12Pornind de la  revistele timpului, precum 'Sovietski Soiuz', eu vreau sã vãd ce fel de creativitate puteau avea în anii '50-'60. Lucrãrile mele se adreseazã, pe undeva, filosofiei locului, esteticii locului, ºi, într-un fel, readuc constructivismul în realismul socialist. Le blochez formele acelea.[12]

MD:-Mi-ai vorbit ºi despre artiºtii care au creat postere, care au creat un design. de altfel ºi titulatura ºcolii din 1920 amintea de aplicarea artei în industrie. Acei artiºti cum au supravieþuit în socialism?

VB:-E vorba de Alexandr Rodcenko, de Popova...
Eu sunt fericit cã am vãzut aici, în muzeu,arat13 lucrarea lui Rodcenko, Cãrþi, lucratã cu pensula pe carton.[13] Femeia din fotografie este soþia lui. Este aici o artã care a influenþat foarte mult mai apoi. Rodcenko a fost primul care a arta14combinat graphic-design-ul cu fotografia. Toate lucrate manual, cu instrumentele graficii, cu foarfeca.


În fotografiile pe care le-a fãcut se baza pe repetiþie, pe unghiuri, pe ritm. Era foarte avansat pentru vremea aceea.[14]

El a  început cu Maiakovski. Estetica era creatã de Rodcenko ºi El Lissitzky.  

Sunt postere pe care scrie CCCP (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste) dar fii atent ce graficã la 1920.

 

 

 

arta14arta15El Lissitzki a reat modele universale folosite în arhitecturã, graphic-design. Abstracþie universalã. [15] El este cel care a inventat indexul. A fost studentul lui Malevici. Apoi a predat ºi la Bauhaus.

MD:-Ce soartã au avut ºi ei... Au fost nevoiþi sã plece din Rusia ºi au ajuns în Germania în altã vâltoare.

VB:-I-a gonit ºi ãla.

Uite revistele astea din anii aceia, cât de diferit aratã, tehnic vorbind, câtã diversitate de forme. Un layout fãcut de o echipã editorialã. Cât de diferit faþã de stilul de azi când se cautã sã arate cât mai uniform, corporate... În anii aceia de închidere era, iatã, o reacþie de diversificare din partea oamenilor, care cãutau sã adauge, pe ici, pe colo, lucruri creative.

Asta mã fascineazã, cã gãsesc creativitate în arta ruseascã, inclusiv într-o perioadã foarte asprã din punct de vedere ideologic.

MD:-Ce s-a transmis din toate astea? A venit libertatea ºi la ei. Cum se raporteazã la predecesorii lor?

VB:-ªi la ei e un grup, ca ºi la noi, de artiºti de stat, care obþin bani serioºi pentru tâmpenii. Intelectualii ruºi îi combat pe aceºtia ºi se bucurã de artiºtii cu integritate.

artis17Am cunoscut un artist destul de recunoscut pe plan internaþional, Goºa Ostretsov, cu o artã politicã dar contaminatã de pop-art. [16] Despre vechiul politician ostracizat de noul politician. E un artist foarte bun, i-am vazut o expoziþie la Saatchi, cu elemente noi, care nu se lasã de politicã, având elemente de sarcasm. Vorbeºte despre tineri de azi, privind cãtre Vest. Se prezintã pe sine, în zona unde stã, într-un spaþiu industrial reconvertit, lângã noul City.

Iatã ºi un mare fotograf, pe care nu ºtiu cât de mult îl îndrãgesc autoritãþile, Boris Mihailov, care fotografiazã realitatea crudã. [17]arta18

MD:-Spuneai de tinerii care privesc spre Vest...

VB:-Când eram la ºcoala din Anglia am fãcut o excursie, cu studenþii, la Londra. Fãrã sã planific, era o expoziþie, la Saatchi, de lucrãri ale artiºtilor ruºi. O studentã din Lituania a zis cã e de acord sã meargã la Saatchi dar când a auzit cã e vorba de artiºti ruºi a dat s-o ia la fugã. Am început sã-i explic cã sunt lucruri importante de vãzut ºi a acceptat sã vadã, în cele din urmã. La ieºire am întrebat-o dacã i-a plãcut. „Dacã m-ar auzi mama cã mi-a plãcut o expoziþie ruseascã, mi-ar lua gâtul. Dar, uite, mãrturisesc cã am ajuns la concluzia cã nu toþi ruºii sunt rãi...‟ Am schimbat ceva în percepþia ei.

MD:-Asta e ºi miza, pânã la urmã.

VB:-Miza educaþiei.

MD:-Individul e diferit, e una, tribul lui e alta, comportamentul structurilor sociale e altul.

VB:-Eu, fiind artist, iau partea bunã a creaþiei. Eu apreciez foarte mult efortul creativ al omului. Mã rog, nu e cazul artiºtilor despre care vorbirãm, care sunt dincolo de suspiciune ideologicã.

arta18Dar uite ºi un cretin. Lucrarea asta trebuia sã fie un dar pentru America, din partea ruºilor. Dar în loc de Columb, a fost reprezentat Petru al Rusiei.[18]

Un sculptor de stat care pentru orice tâmpenie pe care o face ia bani. Enormitãþi turnate în bronz. Aceeaºi esteticã, megalomanie. Mai încearcã niºte metafore dar firave.

Existã artã de stat.

MD:-Face propagandã pentru Rusia.

VB:-Dar estetic fãrã valoare, monumentul ãla al lui Petru parcã e coloana lui Lenin... Rusia se consultã cu probleme ºi totuºi risipeºte pe lucruri urâte.

Eu vin de la Londra ºi vreau sã înþeleg mersul estetic din Rusia. Au ºi ei o goanã dupã Vest. Sunt galerii numeroase în Moscova. Colecþii de artã contemporanã. dar ºi colecþii de underground. De exemplu colecþia Kostakis, care s-au pus bine ºi cu partidul dar care a adunat ºi lucrãri subversive. Arta contemporanã e în dezvoltare. Cu noi galerii, cu cataloage, cu tot ce trebuie.

MD:-Deci revoluþia continuã!

 

Note

[1] coperta cãrþii semnate de S. (Selim) Khan-Magomedov
[2] icoana
[3] Ilia Efimovici Repin (1844-1930) -Barcagii de pe Volga (1870-1873)
[4] ªukov - Turnul Radio
[5] Melnikov - casa
[6] Tatlin - Esquinero con Relieve (1915)
[7] Malevici - Femeie cu greblã (1928-1930)
[8] Malevici - Pãtrat negru (1915)
[9] Malevici - Suprematism (1916-1917)
[10] Sf Grigorie de Nissa
[11] Ilia Kabakov - The Man Who Flew into Space
[12] Boiangiu
[13] Alexandr Rodcenko - Cãrþi (1924)
[14] Alexandr Rodcenko - Ragazzina con leica
[15] El Lissitzki - Proun (1925)
[16] Goºa Ostretsov - Criminal
[17] Boris Mihailov
[18] Zurab Tsereteli - Columb/Petru cel Mare

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey