•  Rodica Mixich


sus

Rodica Mixich

 

 

Frânturi de prezent

 

Dealuri sterpe, câmpie, vegetaþie puþinã. Priveam tristã ºi înfioratã ºoseaua ce se oferea abandonului nostalgic. Trecusem deseori pe lângã verdele pãdurii ca pe lângã o dragoste neîmplinitã pe care îþi este teamã sã o trãieºti. Era acolo, putea sã fie. Pãdurea ce îmi salva nostalgia. Uitat de viaþã, în dreptul pãdurii, stãtea Gogu, un þãran cu patru clase. Pe un colþ de ziar am scris numãrul de telefon. Peste o lunã, în aburi de alcool, Gogu ne anunþa cã a gãsit o casã… de vânzare. Coroanele arborilor strãjuiau drumul, împletindu-se nãuciþi de verde, cu unica dorinþã de a rezista lamelor tãioase ale soarelui. Labirintul vegetal ne absorbea utopic.

Am împins poarta ruginitã ºi florile de muºeþel ºi cicoare mi-au înconjurat gleznele. Cu grijã am pãºit în trecutul unei case de þarã din paiantã. Pãianjeni, miros de vechi ºi de trecut, de viaþa ce a fost. Peste doi ani, perdeaua de la fereastrã, fluturatã de vânt, lãsa sã se vadã muºcatele, oþetarii ºi vrãbiile pe firele de curent electric. Vara pielea copilului devenea arãmie, mirosul de lemn ars înmiresma condimentat aerul, iar farfuriile cu supã împodobeau masa de lemn din cerdac. Copiii erau încã mici, iar mama mai trãia. Am pãºit încet în viitor. Descopeream, fãrã martori, noua casã, mare, albã, ca revelaþia unei iubiri împlinite. În fiecare colþ mi se agãþa de privire ceva frumos. Începeam sã reflectez asupra lumii de la propria fereastrã. Roua se ridica blândã de pe pamant, iar eu mã încãpãþânam sã cred. Copiii de pe uliþã priveau curioºi printre uluci.

Poarta a rãmas deschisã pentru copiii din sat. Peste patru ani ºi un voluntariat tenace în educaþie, ieºeam pe poartã cu douã cãruþe cu cai înflorite de adolescente în costum popular.

Ne îndreptam în galopul cailor, cu flori în pãr ºi apus de soare pe obraji, spre ceea ce credem noi cã este redescoperirea umanului pastoral, strãvechea, rustica ºi inocenta viaþã de la þarã. Ca în poveste, ne aºteptam ca lãzile de zestre sã îºi deschidã lacãtele ºi din ele sã se reverse râuri de flori pe ii, þestul sã se ridice de pe pâinea coaptã, iar oamenii sã ne îmbrãþiºeze cu lacrimi în ochi ºi, poate, sã ne întrebe unde am zãbovit aºa mult.

Am pornit într-o duminicã dupã-amiazã, drumul era pustiu, doar þuþuroaiele îºi curgeau fãrã întrerupere, în rãscruci, apa limpede. Nici þipenie de om.

În faþa porþilor, ascunºi de arbori ºi de ºoseaua ridicatã deasupra solului, pe bãnci sau direct pe pamânt, stãteau bãtrânii satului, colectiviºtii regimului comunist. O clipã suspendatã în incertitudine ºi zâmbetul copiilor s-a stins în faþa batrâneþii ursuze, încremenite ºi sãlbatice. Dãm sã intrãm într-o curte în care cu o zi înainte fusesem primitã. Un ciomag ne bareazã calea:

- Doamnã, copiii ãºtia nu vor sã înveþe nimic, omul meu cheltuieºte bani pe vopsele ºi nu face nimic, rãzboiul de þesut stã fãrâmat în pod, iar pe mine mã dor picioarele!

Pictorul satului picta cu vopsea de uºi pe bucãþi vechi de pal. Ieºim pe poartã cât de repede putem. Copitele cailor lovesc ºoseaua nouã construitã din fonduri europene. Fetele din cãruþe fac cu mâna semne prietenoase celor de pe marginea drumului.

- Mergeþi la nuntã?

- Nuuu! Mergem sã facem poze, sã fotografiem tradiþii, obiceiuri, oameni ºi locuri!

Ni se perindã prin faþa ochilor chipuri de oameni fãrã nimic patetic în ei, ci doar de o gravitate difuzã, impersonalã. Rar unora li se lumineazã chipul a zâmbet... de copil abia trezit din somn.

potcovarul radu si fetele din varvorPotcovarul Radu este cu vreo zece ani mai în vârstã decât fetele din cãruþe. În bermude, cu un tricou cu înscris, ne conduce emoþionat ºi binevoitor în potcovãria proprie. Potcoave vechi ºi ruginite atârnã în cuie, o nicovalã mare ocupã spaþiul central, un geam spart ºi murdar lasã sã pãtrundã înãuntru lumina. Într-un colþ un foale vechi ºi deteriorat pe care când îl atingem, suntem informaþi cã... „nu îl dau!”, parcã cineva îl ceruse! Într-un cuptor mic se aprinde focul potcovãriei ºi ciocanele îºi încep cântecul pe nicovalã. Radu este mândru de ceea ce face, iar aparatele de fotografiat îºi fac datoria din plin, urmãrind interesate cum o bucatã de fier se preface în potcoavã de cal. De un real succes este poza finalã în care Radu potcovarul, zâmbeºte mândru din mijlocul grupului de fete.

Mã aºez pe o bancã lângã o femeie de vreo 40 de ani:

- Faceþi pâine în þest?

- Nu doamnã, nu mai avem, doar vreo doi mai au!

- Din ce se face un þest?

- Din balegã de cal, pãmânt ºi pleavã.

- Nu costã mult.

- Nu..., dar nimeni nu mai ºtie cã trebuie ºi o formã, un muºuroi de pamânt.

- La târguri, la Bucureºti, se vinde bine pâinea în þest.

- ...da doamnã, dar de ce sã ne complicãm!?

Vântul care a început sã batã în tropotul cailor rãcoreºte feþele fetelor incinse de la focul din potcovãrie. Ajungem la „fântâna cu ºapte jgheaburi”. În auriul apusului lumea se vede mai ciudatã decât în realitate ºi mai plinã de sensuri. O lâncezealã beneficã învãluie cãruþa cu calul dezhãmat care paºte liniºtit, vaca ºi viþelul fãtat cu o orã înainte ºi pe cei doi bãrbaþi tineri care îºi spalã maºina adusã recent din Italia, la jgheaburi. Peste deal se aude muzica de la o nuntã.

Caii trag greu la deal cãruþele cu copii, iar la vale alunecã periculos. O sfoarã ce þine zãbala unuia, se înfãºoarã pe roata cãruþei ºi oprim o clipã. Când ieºim în câmp deschis începe sã se însereze ºi sã fie frig.

Pe malul Desnãþuiului se aflã biserica Sf. Voievozi a sfintei mãnãstiri Ciutura, edificiu de secol al XVI-lea. Formele începeau sã se estompeze când am oprit cãruþele, iar întregul peisaj, frumos de altfel, îºi amesteca înþelesurile. O potecã pe lângã cimitir ne duce spre vechea bisericã în care se mai fac doar slujbe de înmormântare. Sf. Voievozi nu au luminã dar au poveºti multe ºi nemaiauzite, sãtenii sapã încã pentru a descoperi tunelul secret, iar turla a primit în dar un acoperiº salvator chiar în momentul în care stãtea sã se prãbuºeascã. Fostul miliþian, acum bãtrân ºi cântãreþ în strana bisericii cele noi, ne deschide uºa bisericii vechi de 400 de ani, care trebuia sã reconstituie trecutul ºi sã ofere satisfacþii ºi mândrie locului. Catapeteasma are fisuri mari, pantocratorul nu mai este vizibil, toatã fresca din naos este grav afectatã. Cu toatã deteriorarea, realizezi cã Sf. Voievozi a fost biserica unei mândre ºi bogate mãnãstiri. În oglinda moale a amintirii îmi pare cã culorile frescei au ceva deosebit. O lanternã lumineazã numele pictorului vienez care a pictat ºi Domniþa Bãlaºa din Bucureºti. Auzim niºte zgomote ciudate, iar fostul miliþian ne spune cã este o tablã de pe acoperiº pe care o bate vântul. Aº dori sa mi se facã somn, sã adorm ºi sã visez timpuri bune pentru þara mea, dar când ies din bisericã zãresc fetele în iarbã, în genunchi, spunând Tatãl Nostru. Ce le-o fi apucat?

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey