•  Radu Niþescu
•  Teodora Vasilescu
•  Roxana Elena Stan


sus

Radu Niþescu

 

 

Legi fine

 

I

În stația de unde iau în fie­­­­care zi autobuzul spre centru
un om a fost mai demult cãlcat de mașinã
și în memoria lui a rãmas o cruce înfiptã în trotuar.
Dimineața candela e aprinsã, o datã la douã zile
cineva lasã acolo flori care dispar imediat,
dar dragostea pentru mort e mai tare ca banii.

Vine de departe și nu rãmîne aici
și cînd se oprește, pentru cã a plouat toatã noaptea,
ne face sã ne dãm toți cîțiva metri în spate.
Crucea primește rafala în plin, luminița lui
Vasile Cãlin s-a stins încã o datã, dar eu
și douã bãbuțe zgribulite ne-am urcat în autobuz.

Și toate se leagã cumva, prin legi fine pe care nu le înțelegi.
Ce mi se întîmplã în ultimul timp mã face insensibil,
asta am spus, dar cã se întîmplã și lucruri bizare.
Ieri, de exemplu, cînd veneam cu tramvaiul acasã
și deodatã liniștea aia relativã s-a dus,
s-au suit cîțiva copii de pe stradã,

țipau și își fãceau unul altuia semne,
se înțelegeau într-un fel de limbã a lor.
M-au înconjurat și unul dintre ei m-a rugat
sã-i pun fanta într-un pahar de cafea.
Ia toatã sticla, e a ta. A împãrțit-o cu ceilalți,
cînd au coborît mi-au fãcut semn cã e ok,

dar înainte sã plece tramvaiul din stație,
paharul cu suc a urmat o traiectorie calculatã,
printre barã și mîna mea dreaptã,
într-un grup de oameni la 50 de ani.  
Au ținut-o cu morții lor încã douã stații,
pînã m-am dat jos, poate mai mult.

  

II  

mi-am amintit ceva
ce voiam sã-ți povestesc
cînd mã întorceam vineri de la teatru
pe aleea care coboarã spre cãminul meu
era parcat un taxi
cu geamurile pe jumãtate lãsate
și taximetristul
un bãtrînel simpatic
fluiera ceva simplu ºi trist
a fost aºa de frumos
cred cã e o problemã cu mine
pentru cã lucrurile frumoase mã fac și ele sã plîng
și la fel e nevoie de o tranziție
pînã sã îmi revin

 

III

Aș fi vrut sã fiu cu tine,
pe aleea care dã spre cãmin,
dar eram în tramvai și ascultam
cum înjurã oamenii uzi.

La celãlalt
capãt
al universului,
rotițele alea
se învîrt
mereu
pentru noi

și același scîrțîit
monoton
care nu te lasã
noaptea sã dormi
te trezește
dimineața
din somn.

 

Comentarii cititori
sus

Teodora Vasilescu                   

 

     

Zoo

 

- Sofisticatã m-ai lãsat repetând -
Ultima bucatã din noi
Zace-n balcon închisã
Mi-e frica sã nu scape
- Sofisticat felul de a eșua -
În timp ce câștigi de fiecare datã 
Dansez în jurul meu 
Și mã privesc iubindu-te 
Dar lumea e mult prea simplã
Pentru a mãsura lungimea
Coloanei tale vertebrale
Cu rigla de 30
Și veverițele nu pot fi prinse atât de ușor 
Nu te-ai gândit niciodatã
Sã aprinzi focul cu scrisorile mele
Și sã pãstrezi doar ceea ce n-a fost?

 

 

Mâța din Unirii

 

Vreau sã fiu fericitã și sã mãnânc alune din grãdinã 
- Alune necoapte -
Necoapte ca ideile mele
Proasto
Fericirea-i absurdã
Ce vrei, sã ajungi pisicã?
Sã torci în poala bãrbaților 
Și sã miauni extaz?

 

 

Nu te preface cã nu știi sã zbori

 

Îți plimbi degetele prin fãinã
Și-ți pui câte o zmeurã în loc de unghii
Revezi Amelié 
Dor amplificat de geamurile lãsate deschise 
Intrã liliecii în casã
Și casa intrã în depresie
Și eu intru în tine
Și tu intri în absurd

 

 

Mic mic cel mai mare

 

Mãsori timpul în femei
Au trecut zece de când ne-am vãzut ultima oarã 
Dansez singurã în baie 
Și aștept sã mi se umple cada
Ca o rațã amețitã
Cu poezii pe toți pereții
Am îmbãtrânit în așteptare 
Și așteptarea a întinerit în tine
Îmi amintești de serile în care ascultam post rock
Pânã adormeam cu fața la perete 
Mi se întipãreau secvențe de chitarã solo în creier
Și mã trezeam urând cãpșunile 
Acum îți amintești
De mine
Mã duceam la magazin doar pentru a scapa de bani
Și mã întorceam cu un sac de pufuleți
Încã ai mâinile blânde 
Și ochii de copil vinovat
Distanța se mãsoarã în 
Kilometri de piele 
Și îți mãrturisesc 
Am fãcut înconjurul lumii

 

 

Do you?

 

Nu mã lãsa singurã
Ãsta-i momentul nostru 
Îl vom povesti amanților peste zece ani 
Și se vor ciupi singuri de încheieturi din invidie
Cum doi oameni se pot iubi atât de mult? 
Mã strecor încet pe lângã tine
Mi-e teamã sã nu te rãnesc 
Și sã fugi
Toate cuvintele
Trãirile
Gânduri aduse cu trenul
El
Mã așteaptã pe hol
Nu ți-am spus? 
Te pãrãsesc

 

 

Cremã de zahãr ars

 

Te-ai urcat în tren 
Nervos
Agitat cã ți s-au rupt cãștile dãruite de Angela 
Și inconștient cã ți s-a îndoit gulerul de la cãmașa
Pe care ai uitat s-o porți acum trei zile
Șlițul deschis la blugii uitați la ea sub pat
Încã-i simþi unghiile pe genunchi 
ªi buzele pe pleoape
Asculþi melancolic rock alternativ
E unul dintre momentele 
În care te joci cu șuvița de pãr
ªi te uiþi pe geam sperând c-o sã-l spargi
Cu mintea 
Ca în serialul ãla ieftin 
Dupã care þi-ai modelat viaþa în adolescențã
Playlistul zilelor de 14 
ªi lenjeria ei rãmasã în rucsac
O bretea de la sutien zace pe cartea de psihologie aplicatã
ªi chiloții îmbracã asa frumos caietul de englezã  
Aplatizat ca Mara la 13 ani
Când salivai patetic
Dupã fuste scurte ºi ciorapi peste genunchi
Gust de cernealã ºi gropițe 
Nu vezi cã ai înnebunit?

 

(Teodora Vasilescu a obþinut Premiul III la secþiunea Creaþie a Concursului Naþional de Poezie "Traian Demetrescu" - Tradem - 2015)

 

Comentarii cititori
sus

Roxana Elena Stan

 

 

    #mama

 

tata a plecat de-acasã.
au trecut doi ani de atunci.
tipul cu loþiuni de pãr s-a mutat la noi.
citeºte ziarul pe verandã în fiecare searã
mama plânge ºi înainte aº fi zis
cã eu sunt de vinã cã iar am spart vreun geam
cã n-am mâncat tot din farfurie dar nu
nu m-am mai ridicat din pat de câteva zile
ºi chestiile astea pe care le tot înghit
mã fac sã vomit toate amintirile cu tata

liniºtea se întinde ca o molimã sub pãtura asta moale
nu mai pot sã respir.
lucrurile de care ne e teamã sã vorbim
stau agãþate dupã perdeaua de la duº.
......................................
mama plânge în hohote.

 

 

    nimic despre noi în poemul ãsta

 

trenul care trece prin faþa noastrã
e un cimitir ambulant le
facem cu mâna morþilor pânã
li se desprind încheieturile
dimineaþa
ne îndreptãm spre garã
în vagonul de dormit construim
turnuleþe din capetele lor zdrobite
blestemând în toate limbile
când mai ofteazã câte-un mort
pe banca dintre stejari
doi îndrãgostiþi îºi reînnoiesc jurãmintele
privind trenul care le trece prin faþã
ca o bucatã din toatã carnea lumii
pe care mãcelarul a uitat s-o taie

 

 

    ofrandã pãianjenilor

 

lustra din camera mea
e de câteva zile
obiectul celor mai aspre temeri.
privesc pãianjenul cu picioare lungi
ca niºte spaghete
înfãºurându-se în jurul becului.
frica creºte direct proporþional
cu gândul cã ar putea
sã-mi cadã oricând pe faþã.
sã-ºi þeasã pânzele ca niºte fire de rãzboi
cu motive florale pe pleoapele mele.
sã depunã ouã în urechea mea dreaptã.
sã-mi facã o coroniþã de furnici.
sã-mi creascã un trandafir japonez în mijlocul frunþii.
ºi toate leucocitele ºi trombocitele
sã i se supunã.
visez
sã mã reîncarnez într-un pãianjen.
sã-mi fac adãpost în lustra ta.
sã te privesc searã de searã
cum dormi.

 

 

    poveste de speriat adulþii sau de unde se naºte frica

 

schizofrenici ºi farmazoane se
iubesc într-o ceaºcã de ceai
sunt doar iluzii îþi spui
poveºti despre o copilãrie
prea îndepãrtatã
ca sã poatã fi a ta

împletim secrete din pãrul tãu cu
iz de mentã
între noi toþi e o înþelegere mutã
ºi vorbim despre lucruri care ne sperie
tot crezând cã frica noastrã
va fi simþitã ºi de altcineva

pishologic sau poate nu
totul þine de autosugestie ─
cu cât te adânceºti în întuneric cu atât
sensibilitatea la luminã creºte

e aºa de ciudat tot ceea ce
nu þi se-ntâmplã încât
þi-ai dori sã þi se-ntâmple toate
lucrurile ciudate care nu existã

frica e un monstru
din poveºti de speriat adulþii

de fiecare datã când citesc poveºti
simt cã-mi bate o altã inimã
în coasta lui adam
dincolo de vise scufundate în albastru de metil
se aflã cuvinte lipsite de sens ºi toate fricile noastre
adunate într-un singur loc
nasc frici

 

 

    se-nsereazã ca o uitare

 

bãtrânul hack avea accese de furie atât de des,
încât îi curgea spumã la gurã de fiecare
datã când încerca sã zâmbeascã ºi-ºi amintea
cã l-au pãrãsit toþi:
nevasta, copiii, tovarãºii, tinereþea, pisica.
au plecat toþi ºi n-a mai rãmas niciunul.
ºi camerele lor sunt încã neatinse.
ºi uneori se aprinde lumina la etaj,
dar lui hack îi e fricã de cum scârþâie
podeaua când îi tunã, fulgerã, plouã în
casã. vecinii cred c-a-nnebunit
ºi de-aia l-au pãrãsit toþi.

bãtrânul hack zice c-a avut o viaþã grea. 

azi l-au îngropat într-un sicriu din lemn de brad.
„mãcar moartea sã-i fie uºoarã” ziceau babele
în bisericã închinându-se de trei ori doamne miluieºte,
doamne miluieºte, doamne miluieºte
ºi nevasta lui plângea.
ºi copiii lui plângeau.
ºi tovarãºii lui plângeau.
ºi pisica n-a vrut sã se miºte de pe cavou.

bãtrâne hack, iertate-þi sunt pãcatele!

 

 

    #tata

 

azi-noapte l-am visat pe tata. 

lumea vorbeºte cã a plecat cu o dansatoare latino
ºi ºi-a deschis o fabricã ce exportã melci în state
cã planul lor n-a funcþionat
cã toate exemplarele de melci au fost vândute la
preþuri de nimic ºi exportate în vagoanele
jegoase de la CFR melcii ºi-au dat duhul.
ciudat lucru. americanii au fost întotdeauna deschiºi la nou.

tata e patron la o fermã de furnici din texas.

 

 

    tatãl meu trãieºte într-o colivie

 

tatãl meu trãieºte de ani buni într-o colivie,
într-un cuier scorojit ºi vechi
unde toatã lumea-ºi aruncã hainele
ºi uitã sã le mai ia înapoi.
în fiecare marþi îl gãsesc
închinându-se, citind rugãciuni
într-o limbã pe care numai el o ºtie.
nu mã strigã niciodatã pe nume.
îl hrãnesc cu aceleaºi grãunþe
pe care le vomitã de fiecare datã
când încearcã sã spunã ceva.

tatãl meu ar putea fi tot ce ºi-ar dori.
lui nu îi e teamã de moarte.

 

(Roxana Elena Stan, din Pietroºiþa, elevã în clasa a XI-a la Colegiul Național "Nicolae Titulescu" din Pucioasa, a obþinut Premiul revistei Prãvãlia culturalã la Concursul Naþional de Poezie “Traian Demetrescu” – Tradem, 2015) 

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey