•  Florin Oncescu


sus

Florin Oncescu

 

 

Anul Decanului

 

Cândva, la începutul anilor ’90, în timpul sesiunii de examene din luna iunie, într-un sfârºit de dupã-amiazã, am mers la restaurantul Casei Universitarilor, de pe strada Dionisie Lupu, cu amicul Bogdan. Restaurantul funcþiona pe terasã, ca întotdeauna în lunile de varã, iar în acel moment era arhiplin.

Ne-am învârtit printre rândurile de mese vreo cinci minute, împiedicându-i pe ospãtari sã-ºi facã treaba. Doi bãrbaþi împãrþeau o masã de patru locuri, ocupând douã scaune alãturate. Unul avea prestanþa studiatã a unui profesor plin. Celãlalt, chiar dacã de aceeaºi vârstã cu primul, adicã puþin trecut de 50, pãrea mai degajat. I-am întrebat dacã putem sã ne aºezãm alãturi de ei. Tipul cu prestanþã s-a fãcut cã nu ne aude. Degajatul ne-a zâmbit, apoi ºi-a întrebat tovarãºul, mai mult prin gestica feþei, dacã e de acord. Distinsul a mormãit ceva, gen „Avem de ales?” Degajatul ne-a fãcut semn sã luãm loc.

Am reuºit sã atragem atenþia unei ospãtãriþe ºi sã comandãm o sticlã de vin, un Borsec ºi-o unicã porþie de caºcaval pane, pe care o ºtiam compusã din douã bucãþi. În aºteptarea comenzii, am început sã vorbim între noi, aproape ºoptit ºi lejer codificat, pe subiectul nostru favorit, bârfa de Catedrã. Care dintre colegi e mai contestat de studenþi, care-i mai competent, care-i mai prolific la scos cãrþi ºi articole, care-i mai abil la urcat treptele ierarhiei universitare, care a mai intrat în vreun partid, ori în vreo afacere. Dar ne-am dat seama repede cã, fiind acceptaþi la masã, nimeriserãm în toiul unei discuþii foarte private.

Distinsul avea vorbe de dezaprobare la adresa cuiva: „Nu citeºte nimic! Nu-i place nimic! Nu-l intereseazã nimic! Mai mult, e ostil! Refuzã dialogul!” Degajatul emitea proteste firave, de complezenþã: „Nu-i chiar aºa. E tânãr. Are timp sã se schimbe.” Protestele lui nu fãceau decât sã-l întãrâte pe primul. „Când sã se mai schimbe? La anu’ terminã facultatea! Eu, la anii lui, eram deja asistent, aveam o familie ºi citeam ruºii în original!” Ne-am prins repede cã subiectul discuþiei era fiul distinsului.

Ospãtãriþa ne-a adus vinul ºi Borsecul, promiþându-ne caºcavalul pentru mai târziu. Cei doi aveau pe masã douã sticle de vin goale ºi paharele la jumãtate. Vinul lor era, bãnuiesc, identic cu al nostru, îmi amintesc cã am încercat sã le completez paharele, ofertã refuzatã de ei pe motiv cã bãuserã destul ºi cã se pregãteau sã plece. Când Bogdan ºi cu mine ne-am ridicat paharele, pregãtiþi sã ciocnim, degajatul l-a sãltat ºi el pe-al lui. „Pãi, sã facem cunoºtinþã, dacã tot împãrþim masa. Domnul e profesor, decan la Inginerie bioelectricã ºi, în acelaºi timp, scriitor. Autor de romane ºi piese de teatru.” Scriitoraºul din mine, unul cu câteva proze publicate în reviste literare, a tresãrit. Distinsul a preluat din mers vorba, prezentându-ºi tovarãºul. „Iar dumnealui este redactor la Televiziune ºi jurnalist.” Bogdan a vorbit pentru noi amândoi. „Noi suntem asistenþi la Catedra de torsomecanicã.” „A-ha!”, a zis distinsul.

Cei doi ºi-au continuat dialogul. „Nu reuºesc sã-l înþeleg! De literaturã nici nu vrea sã audã! Dar nici muzica clasicã nu existã pentru el! Eu, în facultate, îmi dãdeam ultimul ban ca sã intru la Ateneu, ori la Operã!” „Ei, ceva tot îi place lui...” „Ce? Cã eu, unul, n-am aflat!” „Nu-þi mai face atâta sânge rãu. κi vede de ºcoalã, nu?” „Pentru mine e un mister cum de reuºeºte sã-ºi treacã examenele! ªi, dumnezeule, e atât de vanitos! Orice aº spune, o ia ca pe un afront personal! E ceva putred cu toatã generaþia asta a lui...”

Bogdan ºi cu mine încetaserãm sã mai vorbim. Ne beam încet vinul ºi ascultam conversaþia celor doi. Apoi a venit momentul în care Bogdan ºi-a dres glasul ºi i s-a adresat decanului: „Nu vã supãraþi cã intervin, am auzit fãrã sã vreau. Eu cred cã aici e vorba doar de lipsã de comunicare.”

Distinsul a tãcut brusc ºi l-a privit cu atenþie. Bogdan a continuat: „Ca asistent, am fost surprins sã-i vãd pe unii dintre studenþii de-acum cât sunt de pregãtiþi. Deºi, în timpul anului, pãreau sã nu dea doi bani pe ºcoalã.” Distinsul l-a mai privit puþin în tãcere, de parcã nu-i venea sã creadã cã Bogdan i se adresa lui. Când i-a revenit glasul, i-a spus: „Eu zic sã nu vã amestecaþi. N-aveþi încã experienþa necesarã.” Bogdan, roºu la faþã, a ºoptit. „Mã scuzaþi, era doar o idee.” Distinsul a continuat, cu glas de decan: „Cine spuneaþi cã vã e ºef de catedrã?” „Domnul profesor Vlad Doinea”, a spus Bogdan, cu glas de asistent. „A-ha!”, a zis iar distinsul.

Peste puþin timp, cei doi s-au ridicat de la masã. Înainte de a se îndepãrta, ziaristul ne-a întins mâna ºi ne-a urat succese în activitatea didacticã. Decanul s-a mulþumit sã ne spunã, scurt, “La revedere”. Când ne-a venit caºcavalul, cinci minute mai târziu, Bogdan a propus sã mai luãm o sticlã de vin. În mod evident, pãrea sã mai aibã nevoie.

 ***

Am periat de curând aceastã prozã, la opt ani dupã prima ei redactare, iar expresia „cândva, la începutul anilor ’90” m-a pus pe gânduri. Sã fi fost în iunie 1990 ? Adicã în luna Marii Mineriade? Greu de spus. Îmi amintesc cu precizie de o altã ieºire în oraº cu Bogdan, dupã un examen din timpul acelei sesiuni. Îmi amintesc, pentru cã am trecut prin Piaþa Universitãþii, pe atunci încã ocupatã de „golani”. 

Eram amândoi echipaþi cu sacou, cravatã ºi servietã. Þinutã de asistent politehnist. Când intraserãm bine în mulþime, ajungând acolo unde aproape toþi stãteau cu fundul pe caldarâm, unuia i s-a pãrut cã aveam aerul unor securiºti ºi ne-a fluierat. Alþii i-au urmat exemplul, poate din plictisealã, poate pentru cã, într-adevãr, noi doi arãtam a securiºti. Am încercat s-o dãm pe glumã, zâmbindu-le celor din jur ºi asigurându-i cã noi nu suntem ceea ce par sã creadã unii dintre ei, ba dimpotrivã. Totodatã, am þintit spre o poartã de ieºire din „zona liberã de comunism” ºi am grãbit pasul.

Însã un alt amãnunt îmi vine acum în memorie, unul care nu ºi-a gãsit locul în prima variantã a prozei mele. În seara întâmplãrii cu decanul, dupã ce Bogdan ºi cu mine am rãmas singuri la masã, m-am salutat de la distanþã cu un vârstnic poet. Era însoþit de un bãrbat de seama lui, apãruserã în restaurant dupã noi, cu siguranþã. La plecare, m-am oprit douã clipe lângã masa lor ºi am schimbat câteva vorbe cu poetul.

Îl cunoscusem în noiembrie 1990, la spitalul Fundeni. În zilele în care ne aºteptam amândoi rândul la întâlnirea cu bisturiul doctorului Proca, vorbiserãm literaturã întinºi în paturi învecinate. Îmi dãduse unul dintre volumele lui de poezie, cu autograf. Îi dãdusem un exemplar de revistã adus de acasã de Cristina, în care aveam ceva publicat. Printre altele, m-a întrebat cum merge relaþia mea de colaborator cu respectiva revistã. I-am spus cã secretarul de redacþie mã încuraja sã-i trimit mai multe texte ºi cã eu nu insistam acolo unde nu vedeam acelaºi gen de atitudine. Mi-a spus cã ºi el gândeºte exact la fel. Replica, venind de la cineva care se ocupa de-o viaþã cu scrisul, mi s-a pãrut de o extremã delicateþe.

În fine, e uºor de verificat cã poetul George Tudor, zis Ahoe, a murit în ianuarie 1992. Altfel spus, „cândva, la începutul anilor ’90” trebuie citit „în anul 1991”.

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey