•  Gabriela Boangiu
•  Ion Þuculescu și Horia Bernea la Muzeul de Artã Craiova
•  Stagiunea Europa - muzicã
•  Ana-Maria Negarã:"Sculptura este capabilã sã redea absolut orice"
•  To(l)ba de jazz - XXVIII


sus

Gabriela Boangiu

 

 

Viorel Penișoarã-Stegaru – Visual Ecletic Show

 

penisoara stegaruViorel Penișoarã-Stegaru ne-a obisnuit cu neobișnuitul, traverseazã spații largi, cu discursuri sinuoase despre existențã, despre vremi si vremuri, despre opresiune, dar și candoare a privirii, gestul sãu pictural pornește amplu, de la cheia unor reprezentãri sociale (Nopțile Europei, Decident), pânã la trãirea profundã a vieții jalonate de înscrisuri de odinioarã (Tabelul periodic al elementelor lui VPS, de exemplu). Autentic inovator te surprinde prin creativitatea-i nestãvilitã, te provoacã la interogații, la jocul inteligent al instalațiilor, la descifrãri și dialoguri susținute de imaginația sa uimitoare. Reușește, în discursul sãu, sã pãtrundã dincolo de aparențã, sã sfredeleascã prin privirea sa exersatã cotidianul pe care și-l asumã, îl trãiește nu fãrã a reflecta, fãrã a-l iscodi, fãrã a-l face sã vorbeascã și privitorului. E un zbucium care intrigã, dar care nu se revarsã în nihilism, ci doar în problematizare (Oameni, Bila Roșie). Cotidianul îi deschide calea spre introspecție, nu întâlnește vidul, ci trãirea, detaliul grãitor, îi provoacã memoria și îl include într-un timp de care se simte eliberat. Viața nu a trecut pe lângã, ci a fãcut zgomot, a lãsat urme, a lansat întrebãri, a gãsit simboluri care o echilibreazã.

Expoziție amplã, deschisã în mai multe sãli din Craiova, Visual Ecletic Show se remarcã prin persistența unui discurs elaborat, ca un manifest care trebuie sã se deruleze pe mai multe planuri, în Galeria Arta a UAP Craiova, Sala II a UAP Craiova, Sala Mare a Muzeului de Istorie, Galeria de la Pensiunea Carmelita. Toate îl reafirmã pe domnul Viorel Penișoarã-Stegaru drept un artist total, scenograf, pictor, desenator în pastel, ilustrator de carte, un artist ce se mișcã în multe spații cu dezinvolturã și cu siguranța connaisseur-ului, stãpân pe tehnica sa plonjeazã cu aceeași siguranțã de sine în mijlocul unor teme dure, dar și cu delicatețe de bijutier când subiectele abordate o cer.

penisoara stegaruLucrãrile de la Sala II a UAP Craiova inspirã prin traversarea unor epoci in pictura europeanã: un colaj dãruit memoriei lui Chagall, un altul dedicat grației din La Belle Epoque sau Scrisorile unei prietenii dragi, corespondența cu George Vlãescu a dat naștere unei lucrãri impresionante prin expresivitatea atât a formelor, cât și a culorilor. Seria de nuduri, completeazã aceste colaje, ea  vine ca un ritm, trupurile surprinse se dezvãluie prin tușe sigure, sunt niște crochiuri pe o suprafațã mai mare, în care viteza de redare este maximã. Ele fac legãtura cu o serie mai micã de desene realizate pe plajã, așadar cu o spontaneitate și cu o execuție imediatã a unor stãri mișcãtoare ceea ce mã face sã le asemãn unor fotografii rapide ale unui cotidian fremãtãtor, numai cã forma, conturul nu este cel al unor fotografii, picturalitatea lor vine tocmai din imediatul privirii, din viteza surprinderii unei stãri.

penisoara stegaruInstalațiile ce însoțesc expoziția au delicatețea unor miniaturi, a unor jocuri ce-și aflã cheia de fiecare datã când sunt privite, ascund magii, încifrãri, coduri, instrumentar ce amintește despre cotidianul unei epoci care te prinde în mrejele ei, ai bucuria descoperirii unor prețioase - și nu neapãrat - piese de demult. Virtuozitatea sa de scenograf îl ajutã sã creeze lumi, iar decodãrile acestor spații  antreneazã privitorul în multiple scheme de interpretare.

Expoziția de la Galeria de Artã a Pensiunii Carmelita reunește numeroase pasteluri eliberate de sub tutela abstracționismului, cu o armonie cromaticã de mare finețe. Pastelul se deosebește de culorile tradiționale de picturã prin imposibilitatea amestecãrii nuanțelor pe paletã. Denumirea pastelului provine din cuvântul de origine italianã „pastello" cu semnificația de „pastã" sau franțuzescul „pastel". Pastelul a mai fost asemãnat și cu pudra de pe „aripile de fluture", tehnica pastelului incluzând numeroase suprapuneri de hașuri. Este o tehnicã graficã delicatã ce se apropie cel mai mult de poezie, iar lucrãrile artistului sporovãiesc liric fiecãrui privitor.

penisoara stegaruViorel Penișoarã-Stegaru este un maestru neîntrecut în aceastã tehnicã a pastelului, iubirea pentru hașura moale a pastelului, afirmându-l drept un virtuoz al acestei modalitãți de exprimare artisticã. Surprinde prin aceste demersuri complexe în direcții complementare. Artistul construiește în planuri ce se intersecteazã sau se succed, temele sunt delicate – flori, peisaje, ce permit redãri de un mare rafinament. Descoperi un desen viguros, dar care pãstreazã fluiditatea specificã pastelului. Tonalitatea cromaticã este mai discretã sau uneori tulburãtoare prin accente puternice de roșu și verde, depinde de lucrare. Creațiile artistului au o anume transparențã, iar cromatica este sensibilã. Constați cu ușurințã tensiuni cromatice și formale ce conferã picturilor sale un caracter emblematic. Numeroase peisaje din țarã sau din strãinãtate sunt redate cu originalitate compoziționalã și imaginativã. Descoperirea ineditului, a unor peisaje ce l-au impresionat pe artist,  se face de multe ori de la o fereastrã care permite observații de la o perspectivã înaltã, din sfera catharsisului. Artistul stãpânește arta de a face din peisaj o stare de spirit. Metaforele sale plastice susțin structura pastelurilor lui Viorel Penișoarã-Stegaru. Este de reținut reprezentarea expresivã a naturii ce-l înconjoarã cu grație și i se dezvãluie cu multã blândețe, iar autorul lucrãrilor primește cu bucurie și dãruiește și el, apoi, cu generozitate, frumusețe genuinã.

Îi mulțumim domnului Viorel Penișoarã-Stegaru pentru regalul de picturã pe care ni l-a dãruit, pentru vitalitatea observațiilor sale și pentru bunãvoința de a ne desluși unele taine din universul sãu imagistic. 

 

Comentarii cititori
sus

 

 

Dealuri și cîmpii. 
Ion 
Þuculescu și Horia Bernea la Muzeul de Artã Craiova

 

covor oltenesc tuculescu berneaVernisajul expoziției Dealuri și cîmpii. Ion Þuculescu și Horia Bernea – antropogeografii atavice, curator Erwin Kessler, a avut loc marți, 3 noiembrie 2015, la Muzeul de Artã Craiova. Cu acest prilej, a fost lansat și volumul omonim semnat de Erwin Kessler, apãrut la editura Vellant, cu o postfațã de Cãtãlin Davidescu.

La evenimentul organizat de Fundația Muzeul de Artã Recentã (MARe) și de Muzeul de Artã Craiova (MAC), au vorbit Emilian Ștefârțã și Mihaela Velea, din partea Muzeului de Artã Craiova, criticul Cãtãlin Davidescu și Erwin Kessler. Expoziția își propune, conform organizatorilor, sã arate cum tema peisajului devine un mijloc de descifrare a modului în care propaganda anilor 1960-1970 putea fi atât acceptatã cât și sabotatã de cãtre artiști.

„Peisajul”, ca temã, se înscria pe de o parte în „patrimoniul” propagandistic al Partidului, susținea discursul naționalist de tipul „Cântarea României”, dar pe de altã parte exprima și un tip de naționalism care preceda (și sfida!) comunismul, insinuând spiritualitatea religioasã, amendatã atât de dramatic în epocã.

Se urmãrește, așadar, observarea artiștilor în contextul ideologic al epocii în care au creat și nu într-o cheie idealizatã, pur esteticã. „Dialogul” sau, mai degrabã „dialectica” propusã în aceastã expoziție prin așezarea alãturi, ori – dupã caz – în opoziție a celor doi artiști are ca scop atât urmãrirea temei peisajului (politic) prin intermediul lui Țuculescu și a lui Bernea, cât și observarea felului în care cei doi au „atacat” tema. „Temã” care, dupã cum se știe, reflectã tensiuni și contradicții prezente și astãzi.

Potrivit lui Erwin Kessler, curatorul expoziției, „Dealuri și cîmpii este preponderent despre peisaj - anume despre peisajele din jurul anilor 1960-1970, semnate de pictorii Ion Țuculescu și Horia Bernea. Nu e despre orice formã de relief, despre munți, mãri, fluvii sau peșteri, nu e despre o grupare artisticã și nici despre un eveniment anume, bine demarcat. (…) Ion Țuculescu și Horia Bernea sînt plasați aici în contextul istoric, politic, cultural și epistemologic al acelei perioade, pentru a vedea cum „peisajul” a devenit un motiv simbolic încãrcat ideologic, spiritual și existențial. Întotdeauna, fie cã este vorba despre opera lui Ion Țuculescu sau de opera lui Horia Bernea, lucrãrile acestora au fost abstrase din istoria propriu-zisã și plasate exclusiv în istoria artei, studiate în mediul de laborator al „autonomiei esteticului”, de pe poziții aseptice politic, fãrã comunicare cu lumea exterioarã, fãrã a fi influențate de aceasta și fãrã a o influența pe aceasta. (…) Miza acestei întreprinderi este una provocatoare și totodatã ingratã: aceea de a decoperta și de a etala un moment-cheie din articularea noii retorici vizuale româniste, în jurul anului 1965, care - distilatã și rafinatã - s-a perpetuat pînã tîrziu în anii 2000. ...”

În volumul omonim lansat cu ocazia vernisajului regãsim temele naționalismului, ale patriotismului și ale folclorului, ale spiritualitãții și ale comunismului, felul în care acestea sunt reprezentate și redate în „totemul” dealurilor lui Bernea sau în cîmpurile de „ochi” ai lui Țuculescu.

În expoziție sunt prezentate pentru prima oarã în aceastã formulã 20 de tablouri semnate de Ion Țuculescu (3 din patrimoniul MARe și 17 din patrimoniul MAC) și 15 tablouri de Horia Bernea (din patrimoniul MARe). Alãturi de ele, și într-o legãturã asumatã, sunt prezentate trei covoare tradiționale din colecția privatã a lui Ion Țuculescu, aflate astãzi în patrimoniul Muzeului de Artã Craiova.

Expoziția va putea fi vãzutã în perioada 3 noiembrie 2015 – 6 martie 2016.

 

Comentarii cititori
sus

Cristina Nuþã
Mihaela Dãogaru

 

 

Stagiunea Europa, a doua sãptãmânã de muzicã bunã

 

Stagiunea Europa aduce în Craiova, dirijori și soliști nativi din fiecare țarã a UE, care vor aborda lucrãri de patrimoniu muzical clasic și contemporan al fiecãrei culturi.

„Pentru gãsirea celor mai buni, Filarmonica Oltenia intrã în legãturã cu directorii marilor conservatoare din fiecare țarã și îi roagã sã recomande studenții reprezentativi ai insituțiilor de patrimoniu” a spus Vlad Drãgulescu, directorul Filarmonicii Oltenia.

Prima sãptãmânã a fost a Austriei și a fost reprezentatã de dirijorul Michael Zlabinger și violoncelistul Stefan Jess-Kropfitsch.

Sãptãmâna a doua a fost sãptãmâna cehã, ocazie cu care l-am cunoscut pe Oleg Sergheev, student la Conservator în Praga. El a concertat marți, 27 Octombrie în Sala Oglinizilor a Muzeului de Artã din Craiova.

Oleg are 19 ani, este originar din Rusia și studiazã în Cehia de 10 ani chitarã. „Am început sã cânt la 5-6 ani, tatãl meu m-a învãțat bazele”. Tatãl lui este chitarist și a vrut ca Oleg sã nu fie limitat de ideea cã el trebuie sã ducã mai departe ce începuse el, adicã chitara. Astfel, l-a încurajat sã studieze vioara. A încercat 2 ani, însã nu i-a plãcut atât de mult. „Eram cel mai bun la chitarã și cel mai prost la vioarã. Chitara este de departe mai aproape de inima mea” spune el.

A participat la zeci de concursuri internaționale de chitarã și a câștigat de tot atâtea ori, însã visul lui este sã-i înveþe ºi pe alþii. „Visul meu este sã devin profesor, dar pânã acolo mai trebuie sã acumulez cunoștințe, sã mai particip la câteva concursuri și sã câștig, sã înregistrez albume, dar mai întâi sã concertez în toatã Europa.”

Admiterea la Conservator spune cã a fost simplã pentru cã era cel mai bun. „Pentru mine a fost ușor deoarece aveam ani de practicã în spate și eram pregãtit. Deși profesorul care m-a pregãtit mi-a spus ce piesã sã cânt, eu am ales sã cânt ce îmi place mie. A fost perfect.”

Își dorește ca dupã ce terminã Conservatorul sã continue sã studieze în altã țarã, poate mai apropiatã de chitarã decât Cehia: „Nu m-am îndreptat cãtre o țarã latinã, unde chitara este specificã, deoarece tatãl meu s-a stabilit în Cehia, dar mã gândesc serios sã îmi continui studiul în altã țarã dupa ce voi termina Conservatorul aici.”

În Craiova, a debutat ca artist solo și a fost foarte încântat: „Atunci când dau un concert și lumea îmi apreciazã munca este cel mai de preț lucru.”

În urmãtoarele sãptãmâni ne vor cânta reprezentații Ciprului, Poloniei, Letoniei, Germaniei, Finlandei, Spaniei, Italiei, României, Suediei, Portugaliei, Danemarcei, Luxemburgului, Lituaniei, Estoniei, Bulgariei, Sloveniei, Irlandei, Greciei, Croației, Maltei, Slovaciei, Marii Britanii, Olandei, Ungariei, Belgiei și Franței în ordinea de mai sus.

Comentarii cititori
sus

Ana-Maria Negarã

 

 

Sculptura este capabilã sã redea absolut orice

 

ana maria negaraCând ai început sã sculptezi? Cum ai ajuns pe acest drum?

Interesul pentru sculpturã s-a manifestat  în  urmã  cu  mai  bine  de  27  de  ani, în jurul vârstei de patru-cinci ani, când principala preocupare pentru  mine  era sã modelez figuri umane din plastilinã sau sau  lut. Peste câțiva ani, când am ajuns în clasa a III-a, am fost invitatã de cãtre profesorul de desen la  cursurile suplimentare pe  care acesta  le ținea la ªcoala „I. L. Caragiale” din Brãila.
Între  timp, am  fost  puternic atrasã de sport, de atletism mai exact, îmi doream sã fac performanțã. Din pãcate, sau din fericire, oricât am încercat, timpul nu mi-a permis sã dau curs ambelor chemãri, așa cã am fost nevoitã sã aleg. ªi am ales arta.  

În urmã cu mai bine de 18 ani, dupã discuții interminabile cu pãrinții, care nu doreau sã accepte faptul cã eu vroiam sã urmez cursurile unui liceu de artã și care își doreau sã devin „om”(medic, avocat, profesor), am avut acceptul lor.  Am susținut examenul și am fost admisã la Liceul de Artã „Hariclea Darclée” din Brãila, unde înclinam sã mã înscriu inițial la secþia de graficã. Din fericire, în acea vreme acolo predomina o mentalitate greșitã, conform cãreia doar cine a fãcut clasele V-VIII în cadrul liceului de arte putea ajunge la grupa de graficã. Bineînțeles cã m-am reprofilat pe design, dar am aflat cã deja „Altcineva” alesese pentru mine și cã urma sã fac parte din grupa de sculpturã. 
În acel moment am avut o revelatie, mi-am dat seama cât de mult îmi plãcea de fapt sculptura, mi s-a fãcut rușine pentru cã nu m-am gândit de la început sã merg acolo.
Am fãcut  parte din prima grupã a profesorului Cãtãlin Batîr, care, pe vremea aceea, abia ieșise de pe bãncile Universitãþii de Arte „George Enescu” din Iaºi și care, pentru cã noi eram primii lui elevi, ne-a crescut și educat ca pe proprii sãi copii.
În timpul liceului am participat la câteva tabere de creație și chiar am câºtigat premii, fapt ce m-a încurajat și m-a schimbat total, m-a fãcut sã continui în ciuda faptului cã parinții nu erau de acord. 

Este așa cum ți-ai închipuit sau altfel decât credeai atunci când ai pornit? Te simți mulțumitã sau, uneori, înșelatã în așteptãri?

De la început am știut cã aceastã cale nu este una ușoarã, dar mã declar mulțumitã de rezultatele pe care le-am obținut pânã în momentul de fațã. Am primit întodeauna de la Dumnezeu mai mult decât mi-am dorit și pentru asta îi mulțumesc.
Nu am de ce sã fiu dezamãgitã sau sã mã simt „înșelatã în așteptãri”, dezamãgirea atrage dezamãgire.
Sigur cã sunt proiecte pe care încã nu le-am pus în aplicare, dar am încredere cã se vor materializa în curând. Toate își au timpul lor ºi fiecare sculpturã/idee, de asemenea . De multe ori, din pricina circumstanțelor, lucrurile nu ies așa cum ne propunem, dar important este sã mergem mai departe.

Ce înseamnã sculptura pentru tine?

Sensibilitate. Delicatețe. Senzualitate. Poezie. Forțã. Paradox.
Mai înseamnã sã fiu eu însãmi și sã fiu liberã sã creez.
Îmi iubesc și respect meseria. De curând am fost întrebatã dacã aș alege altceva în locul sculpturii și am rãspuns, destul de amuzatã fiind: „Nu”. Nu m-am gândit niciodatã la altã alegere și nici nu aº putea sã concep așa ceva. Indiferent de domeniul în care ar fi fost sã ajung, cu siguranțã aș fi creat ceva frumos în jurul meu, care ar fi semãnat (în final) tot cu o sculpturã.

Cine ai vrea sã fii?

Bineînþeles cã fiecare dintre noi  avem ideluri și idoli, însã eu nu am un model anume. Îmi doresc sã creez și sã îmi modelez personalitatea farã a urmãri un prototip.
Cu toții asteptãm succesul, dar asta nu înseamnã cã îl și avem imediat sau întodeauna.

Ce ai vrea sã sculptezi?

Am numeroase proiecte și idei pe care doresc sã le pun în practicã și care nu s-au materializat pânã în momentul de fațã... Am lucrat ceva timp la proiectul unei instalații de mari dimensiuni, un labirint compus din oglindã și luminã și mi-am propus ca, în cațiva ani, sã îl construiesc, indiferent de costuri. Cu acest proiect am participat la concursul pentru Bienala de la Veneþia-2013, Padiglione Romania nei Giardini.
Întodeauna am fost captivatã nu numai de practica efectivã a artei și sculpturii, ci și de cercetarea și înþelegerea acesteia. Tocmai de aceea, am dorit sã studiez la ºcoala doctoralã, am simțit cã nu sunt suficienti ºase ani de studii universitare pentru a înþelege arta, în special sculptura, în toatã complexitatea ei. 
Nu m-am mulþumit doar cu ce acumulasem, vroiam sã aflu care este sensul profund al artei și stiam cã este nevoie de mai mult timp pentru un astfel de studiu. Vroiam sã ºtiu care este direcþia în care se îndreaptã arta zilelor noastre și ce va urma în viitorul apropiat. 
Cu un an în urmã mi-am susținut teza de doctorat și intentionez ca, în scurt timp, sã o public. Deja existã și invitații pentru lansarea cãrții, care constituie un studiu amãnunțit ce trateazã problematica raportului dintre tradiție și modernitate, disciplinã artisticã, interdisciplinaritate și transdisciplinaritate.
Creația mea nu se rezumã doar la un anumit tip de practicã artisticã; pe lângã sculpturã, picturã, graficã, instalație și video sunt interesatã și de performance. Actualmente atenția mea se îndreaptã cãtre tematici diferite care țin de esoterism, geometrie, simbolism, mitologie și, în primul rând, catoptricã. 
Sunt fascinatã de oglinzi, de efecte optice, de fenomenul iluziei și al reflexiei. Mã inspirã în mod special geometria și felul în care „totul este ordonat dupã numãr”, așa cum afirmã Pitagora. Sunt atrasã de problematica spiralelor, a labirinturilor și de simbolistica aferentã acestor categorii de structuri. 

Ce efect ai dori sã aibã o operã de-a ta asupra privitorului: sã încânte, sã cutremure? Sã…?

Este foarte important ca publicul sã intre în rezonanțã cu lucrãrile artiștilor, însã nu este obligatoriu ca toatã lumea sã înþeleagã și sã aprecieze.
Categoriile de public sunt diferite, în funcþie ºi de calitatea  educaþiei pe care o dețin sau de pãtura socialã din care provin și nu pot cere tuturor sã fie de acord cu ceea ce sculptez sau sã considere frumos ceea ce realizez. Sã nu uitãm cã mai existã ºi malițioșii, rãu-intenționații, cei care pot distruge sufletul sensibil al unui artist ce încearcã sã se afirme și încã nu a aflat cã lumea e plinã de „lumini”, dar și de „umbre”.

Existã întotdeauna o idee de pornire? (ca sã zic așa, deși, într-un fel, vorbim despre o idee de finish: „acolo vreau sã ajung”?) Se poate întâmpla sã ajungi în altã parte?

O idee de pornire existã și va exista întodeuna, dar aproape niciodatã, cel puțin în domeniul sculpturii, rezultatul final nu va corespunde în totalitate cu schița sau macheta inițialã. De cele mai multe ori, sculptorul este nevoit sã modifice  proiectul din diferite motive, uneori din pricina pietrei, a dimensiunii sau formei acesteia, alteori din cauza timpului, în cazul în care existã un deadline, bineînțeles cã o astfel de schimbare poate fi pricinuitã și de nemulțumirea artistului sau de corelarea mai multor idei. Oricum ar fi, mulți nu pot înțelege asta. De multe ori am fost nevoitã sã îmi modific proiectele din pricina timpului redus, a dimensinilor necorespunzatoare ale pietrei sau din cauza defectelor pe care aceasta le avea. Chiar de curând s-a întâmplat sã fiu nevoitã sã schimb materialul și sã reiau totul dupã câteva zile de muncã. Efortul depus a fost unul cu mult mai mare, pentru cã a trebuit sã recuperez timpul și sã respect deadline-ul, iar în acest caz, proiectul a trebuit sã fie ușor modificat.

Cum ți se pare tema simpozionului craiovean din vara lui 2015 – „muzica lui Tudor Gheorghe”? Se poate sculpta „muzica”? Se poate sculpta „orice”?

Consider tema ca fiind una inspiratã. Evident cã se poate sculpta muzica, așa cum se pot sculpta vidul, poezia sau apa. Sculptura este capabilã sã redea absolut orice.
O sculpturã devine operã de artã atunci când sfideazã legea atracției gravitaționale.

Inspirația vine când vrea ea sau când vrei tu?

Uneori suntem inspirați alteori nu... Inspirația vine atunci când opera trebuie sã se nascã și, de cele mai multe ori, când vrea ea. Inspirația se naște, adesea, din informațiile acumulate. 

Artistul însigurat („Trebuie sã fii asocial pentru a realiza posibilul tãu ºi într-o zi vei descoperi cã socialul de care te-ai îndepãrtat se intereseazã de tine, descoperã în tine o imagine diferitã a vieþii”. Eugenio Barba)? Sau cel sociabil, „conectat”?

Nu consider cã artistul trebuie sã fie „asocial”, dar este din ce în ce mai evident, cel puțin în domeniul sculpturii, faptul cã aceia care vorbesc prea mult gândesc și fac puțin.
Mulți dintre artiști, mã refer în special la sculptori, aleg sã se retragã în ateliere,  departe de privirile curioase ale publicului, considerând cã din însingurare se nasc „marile idei”, dar pentru mine este o placere sã pot crea în afara atelierului și sã pot dialoga cu publicul despre proiectele mele. Din interacțiune și dialog se pot naște proiecte grandioase, în vreme ce însingurarea poate aduce riscul plafonãrii. Într-o lume aflatã în continuã schimbare, acest risc, de a rãmâne la același nivel este mare, iar nașterea, dezvoltarea și educarea conștiinței artistice nu ține neapãrat de gradul de sociabilitate al artistului, ci ºi de nivelul sãu cultural, de felul în care cunoștințele acumulate se reflectã în operele sale. Se poate întampla și ca artistul sã se închidã pentru o vreme, atunci când are o temã precisã de cercetare/ studiu.  
De multe ori contezã ºi cu cine îþi „împarþi” atelierul. Într-un colectiv, dacã este potrivit ºi bine-intenþionat, se pot naºte cele mai bune proiecte. Ar trebui sã existe discuții despre artã, sculpturã, despre lumea artei ºi viitorul ei... Asta e posibil doar dacã în respectivul colectiv existã oameni care au caractere și suflete înalte.
Nu sunt artistul care stã la pândã, îmi place sã îmi petrec timpul în mod creativ.
A fi „conectat” permanent înseamnã pentru mine pierderea libertãții, care și așa este relativã.

Crezi în șansã? Dar în marketing?

Este dificil de rãspuns concret la aceasta întrebare... De cele mai multe ori șansa se construiește prin muncã și perseverențã, este la fel de adevãrat cã nu ne putem opune propriului destin, îl putem doar influența. Dacã ne-am referi la șansa unei femei de a se afirma în domeniul sculpturii, atunci subiectul poate deveni „ușor delicat” și asta pentru cã în țara noastrã încã predominã idei preconcepute conform cãrora doar bãrbații ar putea fi „marii maeºtri ai sculpturii”. 
Cât despre marketing... calitatea unor lucrãri de artã nu este întodeauna direct proporþionalã cu prețul operelor și aici am putea da ca exemplu una din lucrãrile lui Damien Hirst, care s-a vândut cu o sumã exorbitantã, iar dupã șase ani a fost returnatã artistului și, bineînțeles, a atras un scandal de mari proporții în lumea artei, scandal care i-a și scãzut cota de vânzare a acestuia.  

Conteazã și cantitatea? Numãrul de lucrãri finalizate?
Unii ar rãspunde cã ambele aspecte sunt importante, cantitatea și calitatea lucrãrilor, eu consider cã importantã este calitatea și niciodatã numãrul de lucrãri finalizate, asta dacã se dorește a fi un bun artist, nu doar un bun tehnician.

Ce artiști îți plac? (arte vizuale sau oricare altele)
Cu riscul de a mã repeta, am sã rãspund cã nu am și nici nu am avut „idoli” sau artiști pe care sã îi așez într-un anume clasament. Cu toate acestea, sunt  mulți artiști care m-au inspirat de-a lungul timpului și nu cred cã am sã îi  pot menționa pe  toþi.
Probabil din pricina atracției mele spre fenomenul reflexiei am fost fascinatã de  demersul artistic al lui Anish Kapoor, artist britanic de origine indianã, de sculptura italienilor Alberto Giacometti, Gino de Dominicis ºi Arnaldo Pomodoro, de Arman Fernandez, de Barbara Hepworth, de Jean Arp și nu în ultimul rând de operele „pãrintelui sculpturii moderne”, Constantin Brâncuºi. Cu siguranțã am omis multe din numele sculptorilor a cãror creaþie are pentru mine o însemnãtate aparte.
Renașterea și sculptura renascentistã au jucat un rol  important  în dezvoltarea și formarea mea. Dintre sculptorii care mi-au marcat puternic gândirea artisticã, aș aminti doar pe Gian Lorenzo Bernini, Michelangelo Buonarroti  și Benvenuto Cellini.
Nu cu mult timp în umã, odatã cu participarea la un simpozon de creaþie, unde am fost prezentã douã ediții consecutive, am redescoperit și meditat asupra operei  minimaliste, dar cu mare încãrcãturã simbolicã, a sculptorului George Apostu.

Sunt influențe pe care ți le asumi?

Bineînțeles cã existã influențe din alte direcții și sigur cã mi le asum. Cine va crede cã în timpurile noastre mai poate fi original în totalitate... se înºealã. Cu siguranțã existã cel puțin doi sau trei artiști care au un demers asemãnãtor.   
De-a lungul anilor, demersul meu artistic a fost influențat de esoterism și simbolism și de creațiile unor artiști precum Leonardo da Vinci, Hieronymus Bosch, Constantin Brâncuºi, Alberto Giacometti, Sol LeWitt, Robert Morris, Arman Fernandez, Anish Kapoor sau  Yayoi Kusama. Este amuzant modul în care artiștii, curatorii, criticii, în fine, oamenii artei aleargã ca nebunii dupã fenomenul noutãții.
În același spirit cu filosoful  german  Boris Groys, consider cã însãși cãutarea originalitãții și a noului este deja trediționalã.
În urmã cu aproape cinci ani am fost marcatã de punctul de vedere al teoreticianului Matei Cãlinescu în ceea ce priveºte raportul dintre tradiþia ºi modernitatea artisticã. Poziþia lui Cãlinescu faþã de aspectul relaþiei dintre tradiþie ºi modernitate este centratã pe marginea unei maxime a lui Bernard din Chartres, preluatã de John din Salisbury într-un fragment din lucrarea Metalogiconul din 1159, pe care îl voi reproduce integral: „Adeseori ºtim mai mult nu fiindcã am fi înaintat prin inteligenþa noastrã naturalã, ci fiindcã suntem susþinuþi de puterea minþii altora ºi deþinem bogãþii moºtenite de la strãmoºi. Bernard din Chartres ne comparã cu niºte pitici neînsemnaþi cocoþaþi pe umerii unor uriaºi. El susþinea cã noi vedem mai mult ºi mai departe decât predecesorii noºtri nu fiindcã am avea vederea mai largã sau am fi mai înalþi, ci fiindcã ne înãlþãm ºi ne sprijinim pe statura lor giganticã”.

Existã pietre (materiale) „prietene” și altele cu care nu te înțelegi?

Pentru mine nu existã neapãrat un material preferat sau un anume tip de sculpturã pe care sã doresc sã îl urmez constant. De la stilul figurativ la cel abstract, sunt atrasã de absolut orice formã de sculpturã.
În decursul anilor, am fost fascinatã de diferite materiale. Spre exemplu, la începutul carierei eram atrasã de modelaj, dorindu-mi sã îmi materializez proiectele în lucrãri monumentale turnate în bronz, apoi blândețea și cãldura lemnului m-au captivat, fãcându-mã sã nu pot lucra alt tip de material pentru ceva timp. Dupã care fenomenul reflexiilor și al transparențelor a început sã îmi atragã atenția. Am folosit câțiva ani ca principale materiale ale creației mele oglinda, apa și sticla. Eram captivatã de tot ceea ce însemna joc al spațiului și volumului, al iluziilor optice, cu alte cuvinte mã fascina fenomenul  paradoxului în sculpturã generat de aceste tipuri de iluzii. Puþin mai târziu, într-un simpozion ce a avut loc la Tîrgu-Jiu, am experimetat marmura și granitul, fapt ce m-a fãcut sã mã îndrãgostesc nebuneºte de piatrã, de marmurã în special.
Nu pot spune cã existã materiale pe care nu reușesc sã le lucrez, însã este adevãrat cã efortul depus pentru relizarea unei scupturi este proporțional cu duritatea pietrei și complexitatea proiectului.
Sunt de pãrere cã indiferent de dimensiunea sau timpul destinat conceperii proiectului, materialul trebuie contemplat, sculptorul trebuie sã creeze o legaturã între el și material, în special când este vorba de piatrã sau lemn.
Consider cã orice  material este viu și de aceea trebuie tratat cu respect și afecþiune, pentru cã întodeauna și fãrã nici o excepție materialul va raspunde la fel.
A durat ceva timp pânã am înțeles cã piatra pe care o lucrez trebuie respectatã și iubitã, în caz contrar munca nu va da roade. În atelier la Universitate am avut bucãți de piatrã care m-au aºteptat sau pe care le-am aºteptat câțiva ani. La ora actualã, încã am bucãþi de material care mã asteaptã, pe care încã nu le simt, nu îmi spun nimic, le admir aproape zilnic și astept momentul în care îmi vor „vorbi”.
Cu alte cuvinte, consider cã „prietenia” sculptorului cu materialul sau viitoarea sculpturã se bazeazã strict pe acþiune și reacþiune concordantã, de aceea lucrurile nu trebuie forțate.  

Cum aratã o zi obișnuitã din viața ta? Dar una neobișnuitã?

Dacã vorbim despre zile obișnuite, cu siguranțã le putem caracteriza prin lipsã de timp. Cu toate acestea, nici una din zile nu este la fel, pentru mine fenomenul rutinã nu existã. Mereu am altceva de fãcut, iar între sculpturã și documentare nu prea îmi rãmane timp.
O zi diferitã și mult doritã ar fi o zi în care sã îmi permit sã dorm.

Care sunt pãrțile bune ale vieții de artist? Dar cele rele?

Unul din aspectele pozitive ale vieții artistului constã în lipsa rutinei. Un alt aspect pe care eu îl consider ca fiind cel mai important este faptul cã pot crea ceva care va dãinui în timp de cel puþin 10 ori mai mult decât mine.
Încerc sã fac abstracție de pãrți rele (dacã acestea existã) și sã le pozitivez. Fiecare etapã a devenirii artistului (a fiinþei umane în general) este frumoasã în felul ei.

Ce compromis poți face? Ce compromis nu poți face?

Mulți dintre artiști ajung la compromisuri pe care le acceptã în momentul în care întâlnesc ignoranți cu o oarecare putere și care, într-un context dat, le-ar putea influența într-un mod negativ cariera artisticã.
De foarte multe ori, artiºtii sunt înjosiþi de cei din jur, care nici nu intuiesc mãcar ce presupune existenþa unui artist, pentru cã se considerã cã suntem prea liberi ºi prea mândri (fapt deloc adevãrat). În plus... "Despre ce nu se poate vorbi trebuie sã se tacã. (Ludwig Wittgenstein, Tractatus Logico-Philosophicus)

O mare fricã, depãșitã sau nu?

Consider cã frica distruge sufletul, de aceea prefer sã nu mã gândesc la frici!

O îndrãznealã de care îți amintești cu plãcere?

Acum unsprezece ani, am „fugit de acasã”, din Brãila, cu un milion de lei (100 RON) în buzunar, fãrã ca nimeni sã știe unde sunt, fãrã sã ºtiu cum se ajunge la Iași și unde voi dormi peste noapte pentru a susține examenul de admitere la Universitatea de Arte, secția sculpturã.

Un vis pe care l-ai vrea împlinit?

Îmi doresc sã realizez una din instalațiile mele și anume labirintul din oglindã.

 

Interviu de Cornel Mihai Ungureanu

 

Comentarii cititori
sus

Alexandru ªipa

 

To(l)ba de jazz
XXVIII

 

*Joi 22 octombrie s-a redeschis în Capitalã, dupã o pauzã de doi ani, Art Jazz Club condus de Adrian Andrieº. În acea searã au susþinut un recital la douã piane Mircea Tiberian ºi Toma Dumitriu.

*Vineri 23 octombrie, la Sala Floreasca din Capitalã, formaþia germanã Club de Belugas, a susþinut un concert de New Urban Jazz

*Marþi 27 octombrie la Jazz & Blues Club din Tg. Mureº au cîntat Sarik Peter Trio featuring Micheller Myrtill-vocal

*Joi 29 octombrie, în cadrul turneului de promovare  a noului sãu album, Switch, Nils Petter Molvaer, unul dintre pionierii 'future jazz-ului', a cîntat la Sala Radio.

*jazz1În perioada 6-8 noiembrie s-a desfãºurat la Bacãu prima ediþie a Festivalului de jazz. Printre invitaþii notorii s-au numãrat Kenny Garrett ºi Al Di Meola, iar din þarã, Sorin Zlat jr. Trio, invitat Sorin Zlat sr. ºi Emil Bîzgã Band.
Cu toatã admiraþia pentru cei care au iniþiat ºi organizat acest eveniment, din pãcate, avem semnale negative atît din partea unor spectatori, cît ºi din partea unor artiºti pentru felul în care s-au rezolvat/nu s-au rezolvat unele dintre problemele festivalului, atît din punct de vedere artistic cît ºi, sau mai ales tehnic. Iatã deocamdatã doar cîteva dintre acestea:
-muzicienii români nu au fost trecuþi pe afiº;
-Al Di Meola a fost pus în situaþii foarte neplãcute, printre altele, EL a trebuit sã aºtepte mai multe ore organizatorii pe Aeroportul din Otopeni, ºi nu invers, apoi a fost transportat la Bacãu în condiþii foarte modeste, ca sã nu spunem mizerabile (la un moment dat, Al Di Meola le-a spus spectatorilor: “Nici pe vrema lui Ceauºescu nu cred cã am fi trecut prin asemnea situaþii neplãcute”);
-o scenã ºi un spaþiu neîncãlzite -Teatrul de varã, (ce-i drept, acoperit, dar neîncãlzit), … ºi multe altele… care au stîrnit revoltã atît din partea unor artiºti, cît ºi a unei pãrþi din public…Situaþie extrem de regretabilã, care sperãm sã nu se mai repete…asta în cazul în care festivalul va mai fi organizat sau va fi organizat de aceaºi persoanã/echipã…

*Duminicã 8 noiembrie la Institutul maghiar din Bucureºti a cîntat Toth Victor Tercett

*Mã simt onorat de cronica scrisã de apreciatul scriitor, eseist ºi comentator politic, dl. Bedros Horasangian, la cartea mea JAZZ COCKTAIL, cronicã apãrutã sub pseudonimul Cristina Manole în grupajul intitulat Lecturi în vremuri de austeritate din revista 'Observator cultural' nr. 791- ultima sãptãmînã a lunii septembrie a.c. Îi mulþumesc ºi pe aceastã cale.

*Joi 12 noiembrie la Sala Radio, Big Band-ul condus de Ionel Tudor îl va avea ca invitat pe pianistul Ion Baciu jr.

*În zilele de 13 ºi 14 noiembrie, Jazz & Blues Club din Tg. Mureº organizeazã  prima ediþie a Freedom Blues Festival.

*jazz3În perioada 13-15 noiembrie, Jazz Festival Galaþi are printre invitaþi urmãtoarele nume: Irina Sîrbu & Puiu Pascu Trio, Ana Cristina Leonte Quartet, Vali Boghean Band (R.Moldova), Sorin Zlat Trio, Mircea Tiberian & Nadia Trohin, Rolin Humes (Croaþia) ºi The Swing Shouters (Franþa).

*Marþi 17 noiembrie va cînta la Institutul maghiar din Bucureºti Bagyi Balazs New Quartet

*Joi 19 noiembrie va concerta la Sala Radio trompetistul Ibrahim Maalouf

*În perioada 26-29 noiembrie are loc Festivalul de jazz de la Ploieºti

*sibiuMarþi 1 decembrie de la ora 21.00 la Imperium Pub din Sibiu va concerta Duo Marcian Petrescu -voce ºi harmonica împreunã cu Florin Giuglea -voce ºi chitarã. Cu acest prilej va avea loc ºi aici dubla lansare de carte TEME DE JAZZ-COMPOZITORI ROMÂNI ºi JAZZ COCKTAIL. Autor, subsemnatul.

jazz4*Transilvania Jazz Festival se va desfãºura în perioada 2-4 decembrie la Casa de culturã a studenþilor din Cluj-Napoca.

*Vã recomand sã citiþi ºi reportajul meu intitulat Jazzul cucereºte China sau China cucereºte jazzul, reportaj ce va apare in proximul numãr al revistei 'Observator cultural', despre programul JAZZ DIRECTORS’ TOUR AND FORUM (11-25 octombrie) la care am participat ºi eu. Este vorba de cele mai mari trei festivaluri de jazz din China: Bejing, Shanghai ºi Guangzhou.

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey