•  Paul Cãtãlin Curcã
•  ªtefan Doru Dãncuº
•  Sorin Delaskela
•  Simona-Grazia Dima
•  Mariana Dobricã
•  Horia Dulvac
•  Ioana Dunea
•  Dinu Flãmând
•  Andreea Gavrilã
•  Ioana Geacãr
•  Mircea Gheorghe
•  Alina Gioroceanu
•  Mariana Gorczyca
•  Eliza Macadan
•  Adina Mocanu
•  Alexandra M. Pãun
•  Ligia Pârvulescu
•  Daniel Piºcu
•  Ruben Riza
•  Ileana Stãnculeasa
•  Lorena Stuparu
•  Livia ªtefan
•  Teodora Vasilescu
•  Aprilia Zank


sus

 

 

 

Singurãtatea

Comentarii cititori
sus

Paul Cãtãlin Curcã

 

 

Existã singurãtate?

 

Dupã ce l-a fãcut, Dumnezeu a stat sã se gândeascã și a zis: „nu este bine sã fie omul singur, sã-i facem ajutor potrivit pentru el” (Facerea 2, 17). Atunci a fãcut-o pe Eva, din coasta lui, dupã metoda pe care o cunoaștem, când Adam se afla încã în rai, înainte de pãcat și de orice rupturã dintre omul abia creat și Creatorul sãu. Dumnezeu, când abia îl fãcuse pe om, a hotãrât sã-i facã un ajutor pe mãsurã, adicã primul gând pe care Dumnezeu l-a avut legat de om a fost ca el sã formeze o comuniune cu alții. Asta înseamnã cã legãtura dintre oameni este datã dintru începuturi, ne avem unii pe alții ca sã ne fim de ajutor, și împreunã sã rãzbim prin viața ce ne-a fost datã. Relația pe care un om o are cu un alt om nu știrbește, nu împieteazã legãtura pe care e dator sã o aibã cu Dumnezeu. Lumea ne-a fost datã ca sã ne bucurãm și sã trãim împreunã în ea. Suntem chemați la comuniune, și de rãspunsul pe care îl dãm acestei chemãri depinde și fericirea noastrã pãmânteascã dar și viața veșnicã.

*

În lumea noastrã, în care ne cãutãm perechea ca sã funcționãm ca un cuplu, singurãtatea este un rãu atât de cumplit, încât aproape orice mijloc de a o elimina este socotit ca bun. Oamenii de științã au fãcut studii și au constatat cã singurãtatea este un factor care ridicã nivelul de stress, scade rezistența sistemului imunitar, crește riscul demenței, al bolilor de inimã, dacã nu cumva e socotitã ea însãși ca o boalã. Locul din creier care este afectat de sentimentul de singurãtate este același cu cel pentru durerea fizicã. Ne naștem cu nevoia de a fi împreunã cu alții, iar lipsa semnificativã a altor persoane în preajma mea poate avea efecte inclusiv la nivel fizic. Toate eforturile sunt permise pentru a fi în rândul lumii.

N-am putea exista dacã n-am fi rezultatul unei relații, fie ea extrem de scurtã, dintre un barbat și o femeie. Legãtura dintre oameni dã nștere altor oameni, și încã nu avem o cale de a ne perpetua în alt chip. Astfel cã dorința de a fi împreunã cu alții este la fel de naturalã ca respirația. Noi nu existãm decât dacã suntem într-o relație, fie de tip filial, fie conjugalã, fie în numeroasele raporturi sociale în care intrãm de-a lungul vieții. Raporturile în care suntem angrenați definesc foarte bine cine suntem.

Din pãcate, trãim într-o epocã în care psihologizãm excesiv relațiile în care suntem implicați, ca sã mai putem înțelege adecvat ce se întâmplã cu noi. Obsedați de stãrile noastre, de stresul pe care ni-l provoacã singurãtatea, nu putem sã-i apreciem însemnãtatea, mesajele pe care le-am primi atunci când contactele noastre cu alți oameni ar înceta. Preferãm sã fim împreunã cu alții cu toate cã, din când în când, sã nu ai pe nimeni în preajmã poate fi un excelent exercițiu de autocnuoaștere.

Un copil mic nu ar putea supraviețui dacã ar fi lãsat singur, cãci nu s-ar putea hrãni și apãra de pericole. Dar nici maturii nu se simt prea bine. Dupã numeroase mãrturii, în închisorile comuniste una din cele mai grele pedepse era izolatorul, acolo unde deținutul era complet singur, fãrã vreun contact cu alți oameni. Ei bine, dupã o experiențã mai îndelungatã de izolare, oamenii trebuiau sã reînvețe sã vorbeascã, sã se readapteze pentru relațiile cu semenii. Iar rezultatul acestor experiențe e clar: izolarea dezumanizeazã, ne pãstrãm calitãțile umane numai întrucât ne pãstrãm și legãturile cu oamenii.

Avem nevoie de o comunitate în sânul cãreia sã trãim, sau mãcar de un simulacru al ei. În același timp însã, aflați în mijlocul oamenilor, simțim nevoia sã luãm o distanțã, sã ne depãrtãm de ei, sã fim singuri, cãci nevoile, egoismul și orgoliul meu se întâlnesc cu al semenului meu, de care nu mã leagã nimic în afara faptului cã dau curs necesitãții de a trãi într-o comunitate.

*

Când spui „abis”, nu ai o reprezentare a abisului, chiar dacã o imagine vagã persistã cumva în minte. Putem folosi corect cuvântul „abis”, chiar dacã nu avem o experiențã a abisului. La fel se întâmplã și cu singurãtatea. Ni se pare cã o trãim, dar nu știm, de fapt, ce e. Singurãtatea adevãratã existã doar în iad, e una dintre pedepsele cumplite pe care le vom suferi cei ce vom ajunge acolo. N-am putea-o experimenta și sã mai rãmânem vii, oricum nu în felul în care eram pânã atunci.

Într-un sens, nu suntem niciodatã singuri, pentru cã mereu purtãm lumea cu noi, e o referințã permanentã în gândurile noastre, eu-l însuși îl gândim în funcție de conceptele pe care lumea ni le oferã. În alt sens, suntem mereu singuri, pentru cã doar Dumnezeu este unica prezențã care ar putea umple singurãtatea noastrã. Toate celelate prezențe, în afara Lui, sunt numai pãrelnicii care doar se prefac cã ne umplu nevoia de comuniune.

*

Nu ne place singurãtatea pentru cã nu rãmânem, de fapt, singuri, ci trebuie sã suportãm o persoanã ternã, teribil de plictisitoare, fãrã ceva important de relalat, adicã eul propriu. În lipsa contactelor cu lumea, suntem populați de fantasmele minții noastre, croite dupã faptele și dupã patimile proprii. Iar dupã ce și aceste fantasme se epuizeazã, ne rãmâne un gol pe care nu mai știm cu ce sã-l mai umplem. De aceea marii singuratici sunt mereu foarte aproape de sinucidere, pentru cã ei sunt gata sã suprime o ființã care de-abia dovedește cã mai existã, și nu aduce vreun argument sustenabil cã ar merita sã mai persiste și în continuare. În izolarea impusã sau auto-impusã, când lipsesc contactele cu semenii, nu ni se relevã, așa cum am fi tentați sã credem, un iluzoriu eu autentic, ci o persoanã extrem de modestã, care datoreazã cam tot ce știe, își imagineazã, își dorește chiar, de la ceea ce primește din afarã. Trãim în izolare cu amintirea lumii pe care am cunoscut-o, cu dorul dupã ea, cu dorința reîntoarcerii. E-adevãrat (dar de importanțã secundarã) însã și cã, odatã aflați în lume, cu tot cortegiul ei de netrebnicii și de nimicuri, putem începe sã regretãm izolarea anterioarã. Însã dacã am fi puși sã alegem între izolare și comunitate, imensa majoritate dintre noi am alege traiul împreunã.

De aceea suntem mereu gata sã ne umplem viața cu diverse activitãți, ca de pildã cititul unei cãrți (un obicei devenit din ce în ce mai rar), radio, televizor, internet, orice numai sã existe un zgomot ca sã nu rãmânem singuri cu gândurile noastre. Constatãm cã existãm numai în mãsura în care reacționãm la ceea ce se întâmplã în jurul nostru. Nu numai cã luãm act de ceea ce se întâmplã, dar ne și poziționãm cumva. Și ar trebui sã fim un pic mai circumspecți cu preocupãrile noastre, cu pasiunile cãrora le dãm curs, sã nu ne încredem total în ele, sã nu ne lãsãm furați de ele, sã ne dãm seama cã sunt și fugã de singurãtate, și refuz subtil de a rãmâne cu tine însuți, și modalitatea de a umple un timp, al vieții proprii, cu care nu prea știm ce sã facem.

Pe de altã parte însã singurãtatea, chiar impusã de alții, are și câteva beneficii, pe care adesea le ignorãm. Te obligã sã fii separat de turmã, sã-ți pui mai multe întrebãri ca ea, sã te îndoiești mai mult și, pânã la urmã, sã înțelegi mai mult. În singurãtate ești constrâns sã te confrunți cu propriul sine, entitate pe care, în mod normal, ești obișnuit sã o ignori. Rezultã ceva ca un sentiment pe care nu poți neapãrat sã îl așezi într-un discurs, și care îți indicã o depãrtare de pasiunile care ne însuflețesc pe toți, o altã așezare a prioritãților, o altã privire asupra limitelor umanului. Ești diferit de ceilalți, și prețul plãtit pentru aceastã suferințã este cã înțelegi mai bine realitatea lumii tale proprii. Odatã desprins de pasiunile comune, realizezi cã aproape tot ce facem este „vânare de vânt”, cã viața în comun înseamnã prea multã atenție acordatã neesențialului, cã mai mult așteptãm sã treacã timpul decât sã facem ceva util cu el. Izolarea te obligã la profunzime, fãrã ca asta sã însemne cã ai ajuns sã fii superior semenilor tãi.

*

Pentru cã singurãtatea e rea, ni se propun diverse antidoturi, cum sã ne gãsim prieteni sau partenerul de viațã, la ce sã fim atenți, ce sã schimbãm în felul nostru de a fi ca sã fim înconjurați de alți oameni. Nu știu cât sunt de bune astfel de sfaturi, dar sunt convins cã sunt urmate de foarte multe persoane. Luãm singurãtatea ca o problemã de rezolvat, îi stabilim cauzele și încercãm sã vedem care sunt remediile. Le urmãm pe acestea și cãutãm sã ne punem viața în ordine.

Ne imaginãm cauza singurãtãții în diverse locuri: ea ar ține de factori genetici, de conjuncturi, cum ar fi schimbarea domiciliului, a locului de muncã, decesul cuiva drag. Toate astea însã, nu explicã fondul problemei. Chiar dacã nu pare evident la prima vedere, opusul omului singuratic nu este persoana cu mulți prieteni, ci omul smerit.

Singurãtatea este nu atât o stare de fapt- unii pot fi mulțumiți sã nu aibã pe nimeni prin preajma lor- cât un sentiment de a nu putea comunica, de  a nu simți pe ceilalți aproape de tine sau pe tine aproape de ei. Singurãtatea este, de fapt, expulzare din mijlocul semenilor, nepãsare cruntã pe care ei o afișeazã fãrã jenã, excludere din comunitate, situația tragicã în care poți avea raporturi cordiale cu o mulțime de semeni ai tãi, dar nimãnui nu-i pasã ce simți sau dacã mai trãiești. Acum devine foarte ușor de înțeles cum de te simți singur în mijlocul unei mari mulțimi de oameni. Ba devine greu explicabil cum de te-ai putea simți solidar cu ei, în afara unor episoade trecãtoare de contagiune.

*

Suntem chemați la comuniune încã de când ne-a fãcut Dumnezeu, dar starea noastrã de zi cu zi este de indivizi singuri, aflați în raporturi superficale cu alți indivizi singuri, chiar dacã acele raporturi ar fi numite prietenie sau cãsãtorie. Atunci când ne simțim singuri, trãim lipsa de comuniune și neputința de a mai ajunge la ea. 

Ne învârtim în jurul singurãtãții și nu-i dãm de capãt pentru cã gândim exclusiv în mod laic. În mod real, ceea ce însingureazã este pãcatul, el ne desparte de oameni, pentru cã lui i se alãturã egoismul, orgoliul, tratarea lucrurilor și a oamenilor dupã bunul meu plac. De aceea reintrarea în comuniune presupune același drum cu asceza care ne elibereazã de pãcat.

Mersul cãtre lume, cãtre comuniunea cu ea pleacã de la constatarea singurãtãții mele. Ridic un val de pe toate acțiunile mele, și vãd cã tot ceea ce fãceam era ca sã umplu un gol. Pasiunile care mã puneau în mișcare, chiar și acțiunile rutinere, erau doar o ascundere a golului din mine. Mã golesc de lume ca poftã, ca dorințã de plãcere sau de dominare, ca sã pot sã mã umplu de ea ca regãsire a semenilor și a lui Dumnezeu.  Dar pânã la regãsirea acestei comuniuni, e cale lungã de parcurs.

Atitudinea mea nu e de a veni în întâmpinarea nevoilor aproapelui, ci de a urmãri satisfacerea trebuințelor mele prin intermediul lui. Indiferent cã treaba îmi reușește sau nu, mã voi simți singur, cãci nu voi avea semeni alãturi, ci doar stãpâni sau sclavi. Cu ei poți avea cel mult o relație funcționalã, nicidecum una umanã. Restaurarea stãrii în care nu sunt singur nu ține de acțiuni de genul întâlniri cu prietenii, socializare, mers în excursii, petrecut timp în comun, ci de o revalorificare a omului ca semen al meu, adicã cel care îmi seamãnã, este asemenea mie, are aceeași valoare existențialã. Nu mi-e superior sau inferior, ci pur și simplu este. Atunci prezența fizicã a altor oameni nu mai este importantã ca sã nu mã simt singur. Pot fi în comuniune și retras în vârful muntelui.

Oamenii cei mai implicați în lume devin atunci cãlugãrii care, depunând voturile monahale, al sãrãciei, al castitãții și al ascultãrii, se desprind de patimi, nu mai vor sã fie stãpânii cuiva, nu mai sunt stãpâniți de cineva, ci au toatã disponibilitatea de a intra în comuniune. Episoadele de izolare ale anahoreților nu sunt retrageri din lume, ci cãutare a divinului, alimentare a iubirii care mã îndreaptã tot cãtre oameni, ca semeni ai mei, chiar fãrã prezența fizicã împreunã cu ei.

*

O ipostazã a singurãtãții este bolnavul de la scãldãtoarea Vitezda. „Doamne, nu am om, care sã mã arunce în scãldãtoare, când se tulburã apa”(Ioan 5, 7). Fiecare ocupat de bolile sale, cãci erau acolo orbi, șchiopi, paralitici, cãuta sã ajungã la apã ca sã se vindece. E un egoism pe care îl creazã nevoia, penuria, boala. Vindecãrile erau limitate. Din când în când un înger al domnului tulbura apa. Existã gentilețe- îi dau locul unuia mai bolnav ca mine, sau o ordine a chemãrii- vreun criteriu care sã ordoneze vindecãrile? Nimic din toate astea. Cine sã vinã mai întâi? Orice bolnav cãuta sã se ducã pe sine, sã se facã sãnãtos în dauna celorlalți, care nu erau la fel de sprinteni, care nu reușeau sã prindã momentul potrivit. E o luptã animalicã pentru supraviețuire, valabilã și atunci, ca și acum.

Doar Hristos ne poate smulge acestui determinism. Sunt bolnav în douã moduri: de bolile de care sufãr, dar și de egoismul care vrea vindecarea mea înaintea și chiar în dauna celorlalți. Nu pot prin propriile puteri, dar sunt singur, nici nu mã ajutã nimeni sã pot. Nu e însã totul pierdut. Singurãtatea e locul care-l lasã pe Dumnezeu sã intre în viața mea. De-abia când nu mai ai pe nimeni alãturi, poți sã-l ai pe Dumnezeu. Dacã nu ai om, atunci îl ai pe Dumnezeu. Te simți singur, nimeni nu-ți vine în ajutor, nimãnui nu-i pasã de tine, fiecare își vede de ale sale, nu ai nãdejde, nu ești mângâiat de nimeni. Oamenii sunt laolaltã, împrejurul scãldãtorii, dar fiecare cu scopul sãu propriu. Din acest impas al comuniunii, din concurența care nu lasã loc milei și înțelegerii reciproce, nu te poate scoate decât Dumnezeu. Sã reținem cã ori de câte ori ne simțim singuri, neajutorați, cã nimãnui nu-i pasã de nevoile noastre, sã știm cã existã un Dumnezeu care e gata sã ne sarã în ajutor, și a cãrui milostivire ne va ajunge cândva.

Paraliticul acela era bolnav de treizecișiopt de ani. Boala lui era cauzatã de pãcat, a fost vindecat de Dumnezeu, dar condiția menținerii sãnãtãții era sã nu mai pãcãtuiascã. Hristos îi spune : „De acum sã nu mai pãcãtuieºti, ca sã nu-þi fie ceva mai rãu.”(Ioan 5, 14) Pãcatul ne face bolnavi, dar ne și însingureazã. Virtutea însã ne împacã cu propriul suflet, cu semenii și cu Dumnezeu.

Demonizații din ținutul Gadarenilor erau cumpliți la vedere. „ªi neîncetat noaptea ºi ziua era prin morminte ºi prin munþi, strigând ºi tãindu-se cu pietre.” (Marcu 5, 5) Ei pãrãsesc comunitatea, trãiesc în locuri pustii, se izoleazã de ceilalți oameni, puteau face rãu comunitãții, prin stricãciunile pe care le provocau, dar mai ales își fãceau rãu lor înșile, cãci asta înseamnã cã se tãiau cu pietre. Diavolul este cel care ne izoleazã, ne desparte de semeni, ne face sã urâm și ne inspirã toate acțiunile criminale. Adeseori el nu determinã acțiuni atât de violente precum cele descrise aici, însã provoacã același fel de pagube.

Ni se pare cã suntem la adãpost de asemenea stãri. Putem rãmâne în mijlocul lumii, sã zâmbim din când în când, sã pãstrãm aparența calmitãții, a normalitãții, dar sã fim posedați de diavol și sã încercãm aceleași sentimente de urã fațã de semeni, de îndârjire împotriva lor, de izolare. Sunt sentimente mult prea comune nouã celor de azi ca sã nu ne punã pe gânduri. Tot ce este împotriva semenilor vine de la cel rãu. Avem nevoie de o exorcizare, iar dacã posedarea demonicã nu e violentã, nu e nevoie nici de spectacolul oferit uneori de slujbele de scoatere a demonilor. Dar sã știm cã în ura și în izolarea noastrã fațã de aproapele facem pe placul celui rãu.

*

Ne plângem de singãrãtãțile noastre atât de relative. Suntem gata la multe compromisuri ca sã putem fi împreunã cu alții. Ne vedem mereu neînțeleși, punem starea noastrã pe seama rãutãții altora. Uitãm cã cel mai singur dintre toți a fost Hristos. Mai întâi în grãdina Ghetsimani când, prevãzându-și sfârșitul pe cruce, i-a luat cu El pe Petru, pe Ioan și pe Iacov „Rãmâneþi aici ºi privegheaþi împreunã cu Mine” (Matei 26, 38) și s-a rugat cu sudori de sânge (Luca 22, 44), apoi s-a întors la ucenici „ªi a venit la ucenici ºi i-a gãsit dormind” (Matei 26, 40) În durerea prevestitoare a morții Dumnezeu a rãmas singur. Apoi pe Golgota, toți ucenicii au fugit înspãimântați, și avem aici strigãtul cel mai teribil care s-a auzit vreodatã: „Dumnezeul meu, pentru ce M-ai pãrãsit?” (Matei 27, 46). E singurãtatea absolutã a omului-Dumnezeu fațã de care nimeni și niciodatã nu poate spune cã a fost mai singur. Hristos pe cruce, pãrãsit de toți, e antidotul oricãrei singurãtãți pe care o putem invoca. De acum încolo, purtând în minte scena crucii, niciodatã nu mai putem sã fim singuri, câtã vreme ne încredem în Dumnezeul care ne-a mântuit pe noi. Crucea aceea era atât de grea, de Mântuitorul se prãbușea cu ea în brațe, cãci pe drumul Golgotei El purta toate singurãtãțile noastre, toatã excluziunea, toatã batjocura pe care am putea-o primi vreodatã.

Singurãtatea poate încã sã existe, pentru cã Dumnezeu ne dã un model, nu ne obligã sã urmãm o cale. Dar atunci când vine de la lume cãtre mine, am șansa sã o rãscumpãr prin apelul la Dumnezeu, care a fost mai singur decât mine. Dar dacã vine de la mine cãtre lume, ca însingurarea a mea într-o lume în care, pentru cã sunt robit de patimi, nu pot sã am pe nimeni aproape, atunci mã duce direct în iad. Singurãtatea este o boalã cumplitã, care distruge sufletul, ba chiar și trupul. Una dintre pedepsele iadului va fi aceea de a fi singuri, de  a nu putea vedea fața vreunui semen al nostru. Dacã n-am realizat capacitatea de a comunica, de a ne împãrtãși unii de la alții, comuniunea la care suntem chemați în lumea de aici, nu avem cum sã o obținem în lumea de apoi.

Ca sã ne opunem singurãtãții avem de fãcut un singur lucru, sã trãim în mijlocul Bisericii, sã ne împãrtãșim de viața pe care ea o aduce fiecãruia dintre noi. Aceasta nu depinde de felul psihic în care este fiecare, mai retras, mai vorbãreț, mai prietenos. Implicarea în Bisericã nu modificã aceste caracteristici temperamentale, dar le poate transfigura. Indiferent de modul subiectiv în care sunt eu, îmi regãsesc locul înãuntrul Bisericii. „Cã unde sunt doi sau trei, adunaþi în numeleMeu, acolo sunt ºi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18, 20) Nu pot fi niciodatã singur atunci când îl caut pe Dumnezeu.

 

Comentarii cititori
sus

ªtefan Doru Dãncuº

 

                

Distincþia finalã

      

                                Vocea întâi

Am scris. Am cântat. Am fost artist ºi n-am cerut iertare. Aºa m-au înconjurat paºii fãcuþi în alte existenþe, târându-se dupã mine ca niºte agonice triluri de fiarã. Desigur, cândva am minþit, desigur, cândva am furat, desigur, cândva am iubit liniile ferate ale orelor de pãmânt. Adesea am cerut pâine ºi vin, adesea am mângâiat istoria unui nor cu viaþa mea genialã, adesea am vorbit cu îngerii pãzitori ai copacilor. Am cântat. Am scris. Am fost artist ºi n-am cerut iertare.

 

                                  Vocea a doua

Singurãtatea este un deliciu. Când veºnicia controleazã toate celulele, gândurile, sentimentele unui om, integrarea în dezmãþul stradal devine stranie, nejustificatã. În vidul existenþial creat astfel apare singurãtatea care disciplineazã atitudinile, nevoia de comunicare, jazz-ul superficial al durerii...

Cel mai generos chin pe care Tu, Doamne, ni l-ai dãruit: sunetul, culoarea, materia, cuântul – limitând infinitul de care am fi putut dispune. Cea mai perfectã dovadã cã exiºti: n-ai dat omului o altã modalitate de exprimare în afara acestora. Asta explicã ºi suferinþa prin filtrul cãreia o creaþie capãtã reflexe de genialitate: artistul nu trebuie sã sperie universul, ci sã diminueze teama umanã de univers.

 

                                 Vocea a treia

Cele patruzeci de zile ºi patruzeci de nopþi petrecute de Isus în post ºi rugãciune pe muntele Sinai sunt o demonstraþie de forþã a singurãtãþii. Ea a fost transformatã din închisoare în spaþiu spiritual fãrã dimensiuni ºi acest model trebuie luat ca exemplu – nu singurãtatea impusã ce produce doar stress, nervi, sterilitate intelectualã, imobilizare a credinþei. Biserica greºeºte când impune reguli în rugãciune, istoria greºeºte când acceptã asta, filozofia devine ridicolã când trateazã aceste greºeli ca fiind separate. Doar arta propune un consens, o masã rotundã a greºelilor, de aceea este privitã cu neîncredere ºi chiar teamã: nimeni nu este pregãtit sã mediteze, sã priveascã în spate, sã-i fie milã de pâinea pe care o mãnâncã cerºetorul.

 

                                 Vocea a patra

A fi singur – dar nu din timiditate. Solitudinea timidului e puerilã, fundamentatã pe complexe ºi formule stereotipe culese de prin cãrþile marilor scriitori. Trebuie sã te bucuri de lume, nu s-o negi, cãci încãpãþânarea negaþiei te aruncã pe o linie moartã. Cu cât intri mai adânc în social, cu atât e mai greu sã-þi pãstrezi intactã singurãtatea. Or, tocmai lupta pentru a þi-o menþine ºi prin ea rãmânând însuþi pur conþine substanþa ce alimenteazã alternativ singularul ºi pluralul: primul pentru a rezista, al doilea pentru a nu atenta la frumuseþea primului.

 

                                 Vocea a cincea

Dacã toþi însinguraþii ar fi creºtini, ar veni ºi Dumnezeu sã rezolve marile conflicte mondiale. În zadar tot udã preoþii crucea de la care a început singurãtatea, trupul lui Cristos nu va înmuguri pe ea niciodatã. Amvoanele au devenit pustii ºi false, Dumnezeu este prezent ºi adevãrat.

 

                                 Vocea a ºasea

Singurãtatea nu este un proces superfluu, ci unul, poate singurul, demn. Revolta omului singur nu lezeazã nici un drept stipulat în constituþii sau coduri de legi, ea rãspândeºte în jur o solemnitate tristã, parfumul cãutãrilor metafizice. (Realitatea deviazã în disperãri calme. Se aude o muzicã de orgã ce blocheazã gestul vânzãtorului de ziare, înjurãtura aruncatã maºinii care te-a stropit, surâsul adresat fetei credule). Oamenii simpli refuzã muzica fãrã provenienþã ce le rãsunã în urechi preþ de-o respiraþie. Am vãzut de multe ori indivizi încremeniþi de spaimã ºi curiozitate preþ de-o respiraþie.

 

                                Vocea a ºaptea

Cea mai sincerã întrebare ce mi s-a pus vreodatã: când mori? Cu adevãrat, atunci mi-am dat seama cã nu am rãspunsuri pentru orice ºi oricine. În naivitatea ei atemporalã, întrebarea a soluþionat un dosar transmis ereditar. Un fior de bucurie m-a strãbãtut când mi-am amintit cã de douã mii de ani oamenii practicã ºtiinþa antagonismului pentru a defini viaþa ºi moartea ºi este o pistã falsã. Într-un elan reformator am dãrâmat toate sistemele, construind un bloc valoric diferit de viziunea clasicã dar, intuindu-i inaplicabilitatea, am tãcut ºi-am iertat.

A rãmâne singur pe ruine, a privi stupefiat soarele printre gratii, iatã inexplicabilul iertãrii ºi implicit frumuseþea singurãtãþii celui ce nu poate fi înþeles în condiþii normale. Am senzaþia cã toate cãrþile mele sunt fermecãtor de zadarnice.

 

                                Vocea a opta

Un mare gânditor s-a întrebat care este sensul metafizic al existenþei sfinþilor. Rãspund eu: ei sunt controlul tehnic de calitate al singurãtãþii. Un mare poet ºi-a întrebat iubita dacã vrea sã rãmânã flãmânzi. Spune da, ºi rãmânem, a rãspuns tot el. Aºa legalizeazã poeþii postul lui Isus, transfigurându-l.

Când o fiinþã minusculã, fãrã aripi, traverseazã în grabã foaia pe care scrii, te cuprinde mirarea: mersului ei intraductibil nu-i poþi rãspunde nimic.

 

                                Vocea a noua

Pentru un nefumãtor, a fuma o þigarã e un act de eroism. Pentru un om al armelor, eroism s-ar putea numi renunþarea la ele. Pentru un solitar, tãcerea capãtã dimensiunile unei boli incurabile, iar perseverenþa în ea atrage dupã sine cea mai perfectã formã a eroismului omenesc. Tãcând, ai drept de viaþã ºi de moarte asupra cuvântului fizic, eºti înãlþat, paradoxal, la rangul de arheolog al semanticii. Acesta ar fi rãspunsul în problema nevoii de comunicare. Guvernaþi de legea cuvântului fizic, ºefii statelor lumii nu vor înþelege niciodatã importanþa îngerului numit pace.

 

                                Vocea a zecea

Nu, yoga nu-þi poate de singurãtatea: yoga nu permite intervenþii proprii în regulamentele ei, nu galvanizeazã trãirile, ci le ucide. Este un fanatism tentant, necesar lumii acestui secol, dar fãrã soluþii concrete. Marii maeºtri ar muri de ciudã cã n-au plâns, cã n-au iubit, cã n-au fost bântuiþi de indecizii, dacã ar ºti cât preþuiesc acestea pe pãmânt. Yoga nu este singurãtate, este izolare. În timp ce prima noþiune este o tainã a vieþii, a doua este un atribut al morþii. Calea de mijloc este Dumnezeu.

 

                                 Vocea a unsprezecea

A fi singur, dar nu din vanitate, nu demonstrativ. Singurãtatea nu trebuie sã fie o ofensã adusã omenirii, ci un mod de viaþã natural, o detaºare paradisiacã, o lacrimã de amantã ce-ºi priveºte iubitul pentru ultima oarã.

Zi ºi noapte pãcãtuim. Zi ºi noapte, fiecare dintre noi este supus unei crâncene flagelãri: acesta este omul, trãind sub imperativul fricii ºi al timpului. Însinguratul nu-ºi numãrã anii ºi nici n-are nevoie de repere istorice: este etern.

Ce sens ar avea sincerele condoleanþe la moartea unei veºnicii?

 

                                  Vocea a douãsprezecea

Nevoia spaþiului este o obsesie complementarã. Hãituit de prezenþe, te refugiezi într-o odaie, sedimentându-te firesc în voluptatea ei. Mai ai nevoie de întrebãri? Sau de conºtiinþa propriei valori? Tãcerea niveleazã totul, chiar ºi durerea. În geologia trupului, numai timpul nu este definitivat: spiritul, sexualitatea, moartea, îþi servesc docile doza optimã de energie, cãci nemaifiind complicele lor, le-ai impus o sclavie severã. Începi sã te gândeºti la dragostea pãrinteascã pentru o floare sau un arbore, începi sã-þi dai seama cã de fapt spaþiul închis este cel adevãrat ºi imun oricãror corupþii. Aºa se naºte credinþa.

 

                                  Vocea a treisprezecea

Judecata de apoi este cea mai frumoasã provocare. Cel singur n-a fost provocat de o situaþie, de o þarã, de un om puternic, ci de Dumnezeu însuºi. Gestul celui care a ridicat mãnuºa reflectã siguranþa marii lui credinþe, capacitatea de-a coordona istoria, deºi nici un politician n-ar accepta o atare afirmaþie. Negaþia lor vine din egoism, din groaza cã oamenii nu sunt decât niºte marionete stupide. Când groaza ia proporþii, conflictele diplomatice degenereazã în rãzboaie, falsificatorii de bani nu mai trag în tiparniþele lor secrete valori de hârtie, ci programe politice, ucigaºii se transformã în chirurgi de renume mondial. În spaþiul închis al însinguratului lucrurile acestea sunt simple obiecte artizanale, prãfuite de anii atâtor secole: el deþine multvisata piatrã filozofalã: liniºtea.

 

                                 Vocea a patrusprezecea

La început se aruncã pe tine insomniile. Gânduri de tot felul te þin treaz, te fac sã te zvârcoleºti în aºternut. Cel mai sigur tratament este ordonarea memoriei: decantarea gândurilor importante, analizarea lor, soluþionarea lor.

Vine apoi dezolarea. Te simþi pãrãsit, abandonat ca un obiect scos din uz. Plimbãrile în tãcere pe cele mai aglomerate bulevarde sunt prima etapã a rãzboiului cu ea. Încetul cu încetul, preferinþa pentru strãzile periferice va deveni o necesitate. Vor urma plimbãrile nocturne prin parcuri pustii, apoi, ca o convalescenþã, nevoia de-a scrie, de-a picta, de-a crea ceva.

Voluptatea singurãtãþii apre în momentul în care te-ai vindecat întru singurãtate, când totul þi se pare fad, nesubstanþial.

 

                                  Vocea a cincisprezecea

Vai de cel ce mimeazã singurãtatea, ce o practicã pentru a epata! A te preface cã eºti singur e ca ºi cum ai aplica un strat gros de albastru de Prusia peste desenele unor copii care se joacã pe asfalt. Poleiala cade curând, iar legile singurãtãþii sunt aspre. Adevãraþii singuratici au o distincþie aparte, o nobleþe maiestuoasã: privindu-i, îþi îngheaþã pe buze replica durã, hohotul de râs aruncat beþivului, ideea genialã pe care o explici prietenului. Privindu-i, ai senzaþia cã asculþi, într-o salã imensã, cântecul unui milion de ceasornice. Lucrul acesta e ca un rãsãrit de soare pe care-l aºtepþi înfrigurat ºi zorii apar înghesuiþi între nori grei, negri, înnebuniþi de o luminã platã, alteratã, silnicã. A nu putea asculta integral acel concert al orelor e cel mai tragic supliciu la care sunt supuºi zilnic oamenii de rând.

 

                                  Vocea a ºasesprezecea

Singurãtatea nu poate fi cenzuratã. Nici un dictator nu i se poate opune, nici o catastrofã n-o poate împiedica. Neliniºtea instinctivã în faþa zilei de mâine rãmâne o amintire îndepãrtatã ºi neînsemnatã. Experienþele de viaþã sfãrâmate pietruiesc un drum trasat clar, inteligibil numai exponenþilor singurãtãþii. E cu neputinþã de imaginat un efect al cotidianului care ar putea delimita drumul imposibil psihologilor, savanþilor, miliardarilor. Poate doar poeþii, aflaþi la o distanþã infimã de el îl pot vedea ºi, dezinteresat, îl pot scrie. De ce? Pentru cã ei nu ºi-l doresc.

 

                                 Vocea a ºaptesprezecea

Te întrebi ce cauþi printre lucrurile strãine deodatã. Cercuri se sparg în tãcere. Prea s-au organizat toate dupã principii aritmetice. Prea a rãmas pe dinafarã cuvântul, prea s-au anulat, cãutându-se originalitatea – sentimentele.

Dacã nu puteþi înþelege singurãtatea în cel mai înalt grad, n-are rost s-o discutaþi. Feriþi-vã de ea, nici mãcar n-o intuiþi. Nu se vorbeºte despre cifra unu decât prin prisma zero-ului. Nu se poate pronunþa litera „a” fãrã a accepta tot alfabetul.

 

                                  Vocea a optsprezecea

Tristeþea este rivalul de aur al însinguraþilor. Se reflectã în ea subconºtientul încãrcat de pasiuni normale. Eºti singur, liniºtit, senin. ªi vine impertinentã tristeþea, te prinde în malaxorul ei de cuvinte, sentimente, sentinþe. Un om singur ºi trist e cea mai frumoasã creaturã divinã.

Nimeni nu trebuie sã cearã detalii. Revoluþionarii se pot închide, siguri de reuºitã, în propagandistica tradiþionalã. Informatorii pot întocmi sute de rapoarte. Scepticii pot pune pe lama cuþitului toate afirmaþiile mele. E de-ajuns sã spun cã tristeþea omului singur n-are absolut nici o influenþã asupra maselor pentru a mulþumi pe toatã lumea. Pentru a-i orienta pe toþi spre strãlucirea idealurilor false.

 

                                   Vocea a nouãsprezecea

Singurãtatea nu este un cerc în care te învârþi ca un bezmetic. O persoanã singurã nu plãteºte nimãnui tribut material, sentimental, cerebral. Aºa cade principiul conform cãruia „în unire stã puterea”: comunitãþile umane se bazeazã pe un complex neruºinat de legi, doctrine, îndatoriri. Interesant este cã nimeni nu vede asta.

Dreptul de a fi singur nu þi-l dã nimeni, þi-l iei tu, dacã eºti în stare. O forþã nu înseamnã nimic dacã nu este focalizatã într-un singur punct, pânã ºi vulgarele descoperiri ºtiinþifice legifereazã acest cod genetic al universului.

Cei ce pun la îndoialã condiþia omului singur primesc o palmã rãsunãtoare de la propriile atu-uri în care îºi sprijinesc teoriile: unul din ele ar fi Bhagavad Gita.

 

                                    Vocea a douãzecea

Tone întregi de minciunã se transportã dintr-o þarã în alta, dintr-un continent în altul. Priviþi lungile caravane ce fac legãtura între diferite conflicte internaþionale. În singurãtate poþi descifra fecunda tradiþie a înºelãtoriei, totuºi „naturalã”, cum spun mulþi. Sub masca smerit-înþelegãtoare ne ascundem cu toþii noroiul cugetelor, deºi, de ochii lumii, suntem preoþi sau cãlugãri, deºi, de ochii lumii, aruncãm un ban orbului de la colþul strãzii. Niciodatã nu recunoaºtem cât suntem de infecþi.

Singurãtatea rezolvã orice existenþã, trebuie doar sã crezi în Dumnezeu. El îþi poate spãla creierul ºi-þi poate aprinde în ochi lumina copilãriei. Deodatã, pur ºi simplu nu mai poþi minþi: pur ºi simplu þi se pare caraghios un astfel de gând, pur ºi simplu þi-e ruºine s-o faci.

 

                                    Vocea a douãzeciºiuna

Unii vor face greva foamei, în aºteptarea ultimei ºi teribilei sentinþe, alþii se vor transforma în piloþi ai revendicãrilor. Peste toate aceste motivaþii reclamate de ingrata naturã umanã, cade ca o ghilotinã indiferenþa omului singur. Desigur, nu observã nimeni faptul cã el este carburantul inepuizabil solicitat de maºinãria socialã. S-a pãrãginit lumea, pe Dumnezeu îl folosiþi în campanii electorale. Cineva se joacã de-a inducþia telepaticã ºi n-o stãpâneºte îndeajuns. Astfel, dulcegãriile evangheliºtilor de peste ocean falimenteazã prin pieþele române, þara în care falimentul este chiar scopul fundamental urmãrit.

De-ar tãcea omenirea numai o secundã – s-ar prãbuºi toatã încrengãtura de cauze, interese, justificãri, adversitãþi; dintr-o datã s-ar simþi acut interacþiunile subatomice ale marilor singurãtãþi: s-ar naºte lumea întâia oarã corect.

 

                                     Vocea douãzeciºidoua

Ne aflãm la capãtul mileniului II, garnisiþi cu lozinci frumoase, cu impresionante cunoºtinþe despre lumea înconjurãtoare, cu vaste studii sociologice. Însinguratul se mirã când percepe vuietul în care trãiesc masele populare, în frunte cu ºefii lor aleºi dupã principiile burþii. El nu simte nevoia de-a afla ce-i cu preþul benzinei sau cu rata mortalitãþii în Somalia. Acestea intrã în departamentul rezolvãrilor divine, cãci e vizibilã ºi pentru orbi tragedia florii care încearcã sã facã singurã primãvara. Banul aruncat cerºetorului nu-l va scoate din mizerie pentru cã s-a obiºnuit sã trãiascã aºa. Oricâþi bani i-ai oferi, a doua zi îºi va relua locul pe treptele vreunei catedrale. Cu gândul la rai, masele populare îl tolereazã ºi astfel, mizeriei umane i se scot cãtuºele. Ce inutile sunt nobilele gesturi ale cetãþenilor care sperã sã cumpere raiul cu o monedã!

Singurãtatea anuleazã dezgustul. Rãmânã popoarele cu nevoile ºi speranþele lor, cu tonele de acte care le justificã: însinguratul nu-ºi declinã identitatea decât în faþa lui Dumnezeu, de aceea nu se poate vorbi despre el decât în termeni extremi.

 

                                     Vocea a douãzeciºitreia

Singurãtatea nu se aproximeazã. Peronul unei gãri nu-þi poate soluþiona nemulþumirile, falsurile, compromisurile de care te-a legat viaþa. ªi totuºi, singur pe un peron þi se pare naiv sã nu încerci o restructurare a fiinþei care eºti, deºi nu þi-o doreºti, deºi te consumi cãutând posibilitatea de a n-o face. Plecãrile sunt avertismentele singurãtãþii. Nu le rezolvi cu femeile, cu alcoolul, cu arta. Nici Dumnezeu nu le rezolvã, pentru cã singurãtatea þine de liberul arbitru. Asemãnãtoare credinþei, e ca un izvor prin care vezi cum aratã neantul. Te cuprinde spaima. Ceri iertare iubitei, prietenilor, mamei. Încerci sã te sustragi legilor ei dar nu, nu mai poþi minþi pe nimeni.

 

                                     Vocea a douãzeciºipatra

Ceea ce nu se ºtie este faptul cã acest om singur rãmâne unica piesã de rezistenþã a adevãrului, creatã ca un apel disperat la adresa mizeriei ieºite din comun în care se bãlãcesc statele lumii. Nu înãlþând vocea, nu practicând umilinþa, nu expunând monotone ori senzaþionale dãri de seamã se vor rectifica principiile marilor reforme.

Existând, omul singur observã, selecteazã, discerne ºi, la sfârºit, dispune conservarea evenimentelor fatale. Omenirea este un imens muzeu plin cu astfel de relicve. E nevoie de ele pentru a nu greºi a doua oarã. Aºa se implicã însinguratul în teribila agonie a veacului XX. Fãrã a fi obligat, el va salva, discret ºi fãrã pretenþii, mileniul III.

 

                                  Vocea a douãzeciºicincea

Þi-e dor de statutul omului de rând care ai fost, dar nu te mai poþi întoarce. Atent, neantul te-a localizat ºi ca din întâmplare þi-a furat realitatea, timpul, florile. Atunci ai formaþia poker în mânã. Totul se reduce la zero ºi zero este resimþit profund la nivel organic. Tentativa de-a evada undeva, oriunde, nu se pedepseºte, se contemplã ºi se abandoneazã.

       

                                   Vocea a douãzeciºiºasea

Cu timpul, s-a fixat în estetica globului pãmântesc o anumitã conduitã, o anumitã receptivitate, o anumitã tendinþã de-a acþiona. Împãnat de milioanele de gesturi pe secundã, Pãmântul trebuie cã aratã ca un ghemotoc scãmoºat.

Visuri, nopþi, coºmare, obsesii. Cineva a gândit lumea de suprafaþã ca o replicã a celei subterane. E greu de modificat ceva în învãlmãºealã. Imposibil.

Calm, însinguratul trece peste mândria prosteascã a reprezentanþilor societãþii. Revolta de tip uman are în ea ceva inestetic, deranjant. Detaºat, poate medita asupra urgenþelor pentru cã în fond, timpul este doar o problemã de conºtiinþã.

 

                                    Vocea a douãzeciºiºaptea

Trebuie sã mã credeþi pe cuvânt cã nu vã mint când spun cã Dumnezeu este axa singurãtãþii, formula prin care aurul se poate transforma în ajutor pentru rãniþi.

 

                                     Vocea a douãzeciºiopta

Dar dacã cei o mie de ani de pace nu vor putea veni din cauza fricii noastre?

 

                                     Vocea a doãzeciºinoua

E nespus de greu sã-þi ascunzi pãcatele un timp îndelungat. Pânã la urmã se întâmplã ceva care produce o breºã.

 

                                      Ultima voce

Nu vã ucideþi servitorii.

 

Comentarii cititori
sus

Sorin Delaskela

 

 

Cred cã pentru un bãrbat, singurãtatea e cu totul altceva decât pentru o femeie. Cã pentru lumile noastre atât de diferite are înþelesuri la fel de diferite. Sau mai bine zis, un altfel de impact. Am cunoscut femei singure. κi purtau cu semeþie însingurarea. Nu crâcneau. Ochii lor reci, chipul lor aspru, braþele lor încordate. Cuvintele în care se ascundeau. Expresiile ca niºte mãºti severe. Platoºe de aramã ºi chihlimbar. Dincolo de ele e trupul lor fragil, sufletul ºi lumea lui obositã, ezitantã, impalpabilã. Femei mame acoperindu-ºi copiii în miezul nopþii. Traversând culoarul în papucii lor de pluº. Stând pe întuneric în bucãtãrie ºi fumând ºi ascultând la radio melodii vechi. Femei amante urcând cu liftul, aºteptând deschiderea uºilor metalice, capturate de sunetul lor inuman. Femei copil privind bulevardul de la fereastra camerei lor tapetate cu ursuleþi roz. Singurãtatea le face mai puternice, mai reci. Mai îndepãrtate. Atunci când stai lângã o femeie cu o îndelungatã experienþã a singurãtãþii, simþi distanþele. Ai vrea sã fie un corp elastic, fremãtãtor, sã curgã în tine ca un alcool. Femeia-beþie. Dar ele sunt din mercur.

ªi am cunoscut ºi bãrbaþi singuri, ºi în cele mai multe cazuri singurãtatea lor mirosea a transpiraþie, spaimã, slãbiciune ºi alcool, a þigãri ieftine, ºi din nou a fricã. Bãrbaþi care se agaþã de orice pentru a fugi de singurãtate ºi fricã. Bãrbaþi doborâþi de singurãtate. Umiliþi de singurãtate. Prea laºi ca sã se sinucidã. Prea obosiþi ca sã mai creadã în dragoste sau în altceva de soiul acesta. Zeii lor sunt lichizi ard gâtlejul ºi fac stomacul praf. Trofin era liderul lor zonal. În el singurãtatea îºi fãcuse cuib ca o pasãre uriaºã. Ca un cancer. Singurãtatea ºi frica se hrãneau din el. În fiecare zi sângera. Era pe cale sã devinã un monstru, dacã nu ºi era deja. Într-un fel moartea i-a fãcut un mare serviciu. L-a salvat. Ar trebui sã fie fericit acum. Acolo, în cerul lui de vodkã ºi bolboroseli neinteligibile.

(Fragment din Noaptea pisicilor lungi, editura Brumar)

Comentarii cititori
sus

Simona-Grazia Dima

 

 

Un subiect interesant, pentru unii, poate, definitoriu. Singurãtate, solitudine... trebuie sã fim prudenþi, sã definim atent accepþiile multiple ale cuvântului. Ele pot fi sociale, psihologice, metafizice. Toatã lumea nutreºte mefienþã ºi teamã faþã de singurãtate, de situaþia de a fi izolat. În ultimã instanþã, nu cred însã cã singurãtatea existã cu adevãrat, este doar o înºelare a minþii. Faptul de a te afla doar în compania sinelui propriu poate semnifica identitatea cu tine însuþi, concentrarea, autenticitatea. Un creator are nevoie de ea ca de aer, altfel nu ar fi original. În timpul elaborãrii operei sale el nu se va simþi însã deloc singur. Singurãtatea este necesarã oricãrui om pasionat de o vocaþie sau de o activitate, oricãrui om nevoit sã ia decizii. ªi un mare leader, oricât de anturat, va fi întotdeauna singur ºi va rãspunde pentru actele sale, pentru care va fi în cele din urmã obligat sã suporte pedeapsa istoriei. Un mare artist sau un simplu meºteºugar au nevoie deopotrivã de singurãtate, altfel opera va fi mediocrã, iar reparaþia va fi greºitã, dimensiunile nu se vor potrivi, scândurile vor fi tãiate greºit. Ca om, da, creatorul sau leaderul se va putea simþi singur, aºadar, situaþia idealã ar fi aceea în care sã se bucure de o companie iubitoare, sã aibã alãturi un suflet-pereche, dar dualitatea este doar aparentã: în cea mai mare iubire afli un singur principiu, deplinãtatea sinelui tãu eliberat de constrângeri, acceptat aºa cum este.

Singurãtatea – o iluzie!

Este un pãcat sã nu poþi fi singur ºi cred cã mulþi dintre contemporanii noºtri sunt cu mult prea neîncrezãtori în singurãtate – acest lucru este dezastruos. Sã observãm cã este o mare diferenþã între spiritul de turmã ºi cel de armonioasã unanimitate. Spiritul gregar este un fel de terorism, te sileºte la tãcere, la o vinovatã consimþire. Foarte mulþi oameni nu judecã singuri, cu mintea proprie, nu „reuºesc în viaþã” (o expresie atât de vagã!) prin forþe intrinseci, au mereu nevoie de recomandãri, de pile, de proptele, opiniile ºi le formeazã dupã cât de urmat de alþii este cineva – „o fi bine ce zic ãia, hai sã mã iau ºi eu dupã ei!”, dar nu au un criteriu de judecatã personal, întemeiat pe un raþionament, pe o opþiune. În singurãtate, cea a spiritului, trãim cele mai mari bucurii, o astfel de singurãtate este eliberatoare, ne face benefici celorlalþi, putem fi singuri în acest fel chiar ºi în marile oraºe, eliberaþi de rãutate ºi meschinãrie, dedaþi contemplaþiei, serenitãþii – regãsind acel „pe mine mie redã-mã!” sesizat, cu fineþe, de poet.

Cred cã ar trebui sã ne acordãm mai mult credit, sã reuºim sã fim singuri cu încredere cu voie bunã, cãci astfel vom afla întotdeauna un spirit afin care o sã ni se alãture.

Dumnezeu, dacã ni se permite sã ne mai gândim la el, este singur, fiind în acelaºi timp totul, principiul vieþii fiecãruia. 

 

Comentarii cititori
sus

Mariana Dobricã

 

 

Tabloul

 

În faþa ºevaletului ai acelaºi sentiment ca ºi în faþa paginii albe care aºteaptã sã fie scrisã. O nerãbdare sã umpli pânza cu forme ºi culori, ca ºi atunci când  fiecare cuvânt scris întregeºte sau te apropie de sfârºitul unei poveºti.

Pictez spaþiul în care mã aflu: un cuier, o masã, ferestre mari, inundate de luminã, douã scaune cu huse cenuºii, o scrumierã,  gânduri rãsucite, care încep sã se usuce ca ºi ultimele flori pe care mi le-ai adus. Îþi simt absenþa mai acut ca oricând ºi pândesc telefonul verde ºi prãfuit, care nu vrea sã sune. Sunt obositã ºi mâna mea alunecã pe pânzã mecanic, culorile nu vor sã mã mai asculte, iatã în cuier o pãlãrie de soare cu panglicã albã, iar pe scaun o pisicã ai cãrei ochi de un albastru ºters mã privesc insistent. Iatã o oglindã în care îmi privesc ochii triºti, cu umbre de cearcãne, ridurile fine ºi ºuviþele dezordonate de pãr care îmi alunecã pe obraji. Ar trebui sã mã vopsesc, niºte fire albe se insinueazã printre cele castanii, amintindu-mi cã îmbãtrânesc. Simt cum în jurul meu spaþiul se transformã, lumina e uscatã ºi tãioasã, dacã mã miºc prea mult prin ea mã rãnesc. Ceasul s-a oprit. Ar trebui sã-i schimb bateria, dar am senzaþia cã, rãmânând oprit, clipele se opresc ºi ele. Nu mai rãmâne decât aºteptarea. ªi mâna mea alunecã pe pânza care devine din ce în ce mai strãlucitoare, în timp ce spaþiul din jur se estompeazã. Iar de pe mâna cu care pictez, din cauza miºcãrilor prea bruºte, se scurg picuri fini de sânge pe podeaua prãfuitã. Privesc nedumeritã în jur, obiectele din încãpere au dispãrut, chiar ºi telefonul începe sã sune în  tablou, pisica toarce acolo ºi-ºi rãsuceºte leneº capul. Ar trebui sã rãspund ºi mâna mea se loveºte de pânzã ºi, încet, încet, simt cum mã strecor, mã preling pe pânza vâscoasã, amestecându-mã printre culori. ªi pictez o încãpere goalã cu luminã tãioasã.

Când ai intrat, în încãpere nu mai era decât tabloul. Prin spaþiul prea gol, am auzit cum cheia se rãsucea în broascã, þi-am auzit paºii care lãsau urme distincte prin praful de pe jos, am auzit chiar ticãitul ceasului care începuse sã meargã din senin. Stãteai cu haina în mânã, oricum nu mai aveai pe ce sã o aºezi, ºi mã priveai în tabloul în care pictam o încãpere goalã, în care doar gândurile amândurora mai rãtãceau. Aici a fost un cuier, acolo a fost un ibric, ºi lângã el mâna mea cu unghii roºii turnându-þi cafeaua. ªi tot acolo cuvintele tale, lovindu-se de timpanul meu, când te amuzai pe seama acelor unghii roºii care nu îþi plãceau. ªi fumul de þigarã care deranja pisica ºi gesturile mele mãrunte cu care o îndepãrtam ºi sãrutul tãu grãbit când intrai sau ieºeai pe uºã. ªi cartea pe care o citeai, rãmasã deschisã pe un scaun.

Te priveam din tablou zâmbind. ªi tu îmi zâmbeai. Încercam sã întind mâna, sã te ating, dar aceasta rãmânea suspendatã pe pânzã. Încercai sã întinzi mâna, sã-mi îndepãrtezi ºuviþele dezordonate de pe obraji, dar mâna se lovea de pânza grea.

Nu puteam decât sã zâmbim, eu de pe pânzã, tu într-o încãpere în care se afla doar un tablou din care eu te priveam zâmbind ºi în care ticãitul monoton al ceasului se estompa în lumina din ce în ce mai puternicã ºi mai tãioasã.

 

Comentarii cititori
sus

Horia Dulvac

 

 

Despre singurãtate ca tehnicã (a iertãrii)

 

„Fãrã deliciile izolãrii nu aº putea ierta nici un muritor”, spunea Cioran.

Într-adevãr, singurãtatea are câteva terapii de neînlocuit. Îþi dã o pauzã nu neapãrat din  zgomotul lumii cât din blocajul propriei biografii. (Una în care avem o predilectã specializare spre dezastre ºi situaþiile aflate în ultimativitate: „Omul secretã dezastru”, ca sã îl citãm tot pe Cioran).

Singurãtatea te elibereazã de ceilalþi - ceea ce (oricât de suspect ar suna) te poate redresa. Sã te redreseze de la ce?

Pãi convieþuirea cu celãlalt nu e câtuºi de puþin un lucru uºor. Cu uºurinþã ceilalþi pot constitui o variantã de iad perfect - am simþit asta aproape fizic, ca pe o epidermã cheratinoasã de rinocer ionescian la Slatina, oraºul marelui dramaturg, unde mã aflam în stagiaturã, cu viitorul ºi speranþele complet paralizate, în orwellianul an 1984. Eram la coada unui magazin de lactate (vânzarea unor astfel de produse restricþionate se fãcea pe vremea aia în spate, unde erau tot felul de uºi blindate de tablã sovieticã, ca sã nu se vadã cozile) unde mã trimisese soþia sã cumpãr lapte pentru copil (a fost singura datã când m-am supus unei astfel de experienþe ce mã putea arunca în depresia cu iz totalitar): ei bine, îmi amintesc cu exactitate, bãtrâni a cãror expresie plinã de urã nu o voi uita niciodatã, nu m-au lãsat sã cumpãr douã sticle de lapte, deºi vânzãtoarea nu ar fi avut nimic împotrivã, pe motiv cã „trebuie sã ajungã la toþi”.

Paradoxal, aveam în sacoºã o carte ruptã de atâta citit - Teatru de J. P. Sartre: era acolo o piesã, nu îi mai ºtiu numele, cu unul care abia fãcea cunoºtinþã cu lumea cealaltã - septicã, igienicã, elegant franþuzeascã. Iadul - paradoxal civilizat – era de fapt prelungirea lumii anterioare (am mai avut o datã senzaþia asta în Cartea tibetanã a morþilor, dar ãsta e alt subiect) - ale cãrei mecanisme se derulau cauzal, unele gesturi ºi dialoguri le determinau pe celelalte, ca în viaþa de aici.

Dar eroarea era suveranã, comunicarea plinã de falsuri, generozitatea o iluzie, bunãtatea o limitã imposibil de atins ºi foarte repede micul univers ajungea la paroxismul crizei – atunci personajul  încerca sã se sinucidã (ca unicã soluþie epistemicã ºi pentru cã perpetuarea timpului într-o stare de fapt lipsitã de logicã e pentru minte ceva de nesuportat) -  dar asta era cu neputinþã, pentru cã se ºtie de toatã lumea: morþii nu au capacitatea de a mai efectua gesturi cu consecinþe, de aceea lumea aceea era o proiecþie.

Atunci apãrea un soi de drãcuºor elegant, îmbrãcat în jiletcã ºi dupã ce lua cuþitul (un element de recuzitã semnificativ - cãci aºa e în teatru, pistolul de pe cuier din actul întâi serveºte la crima din actul trei) din mâna sinucigaºului imposibil (cât de prost trebuie sã fie un mort plasat în iad care sã încerce sã se sinucidã) îi spunea: „Foarte bine, ºi acum sã o luãm de la început” - ºi dezastrul se reseta ºi clona.

Spun toate aceste lucruri pentru cã sentimentul cã omul îºi creeazã iadul propriu în relaþia cu ceilalþi ºi cu mare uºurinþã m-a însoþit ºi mã însoþeºte ºi acum – laolaltã cu mirarea simplitãþii cu care se cade în aceastã opþiune. Iar modul cum gestionezi singurãtatea ca parte a modului în care gestionezi relaþia cu celãlalt e hotãrâtor în felul în care te plasezi în acest virtual iad.  Aºa cã, în absenþa caritãþii, bunãtãþii celei simple, a tãcerii comprehensive de care îmi e atât de dor, permiteþi-mi dragi ceilalþi, pe care vã respect (am fãcut asta inclusiv epistemic, meditând ºi citind filosofiile ce legitimeazã concesia, resursele raþionamentelor ce pãrãsesc soluþiile definitive, susþinând cu credinþã legitimitãþile libertãþilor ºi ale existenþelor ºi soluþiilor diferenþiale) ºi pe care chiar încerc sã vã iubesc (ca în catedralele sau bisericile unde atingerea voastrã mã face sã tresar, deºi ar trebui sã trec testul acesta greu de tot al dizolvãrii identitãþii ºi spãlãrii picioarelor), permiteþi-mi aºadar sã mã protejez ca arhanghelii aceia care au trei rânduri de aripi suprapuse ca un frac: una sã zboare ºi douã sã se protejeze de focul gurii clevetitoare a celorlalþi.

Sã mã protejez prin singurãtate, pentru ca de acolo, sã pot sã încep recuperarea celuilalt,  procesul acela al iertãrii, începând cu a mea întâi. Adicã aºa cum spune Cioran. 

 

Comentarii cititori
sus

Ioana Dunea

 

 

La picioare


Lucrurile cu adevãrat importante se fac în singurãtate

cum ar fi sã cureþi covorul de scame
pânã ce pielea palmelor se înroºeºte ºi
se subþie
se subþie
se subþie

dacã ai intra acum,
ai spune cã þi-am pus lumea la picioare.

pentru cã lumea stã în mâinile mele.

 

Comentarii cititori
sus

Dinu Flãmând

 

 

aubade

singurãtatea mã ajutã sã te iubesc 
cum nu ºtiu singurãtatea sã o iubesc 
iar douã singurãtãþi împreunã
sunt una singurã pe din douã

ºi întrucât adunãrile ne despart
iar înmulþirile dau în moarte
sã ne apropiem despãrþindu-ne doar de noi
cum ajung împreunã în iarbã prune ce lasã creanga

am putea fi bogãþia acestei toamne
aºa cum rãspunsul e o bunã-ntrebare
cu neapropierile noastre aduse la începutul 
unde se ating improbablitatea cu imposibilul

fiindcã dacã tu nu mã iubeºti nimeni niciodatã nu va iubi 
ceea ce neiubit este-n mine chiar de iubirea mea
fiindcã dacã eu nu te iubesc chiar ºi neiubindu-te 
neiubitã vei fi de cea mai însetatã absenþã a dragostei 

Comentarii cititori
sus

Andreea Gavrilã

 

 

Singurãtatea poate ascunde comori nebãnuite

 

Singurãtatea… atât de blamatã și condamnatã. Mie, una, îmi place. Sunt un lup singuratic. Nu-mi place sã lucrez în haitã din cel puțin douã motive. Primo: merg pe principiul „dacã vrei c aun lucru sã iasã așa cum îți dorești, fã-l cu mâna ta”. Secondo: dacã mi-o iau peste bot, mi-o iau pentru greșelile mele, nu pentru ale altora. Ceea ce are ca efect secundar imediat faptul cã-mi învãț rapid și eficient lecțiile.

Și-mi mai place singurãtatea pentru ceva: în ea poți renaște. Dupã ce o zi întragã te spargi în mii de fragmente cu fiecare gând, problem sau persoanã întâlnite în drum, o clipã de singurãtate te poate aduna la loc. Asta este singurãtatea cãutatã, când închizi uși și ferestre și rãmâi singur cu tine. Te chemi la judecatã, te condamni, te flagelezi și apoi renaști cu fiecare picãturã de sânge cursã și cu fiecare lacrimã cãzutã.

Clipa de singurãtate în care îți aduci aminte cine ești și ce vrei de la tine, ca sã îți dai seama cine sunt ceilalți și ce vrei de la ei. Clipa de singurãtate când te scufunzi în apele dumnezeirii din tine pentru a te spãla de tot noroiul lumii și a-ți primeni sufletul cu hainã nouã, de luminã. Pentru a ne putea înfãțișa, din nou, celorlalți și a ne sparge, iarãși, în mii de bucãți, dãruindu-ne în fiecare secundã.

Clipa de singurãtate în care, îngenunchiat de lume, ridici mâini smerite spre Dumnezeul tãu. Sau pleci frunte recunoscãtoare pentru bucuriile din viața ta.

Singurãtatea poate fi cea mai bunã lecție pentru noi înșine. Dacã nu ne-o dorim, și totuși vine, atunci e ca o mustrare cã nu ne-am împãrțit suficient celorlalți. Dar uneori poate fi cea mai frumoasã recompensã tocmai pentru cã ne-am dãruit celor de lângã noi. Și e momentul sã cãpãtãm timp și pentru noi înșine. Oricum ar veni, singurãtatea trebuie acceptatã și cercetatã. Poate ascunde comori nebãnuite.

Îmi place singurãtatea. E sfetnicul meu de tainã. Ea și noaptea. 

 

Comentarii cititori
sus

Ioana Geacãr

 

 

Despre singurãtate, sau retragerea în bibliotecã

 

Despre singurãtatea poetului sã vorbim. Mai ales dacã vine în vizitã ºi inspiraþia atât de aºteptatã în vremurile vechi. Poetul de ieri avea spaima cã va veni o zi când nu va mai crea. Pauze mari de scris cu sãptãmânile, lunile, anii, alimentau aceastã spaimã.

În secolul nostru, poetul are mai mare nevoie de un public care sã-l încurajeze ºi sã-l aplaude, decât de înger, susþine lecturi, performeazã, provoacã inspiraþia. Poet de scenã, actor al prezentului.  

“Nu te numeºti scriitor dacã nu scrii în fiecare zi, îmi spune un prieten, critic literar, cu un aer serios, aproape cinic”  

Vechii erau protejaþi de îngeri, cei de azi nu, nici nu ar fi atâta loc, sunt atâþia poeþi cã!

Nu cred cã poþi sã scrii bine, dacã nu citeºti mai multe pagini decât scrii, mãcar atât, lectura zilnicã trebuie sã fie aliment, limbajul interior este tot un animal precum corpul fizic. Luaþi cãrþile ca pe o hranã, limbajul trebuie sã fie hrãnit, activat, cuvintele se mestecã, vin pe limbã, se gustã, se aºazã.

 Sau  lectura trebuie luatã ca  “o fatalitate”, vorba lui Llosa.       

Singurãtatea mea se muleazã perfect pe lecturã, dacã sufletul doare, sau ochii dor ºi nu pot înghiþi cãrþi, le þin în braþe, în pat, pe lângã mine.

Cumpãr lunar cãrþi, cum trãim în vremuri de consum exacerbat, cumpãr mai multe cãrþi decât reuºesc sã citesc. (Perceperea micºorãrii timpului e strict legatã de spaþiul tot mai îngust din cauza depozitãrii obiectelor pe care le tot strângem.)

Când e intensã nevoia de socializare, dacã nu ai pe nimeni lângã tine, în spaþiul fizic, stai pe facebook la pândã aºteptând fluxul cu gândurile altora.

Dar, gânditorule de meserie,

“La ce te gândeºti?” e o invitaþie spre înafarã, nu spre înãuntru!   

 

Comentarii cititori
sus

Mircea Gheorghe

 

 

Singurãtatea face parte din noi

         

Singurãtea face parte din noi, este realitatea constitutivã cu cea mai mare pondere în structura conștiinței noastre și  fiecare o trãim într-un mod unic, deosebit de al altora, la fel ca amprentele. Toate evenimentele, împrejurãrile prin care trecem, toate relațiile sociale pe care le înodãm de-a lungul unei vieți, toate proiectele pe care le ducem la capãt sau le ratãm, toate succesele și eșecurile noastre sînt surse de singurãtãți: fizice, spirituale, sentimentale, intelectuale, profesionale, artistice. Nu e unica experiențã cu care rãmînem dupã trecerea prin viațã, dar este printre cele mai importante. Și toți o acceptãm,  cu voie sau fãrã voie, dupã ce luminile rampei se sting și sala de spectacol se golește.

Singurãtatea este o binecuvîntare, cînd omul își ajunge sieși și ignorã lumea exterioarã, și un blestem cînd, frustrat de ce nu are, suferã și se revoltã fiindcã se vede el ignorat de lume.

Nimic încurajator nu se poate spune despre singurãtatea indusã de boalã, suferințã, decãdere, remușcare, vinovãție, complexe. Pãrãsim cu ea terenul social și ne cufundãm în meandrele abisurilor din noi. Uneori abisurile acestea ascund dezastre care se întorc contra noastrã, cînd omul singur devine o fiarã. Și dacã fiara aceasta ajunge și într-o poziție de putere, ea submineazã destinele unor societãți întregi. Cum au fãcut la vremea lor fiarele Hitler și Stalin. 

 

Comentarii cititori
sus

Alina Gioroceanu

 

 

Un soi de singurãtate

 

Am isprãvit de citit de curând o lucrare caracterizatã de autorul ei ca una „despre eficiențã, despre pragmatism judiciar și despre succes”, „o carte despre drept, însã în aceeași mãsurã o carte altfel”. Este vorba despre lucrarea lui Adrian Toni Neacșu, fost judecãtor, fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii, actual avocat: Convinge judecãtorul: tehnica și arta convingerii instanței (București: Wolters Kluwer, 2014).

Nu cred, totuși, cã intenția „altfel” a autorului ei se îndepãrteazã prea mult de intenția „altfel” a lecturii mele. Și asta pentru cã, în final, am constatat cã, în ceea ce mã privește, am parcurs un fals tratat de persuasiune, centrat nu pe demersul avocatului, pe analiza detaliatã a unor mecanisme retorice ori a unor structuri lingvistice adecvate exprimãrii în fața instanței (analizã potrivitã, mai degrabã, unui filolog - mã întreb cum ar supraviețui în acest spațiu juridic, azi, un Maiorescu sau un Delavrancea...), ci pe așteptãrile imediate ale judecãtorului, pe înțelegerea modului de luare a deciziei prin revelarea constrângerilor care îl formeazã pe acesta. În esențã, subiectul care polarizeazã lectura este reprezentat de judecãtor.

Nu cred cã întâmplãtor este caracterizat judecãtorul real direct („judecãtorul ideal nu existã”, „judecãtorul nu are timp”, „judecãtorul e îngropat în dosare”, „judecãtorul e un profesionist”) sau prin apel la ce vrea (avocați informați, respect, respectarea strictã a procedurii, concluzii scrise excelent, „sã fie confirmat în apel”, concizie, o bunã organizare, „sã fie confirmat în recurs”, „sã fii bun”), la ce nu-i place (necunoașterea dosarului, dreptul la replicã la replica replicii, „sã te repeți”, „sã te contrazici”, limbuția, conferințele științifice etc.) ori la lucruri pe care judecãtorul nu suportã sã le citeascã (atacurile la persoanã, sarcasmul, ironia, exagerarea, citatele prea lungi, notele de subsol, prețiozitatea excesivã, repetarea, ignorarea situației de fapt). Chiar și atunci când se referã la procesul de scriere sau la stilul documentelor juridice ori la pledoarie, raportarea se face tot la așteptãrile judecãtorului.

Nu cred, de semenea, cã „trecerea (autorului) la o viațã liberã”, trecere (re-)marcatã de lumea judiciarã, nu ar trimite, prin contrast, la experiența ne-liberã din perioada petrecutã printre colegii judecãtori...

Cred cã în spatele tuturor înțelesurilor și interpretãrilor (autorul însuși a fost trecut prin sita interpretãrii instituționale și contradictorii a foștilor sãi colegi), absorbitã în profilul personajului principal, se ascunde o singurãtate. Cu tot sublimul, toate fricile și toatã tristețea care o însoțesc.

 

Comentarii cititori
sus

Mariana Gorczyca

 

 

Aparent, într-o tragedie de proporții, se moare colectiv…

mariana gorczyca… presa se ocupã de mai mulți morți odatã,
lumânãrile se aprind pentru toate victimele
pe același trotuar,
lacrimile se preling pe ambii obraji paușal
preoții, în bisericã, intoneazã allegro
pomelnice de nume
(pânã sã trimiți gândul la unul, deja a fost citit al doilea,
așa, într-o bifare a unei activitãți din fișa postului)
Doar tu, cel dus,
Îți dai seama
Cã ai luat-o la picior
Pe un drum pe care nu mai e țipenie.
La cine sã țipi?
Pe cine sã întrebi a câta stradã?
Mãcar, când erai viu,
Se mai prefãcea câte unul
Cã te vede
și cã se bucurã în felul lui
cã, cicã, nu-i singur.

 

Comentarii cititori
sus

Eliza Macadan

 

 

Cînd scriu nu sunt niciodatã singurã. Cineva îmi dicteazã tot

 

Mã înspãimîntã singurãtatea. La fel de mult ca moartea. Se spune, de altfel, cã murim singuri. Potrivit unei pãrți a creatorilor de imaginar, nu murim deloc singuri, stau acolo în așteptarea noastrã spiritele celor plecați înainte, spiritele celor care ne-au iubit și de care ne-am despãrțit cu greu și suferințã, spiritele afine, niște entitãți familiare, care ne vor da binețe – eu am ales sã-i cred pe acești autori, care imagineazã așa momentul trecerii, al întoarcerii de unde am venit. Nu se spune același lucru despre naștere, chiar dacã ne naștem tot singuri – mã rog, cei mai mulți dintre noi, nu-s informatã cu privire la procentul de nașteri de gemeni, de exemplu.

Mã paralizeazã singurãtatea. Mã impiedicã sã gîndesc lucid, limpede, simplu. Mintea o ia razna și genereazã monștri. Pentru mine, nu somnul rațiunii naște monștri, ci singurãtatea.

Mã anihileazã singurãtatea. Pentru cã sunt incapabilã sã fac ceva singurã. Dintotdeauna. Am fost copil unic, poate de aceea? Mai mult, am fost ținutã sub ceea ce numim control continuu. Era o formã de iubire, știu. Am fost apãratã continuu de boli reale sau imaginare, de dușmani, de tentații, de strãini dar și de familiarii catalogați de ai mei drept ciudați. Am fost continuu apãratã de ceilalți. Controlul acesta și-a pierdut ceva  din vigilențã, uneori, dar nesemnificativ –  în liceu, de pildã, cînd am fost trimisã la oraș sã învãț carte, împotriva voinței mele, nu de puține ori, dimineața, la trezire, cînd deschideam ochii, prima imagine era cea a tatei, stînd în fotoliu și așteptînd sã mã trezesc. Cu noaptea în cap venea și suna la ușã, îi deschidea gazda în brațele cãreia mã pusese, și venea direct în dormitorul meu sã vadã dacã sunt în pat, dacã n-am petrecut noaptea cine știe pe unde. Femeia la care am stat în timpul celor patru ani de liceu era îngerul meu pãzitor. Tata lãsa lunar întreaga lui leafã la ea, ca sã aibã grijã de mine: sã-mi gãteascã ce doream eu sã mãnînc, sã îmi spele hainele, sã se îngrijeascã pînã și de igiena mea corporalã, inclusiv sã mã ajute sã mã pieptãn, sã informeze regulat la ce orã ajung acasã de la cursuri, dacã și unde ies, cît stau, în fine, orice - tata era și a rãmas un tiran. Și, ca orice tiran, este foarte singur. Erau lucruri bune și plãcute în aceastã tiranie, dar erau și teribile inconveniente. Pentru cã oricît de bine aș fi mîncat și oricît de confortabil stãteam și la oraș, nimic nu putea suplini prezența mamei. Și pentru cã era tare îmbietor, irezistibil uneori, mirosul de libertate – sã ies la un film, sã merg la teatru, sã mã plimb pe malul Bistriței, sã stau cu orele în garã și sã mã uit la trenurile care vin și pleacã. Le fãceam pe toate, de fapt, dar pe fugã și cu teama cã voi fi prinsã și pedepsitã. Pedeapsa mi-o imaginam doar, ea nu fusese niciodatã nici mãcar enunțatã. Dar îi simțeam amenințarea.  

Eram singurã? Nu. Niciodatã. Lîngã mine se afla mereu cineva care sã-mi întindã o mînã, sã mã ajute, sã facã ceva pentru mine sau în locul meu. Iar în mintea mea eram însoțitã de primii oameni mari pe care începusem sã-i întîlnesc. În cãrți. S-a deschis o lume despre care știam foarte puține și care pînã atunci nu mã provocase cine știe ce. Atunci s-a deschis o poartã. Și pe ea continuau sã intre cele mai mari minunãții, imaginate doar, pînã atunci. Începuse o nouã perioadã din viața mea. Aveam nevoie sã disparã cei de lîngã mine ca sã rãmîn cu noii mei prieteni, plãsmuiți de mine cu ajutorul cuvîntului citit.

Singurãtatea? Existã tot atîtea feluri de singurãtate cîți oameni existã. Și tot atîtea încercãri de a o zugrãvi cîți scriitori au fost și sunt pe pãmînt. Am auzit toți despre singurãtatea în doi – mulți trãiesc în ea fãrã sã-i incomodeze peste mãsurã. A început aceastã singurãtate cu mult înainte ca tubul catodic sã intre în cãminele oamenilor și sã-i punã împreunã în fața lui separîndu-i, a început odatã cu omul singurãtatea, dar n-a fost nicicînd mai drastic resimțitã ca în epoca noastrã. Trãim într-o cumplitã singurãtate colectivã. Suntem mulți, mai mulți decît pãmîntul poate sã încapã, zic unii, ne adunãm laolaltã, îi cãutãm pe ceilalți ca noi,  continuãm sã ne ținem la distanțã de cei diferiți, suntem sclavi desãvîrșiți ai tehnologiilor inteligente nãscocite de cei mai înteligenți dintre noi, suntem captivi într-o iluzie numitã comunitate virtualã, acolo unde orice ne e permis și unde putem sã dãm frîu liber? fanteziilor noastre. Suntem mai singuri ca niciodatã, parcã, pe pãmînt. Și nu ne mai ridicãm ochii din aparatele noastre inteligente, telefoanele prin care ne uitãm fugar la frunze, la oameni, la case, la peisaje și le luãm cu noi sã le privim mai tîrziu, pe un monitor, telefoane care sunt mai treze decît noi, atît cît le țin bateriile, și cu care fugim panicați cãtre o sursã de energie electricã, sã le încãrcãm, sã rãmînem conectați cu ceilalți la fel ca noi, singuri și ei, în fata unui monitor, la serviciu sau acasã, la plimbare în parc sau în cãlãtoria cu trenul, pe stradã, la coadã la supermarket, oriunde, suntem acolo, înconjurați de oameni ca noi, pe care nu-i vedem, pe care nu-i privim, suntem ocupați sã le zîmbim celor care tasteazã de la un aparat, înconjurați și ei de lume, dar singuri, rãspunzîndu-ne nouã la întrebãri simple, monosilabic de cele mai multe ori, cu abrevieri care ne-au sluțit limba, care au erodat toate limbile pe care le știam, transformîndu-le în limbi noi, subțiri, anorexice, fãrã vlagã, în limbi care nu mai au putere sã exprime ceva decît cu ajutorul emoticoanelor, în limbi amestecate aiuritor. Suntem singuri, vom muri singuri, vom lãsa copii și nepoți tot mai singuri, bãtrînii sunt deja foarte singuri, învinșii sunt singuri, învingãtorii și ei vor fi singuri, nu va fi nimeni sã le spunã cã au greșit. Cineva va stinge lumina, de unul singur, ultimul nebun își va aduce aminte de toate acestea dar nu va mai conta.

Singurãtatea? Cînd am cunoscut-o cu adevãrat, am fugit de ea și încã nu m-a ajuns din urmã. Cînd scriu nu sunt niciodatã singurã. Cineva îmi dicteazã tot. Poate cã sunt ultimul nebun. Ar putea sã conteze? 

 

Comentarii cititori
sus

Adina Mocanu

 

 

Singurã în lume...

 

Locuiesc în Barcelona de aproape șase ani.  Da, șase ani de când am plecat de acasã cu mari speranțe și interese pe mãsurã. M-am trezit într-o nouã societate pe care o credeam atunci foarte diferitã de cea de acasã, cu oameni fantastici, relaxați, zâmbitori și plãcuți. Mi-am dat seama cã diferențele pe care le consideram vizibile s-au fãcut din ce în ce mai invizibile. Oamenii fantastici existã peste tot, ceea ce face tot mai intensã descoperirea și apropierea lor. M-am contopit tot mai mult în ideea de asimilare, mã obișnuisem sã vãd oameni diverși încât îmi era greu sã-i consider diferiți sau poate, eu mã apropiasem și împrumutasem de la fiecare câte ceva, încât simțeam odatã cu trecerea anilor cã devenisem un mic puzzle de experiențe. Începusem sã uit de unde plecasem, îmi doream sã mã scufund în alte lumi, sã cunosc alte dimensiuni ale vieții, locuri, priviri, cuvinte pe care nu le mai auzisem pânã atunci.

Primul an a trecut repede, refuzam sã mã întorc acasã, nu știam ce înseamnã sã fii singurã, eram înconjuratã de oameni interesanți, locuri noi, mirosuri și viziuni impresionante. Mã fascina noutatea, încât am preferat sã nu mã întorc acasã în urmãtorul an, voiam mã bucur cum trebuie de orașul care îmi alimenta constant curiozitatea. Trecuserã deja doi ani de când nu mersesem în România, iar singurãtatea acutã am simțit-o la primul Crãciun petrecut în Barcelona. Nu-mi plac în mod deosebit sãrbãtorile, dar era pentru prima datã când mã simțeam singurã, o senzație ciudatã pe care nu o mai încercasem pânã atunci, nici mãcar în momentele în care într-adevãr eram singurã. Era o profundã descoperire a unei trãiri neobișnuite. Distanța te face sã descoperi singurãtatea, maturitatea și chiar dacã totul e plãcut, va fi acel moment în care trebuie sã renunți la o altã dimensiune a vieții tale. Încã nu pot sã-mi dau seama dacã e bine sau nu sã fii singur, dar cu certitudine îmi descoperisem partea vulnerabilã pe care încercam s-o ascund, s-o îndepãrtez, s-o elimin, iar ea începea sã fie din ce în ce mai prezentã odatã cu trecerea anilor. M-a fãcut sã realizez cã am nevoie de acea zonã apropiatã, cã depind de oameni și de energia lor.

Îmi dãdusem seama de asta în cele trei luni trãite în Statele Unite. Locuiam într-un loc idilic, cu multã liniște, la marginea unei pãduri, rareori vedeam o mașinã trecând prin fața casei mele. Locul ideal, ar zice unii. Eram singurã și la propriu și la figurat. Ba chiar, ajunsesem sã mã tem de singurãtatea mea. Îmi construiam o energie interioarã care mã ajuta sã supraviețuiesc. Nu puteam sã citesc, sã studiez, sã mãnânc. Mã priveam constant în oglindã și îmi imaginam cã sunt într-un loc cu multã lume, zgomot, mișcare. Era un altfel de singurãtate, un amestec de panicã și tristețe, simțeam cum timpul trece și eu pierd acele momente în care puteam sã fiu cu cineva sau sã fiu altundeva. Începusem sã caut obsesiv oameni cu care sã-mi petrec timpul, sã uit cã sunt singurã. Aveam nevoie de legãtura umanã, nu știam cum e sã fiu singurã pânã în acel moment al vieții mele. Cãlãtoria a fost experiențã de autocunoaștere și de autoanalizã. Știam ce nu mai voiam sã experimentez, chiar dacã de multe ori avem nevoie de acele momente de solitudine. Nu vreau sã fiu singurã niciodatã!

 

Comentarii cititori
sus

Alexandra M. Pãun

 

 

singurãtate

nici nu pot sã adorm de atîta liniºte -
am încuiat uºa?
nu vine nimeni tocmai pînã aici,
nici mãcar ursul
mã duc sã verific - încuiatã, da.
ºi o descui fãrã sã ezit

 

una

ce soartã poate avea o furnicã singurã
care ți s-a suit pe picior
ºi pe care o descoperi abia în maºinã,
la zeci de kilometri de muºuroi,
dacã îi dai drumul în iarbã înapoi?

 

(Textul una a apãrut în La negru - antologia taberei de creație a tinerilor scriitori, Sãvârºin, septembrie 2015, editura Mirador, 2015)

 

Comentarii cititori
sus

Ligia Pârvulescu

 

 

În casa universului noi și gândurile noastre suntem niște
copii vorbind sub un cort de pãturi

 

Nu cred sã existe cineva care sã nu fi simțit mãcar o datã în viațã ce înseamnã singurãtatea. Sã rãmâi cu tine însuți poate fi cea mai mare teamã (și temã) a ta. Și pe bunã dreptate. Ea te duce invariabil într-un teritoriu mâlos-tenebros, care însã, dacã ai curajul sã-l parcurgi pânã la capãt, te aduce la un mal despre care o sã spun câte ceva. Pe scurt, e un mal incomparabil cu orice alt loc în care ai ajuns anterior. Și e și normal sã fie așa – lucrurile valoroase nu sunt la îndemâna oricui și nimic nu e gratis.

Singurãtatea este în același timp, paradoxal, realitate și iluzie.

Este realitate pentru cã, în ultimã instanțã, la un moment dat, realizezi cã indiferent cu cine ieși în oraș, te bagi în pat, polemizezi sau fraternizezi, ești singur. Ești singur într-un mod absolut și înspãimântãtor. Am trãit singurãtatea atât de intens, încât am simțit cum pereții rațiunii cedeazã sub presiunea nebuniei. Momentul a fost acum ceva vreme, când, într-un anumit context, am crezut cã nu mai am mult de parcurs pânã la propria-mi extincție. Dupã ce totul s-a liniștit, singurãtatea a rãmas și o port mereu în mine, dar altfel. O purtam și înainte, dar nu o conștientizam. E acea singurãtate în mijlocul cãreia realizezi cã tu și numai tu, singur, de o mie de ori singur, o sã-ți întâlnești și o sã-ți trãiești propria moarte. Nimeni n-o s-o facã în locul tãu. Cã se va întâmpla mâine sau peste patruzeci de ani nu știi, dar ai certitudinea cã se va întâmpla. Și ai și incertitudinea cu privire la ceea ce urmeazã sau nu urmeazã dupã acel moment. Teama de necunoscut e cea care te face sã privești moartea așa cum o faci – sau sã n-o privești deloc.

Toți ne dãm seama cã vom muri, dar în același timp nu toți suntem conștienți de asta. Mulți ani chiar poți sã trãiești cu impresia cã ție nu ți se va întâmpla, deși știi bine cã nu e așa. Momentele în care rãmâi singur în casã, când suni prietenii și nu reușești sã dai de ei ca sã poți ieși pe undeva, când nu ai un partener, pentru toți sunt momente grele. Pentru cã aceste momente te duc exact spre marea singurãtate, singurãtatea cu m mare – moartea. Nimeni nu vrea sã conștientizeze lucruri neplãcute. Sau prea puțini. De unde și refugierea masivã în principiul plãcerii. Toate formele de singurãtate sunt o moarte. Și ca sã fugi de aici, îți creezi iluzia cã nu ești singur: am prieteni, am familie, am un partener, am mai mulți parteneri. Aici intrã în discuție diferența dintre a fi și a avea. Vrei sã ai pentru cã ți-e teamã sã fii. Pentru cã pentru a fi, înseamnã sã realizezi și cã nu ești, cã mori continuu, ființând în același timp. Ființa neființã. Singurãtatea este o experiențã care îți activeazã toate traumele și complexele, încercând prin asta sã te ajute sã le rezolvi. Iar tu, în loc sã le faci fațã, dai un telefon și ieși în oraș. Sau orice altceva.

Singurãtatea e în același timp o iluzie, pentru cã de fapt nimeni nu e niciodatã singur. Știi, cel puțin la nivel teoretic, dacã nu cumva și practic, cã totul este interconectat. Aceste idei au devenit un loc atât de comun, încât te ia cãscatul și lehamitea numai ce auzi cã suntem toți unul și cã totul e energie. Este noua religie, religia mondialã, esența care stã de fapt la baza tuturor religiilor. Și, ca orice teorie care ajunge la nivel de religie, deși inițial cuvintele aveau un sens profund și erau simțite la acel nivel, încep sã-și piardã semnificația, sã fie golite de sens. Energie, iubire etc. Dar dacã ai experiența respectivã, dacã ai privilegiul de a o trãi pur și simplu, cuvintele respective n-o sã fie niciodatã seci pentru tine.

Pentru cã tu nu doar știi. Tu trãiești, tu ești acele lucruri. Iar asta e diferența imensã, rarã și esențialã. Pentru tine singurãtatea e o iluzie, nu o realitate. Cum sã te simți singur când știi-simți cã inclusiv tot ce-ți trece prin cap nu e ceva privat și cã pereții cutiei craniene îți rezervã doar o intimitate iluzorie? Precum cea a copiilor care își fac în casã un cort de pãturi și vorbesc la adãpostul lui, fiind convinși cã nici adulții și nici altcineva nu-i aude. Da, în vârsta universului, în casa lui, noi și gândurile noastre nu suntem decât niște copii vorbind sub un cort de pãturi. Când nu doar știi, dar și simți cã nimic din ce-i al tãu nu-i al tãu, și cã ești o albie prin care curge un râu de gânduri și de viațã, care seacã și se umple din corp în corp, în vãzul întregii lumi, fãrã rușine, teamã sau intimitate, cum sã te simți singur? Când trãiești așa, singurãtatea e o iluzie, iar realitatea cu totul alta.

Cine reușește sã ajungã la realitate o face de regulã trecând prin infernul iluziei singurãtãții, considerând-o pe aceasta ca realitate. Singurãtatea este terenul mãrãcinos care, dacã-l strãbați cu tenacitate și curaj, smulgând bucãți din tine pentru a înainta, te aduce la acel mal paradisiac despre care vorbeam la început - pe tine reîntregit cu acele pãrți pierdute și regãsite, refãcute, reînnoite, reinterpretate, îmbogãțite. Acel mal paradisiac este adevãrata realitate și se numește solitudine.

Când oamenii ajung la solitudine pot fi catalogați în public ca ciudați și în particular (cu rare excepții și în public) ca oameni deosebiți. Sunt acei oameni pe care tragediile de pe scena lumii îi ating și îi impresioneazã într-un mod atât de subtil și atât de cu totul altfel, încât din exterior par complet rupți de emoțiile și sentimentele mișcãrilor de masã. Ei au ajuns sã-și explice mersul lumii extrem de diferit de cum îl vede majoritatea, și din aceastã cauzã pot pãrea celor care încã nu au curajul sã-și înfrunte propria singurãtate, propriii demoni, ca lipsiți de suflet.

Sunt lucruri pe care nu ai cum sã le explici, pentru cã știi cã ceilalți percep din punctul de evoluție în care sunt ei, iar asta e ceea ce face sã funcționeze mașinãria perfect unsã a lumilor.

Când vorbești din solitudine cuiva care e încã în singurãtate, nu ai cum sã fii înțeles. El percepe solitudinea și singurãtatea ca fiind același lucru. Poți doar eventual sã-i spui „îți înțeleg lupta, pentru cã am dat-o și eu și m-am chinuit ca și tine”. Vei primi fie o privire recunoscãtoare pentru empatia pe  care tocmai ai manifestat-o, fie o replicã sau o privire care vrea sã spunã „n-ai de unde sã știi prin ce trec eu, las-o baltã”. Ambele reacții nu vor schimba nimic în sufletul celui care se aflã în solitudine. El a ajuns deja la conștientizarea faptului cã e doar o albie prin care curge lumea. Și nu mai ia lucrurile personal. El doar se bucurã de faptul cã e acea albie.

Singurãtatea nu existã. Existã iluzia singurãtãții și o stare creatã de aceastã iluzie; iar starea este cât se poate de realã pentru cel care o traverseazã. Singurãtatea este lupta cu demonii proprii, „noaptea întunecatã a sufletului” din care apar diamante. Când douã astfel de diamante, doi oameni aflați în starea de solitudine se întâlnesc, relația dintre ei nu se naște din teama de singurãtate, pentru cã ei deja apreciazã momentele în care sunt cu ei înșiși. Și acceptã ființa și libertatea celuilalt, o onoreazã și realizeazã o cale în care fiecare oferã și fiecare primește. Ei pur și simplu își moduleazã propria armonie dupã a celuilalt, creând împreunã o melodie nouã, mai bogatã și mai profundã.

Solitudinea oferã acea libertate spre care tindem toți. Unii au ajuns la ea, unii sunt pe drum, în diferite etape, alții se pregãtesc de drum, alții încã nici nu știu cã au un drum de fãcut. Dar se pregãtesc sã afle.

 

Comentarii cititori
sus

Daniel Piºcu 

 

 

Pãpușii

 

Astã-searã e recitalul singurãtãþii,
nici un anunþ, nici o publicitate,
doar eu spectator ºi actor
mã pregãtesc sã m-aud
zicând aproape cu dor:
Ea e o vedere de departe,
Ea e o TELE-VIZIUNE cu moarte.
Ea, SINGURÃTATEA.
Ea: EA…
Apoi se aud aplauzele uºii,
în timp ce cortina cade
peste un fel de eternitate,
ca un râs,
ca un plâns,
al lui,
al ei,
al himerei,
PÃPUªII… 

 

Comentarii cititori
sus

Ruben Riza

 

 

Singurãtatea este un rãu bun de care toþi avem parte

 

Singurãtatea poate fi cel mai bun prieten, dar ºi cel mai nemernic dintre duºmani. Cu toþii suntem singuri. Fie cã recunoaºtem sau nu. Putem avea zeci de prieteni lângã noi ºi totuºi în mintea noastrã de oameni ºi nimic mai mult suntem singuri, doar noi, acolo. Aºa suntem fãcuþi. Ne distragem de la singurãtate cât trãim, dar adevãrul este cã omul pe pãmânt e singur. Dar când douã suflete singure decid sã-ºi uneascã singurãtatea, devin una.

Unii doar singuri ºtiu sã trãiascã. Alþii prin fel de fel de chestii pe care le fac - scrise, pictate sau spuse – îºi împart din singurãtate cu alþii. O dãruiesc. O transformã.

Singurãtatea îmbracã multe nuanþe, unele mai colorate, altele mai închise, fie cã vrem sau nu, singurãtatea este un rãu bun de care toþi avem parte.

Comentarii cititori
sus

Ileana Stãnculeasa

 

 

Singurãtatea

 

„Domnul Dumnezeu a zis: «Nu este bine ca omul sã fie singur. Îi voi face un ajutor potrivit pentru el»” (Gen 2,18).

Împotriva singurãtãþii lui Adam, Dumnezeu gãseºte o soluþie, cu totul specialã ºi intimã: îi creeazã jumãtatea (Gen 2, 21-22). Sã nu uitãm cã numai dupã ce a gãsit soluția împotriva singurãtãții lui Adam, și a creat  femeia, „Dumnezeu s-a uitat la tot ce fãcuse; și iatã erau foarte bune” (Gen 1,31a,b). Pânã atunci, ceea ce crease era doar „bun”, acum totul este „foarte bun”.

Și totuși… de cele mai multe ori omul este singur.

Singurãtatea. O temã specific umanã și foarte neplãcutã pentru marea majoritate a oamenilor, pentru cã este, cel mai adesea asociatã cu abandonul, izolarea, despãrțirea, doliul.

A fi singur este o abatere de la normã (vãzutã ca tendințã spre perfecțiune).

A alege sã trãiești singur nu este întotdeauna ceva foarte rãu, pentru cã sunt perioade în viațã când poți și trebuie sã îți faci din singurãtate un aliat. Atunci singurãtatea ne poate ajuta sã intrãm în contact cu noi înșine, sã ne putem bucura de bogãția noastrã interioarã. Ne putem oferi șansa de a descoperi ce avem mai bun în noi. Este un moment de maturitate. Putem scrie o carte, putem lucra la un proiect mai vechi, mereu abandonat, putem face un bilanț al vieții noastre. Întotdeauna poate ieși ceva bun. De asemenea, meditația și rugãciunea personalã necesitã starea de singurãtate.

Dar existã persoane pentru care singurãtatea este sinonimã cu faptul cã nu și-au gãsit dragostea vieții, pentru altele, cu lipsa prietenilor, a relațiilor sociale. Soluția, pentru prima categorie, nu este de a cãdea în brațele primei/primului venit, doar pentru a se simți mai puțin singur/ã. Chiar dacã este o soluție de moment, ea nu rezolvã cu adevãrat problema. Dimpotrivã. Soluția este de a fi în pace și într-o relație bunã cu noi înșine pentru cã de aici decurg și celelalte relații specifice, care ne ajutã sã ne dezvoltãm, sã ne împlinim.

O poate face oricine, pentru cã sentimentul de solitudine nu vine neapãrat din faptul de a fi singur, cât mai degrabã din felul în care percepem aceastã situație. Consecințele acestui  fel de a percepe sunt, de foarte multe ori, foarte grave, cum este depresia, sau chiar devastatore, cum este suicidul.

Dacã, totuși, nu reușim sã ne apropiem de cineva, sã avem o relație, trebuie sã învãțãm sã trãim singuri. E și asta o artã, la fel cum este și aceea de a trãi în compania cuiva. Psihologul francez Jaques Salomé a scris o carte cu un titlu extrem de sugestiv și de incitant: Singurãtatea în doi nu e pentru noi. Sã trãiești o asemenea formã de singurãtate e mai mult decât deprimant. Autorul face mențiunea cã într-o relație 1+1=3 (eu, tu și relația). A trãi într-o relație, a avea grijã de acea relație, este cu adevãrat o artã.

 „Înaintea bãrbatului ºi a femeii existã realitatea perechii. Ca pereche au strãbãtut istoria. Secolul nostru pulverizator, pe drept cuvânt atomic, vrea sã ia pe individ ca unitate de mãsurã. Chiar în limbajul cel mai bine intenþionat al miºcãrii de emancipare a femeii, se presupune cã punctul de plecare este individul, indiferent de sex. Individul singur nu este titular de program al vieþii, nu este creator, nu produce. Într-atât sunt gesturile celuilalt de hotãrâtoare, încât nu trebuie considerat inspirator, ci coautor. (…) Nu existã decât realitatea cuplului, spunea Cãlinescu.”[1]

Dupã binecuvântarea divinã, vine ºi prima poruncã: „Creºteþi, înmulþiþi-vã!” Cãsãtoriþi-vã, spune Dumnezeu, fiþi un singur trup ºi cu ajutorul Meu veþi cãpãta un copil, un alt om.

„Fericirea bãrbatului e «vreau»; a femeii este «el vrea», spune Nietzsche prin graiul lui Zarathustra. Un enunþ care, dacã ºi-ar gãsi împlinirea în viaþã, ar însemna echilibrul ºi armonia lumii. Un enunþ pentru care lucrarea My Body Your Body a sculptorului Anish Kapoor ar putea fi o întrupare”.[2]

Și sã nu uitãm: Dumnezeu nu a creat un singur bãrbat și mai multe femei. Dumnezeu  nu a creat mai mulți bãrbați și o singurã femeie. Dumnezeu a creat un singur bãrbat și o singurã femeie, care sã-i fie ajutor. Textul ebraic [עֵזֶר כְּנֶגְדֹּו (eser keneghedòu)] a cãrui traducere literalã este „un ajutor care sã-i stea în faþã”, ne aratã paritatea celor doi.

Amândoi, împreunã, bãrbatul și femeia nu mai sunt singuri.

Dixit Dominus: „Nu este bine ca omul sã fie singur”.

 



[1] MALIÞA, Mircea, Cuvânt înainte, „Mahābhārata, Legenda lui Nala ºi a frumoasei Damayanti”, traducerea Postolache, Ion Larian, Filitti, Charlotte, Bucureºti, 1975, Editura Albatros, p. V-VI.

[2] Stãnculeasa, Ileana, „Memorabile”, Revista culturalã deci, nr. 1, (2002), p. 16.

Comentarii cititori
sus

Lorena Stuparu

 

 

Strada Melcilor

experienþa singurãtãþii
nu are nici-o valoare dacã nu o povesteºti din când în când
gesturile uitate
ca ºi obiectele pierdute în tãcere
te înconjoarã ca un
strat de protecþie
Strada Melcilor
nu ºtiu dacã existã în vreun oraº din lume
ºtiu numai cã într-o zi
mi s-a pãrut cã vãd scris pe tãbliþa de sub streaºina unei case
„Strada Melcilor” ºi-am continuat sã susþin asta
chiar dacã era, de fapt, „Pictor Negulici”
niºte copii urcau pe rând într-un cãrucior de butelii
þipau, se-mpingeau unii pe alþii ºi se uitau la mine
ca ºi cei câþiva locuitori ai caselor ieºiþi la ora aceea pe stradã
ei cred cã eu caut numere de case
dar nu, nu, nu, sã nu m-aºteptaþi cu masa
oricît aº cãuta singurãtatea
zãresc femei în picioarele goale, cu fuste ºi rochii simple
ridic un ciob rãmas de la o sticlã verde pe bancã
mã privesc în el ºi simt
durerea puternicã din abdomen, ulcerul sacru
dar câtã  iresponsabilitate mai are un om de consumat
ca sã priveascã la nesfârºit plopii, cerul, aerul gri al înserãrii
puþinul spaþiu, puþina împrejurime
între timp altcineva se aºezase în locul meu
mã-ndreptam spre capãt
într-acolo zãrisem turla unei biserici
ºi-abia ce-mi dau seama cât de departe sînt de Pãmânt, cã înþeleg:
þigãnuºii mi-au furat portofelul
era albastru ºi-avea 19 lei în el
o doamnã vorbeºte despre Dumnezeu (Providenþa Divinã îi zice)
cu un aer de fatã isteaþã care le ºtie pe toate
ºi-i atât de evoluatã ºi încît devine condescendentã
cã e o doamnã ºi-are ea credinþa ei cã ceva existã
o putere, o energie, o informaþie superioarã
el zîmbeºte cu capul între umeri, schimonosit de îndoialã
dar ºi de dorinþa manifestã de-a nu isca discuþii în contradictoriu
nu poartã pe chip nici-o ardere ne’nþeleasã
mã uit liniºtitã la ei
sunt ultimele persoane la rând
nu mai e mult pânã când o sã intru ºi eu în cabinet
ºi-apoi nici pînã la ora de culcare
voi depãºi momentele acelea critice între 5-6-7
dacã te culci atunci, te trezeºti la miezul nopþii ºi
ei turuie în continuare despre Providenþa Divinã
faþa lui este modelatã acum  de un fel de rînjet iluminat
acum, dacã tot ºtii o parte din acest adevãr
gãsesc cã se cuvine sã ºtii tot adevãrul
detaliile nebune ale aºteptãrii, detaliile
maniace firiºoare de praf ºi tensiune nervoasã
sertarele ascund aºteptãri
sub scrisul ãsta strãin simt cum mã prãbuºesc
sã mã exprim deschis: sentimentul cã am în permanenþã ceva de ascuns
ca soarele dupã perdea
gândul acesta faþã de care mã simt atât de vinovatã
pricopsindu-l apoi cu un somn inutil

 

Comentarii cititori
sus

Livia ªtefan

 

 

nu știu cum

 

sã vorbesc
despre singurãtate
țipãtul pe care nu îl auzi
greața lovind
în geamul 
închis între noapte 
și cei care dorm

 

(un poem din re.volver)

 

Comentarii cititori
sus

Teodora Vasilescu

 

 

1.

Din toatã familia asta
Știm toți cã un singur om e singur
Si ãla nu ești tu
Cã ai avut grijã sã plantezi trandafiri
Și sã le amintești oamenilor cã exiști
Înainte sã pleci
Lași bilete lipite peste tot
În casã - numele tãu
Pereții gem de poze cu balauri
Zgomotul e ceva
Ce folosești cand simți prea multã durere
În partea stângã a cutiei toracice
Cicã teleportarea e posibilã
Sã știi cã toți ne-am pus întrebãri
Când ai dispãrut dintr-o datã în timp ce te spãlai pe dinți
Telefonul sunã în fiecare zi la ora zece jumate
Și tu
Ca sã nu parã cã ești prea fericit
(deși ești)
Îl lași sã sune pânã când auzi semnalul ãla sonor
Echivalentul unei ușoare doze de adrenalinã
Mesaj vocal incert
Te plimbi și speri cã a fost o pãcãlealã
De 1 aprilie ai planuri mari
Cu toți prietenii ãia pe care îi urãști
Cã nu te fac sã te simți unic
Și de fiecare datã când beți bere
Ei gãsesc ceva mai interesant de privit
În afarã de tine
Toþi oamenii și-au dat seama
Cã viața e o constantã a dracului de complicatã
Și dacã o lingi suficient cât
Sã i se facã drag de tine
Te omoarã puțin mai târziu
Dar ce ne facem noi cu tine?
Baiatu' cu flori in pãr
Și creion dupã ureche
Care vrea prize noi în casã
(cele vechi sunt demodate)
Tot tu
Ai lipsit și când ne-am spus cã ne iubim atât de mult
Încât nu am putea sã renunțãm unii la ceilalți
(a fost singurul moment în care am uitat de tine)
Promit

 

2.

Un an și trei luni ai stat închis în casã
Prea singur sã percepi zgomotul
Lãsai apa sã curgã pe lângã cadã
Și-ți plãcea sã te prefaci cã toate gândurile sunt
De fapt
Rãțuște
Și viața e atât de frumoasã
Încât poate fi trãitã
Mortalitatea crește
Tu scazi în înãlțime
Înseamnã cã îmbãtrânești
- Te seduc -
Mã ascund într-o pãtura de lânã
Parcã-ți simt genele pe obraji
Și gândurile peste tot în gurã
Nu e ca și când n-ai fost ce-ai fost
Pentru cã ai fost mai puțin decât puteai fi
Și niciodatã n-o sã fii satisfãcut
Un egoism frenetic
Plãcere și dor de iarnã
Dar ai fost totul
Și asta se rezumã mereu la nimic
Nu știai?

 

Comentarii cititori
sus

Aprilia Zank

 


Sam

was not his true name
but it was penciled
on his blind window
and, anyway,
nobody cared
he lived in this cabin
next to the station
came out at dusk
for empty bottles
or short chats
with late passers-by
his coat
the same blurred tone
as his voice
though, at times,
this would sparkle
with exhilarating syllables

when they rebuilt the station
after clearing the area
some passer-by
would spend
half a thought
on Sam's whereabouts
unknowing
he had chosen
the night train
for his end destination

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey