•  Julien Caragea
•  ªtefan Diaconu
•  Camelia Puþureanu


sus

Julien Caragea

 

 

poveste șuie

focul era rece și
avea formã de tufãrișuri la marginea
nisipoasã a dunãrii
avea cârâit alarmat de clapon
agita o cotreanțã ca un steag
și rãspundea la numele ion
dar și la oricare alt nume
ca oricare altã pãdure

era un neîntrecut actor
și juca roluri de lavã de piatrã
de urcuș de bici
de jale fulgeratã ninsã din slavã
îi plãcea sã-l vorbești de bine
și îl încerca o mare rușine
dar cel mai frumos înainte de zori
te învãța cum sã mori

avea lumina beteagã bolnavã

așa a fost dragul moșului focul
ascuți-te-ar ca pe un zbor norocul

îți dãruiesc aceastã cotreanțã
(gãsitã lângã un ponton lustruit cu petrol
unde la o sutã de ani zice-se
cã ar acosta bacul
acolo unde fluviul fãcând un cot
ar permite o casã)

 

genunchii poticniți
(și repede redresați)
ai unui dangãt de clopot 

 

calimort calimort
cântã turnurile neguroase grele
atrãgând precum coloana
       vertebral-a unei mame-nsãrcinate
o sferã de liniști limpezi
       bine conturate cãtre ele
calimort calimort
veacu-ntreg al lumii voastre
       viu și proaspãt eu îl port
ca pe-un antic pașaport
cântecul pe buza mea e ort

sânt o garã neguroasã
        lângã un mic port
într-o noapte pustiitã fãrã stele
cântecul pe buza mea e ort
cântecul pe buza mea e ort

când eram copil
am suit
(cu intermitențe firește)
o rolã de sârmã de telegraf
într-un cuib de barzã
(pe atunci copacii erau umbroși)

 

totem 

toți am fost membri ai familiei
      câinelui
spune schiorul
strângându-și faldurile parașutei
spune iarba
strângându-și nașterile
și-n acel caleidoscop de culori
      rombic cizelate
m-am simțit bogat
m-am jucat cu miliardele
de aceea
pot oricând sã mã duc la târg
într-o sanie de lemn
trasã de o micã vacã de lemn

 

noapte de iarnã

nu mai e duminica ce a fost –
       mulcomã coamã de munte
       iluminatã de granulele zãpezii
curea de pantaloni a unui sat
       pierit în calamitãți naturale

stai și fumezi
      aprinzi coșuri de transatlantice
      pentru traversat noaptea lungã de iarnã
      pânã la apele liniștite și vagi
      ale cântecului de cucoși
cu cât urci mulcoma coamã de munte
     bulgãrii de zãpadã devin
     urâți și posomorâți ca sângele tãu 

Comentarii cititori
sus

ªtefan Diaconu

 

 

@

zilnic mã urc în autobuzul de pe calea lactee
mã așez cuminte la locul meu
închid ochii
și mã trezesc, rând pe rând, în câte-o stație
(mai mult sau mai puțin spațialã)
de pe traseu
în fața semafoarelor mãsor eternitatea
galben sau roșie, verde
prea puțin agreabilã
la ultima oprire ne înghite o gaurã neagrã
iar noi, muncitorii, suntem niște jeleuri super-delicioase,
gen sugus sau din alea în formã de ursuleți
dacã aș fi producãtor de parfumuri,
aș face unul care sã-i semene aerului inspirat dupã 8 ore de muncã pe schimbul 3.
Tot timpul cu draperiile trase.

  

alb

albul e singur, imens de singur,
înãuntrul meu deschis, online
tabla de pe care mut involuntar culoarea pieselor
alb șah mat.
frica sau ceva care seamãnã cu frica
o mireasã bipolarã
se aprinde și se stinge jos
sub ecran, ca o iconițã
nu adoarme niciodatã înaintea mea.
Aveam o pastilã pentru acest sfârșit de paginã, un fel de axiomã: nu poți simți niciodatã douã dureri în același loc. Acum am doar un gust ciudat de medicament și mai mult de jumãtate de paginã goalã.

 

aromã vama veche

arunc chiștocul în iarbã, o frunzã cade rãpusã de prea mult soare și vânt, jumãtatea goalã a ceștii de cafea o umplu cu babe i'm gonna leave you, drumul din fața casei e colindat de cãruțe, cai obosiți, potcoave de fier înfipte-n smoalã ca în nisipul ud de la malul mãrii, țãranii scufundați în fân fac snorkeling.

 

#‎ceai

mã durea îngrozitor gâtul
de
la ultimile pachete de țigãri arse-n furnalele
plãmânilor mei
și mã simțeam îngrozitor știind cã nimeni altcineva
nu este vinovat pentru faptul cã eu mã simt îngrozitor.
ehei, ar fi fost complicat sã împroșc în stânga și-n dreapta cu acuze:
tu ești vinovat, oh, nu, tu ești vinovatã
pentru durerea asta îngrozitoare!!!!
eram pe punctul de a mã rãzbuna
pentru cã nu puteam sã învinovãțesc pe nimeni
și chiar aveam de gând sã scriu un poem
când am gãsit în dulapul din bucãtãrie cutia cu
ceai de mentã și eucalipt.

 

Câinele a tãcut.

Înconjur norii de praf pe câmpul de grâu ras la mustațã de zecile, sutele de tractoare aterizate de pe Marte. Conduc rabla lui frate-meo, o dacie 1300 din ‘78, motorul merge perfect, huruie ca un tanc rusesc, geamurile le țin închise, dar e ca ºi cum nu. Suport cãldura mai bine decât pulberea. Berea din petul de sub banchetã e o oalã de supã cu capac, doar câteva grade în plus ºi e gata sã explodeze. Adevãrul e cã nu sunt în cele mai limpezi ape ale mele. Adevãrul e nervul de mãsea înfipt cu o scobitoare, câinele lui frate-meo schelãie cu limba scoasã de-un cot, iar eu ºtiu sigur cã nu are cum sã mi se rupã planetarele, dar mi se pare cã le aud pocnind. Le simt ca pe genunchii mei uscați, douã ciotârci bune de aruncat în sobã, scârțâie ºi ele precum planetarele. Trebuie sã mã opresc. Sigur am sã mã opresc. Am dat ture tot câmpul ãsta nenorocit ca sã aud planetarele. Apoi a început sã schelãie câinele. Nici Wagner nu putea s-o comitã mai bine. Frate-meo îi în Irack, e soldat. Am vorbit cu el anul trecut. I-am promis cã-i repar planetarele, cã-i plimb câinele, cã am grijã de casã, numai sã vinã naibii ‘napoi. Aº fi fãcut-o oricum. Acum n-are nici un sens. Câinele a tãcut.

  

râul

Oboseala e râul în care mã scald
Pietricele mici, albinoase, zgrunțuroase
Îmi înlocuiesc unghiile
Precum solzii peștelui mort din lighean
El se bronzeazã la bec
În farfuria mea pe post de șezlong
Îl privesc cum stã întins, relaxat, pe spate
Dacã ar putea și-ar scoate dintr-o borsetã o pereche de ochelari de soare
Ar trage câteva înghițituri dintr-un pahar cu umbreluțã
Ceva alcoolic, habar n-am
Apoi și-ar îndesa mâna sub cap mulțumit de sine.
(n-ar refuza un blowjob)
mi-l amintesc pe bunicul meu, exact la fel de calm și de mulțumit
dormind la umbra unui alun, în iarbã
cu traista pe post de pernã și bãrdița
scoasã de sub curea, alãturi.
Peștele e neam cu bunicul meu
Amândoi tac, sunt liniștiți, mulțumiți, departe
În acest râu, dedesubtul memoriei mele. 

Comentarii cititori
sus

Camelia Puþureanu

 

hotãrâre

am aruncat azi toþi dumnezeii falºi de care ºtiam
aproape uitasem poate nici nu mã gândeam
cã prezenþa lor în casa mea mã desparte de Tine

Domnul meu, vreau sã Te primesc într-o casã curatã ºi goalã
acolo unde Tu sã decorezi dupã sufletul Tãu.

 

limitã

sunt zile întregi când n-aud nimic în afarã de mine
alerg mã zbat cerºesc în toate monologurile mele.

mã doare starea de neliniºte impusã de neputinþã
nu pentru cã doare ci pentru cã ajut la facerea ei
alerg dar nu mã depãrtez.

poate tacit, dar evident de tacit
tocmai maratonul acesta îmi clãdeºte voinþa
iar dacã nu voinþa atunci nu vreau nimic!

 

pari sã fii de toamnã

pari sã fii de toamnã
ca un amurg care atunci se trezeºte
când este chemat.
altfel tace vânturat de visãri.

în culorile lui îmbinare de palid ºi strident
o oarecare teamã îþi prinde mâna întinsã
îþi iubeºte de fiecare datã venirea
în lipsa ploii compenseazã cu plâns.

o oarecare teamã nu ºtiu care

 

ai un pic de rãbdare, Doamne

puþina credinþã din inima slabã ºi neînþeleaptã, iart-o
rimele albe ºi seci nu sunt parte a primãverii de-afarã
încã n-a plouat destul sã se umple pãmântul cu viaþã

mai aºteaptã
aproape cã pot vedea cu ochii lupta seminþelor în pãmânt
viseazã la soare ºi râsete de oameni veseli ca ºi Tine

acum se pregãtesc de rãsãrit smochinii ºi merii
rosteºte binecuvântãri acum sã-ºi împlineascã rodul
ai un pic de rãbdare Doamne ºi cu primãvara aceasta!

 

cum numai Tu

Te priveam cum urcai treptele reci, în spiralã. de puþinã vreme Te eliberasem, iar acum puteai umbla. interesant cum schimbasem eu locul ºi rolul cu Tine!
Te ridicaseºi tãcut, politicos, mã priviseºi suficient de blând ºi ascuns cât sã înþeleg cã eºti jenat, cã ai vrea sã faci ceva dar nu peste voinþa mea, cã nu-Þi place sã fii în plus.
am vãzut cã îþi reþineai lacrimile ridicându-þi sprâncenele, cã Te dureau articulaþiile mâinilor de la legãturile aspre, cã îþi coborai privirea în vârful degetelor de la picioare, cã apoi Îþi erau ochii pe jumãtate închiºi, inundaþi.
numãram acum treptele pe care le mai aveai pânã la mine. Te aºteptam sã mã ierti ºi sã mã îmbrãþiºezi, cum numai Tu poþi primi dupã aºa o mare depãrtare. 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey