•  Teatru-Malvolii
•  To(l)ba de jazz - XIX
•  Film - Cinci filme pentru care hara-kiri sunã bine
•  Role scurte -II-
•  Artã: Cãtãlin Petriºor
•  Fotografie


sus

Alexandra ªuþu

 

Examen pe scenã

 

stud1Aula 'Alexandru Buia' a Facultãþii de Agronomie a fost miercuri, 28 ianuarie, o salã de spectacol pentru public ºi, o salã de examen pentru studenþii din anul al III-lea al Departamentului de Artã Teatralã, Craiova.

Premiera spectacolului Malvolii, dupã A douã- sprezecea noapte de W. Shakespeare, în regia lui Alexandru Boureanu, a adus pe scenã zece actori dintre care nouã studenþi în anul al III-lea la Departamentul de Arte, al Facultãþii de Litere, Craiova, ºi un student la Master Arta Actorului: Ion Lucian Dincã, Andrei Coman, Alexandru Nuþã, Viorel Lungu Baron, Emil Trybalski, Alexandru Baca, Lorena Popa, Andreea Popa, Stela Negurã ºi Oana Mãrculescu.

Promoþia de Actori 2015 a susþinut spectacolul de licenþã în faþa unui public de peste 100 de persoane. 

stud2Profesorul-regizor a mizat pe o scenografie previzibilã, în aºa fel încât privirea noastrã sã fie îndreptatã exclusiv spre actori. Când elementele de decor sunt puþine, deci nu prea îþi vin în ajutor, munca actorilor, de a transmite stãri ºi emoþii publicului, creºte iar studenþii s-au descurcat de minune, reuºind sã capteze atenþia oamenilor din salã pe toatã durata spectacolului. Începutul piesei de teatru a fost înºelator, te ducea cu gandul la „obiºnuit” ºi la faptul cã nimic surprinzãtor s-ar putea întâmpla, însã situaþia s-a schimbat când actorii au interpretat melodii ca Mercy (Duffy), Rise Like a Phoenix (Conchita Wurst), melodii ale vremurilor noastre, care au adus o tentã modernã spectacolului ºi au arãtat viziunea proaspatã a celor din distribuþie.

Am râs mult. Tinerii au reuºit sã-ºi domine emoþiile ºi textul. „Mersul de curcan” al lui Malvolio, concertul bufonului, citirea scrisorii sunt momentele care ne-au sedus cu totul. Studenþii s-au descurcat bine, au reuºit sã se transpunã în rol ºi, mai ales, au reuºit sã dea publicului ceea ce aºtepta, fapt dovedit de aplauzele din timpul ºi de la sfârºitul spectacolului.

stud4Studenþii ºi-au arãtat creativitatea, nu numai prin interpretare, ci ºi prin gândirea ºi construirea rolului. „Nu poþi sã înþelegi personajul foarte repede. El are sentimentele lui, cum ºi noi avem sentimentele noastre, ºi el trãieºte, cum trãim ºi noi. Trãieºte în scris, în scenariu” spune Alexandru Baca (Feste, bufonul). Tot acesta susþine cã rolul pe care l-a interpretat redã ceea ce a învãþat în anii de facultate: „Îþi pui în aplicare tot ce ai studiat anii trecuþi, cine eºti, de unde vii, traseul personajului, traseul tãu. La o piesã de teatru e cu totul altceva, în anii trecuþi erai limitat, acum þi se dã un personaj pe care trebuie sã îl dezvolþi singur.”

Ca sã înþeleagã personajul ºi sã poatã sã se transpunã, unul dintre actori, Emil Trybalski, a studiat ºi s-a documentat, dar nu din bibliografia adunatã în cei trei ani de studiu: „Când am aflat cã rolul este al unui nebun, mi-am luat multe cãrþi de medicinã, sã studiez bolile mintale. Îmi era foarte greu sa fac boala mintalã artisticã ºi sã þinã ºi la public, sã joc cu ºi pentru public. Asta a fost problema cea mai mare. Dupã aia mi-am dat seama cã nu trebuie neapãrat sã fie cu schizofrenie, paranoia sau alte boli. Trebuia sã îl joc cum credeam eu cã e mai bine ºi i-am gãsit o obsesie sexualã”. Pentru Emil, rolul nu a reflectat tot ce a învãþat în facultate: „Într-un rol de spectacol de licenþã ar trebui sã vezi tot ce s-a învãþat în 3 ani, adicã o dicþie impecabilã, o impostaþie corectã, dans, miºcare, trãire ºi emoþie, ºi, dacã se poate, chiar ºi cântat. Personajul meu nu a avut toate lucrurile astea. Poate la reprezentaþiile viitoare o sã îl fac sã ºi danseze, sã arãt tot ce am învãþat.”

stud5Bucuria de a fi pe scenã ºi pasiunea pentru teatru îi caracterizeazã pe actori, care, în trei luni, au reuºit sã dea viaþã personajelor ºi sã punã piesa în scenã. Atât actorii cât ºi regizorul au fost mulþumiþi de spectacolul la care au muncit un semestru. „Sunt foarte mulþumit. Adicã suntem la început, acum cred ca suntem în plinã dezvoltare” spune Alexandru Baca.

Comentarii cititori
sus

Alexandru ªipa

 

To(l)ba de jazz - XIX

 

*P.S. la comentariul despre Braºov Jazz&Blues Festival 2014 din numãrul trecut al revistei noastre.

Cineva m-a întrebat, de ce nu am comentat recitalul Berti Barbera-Nicu Patoi la fel ca ºi pe celelalte. I-am rãspuns astfel: dupã recitalul de la Braºov, am întrebat o prietenã localã cum i s-a pãrut acest recital iar ea mi-a rãspuns. „N-avea ce sã mã impresioneze deoarece i-am ascultat în noaptea precedentã, cu aproximativ acelaºi repertoriu, într-un party privat”.

Ce mai puteam adãuga eu, ºi atunci ºi în comentariul meu din 'To(l)bã....', care ascult acest DUO de vreo zece ani... Desigur cã, în principiu, e un recital bun dar, pe de o parte, dpdv personal, creativ, nu aduc nimic sau aproape nimic nou, iar pe de altã parte, cu toatã consideraþia pentru Nicu Patoi, acesta mi se pare sacrificat de cãtre Berti, cu alte cuvinte, Patoi îi cam „cîntã în strunã” lui Barbera...

Ca sã nu mai spun cã, oricît de bun ar fi un chitarist precum Nicu Patoi, acesta nu poate înlocui o formaþie...

Cu alte cuvinte, un DUO, o formulã care poate merge bine la un party, dar nu la infinit pe o scenã de concert/festival...

*Joi, 15 ianuarie, la Teatrul Odeon-Sala Studio a avut loc spectacolul de poezie ºi jazz susþinut de poeþii Nora Iuga, Ioana Crãciunescu, Florin Iaru ºi Horia Gârbea împreuna cu muzicienii Nadia Trohin ºi Mircea Tiberian.

*Vineri, 16 ianuarie, la Clubul Þãranului, au susþinut un recital Luiza Zan în duo cu Dan Byron. Întrebatã de un reporter Radio ce vor cînta, Luiza a rãspuns: “De toate”. No comment !

*Duminicã, 18 ianuarie, pe la ora 22.30, dau întîmplãtor pe Canalul TV TRAVEL MIX ºi ce credeþi cã vãd ?

Un interviu cu dl. Lucian Sabados, directorul Teatrului Toma Caragiu din Ploieºti, care vorbeºte despre Festivalul de Teatru ºi apoi despre Festivalul de Jazz, ambele din localitatea respectivã ºi ambele iniþiate ºi organizate de domnia sa. Pe fundalul imaginii, pe perete, troneazã douã afiºe/tablouri cu FINLANDA (Sic!); (reamintesc cã TRAVEL MIX este un canal de promoþie turisticã, iar acest interviu/reportaj se dorea o promoþie pentru oraºul Ploieºti). Pe acelaºi fundal, respectiv pe acelaºi perete din spatele intervievatului, se mai putea remarca, în stînga, un colþ din afiºul John McLaghlin la Bucureºti, iar în dreapta, alte douã afiºe cu personalitãþi ale jazz-ului, pe unul l-am recunoscut, fiind Al Di Meola-tot la Bucureºti. Trec peste faptul cã nici unul dintre aceºti muzicieni strãini nu a concertat la Ploieºti ºi peste faptul cã, firesc, pe fundal ar fi fost necesare afiºe/tablouri cu Ploieºti ºi/sau cu România, (cel puþin pentru intervalul de timp în care a fost înregistrat interviul), dar, atenþionez Canalul respectiv, cã ar trebui sã actualizeze un asemenea reportaj despre Ploieºti, respectiv sã renunþe la difuzarea vechiului interviu deoarece, de cîþiva ani, dl. Lucian Sabados nu mai e, din pãcate, nici director la Teatrul din Ploieºti ºi nici organizator al acelor festivaluri de teatru ºi respectiv de jazz, ci director la Teatrului din Brãila ºi prezentator ºi consilier muzical al Festivalului Johnny Rãducanu din acelaºi oraº. Mai mult sau mai puþin ca fapt divers. Desigur cã interviul ar putea redeveni de actualitate în cazul în care, cîndva, Lucian Sabados revine la Ploieºti ºi îºi reia funcþiile respective…:)

*Joi, 22 ianuarie, la ICR Paris are loc un concert susþinut de grupul transnaþional ARIFA condus de Alex Simu. În ultimul timp acestui grup i s-au alãturat ºi trei soliste (din China, Iran ºi Bulgaria). Noul proiect muzical al acestui grup se intituleazã Voices from the East ºi va fi prezentat în cursul acestui an pe diferite scene de club, concert ºi festival.
Concertul de la Paris a fost organizat de ICR Paris în colaborare cu Goethe Institut ºi Institutul Cultural Bulgar.

*În aceeaºi zi, revista 'Dilema veche' (nr.571) este difuzatã împreunã cu  albumul INTERIOARE (CD ºi DVD) realizat de Alexandru Andrieº ºi invitaþii sãi în concertul de pe 13 octombrie 2014 de la Sala Radio. În acelaºi numãr al revistei respective, poate fi citit ºi interviul realizat de Mircea Vasilescu cu Alexandru Andrieº.

*Sîmbãtã 24 ianuarie, la Institutul Francez din Bucureºti a susþinut un recital Trio Helge Lieu din Norvegia. Un interviu cu Helge Lieu, realizat de Maria Balabaº, apare în 'Dilema veche' nr.572. În acelaºi numãr al revistei remarc un articol semnat de Sever Voinescu ºi intitulat Gloria lãutarilor. Apropierea dintre muzica lãutarilor ºi jazz fãcutã de autor mi se pare, cel puþin, discutabilã, dar elogiul adus lãutarilor ºi muzicii lor, îl consider admirabil.

*Sighiºoara Blues Festival (17-18 martie) anunþã douã nume importante pentru acest eveniment: Joe Louis Walker ºi Candye Kane (aceasta apare în acest clip)

 

*Organizatorii Festivalului-concurs Internaþional Studenþesc de Jazz din Tg.Mureº, respectiv Casa de Culturã a Studenþilor, Asociaþia Culturalã 'Partitura' ºi Jazz&Blues Club, anunþã cã ediþia a VII-a  a acestui eveniment va avea loc între 3 ºi 7 mai, iar valoarea premiilor va fi de 2.500 Euro. Termen de înscriere la concurs 1 aprilie a.c.Detalii pe www.studjazzfest.ro
Organizatorii ne mai anunþã cã juriul e alcãtuit din trei persoane din România ºi trei din Ungaria, iar prezentatorul e din România.
Eu, cunoscînd de mai mulþi ani ce se întîmplã la acest festival-concurs, (adicã dominã „ºcoala” din Ungaria-cantitativ ºi calitativ...), mã întreb: la ce bun în juriu persoane ªI din România ºi de ce nu prezentatorul TOT din Ungaria ?
O sã revin la acest subiect...
Între timp aºtept ºi opiniile solicitate de la organizatori.

*Iatã ºi cîteva opinii-reacþii la paragraful din To(l)ba de jazz XVIII, referitor la emisiunea Noapte indigo ºi mai ales la Mihai (pardon) Mike Godoroja:
“Am vãzut ºi eu acea emisiune. Mi-a venit sã borãsc”. (distins psiholog)
“N-am vãzut acea emisiune, dar “Noapte indigo”, în general, e o
NE-NO-RO-CI-RE !” (distins expert în jazz, esteticã ºi TV).
“Nimic ºi nimeni nu e mai sinistru ºi mai ridicol decît prostul care doreºte cu orice preþ sã parã deºtept ºi chiar spritual”.
“Godoroja e un mare dovleac, tocmai bun de sculptat pentru Hallowen”.
“Trebuie sã aibe ºi jazz-ul propriul Vanghelie !?!”
“Godoroja nu e decît un mare butoi cu varzã împuþitã”.
“Fraier e cine dã un asemenea spaþiu TV pe mina lui Godoroja, nu cine cere. Vinovaþi sînt cei care l-au tolerat ºi chiar susþinut pînã acum”.
“ªi mie mi se pare incredibilã concesia fãcutã de un asemenea colectiv profesionist precum Big Band-ul Radio, de a cînta cu acest terchea-berchea a scenei ºi a TVR. Cinste Radio-ului public ºi  posturilor particulare care nu-i difuzeazã producþiile submediocre…sau n-am avut eu plãcerea sã le aud pînã acum ?!?”
“Te consumi prea mult pentru o cauzã pierdutã din start”.
“Pe de o parte, ne e…foame…iar pe de altã parte, din pãcate, n-avem alternativã”. (muzician…firesc…)
“Pe lîngã telegenie ºi inteligenþã, de care vorbeaþi data trecutã, un realizator-prezentator TV trebuie sã convingã ºi prin compentenþã ºi autoritate moralã ºi profesionalã.
Apropo, ce, Lungu e mai breaz ? E telegenic ºi inteligent ? E un bun comentator de Radio ºi presã scrisã, dar pînã a fi bun ºi pentru Televiziune, mai va ! Poate într-o altã viaþã....
Pentru cei mai în vîrstã, un model de prezentare scenicã era regretatul Ion „Lulu” Tanoviceanu, iar pentru Televiziune Zoli Boroº. ªi cu asta cred cã am spus suficient”.
„ªi totuºi ceva mi-a plãcut în acea emisiune, momentul în care Godoroja a prezentat-o pe Nadia astfel: „ªi acum FRUMOASA Nadia Trohin”. Realizaþi cîtã concizie, cîtã subtilitate într-un singur cuvînt ? Adicã TO-TUL într-o vorbã/expresie de specialitate. În acea clipã am avut o adevãratã revelaþie: TOTUL MI S-A PÃRUT EXTREM DE FRUMOS, DE PLÃCUT... universul, decorul, lumina, inclusiv cei doi prezentatori”.
„Godoroja nu e decît o bubã canceroasã pe trupul ºi aºa firav al jazz-ului românesc !?! Sau tocmai de aceea, pe acest trup ºi-a gãsit Godoroja mediul potrivit pentru a se instala !?!”
Alte reacþii/impresii în „To(l)ba...” XX din martie.
Firesc, n-am citat mesajele cu laudele la adresa mea cã n-ar fi mirosit bine...

*Revin cu informaþia-Ravi Coltrane Quartet pe 22 februarie la Sala Radio-Bucureºti, completatã cu acelaºi concert pe 21 februarie la Cluj-Napoca.

*Ce am mai ascultat ºi vã recomand ºi vouã:
ANDY BEI-solo (voce ºi pian) pe Mezzo TV miercuri 4 februarie- recital fascinant ºi tulburãtor înregistrat în 2014 la Zinc Club (NY)
LOUIS ARMSTRONG-Giants of music (compilaþie Roton)
LOUIS ARMSTRONG-Attention (ultimul sãu album)
TEDDY WILSON-Three Little Words
BENNY CARTER-The Urbane Sessions
             (CD1-The String Sessions) (CD2-The Small-Group Sessions)
ILLINOIS JACQUET-The King
DIZZY GILLESPIE-To Bird With Love
(Dizzy Gillespie 75-The Dimond Jubilee Recorded Live at the Blue Note-New York City, January 23-25, 1992)

Apropo de Blue Note New York, am mai ascultat ºi ROY HAYNES-Love Letters

ºi ROY HAYNES- Fountain of youth pentru cã la acel club, în perioada 13-15 martie, va avea loc evenimentul „Roy Haynes 90th Birthday” la care sînt invitaþi Roy Hargrove, Pat Metheny, Christian McBride ºi alþii...de la ei, nu de la noi...

Comentarii cititori
sus

Ionuþ Laurenþiu Duºcã

 

Cinci filme pentru care hara-kiri sunã bine

 

Înainte de a vã apucã sã vedeþi aceste filme este strict recomandat sã nu fiþi singuri, depresivi, sã pitulaþi toate lamele bine ascuþite, sã aruncaþi medicamentele periculoase, sã nu aveþi becurile arse, iar dacã locuiþi la un etaj superior, sã aveþi ferestrele bine închise.

Enter the Void (2009, regia: Gaspar Noe). Pur ºi simplu cel mai terifiant film non-horror pe care l-am vãzut. Þi-ai imaginat vreodatã cum ar fi dacã ai muri ºi i-ai bântui ca o fantomã pe cei din jur? Ei bine, Gaspar Noe, un regizor care opereazã mereu fãrã anastezie, îºi omoarã personajul principal într-o toaletã din Tokyo dupã 10 minute de film. Din acel moment filmarea devine perspectivã, mutându-se în ochii fantomei, care începe sã-ºi bântuie apropriaþii. Cât de deprimant este sã-þi vezi sora prostituându-se, pânditã de pericole la colþ de stradã iar tu sã nu poþi face nimic? Sau  sã-þi urmãreºti cel mai bun prieten cum moare de foame pitulat într-o cuºcã, fiind vânat de gangsteri? Cel mai dur este sã încerci cu disperare sã revii la viaþã, ºi-þi trece prin faþa ochilor întreaga existenþã, chinuitoare, stingherã ºi de neschimbat. Iar Gaspar Noe nu lucreazã cu filozofi, personajul fiind un depravat dealer de droguri.

 

Dogville (2003, regia Lars von Trier).Ce rost mai are viaþa când tot ce este bun, uman ºi modest, se transform treptat ºi inconºtient în ceva animalic ºi criminal? O comunitate de oameni modeºti ºi muncitori dintr-un orãºel de munte american adoptã o tânãrã strãinã rãtãcitã prin acele locuri. La început toþi oamenii o primesc cu milã, compasiune ºi înþelegere. Cu timpul, însã, preþul pentru a locui acolo devine prea mare. Astfel, ea munceºte pânã la epuizare, este bãtutã, violatã, legatã cu lanþuri ºi zgardã la gât pentru a nu fugi. ªocantã este, însã, atitudinea acelor oameni care considerau în continuare acele lucruri ca fiind ceva normal ºi numai spre binele ei. Finalul, deºi pedepsitor pentru acei “oameni”, ne face sã ne întrebãm dacã nu cumva oricine, oricât de bun ar fi acum, oare nu se poate transforma într-un monstru dacã i se dã ocazia? Nicole Kidman reuºeºte sã transmitã un sentiment de revoltã cum numai la Maria Falconetti în La passion de Jeanne D’Arc s-a mai vãzut.

 

Biutiful (2010, regia: A. G. Inarritu). Un bãrbat ce a trãit toatã viaþa la limita legii aflã cã mai are de trãit doar câteva luni. Aflat într-o suburbie a Barcelonei, cu o fostã soþie alcoolicã ºi depresivã, personajul lui Javier Bardem îºi dã seama cã nu doar el va muri, ci ºi destinul copiiilor sãi. Urmeazã o cursã disperatã în a construi un viitor celor doi copii, dar ºi de a-ºi pregãtiti fosta soþie sã devinã cu adevãrat o mamã. Fiind dealer de imigranþi ilegali ºi medium, opþiunile lui de a face bani nu sunt prea sãnãtoase. Aleargã, se drogheazã, plânge, comite fraticid, leºinã, face pe el în pantaloni, este arestat, adoptã o vãduvã de culoare ºi vinde locul de veci al tatãlui. Uneori, însã, a da totul nu este de ajuns, ºi nu putem fi niciodatã pregãtiþi pentru a muri. Niciunde moartea nu a pãrut mai vie ca-n ochii lui Javier Bardem care a fãcut cel mai emoþionant rol al sãu.

 

Ordet (1955, regia Theodor Dreyer). Un teolog nebun. Merge ºi vorbeºte singur, adesea spune citate biblice, lucruri caudate, fãrã sens, chiar înfricoºãtoare. Oamenii din comunitatea sa, dezbinatã religios, îl considerã alienat mintal de la prea multã carte. Este nebunul satului. Familia sa îl trateazã cu milã, compasiune dar ºi cu severitate atunci când rãtãceºte prin pãduri sau când refuzã sã mãnânce, sau când urlã noaptea. Cumnata gravidã între în travaliu, dar pare sã fie o naºtere uºoarã. Nebunul spune, însã, cã fata va muri dar cã o va învia peste trei zile. Lumea îl goneºte pentru cã nu au nevoie de un nebun care cobeºte. Fata moarte în timpul naºterii. Tot satul plânge, famillile vrãjmaºe se împacã pentru a o conduce pe ultimul drum. Nebunul se întoarce dupã 3 zile de pribegie. Moarta deschide ochii ºi se ridicã.

 

Viskningar och rop (1972). Igmar Bergman face un film în care suferinþa unui boli incurabile îºi atinge paroxismul în fiecare moment. O femeie bolnavã de cancer în stadiu terminal este vizitatã de surorile sale pentru un soi de ultimã întâlnire. Închisã între patru pereþi ºi captivã la pat, nu-i mai rãmâne decât sã-ºi ducã boala pânã la capãt, ca într-o cursã spre moarte. Aproape în toate cadrele o auzi cum þipã, geme, se screme ºi cere cu disperare îndurare ºi ajutor. Este ca ºi cum aparatul de filmat ar fi fost poziþionat într-un spital, la o secþie de muribunzi, unde moartea pare cã vine mai întâi pe cale auditivã. Oare cât putem îndura? Vom fi vreodatã pregãtiþi pentru o asemenea durere? Sau este mai uman sã ne curmãm singuri aceast supliciu? Ne mai suportând, într-un ultim gest al disperãrii îºi taie pântecul ºi gustã sângele lui, ca ºi cum ar fi atins ºi ultima frontierã a durerii. Culoarea roºie, prezentã obsesiv în film, te impinge la nebunie, ºi-þi dã o senzaþie aproape fizicã de sângerare. Dacã durerea fizicã ar avea o culoare, cu siguranþã ar fi roºie.

(Va continua)

Comentarii cititori
sus

Role scurte - II-

Rubrica de scurtmetraje

After School

 

Regia, scenariul, montaj: Alexandru Tudor


Distributia:
Rãzvan M. Popescu [Ionuþ]
Cãtãlin Lungu [Mirel]
Cornelius Florin Suciu [Adi]
Liliana Panã [mama lui Adi]
Burcea Mihai [Victor]
Mihaela Rãdescu [mama lui Victor]
Andreea Popa [Vlada]
Anghel Damian [Radu]]
Alexandru Teodoriuc [Agent pazã]

Movie made with the help of: KeepMovieng, Videolink, The School Inspectorate of Bucharest, Metrorex.
Special thanks: Paul Negoescu, Tudor Giurgiu, George Dorobantu, Alexandra Paun.
Cast "After School"

Best Movie at SFG International Film Fest - Cluj, 2011

ilm propus de Ionuþ Laurenþiu Duºcã

Film propus de Ionuþ Laurenþiu Duºcã

 

Role scurte

Rubrica de scurtmetraje

Comentarii cititori
sus

Artã: Cãtãlin Petriºor


Paginile acestei apariþii a Prãvãliei Culturale sunt însoþite de reproduceri ale lucrãrilor de artã plasticã semnate de Cãtãlin Petriºor.

Artistul se prezintã:

„Picturile mele sunt construcþii realiste care pleacã de la compunerea unor fragmente decupate din diferite fotografii, fãcute de mine sau gãsite. Prin mijloacele editãrii fotografiei am ajuns sã intuiesc o anumitã realitate pe care doresc sã o prezint ca fiind direct generatã de însãºi manipularea digitalã, ca o profeþie care se auto-implineºte. Sunt interesat de spaþiul iluzoriu, unde, prin cele mai discrete intervenþii, pot altera o formã pânã în punctul în care reuºesc sã creez o nouã dimensiune. Este un paradox voit cã tocmai prin reprezentare caut sã ating statutul de interogator al realitãþii unei imagini ºi al motivelor existenþei sale.
Suportul lucrãrilor mele este observaþia cã vizualul contemporan ne transpune într-o stare de uimire ºi pe mãsurã ce noi analizãm imaginea, centrul fiinþei noastre este ºi el expus ºi se schimbã treptat cu fiecare privire de-a noastrã. Deoarece media ºi tehnologia au devenit atât de avansate, deoarece trãim, de fapt, într-o lume vizualã, a devenit dificil sã te orientezi între model, copie ºi simulacru. Reproducerea manualã pune privitorul faþã în faþã cu o redare plauzibilã a realitãþii. Pictura este o metodã de autentificare.
Un aspect esenþial al practicii mele este sã suprapun desene-contur fãcute în grafit pe picturi deja finalizate. Vãd acest lucru ca o formã de vandalism direcþionat la adresa autoritãþii mele, atrãgînd atenþia asupra faptului cã lucrurile nu sunt univoce sau duale, ci pluri-faþetate.”

 

Lucrãrile semnate de Cãtãlin Petriºor

La cover:
Guideline,
2008,
oil and graphite on canvas,
44 x 57 cm

La tejghea (dezbatere):
Manifold,
2014,
oil and acrylic on canvas,
49 x 69 cm

La delicatese (poezie):
Self-rule,
2013,
oil and acrylic on canvas,
67 x 86 cm

La boabe (prozã):
No Title,
2010,
oil and graphite on canvas,
65 x 80 cm

La chibrituri (opinii):
Real Love,
2012,
oil and graphite on canvas,
110 x 150 cm

La balsamuri (cronicã literarã):
The Invasive Fix,
2012,
oil on canvas,
110 x 84 cm

La sticle de lampã (arte):
Everybody Is Real,
2011,
oil and graphite on canvas,
65 x 80 cm

La odicolonuri (interviu):
Too Slow to Be Observed,
2013,
oil and graphite on canvas,
67 x 86 cm

La evantaie (inedit):
Sprouter,
2013,
oil on canvas,
54 x 59 cm

La alviþe (eveniment)
Different Sounds for Each Color,
2011,
oil on canvas,
96 x 115 cm

La mirodenii (note de cãlãtorie):
Self-discipline Comes from Unpredictability,
2011,
oil and graphite on canvas,
120 x 132 cm

La cartoline1
No Day like Tomorrow,
2011,
oil on canvas,
175 x 122 cm

La cartoline2
No Title,
2012,
oil on canvas,
215 x 145 cm

Comentarii cititori
sus

Marius Dobrin

 

Un alt început având ca reper trecutul

 

foto1Îmi amintesc din când în când cuvintele unuia sau altuia despre arta fotograficã, despre artã, în general. Comentarii despre explozia de fotografii, favorizatã ºi de o dezvoltare tehnologicã care a permis accesul oricui la un aparat cu care sã capteze imagini. E limpede însã cã talentul ºi meºteºugul dobândit prin acumulãri sistematice va face oricând diferenþa, dicolo de accesibilitatea tehnicã ºi de probabilitatea de a se afla cineva într-o situaþie ineditã.

Pe de altã parte am tot auzit repetându-se solicitarea ca artiºtii sã încerce mereu a aduce, în creaþia lor, ceva nou, sã lucreze în spiritul epocii, sã apese cu nãdejde pedala imaginaþiei.

foto5Fotografia are magia ei, realizatã de un artist nici nu mai încape vorbã. Expusã în condiþii de respect profesional pentru frumos, creazã un alt nivel de percepþie.
Am intrat la Galeria Arta pentru expoziþia de fotografie a membrilor Fotoclubului Mircea Faria Craiova, desfãºuratã în perioada 12-17 ianuarie 2015. Sub un titlu simplu: Omagiu fotografiei au putu fi admirate creaþii ale unor maeºtri alãturi de ale urmaºilor acestora: Mircea Faria E.FIAP, Victor Bodir E.FIAP, Mihai Dan Calinescu E.FIAP, Nicu Dan Gelep E.FIAP, Roman Kalbulitschi A.FIAP, Iulius Stefanescu A.FIAP, Cristinel Tranca, Constantin David, Remus Badea, Victor Catalin Boldar, Stefania Buzatu, Horatiu Buzatu, Florin Chirea, Doru Dadalau, Sorin Danciu, Dorian Delureanu, Mihai Diaconu, Sorin Goanta, Ticu Gruescu, Marius Nitipir, Marius Ologu, Vlad Tiganila, Oana Tiganila, Dan Tiganila, Marinel Tira, Claudiu Vulpan. (http://www.mirceafaria.ro/expo01-2015/galerie/index.html)

foto2Am apreciat meºteºugul, acurateþea celor expuse. Delicateþea imaginilor. Este puternicã senzaþia de a te imagina în faþa unei picturi când priveºti Pastel (Remus Badea) sau Vara roºie (Marius Ologu). Este surprinsã lumina difuzã a unui anotimp sau altul, în mijlocul naturii, cu o poezie anume: Linia albã (Dan Þigãnilã) ºi Doar... toamna (Oana Maria Þigãnilã). Doar cã, sensibil la poveste, mi-ar fi plãcut ca în lucrarea Oanei Maria Þigãnilã sã fi fost schimbat puþin unghiul încât personajul din dreapta sã fie profilat mai bine în decor.

Fotografiile citadine sunt o altã febleþe a mea ºi le caut cu aviditate. Am avut parte de Zorki 4 (Claudiu Vulpan) ºi, mai ales, foto3Pasajul de la Universitate (ªtefania Buzatu).

Vioi ºi atractiv, un portret: Roberta (Sorin Danciu).

M-am bucurat sã revãd un subiect cu adevãrat important, care a constituit tema unei expoziþii acum câtiva ani, a lui Dorian Delureanu, cel al detaliilor tehnice din urbanul foto4în care locuim: feroneria de la uºi, de la porþi, de la ferestre, elemente cu chip artistic ºi cu mesaj istoric. De data aceasta, o astfel de fotografie, Misterele Craiovei (Dorian Delureanu) impune ºi estetic un plan superior de percepere.

Craiova este ilustratã în ceea ce are modern tot cu mijloace moderne, precum în lucrãrile lui Victor Boldîr (de-acum, din pãcate, rãmas singurul purtãtor al acestui nume ca o moºtenire artisticã).

Dar oricât am dat ocol prin galerie, impactul el mai mare e tot în faþa creaþiilor maeºtrilor. Fotografiile lor transmit emoþii, stãri, sunt, nu puþin lucru, mãrturii dintr-o lume care nu mai este, grãiesc despre consistenþa trãirilor din alt timp.

ªi l-am lãsat la urmã pe Mihai Diaconu pentru cã lucrarea lui din aceastã expoziþie a fost ca un promo la propria sa expoziþie dintr-un alt eveniment.

foto0Este vorba de recent inauguratul spaþiu de întâlnire artisticã numit 'atelierul de ARHITECTURÃ', unde în 31 ianuarie au putut fi vãzute lui Dan Nica, fire de cânepã împletite cu amintiri la lumina de lunã ale lui Sandu Narcis, a putut fi ascultatã o scurtã prelegere: atmosfera 'prezentului' îmbrãcat cãlduros în 'trecut' (Eliana Florica, Etno Ware) ºi, desigur, fotografiile reunite sub titlul Craiova, care a fost ºi nu mai este…

Mai întâi clãdirea este în sine un loc frumos ºi inedit prin faptul cã puþine clãdiri de acest gen, din interbelic, sunt accesibile publicului. Alb dominant, simplitate, inventivitate discretã în amenajarea încãperilor dispuse ca într-un mic labirint, într-o atmosferã familialã.

foto7Lume multã, chipuri tinere, starea plãcutã a unui alt început, într-o dimensiune deficitarã în Craiova. Rãspândite prin toate încãperile, fotografiile lui Mihai Diaconu îþi oferã surpinzãtoare (în bunã parte) imagini ale oraºului, în partea lui îmbãtrânitã, obositã, mai degrabã abandonatã ºi ignoratã. Mihai Diaconu surpinde frumos scenele cu oameni în firescul lor cotidian. Descoperim ipostaze desprinse dintr-o poveste sau dintr-un film. Este un gest care completeazã un tablou amplu care sã includã ºi timpul între dimensiunile sale.

foto8Un alt început cu o privire spre trecut ca un punct de reper pentru ceea ce va urma. Se simte o efervescentã creatoare ºi sunt semne cã ºi infrastructura tinde sã se apropie de ceea ce ar trebui sã fie. Rãmâne sã vedem creativitatea în forme cel puþin adaptate timpului, care sã dureze.  

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey