•  Mircea Nãstasie
•  Franciscus Georgius
•  Adriana Macsut
•  ªtefan Grosu
•  Rodica Mixich
•  Radu Marini


sus

Mircea Nãstasie

 

Servitor de partid ºi de stat
IV
33

 

Numãrul 33 are acum, pentru mine ºi alte milioane de oameni, o rezonanþã biblicã dar ce rezonanþã putea avea în 1988 când Elena Bãrbulescu, sora mai micã a Mult Iubitului ºi Stimatului, venea sã verifice dacã s-au întrunit toate condiþiile pentru încã o dovadã a strãlucitei priceperi a respectivului ºi în asasinarea în masã, cu o puºcã dotatã cu lunetã, a cerbilor goniþi în bãtaia puºtii.

Aºa cã, în frunte cu tov. Leana nr.2 în stat, dupã Leana 1, care era la Bucureºti iar a doua la Scorniceºti, ºi Primul-secretar de la judeþ, ne-am, strâns 33 de servitori de partid ºi de stat sã vedem dacã totul e pregãtit la cabana de vânãtoare ºi porumbul copt.

Inspecþia a durat circa o orã, Doamna a fãcut mereu observaþii (dumneaei i te puteai adresa cu acest apelativ deºi fratele sãu, cu dezvoltatul lui simþ cetãþenesc dãduse o lege care interzicea adresarea cu „domn” ºi „doamnã”, doar eram toþi egali), deci dupã o orã de trãncãnealã neîntreruptã a Doamnei, care nu uita nicio secundã sã ne aminteascã relaþia sa de rudenie cu ªefu' (în familie îºi puteau permite astfel de alintãri), am ajuns la concluzia cã totul va fi bine a doua zi cînd evenimentul exterminãrii cerbilor lopãtari (aduºi din alte pãrþi ale þãrii, ei nefiind  specifici zonei) se va încheia cu un firesc succes pentru Primul Vânãtor al Þãrii.

Ne bucuram cã puteam sã plecãm pe la treburile noastre dar nu înainte de a sãruta mâna Doamnei în semn de înaltã preþuire ºi omagiu pentru aportul neprecupeþit adus în slujba judeþului ºi al þãrii.

Aºa cã ne-am aliniat pe alee, fiecare dupã rang, începând cu Prim-Secretarul judeþean ºi terminând cu cel din urmã servitor, adicã eu. Fiecare încerca sã-ºi sublinieze enormul respect lãsând cât mai multe bale pe mâna rudã cu Tovarãºul, de parcã pe El îl pupam.

Vã daþi seama cam cum arãta acea mânã când a ajuns la mine, al 33-lea, ca o piftie din flegme. Mi-am depus ºi eu aportul de salivã cu o fireascã ºi respectuoasã îngreþoºare peste stratul semilichid gros ce se aºezase de la predecesorii mei cu funcþii mai înalte.

Dar un lucru mi-a plãcut. Mirosea bine cucoana. A spray de import aplicat cu nemiluita peste niºte zbârcituri adânci provocate de lupta de clasã.

Mãcar de-i pupam inelul ca Papei sau ºefului mafioþilor...

Dar asta nu se putea. Doar trãiam într-o þarã a muncitorilor ºi þãranilor, în care aveam libertatea de a pupa orice parte a corpului se nimerea în dreptul orificiului mastico-bucal. Fiecare dupã posibilitãþi ºi poziþia în Partid.

Iar eu, pe acea alee, aveam numãrul 33.

Ghinion! (vorba cuiva).

Comentarii cititori
sus

Franciscus Georgius

 

În tine este scara

 

Rasa ungureascã de câine ciobãnesc Puli are o vechime multimilenarã ºi în tot acest rãstimp i-a ajutat pe pãstori sã mâne turmele ºi sã le apere de atacurile lupilor. Puli este un câine de talie joasã, înveºmântat într-o armurã groasã de cârlionþi, greu de strãpuns cu colþii. Perii aspri ºi lungi, ca niºte fâºii spiralate de câlþi negri, îl acoperã uniform de la nas pânã în vârful cozii. Practic, pânã când paznicul cu patru labe nu începe sã latre, omul nu-ºi dã seama unde-i este capul ºi unde-i coada. Inteligent, gãlãgios ºi neobosit, ajutorul lui a fost de nepreþuit în câmpiile întinse pânã dincolo de orizont, deci sã nu ne mirãm dacã în istorie s-au înregistrat cazuri când pentru câte un exemplar destoinic s-a plãtit un preþ echivalent cu cel pentru achiziþionarea unui taur de prãsilã.

puliPuli Space Technologies este o echipã de voluntari care doreºte sã participe la concursul Google Lunar X Prize (pe scurt: GLXP). Ei ºi-au propus sã trimitã pe Lunã o sondã care va transporta un vehicul-robot (un „rover” selenar), capabil sã strãbatã cel puþin o jumãtate de kilometru ºi sã transmitã imagini de la faþa locului. Mecanismul destinat sã amuºine craterele lunare ca un ciobãnesc Puli a fost construit, el are patru roþi cu câte cinci spiþe degajate ºi este alimentat de celulele solare plasate pe spate.

De la noi, s-a înscris în competiþie Asociaþia Românã pentru Cosmonauticã ºi Aeronauticã (ARCA).

Pentru o cãlãtorie de o asemenea anvergurã, costurile sunt de circa 30 milioane de dolari, dintre care obligatoriu 90% provin din surse private (participarea finanþãrii de la stat este sever limitatã din start). Dacã vi se pare cã este o sumã enormã, gândiþi-vã cã încã de la înscriere condiþiile au fost restrictive: taxa de participare a fost de 50.000 de dolari. Întocmai ca ºi eroii lui Jules Verne, Barbicane and Co., echipa maghiarã a început sã-ºi popularizeze obiectivele ca sã atragã atenþia cât mai multor sponsori.  Printre altele, a profitat de cea de-a ºaptea ediþie a Festivalului „Kultúrpart” (Þãrmul, malul, chiar limanul culturii) ºi a anunþat un concurs pentru desemnarea unui text reprezentativ, cu o lungime de cel mult 12 rânduri, menit sã fie transportat împreunã cu micul automobil pe solul selenar.

Pânã în ziua de Anul Nou 2015, fanii aventurii selenare au trimis mai multe sute de propuneri, creaþii proprii sau citate din clasici. Juriul a fost format din fizicianul Pacher Tibor (liderul echipei de constructori spaþiali), actriþa Molnár Piroska, istoricul literar Tarján Tamás, poeþii Turi Tímea ºi Fehér Renátó. Ei au ales 15 fragmente ºi au rugat publicul sã-l voteze pe cel mai potrivit.

Multã vreme, în top s-a situat Petõfi Sándor cu Elegia Lunii (A Hold elégiája): „Oh! care suflet simþitor nu s-ar înduioºa de a mea soartã?/ Fiece câine, orice poetaº mã latrã!”. (Oh melyik jó lélek ne szánná sorsomat?/ Minden kutya, minden poéta megugat! )

Pilinszky János a îndreptat pentru prima datã atenþia publicului pe tãrâmul spiritual cu „Harmadnapra” (ªi-n cea de-a treia zi): „ªi vor vui în zori/ copacii din Ravensbrück pe cerurile cenuºii/ ªi rãdãcinile lor vor pipãi lumina...” (És fölzúgnak a hamuszín egek,/ hajnalfele a ravensbrücki fák./ És megérzik a fényt a gyökerek.)

Dintre cele douã fragmente scrise de rebelul József Attila, nu atât Oda cât Lipsit de speranþã (Reménytelenül) l-au propulsat în primul eºalon: „Inima mea stã pe o creangã a nimicului,/ trupuºorul ei tremurã înfrigurat,/în jurul ei se adunã blajine/ stelele ºi o privesc, o privesc.” (A semmi ágán ül szivem,/ kis teste hangtalan vacog,/ köréje gyûlnek szeliden/ s nézik, nézik a csillagok. )

Radnóti Miklós l-a secundat cu o dublã prezenþã, De unde sã ºtiu? (Nem tudhatom) ºi Odã nesigurã (Tétova óda): „Din Lunã, noaptea tigratã se strecoarã deasupra-mi/ ºi-nhaþã mici vise þiuitoare.” (A holdtól cirmos éj mozdul fejem fölött/ s zizzenve röppenõ kis álmokat vadász.)

O remarcabilã prezenþã femininã a fost Szécsi Margit cu În cãuºul luminos al Lunii (Világos hold alján): „Acum în stea s-a preschimbat omul, domn al vidului de sus a devenit.” (Csillag most az ember, úr az ûr fölött.)

Din pãcate, n-a trezit nici un ecou frumoasa imagine a lui Babits Mihály din Campania de cucerire în zadar (Hadjárat a semmibe): „ca ceaþa se risipesc toate vechile bariere,/ iar din imagini se-ntregeºte infinitul neîngrãdit de imposibilele stavile” (Köddé mosódik minden régi korlát,/ s képekbõl összeáll a képtelen korlátokból korlátlan végtelen.)

Dintre ardeleni, Ady Endre s-a calificat cu douã propuneri: Piatra necontenit aruncatã în cer (A föl-földobott kõ) ºi Am grijã de ochii tãi (Õrizem a szemed).

Alþi finaliºti: Juhász Gyula - Galilei; Nagy László - Cine ne va duce dincolo dragostea (Ki viszi át a szerelmet?).

În cele din urmã, dupã trei sãptãmâni de emoþii, drept câºtigãtor a fost desemnat Weöres Sándor. Din vasta lui creaþie, au fost propuse trei fragmente: Tufa de pãducel (Galagonya), Luntraºul din Lunã (Holdbéli csónakos) ºi Oglinzi aºezate faþã-n faþã (Szembe-fordított tükrök). Ultima a apãrut în volumul Spre împlinire (A teljesség felé, 1945) ºi a întrunit numãrul maxim de opþiuni ale votanþilor (24%):

„Existã un singur adevãr, celelalte sunt doar adãugiri:
Sub tine, stã pãmântul; deasupra-þi este cerul; în tine este scara.”

(Egyetlen ismeret van, a többi csak toldás:
Alattad a föld, fölötted az ég, benned a létra.)

Întâmplarea a fãcut ca anunþul sã fie fãcut joi, 22 ianuarie, la exact un an dupã comemorarea a 25 de ani de la trecerea poetului printre nemuritoarele astre, în 1989. Cei care cunosc viaþa ºi opera lui Weöres Sándor nu s-au minunat defel: nimic nu se petrece la întâmplare. Foarte puþin cunoscut de publicul român, el a fost o personalitate luminoasã ºi creativã: creºtin practicant, declarat persona non-grata de cãtre puterea comunistã, autor al unor foarte îndrãgite poezioare pentru copii, un mistic interesat ºi de revelarea altor forme ale spiritualitãþii universale. Discipol al filosofului Hamvas Béla, cãruia i-a dedicat Spre împlinire, el a contribuit decisiv la realizarea celei mai expresive traduceri maghiare din Lao Zi, Dao De Jing (Cartea Cãii ºi Virtuþii, 1958). A scris ºi a tãlmãcit câteva zeci de cãrþi. Referitor la Jibou, romanul Psyché cuprinde un episod din tinereþea seniorului local, Wesselényi Miklós jr.

Pe internet, curioºii vor gãsi câteva poezii traduse în româneºte ºi publicate de Molnár Judit în nr. 11-12 (480-481) / noiembrie-decembrie 2005 al revistei 'Familia', într-un grupaj intitulat „Templele împlinirii”. Alte traduceri româneºti, realizate în primul deceniu a celui de-al doilea mileniu, s-au pierdut pe valurile etern miºcãtoare ale internetului. În încheiere, sã amintim doar una dintre ele:

MERINDE DE DRUM

Dacã te strãduieºti sã trãieºti dupã mãsura dintotdeauna: nu te supãra pe aceia cãrora nu le pasã de ea ºi a cãror râvnã se risipeºte rãtãcind prin încrengãtura de felurite mãsuri finite. Nu te uita la ceea ce n-au, ci la ceea ce au: pentru cã pânã ºi cel mai mizer dintre ei poartã în suflet o comoarã care lipseºte dintr-al tãu. Oricine poate sã obiecteze, sã-ºi dea aere; tu învaþã sã înveþi de la alþii.

Comentarii cititori
sus

Dr. Adriana Macsut

 

Viaþa nu este doar o luptã

                                                                                                                   

macsut2În general, oamenii tind sã spunã cã viaþa este o luptã, dar uitã sã spunã cã aceastã luptã a vieþii se impune a fi  purtatã dupã anumite reguli ºi nu trebuie zdrobiþi cu orice preþ adversarii.

Viaþa nu se reduce la o valorizare egoistã a eului. În acest sens, Carmen Sylva vorbeºte despre singurãtatea învingãtorilor care, ajunºi aproape de biruinþã, se plâng de faptul cã lumea nu îi înþelege.

„Alþii spun cã ei se luptã, cã sunt aproape de biruinþã, dar aproapele lor e nemilostiv ºi fãrã iubire cãtre dânºii, ºi lumea nu-i înþelege” [(Regina Elisabeta a României (Carmen Sylva), Despre regulile luptei, în sylvaregina.wordpress.com, 15 October 2014 by Silvia Irina Zimmermann].

Dacã lumea nu îi înþelege pe învingãtori înseamnã cã lupta lor nu este dusã în întuneric ºi nu au nicio legãturã cu lumina: „Dacã lumea nu te pricepe, în tine nu e luminã. Dar atunci de ce aºtepþi ca alþii sã te înþeleagã? Pricepe tu pe alþii!” (ibidem).

Învingãtorul nu devine cu adevãrat câºtigãtor decât în momentul când munceºte într-o echipã ºi scopul sãu este sã vadã neodihna celor care îi sunt alãturi în demersul lui.

„Cãci nu-þi sunt de folos, oricâtã voinþã ai avea, oricâtã luptã, oricâtã cunoºtinþã de lume, dacã toate acestea nu-þi lumineazã ochii ca sã vezi suferinþele, lipsele, dorinþele ºi neodihna altora (ibidem).

Doar în aceste condiþii un învingãtor nu mai este un solitar care îºi valorizeazã eul, ci  îºi poate construi un destin în care lumea sã-l înþeleagã: „Pânã când eºti încredinþat cã nu te înþelege lumea, pânã atunci nu te cunoºti pe tine însuþi ºi încã n-ai câtºtigat nici o biruinþã” (ibidem).

macsut1Biruinþa aduce cu ea libertatea dar nu este vorba doar de dobândirea libertãþii de sine, ci ºi de puterea de a dãrui  libertate pentru  oamenii înconjurãtori.

„A birui înseamnã a fi liber. ªi a fi liber înseamnã a se mântui întâi de toate de sine însuºi, apoi pe alþii, ºi a dobândi astfel putinþa de a da, de a suferi, de a ajuta, de a sprijini” (ibidem).   

Luptãtorul trebuie totuºi sã îºi asume curajul de a fi altfel,  chiar dacã aceastã asumare a stãrii de a fi altfel aduce dupã sine o neînþelegere a societãþii din care face parte. Chiar dacã bãtãlia se dovedeºte a fi dificilã, luptãtorul trebuie sã ºtie sã meargã pe drumuri necunoscute.

„Când în sfârºit are cineva curajul sã fie altfel, sã gândeascã ºi sã acþioneze altfel, aproape cã este omorât de ceilalþi care nu ºtiu altceva decât sã urmeze cãile obiºnuite” ([(Regina Elisabeta a României (Carmen Sylva), Curajul de a fi altfel, în sylvaregina.wordpress.com, 13 April 2011 2014 by Silvia Irina Zimmermann].

P. S. Redacþia mulþumeºte Dr. Silvia Irina Zimmermann iniþiatoare ºi membru fondator al Centrului de Cercetare Carmen Sylva al Arhivei Princiare de Wied din Neuwied.

Comentarii cititori
sus

ªtefan Grosu, bursier doctoral Academia Românã

 

 

Nu este simplu sã fii rege

 

Oamenii cred, de obicei, cã a fi rege înseamnã doar o meserie bãnoasã ºi nu sunt nicidecum conºtienþi de faptul cã un rege are responsabilitatea de nu a nu îºi dezonora tronul. O meserie este frumoasã doar în mãsura în care omul care o practicã o face frumoasã. Chiar ºi cãrbunarul dacã îºi face meseria lui cu responsabilitate îºi transformã cuptorul într-un altar.

grosu1„Nici o meserie nu este frumoasã, dacã nu o faci tu frumoasã. Regele poate sã-ºi dezonoreze tronul sãu ºi sã-l tragã în noroi, pe când cãrbunarul poate sã facã din cuptorul sãu un altar, pe care se jertfeºte în fiecare zi pentru ai sãi ºi pentru datoria sa. Nu în înfãþiºare este frumuseþea, ci în gând. Gândul înseamnã mãreþie, iar nu poziþia în lume. Gândul trebuie sã domneascã, iar nu omul“ [(Regina Elisabeta a României (Carmen Sylva), Gândul trebuie sã domneascã, iar nu omul, în sylvaregina.wordpress.com, 9 October 2014 by Silvia Irina Zimmermann].

Carmen Sylva considerã cã a fi rege înseamnã sã fii ca un far pentru oamenii din þara în care ai fost desemnat suveran. Aºadar a fi rege nu este în niciun caz uºor. Suveranul trebuie sã fie conºtient de îndatoriile pe care le are ºi sã le respecte. De asemenea, este necesar ca el sã fie impersonal în deciziile pe care le ia, sã nu fie sclavul puterii, ci sã urmãreascã binele þãrii.

„Tronul este o slujbã grea, trebuie sã fii ºi far ºi port ºi ancorã ºi stâncã ºi încã multe altele, ºi pentru toate acestea tot nu ai decât o viaþã ºi o putere. Dar când ai ajuns la sfârºit ºi þi se recunoaºte astfel ceea ce ai încercat sã fii, atunci poþi închide ochii în liniºte, atunci poþi sã spui cã viaþa a fost foarte frumoasã. Dacã e cu putinþã, trebuie sã fii totdeauna impersonal, sã nu urãºti, sã ierþi totdeauna, sã fii totdeauna liniºtit ºi credincios datoriilor tale” (Silvia Irina Zimmermann, Portretul Regelui Carol I în opera lui Carmen Sylva, Curtea Veche Publishing, Bucureºti, 2014).

Un rege nu se poate vinde: „nu poate nimeni crede cã un suveran este sieºi singurul stãpân ºi cã nu se vinde nimãnui” [(Regina Elisabeta a României (Carmen Sylva), Regele este regele tuturor – de aceea nu trebuie închisã uºa în faþa nimãnui!, în  sylvaregina.wordpress.com, 24 August 2014 by Silvia Irina Zimmermann].

Regele, aºa cum s-a mai arãtat anterior, trebuie sã fie imparþial. Acest suveran se impune a nu uita cã oamenii sunt schimbãtori: „Existã întotdeauna mulþi Paveli printre Sauli. Iar în Orient schimbãrile sunt cu totul neaºteptate, ºi de aceea nu trebuie închisã uºa în faþa nimãnui!” (ibidem). Nimeni nu trebuie sã creadã cã este proprietarul lui ºi cã þi pot influenþa deciziile, chiar dacã suveranul din respect faþã de oameni este prietenos.

„Regele este regele tuturor ºi nu poate alege, pentru cã toþi au acelaºi drept asupra lui, iar noi trebuie deseori sã fim foarte apropiaþi de oameni, pe care nu i-am fi învitat în salonul nostru în mod particular.” (ibidem)

Regegrosu2le este ºi el om, iar atunci este conºtient cã nimeni nu este deasupra lui Dumnezeu:  „Oamenii vãd numai ce am realizat – singur Dumnezeu vede cât am vrut sã facem“ (Regina Elisabeta a României (Carmen Sylva), Ce am realizat, în sylvaregina.wordpress.com, 9  July  2014 by Silvia Irina Zimmermann].

P. S. Redacþia mulþumeºte Dr. Silvia Irina Zimmermann iniþiatoare ºi membru fondator al Centrului de Cercetare Carmen Sylva al Arhivei Princiare de Wied din Neuwied.

Comentarii cititori
sus

Rodica Mixich

 

Doar pentru adulþi

 

Ce vrei sã te faci? Intrebarea îi pãrea uºor absurdã, o speria prin gravitatea cu care era pusã ºi apoi, ea nu dorea sã facã ceva. Îi era bine la cei 18 ani ai ei, îi era atât de bine încât chiar nu avea chef de fãcut ceva, iar faptul cã existenþa ei viitoare depindea de acest rãspuns îi dãdea fiori reci pe ºira spinãrii.

La ºcoalã învãþa cu mare plãcere ceea ce îi trezea interesul ºi curiozitatea, citea pe sub bancã, mai bine zis înghiþea literaturã universalã la orele profesorilor plictisiþi ca ºi ea ºi participa la sistemul caritas de copiere la materiile pe care nu le înþelegea ºi nici nu se strãduia sã o facã. Era înconjuratã de prieteni preocupaþi de tot ceea ce înseamnã a-þi face viaþa frumoasã ºi, într-adevãr, totul pãrea a-i face fericiþi, de la cele mai mici gesturi lipsite de importanþã, care deveneau o sursã de bucurie. Când apãrea o problemã, o analizau, disecau, studiau ºi era a lor, a tuturor, pentru cã ei formau un singur spirit numit tinereþe.

La o “plãcintã” sau la o hoinãrealã prin oraº discutau aprins, dar nu despre ceea ce doresc sã se facã, chiar ocoleau coregrafic subiectul ivit sumbru de undeva, dintr-o întâmplare. Era interesatã de cum aratã ºi mândrã de succesele ei, iar un bãiat era îndrãgostit pânã peste urechi de ea, iar ea de dragoste. Era foarte îndrãgostitã de dragoste. Inspiratã de lecturi, se îmbraca în rochii graþioase, în tonuri pastelate, spre deosebire de veriºoara ei, care prefera roºul aprins ºi bentiþele pe frunte gen Janis Joplin ºi, tot spre deosebire de ea, nu cerea nimic ºi era mulþumitã cu ceea ce avea. Iar acum se trezea în faþa întrebãrii obsedante: ce vrei sã te faci? Din ºirul nesfârºit al ocupaþiilor i-ar fi plãcut sã decupeze orice, bineînþeles doar pentru o perioadã de timp. Dorea sã se facã grãdinar, avocat, moaºã, psiholog ºi chiar spãlãtoreasã, sã poatã experimenta extremele ºi sã-ºi plângã de milã mai ales cã era o certitudine cã într-o zi va apãrea el, cel ce îi va sãruta mâinile albite ºi încreþite de apã, cu unghiile roase de leºie.

Pentru a nu da un rãspuns ferm ºi a ocoli o eventualã explorare serioasã a abisurilor vocaþiilor ei potenþiale, s-a gândit cã este bine sã se foloseascã de un rãspuns cât se poate de comun. Vrea sã îºi facã o familie, sã se cãsãtoreascã, nu acum, ºi neapãrat cu un bãrbat de o eleganþã perfectã. Înalt, cu ochii albaºtri dupã o serie de pumni aplicaþi adversarului, actorul ei preferat îºi încheia sacoul ºi îºi aranja cravata cu gesturi impecabile ce o cucereau devastator. Câtã eleganþã poate sta în închiderea unui nasture la un sacou bãrbãtesc poate înþelege doar o tânãrã de 18 ani. Sacoul nu avea buzunare.

Ca în multe alte situaþii, destinul i-a oferit soluþia salvatoare pentru cã întrebarea gravã ce ascundea o garanþie a stabilitãþii viitorului ºi implicit, a fericirii ei, s-a transformat în: ce îþi place þie sã faci? O, era altceva! Însemna cã viaþa ei putea sã fie o plãcere continuã. Bucuroasã, a întocmit o listã cu tot ceea ce îi plãcea sã facã însã, în urmãtorul moment, a fost cenzuratã de gândul despre ce ar fi posibil sã fie decent, sã îi placã ºi ce nu s-ar cuveni sã-i placã. Era prima femeie din familie cãreia i se punea o astfel de întrebare pentru cã cele dinaintea ei au fãcut ce au trebuit sã facã, iar plãcerea þinea de intimitate  și vise.Aºa cã a fost nevoitã sã întoarcã sãgeata întrebãrii spre ea cu toatã sinceritatea. În sufletul ei chircit de spaimã avea ascuns un vis, dar cum sã-l mãrturiseascã cînd rãspunsul aºteptat de toþi trebuia sã cadã greu, serios ºi mai ales decent.

 

***

Era o clãdire mare, severã, aºezatã chiar pe dealul Feleacului, pe Calea Turzii. Când a împins poarta grea de lemn masiv, pe alocuri distrus de vreme, a liceului de coregrafie, s-a simþit cuprinsã de un curaj cum nu mai avusese niciodatã pânã atunci, ca ºi când nu mai avea nimic de pierdut. Curaj sã dea consistenþã visului ei sau cel puþin sã scape de istovitoarea îndoialã pe care nu o putea mãrturisi nimãnui. Un culoar lung cu multe uºi ºi nici þipenie de om. Din cauza emoþiei, tot ce fãcea avea transparenþa cristalului, iar lumina ce intra pe ferestrele mari i se pãrea diferitã ca de obicei. Liniºtea, lumina ºi aºezarea ordonatã a uºilor îi crea o stare de bine ºi forþã. Sunetele pianului ce au umplut culoarul i-au pãrut serpentine colorate. Trebuia sã pãtrundã în spaþiul acela misterios pentru a afla. A mai deschis o uºã ºi în faþa ei era visul, aºa cum îl visase, o încãpere mare, luminoasã, cu parchet lucios, o oglindã ce cuprindea întregul perete ºi care acum o reflecta îmbujoratã ºi speriatã, ºi un pian, în colþ. A înaintat spre barã si a fãcut câteva piruete, un demi plié, un tendu, învãþate la cursul de coregrafie pentru care fusese selecþionatã. Sunetele pianului s-au oprit, iar perspectiva întrebãrii a lovit-o direct în piept:

mixich-Ce cauþi, draga mea?

-Vreau sã mã fac balerinã.

-Este prea târziu!

Întrebarea care o mãcinase pânã la exasperare, o simþea ca pe un adevãr înfrânt... A înþeles cã trebuia sã-ºi facã datoria ca toate celelalte femei din neamul ei, care au fãcut ce trebuiau sã facã ºi, mai ales, ce „se fãcea” sã facã. Azi, în rafturile librãriilor, stau una lângã alta cãrþi cu titlul ºi rãspunsurile la întrebarea: ce mi-ar plãcea sã fac ºi cum sã fac ce-mi place?

O vãd adolescentã în faþa întrebãrii „ce îþi place þie sã faci?” ºi îi aud rãspunsul:

-Îmi place frumosul, muzica, culoarea, miºcarea, cunoaºterea.

-Draga mea, nu poþi sã te faci muzicã, culoare ºi cunoaºtere. Cei ca noi, trebuie sã fim!

Comentarii cititori
sus

Radu Marini

 

emailul rãspunde      

 

Am avut probleme, ne-am creat probleme, ni s-au creat probleme, tuturor. Atunci am cãutat soluþii, remedii, un binefãcãtor, un ceva sau altceva care sã ne scoatã din impas. ªi de care sã te agãþi ca de o soluþie miraculoasã, oportunã ºi de efect pentru conjunctura datã. Ba a fost un vraci, o vrãjitoare, un doctor, un astrolog, un clarvãzãtor, un paranormal, un zodiac, un horoscop, ºi mai nou un email care sã-þi trateze cauza. Fiindcã nu-i aºa, existã soluþii pentru orice…

recreaþie micã, cu cumnatu’

Sunt  multe de zis: adicã cã sunt din Satu Mare, sunt de unde se agaþã harta-n cui, sunt mãritatã de ani buni. Mama mea zice cã sunt ani rãi, în care mi-am mâncat tinereþea ºi mi-am slugãrit  jumãtatea, cu toate cã aveam servici, baºca doi copii cu care mã mândresc. Ca orice femeie care procreeazã. M-a pricopsit Dumnezeu cu 2 copii frumoºi. O fatã ºi iar o fatã. Florile mele curate ºi cuminþi.

Pentru prima datã-n viaþã dupã 15 ani de cãsnicie, am îndrãznit. Cu toate cã sunt o mare fricoasã. Vã spun cu mâna pe inimã cã nu ºtiu de unde am avut aºa tãrie de caracter. Dar când e sã se întâmple neîntîmplatu, parcã te împinge necuratu de la spate.

N-a fost necuratu. Zãu. A fost doar cumnatu. Odatã, ºi pe urmã unde s-a dus suta merge ºi mia. Aºa a zis el. Eu n-am zis. Nimic, nimic. Mi-era fricã, parcã sã nu se destrame visu’. Cu el. Am tãcut, adicã m-am dezbrãcat. Iar ºi iar. Chiar, nu ºtiu nici pânã azi cum de am fãcut palpabilã recreaþia asta. Adicã alt fel de mâncare. Mã înþelegeþi dv.

Am avut o micã aventurã. Micã. Micã. Ca o recreaþie. Micã. Cu cumnatul meu. ªi m-am fript. Rãu de tot. Halal aventurã, halal cutezanþã, halal recreaþie. Micã. N-am ascuns aceastã situaþie. S-au mai corect am fost daþi de gol. ªi aºa a aflat toatã lumea.

Acum mã gândesc cã ai aflat ºi tu. Soþul meu ºi nevasta cumnatului meu bineînþeles au aflat ºi ei. Am ajuns la divorþ ºi eu, ºi el. Cu taxiul. ªi cu ajutorul a 2 avocaþi dornici de a ne scãpa, de niºte bani ºi de pãcatele noastre.

Acum la ceva vreme îmi dau seama cã într-un moment de slãbiciune am distrus douã  familii. Ce sã fac, sã mã împac cu soþul sau sã rãmân cu cumnatul? Eu, Eve.

emailul rãspunde: EV(e)O, taie rãul de la rãdãcinã. Nu mai mânca mere.

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey