•  To(l)ba de jazz - XX
•  Film - Alte 5 filme la care riºti sã te sinucizi
•  Role scurte - III
•  Blues - A.G. Weinberger


sus

Alexandru ªipa

 

To(l)ba de jazz - XX

 

*În sfîrºit, am intrat în posesia CD-ului FUNNY BALKAN lansat în 2014 de grupul arãdean Mario and The Teachers. Un album de etno-jazz reuºit, un prim album al acestui grup care e compus din Mario Florescu - percuþie, Corina Ardelean - flaut ºi Radu Rotaru - claviaturi, dar pentru acest CD au invitat cîþiva muzicieni valoroºi precum Lucian Nagy - sax sopran, alto, tenor ºi duduk, Ionuþ Cadariu - flaut ºi sax alto, Cosmin Harbei - chitarã (o surprizã plãcutã), Alin Stoianovici - acordeon, Sergiu Bacos - trombon ºi Coco Rãdoi - trompetã.

*Sîmbãtã 14 februarie s-a reluat la ARCUB ciclul de concerte JAZZAJ demarat anul trecut, de aceastã datã avînd-ul drept curator pe Iulian Vrabete. În seara respectivã au concertat Luiza Zan - voce ºi percuþie împreunã cu Istvan Gyarfas-chitarã (Ungaria). Dincolo de valoarea certã a celor doi protagoniºti, am apreciat în mod deosebit, pasajele improvizatorice ale Luizei în care a imitat, extrem de expresiv, trompeta cu surdinã.

*Sîmbãtã seara-21 februarie-am avut plãcerea sã urmãresc pe Mezzo TV extraordinarul concert al formaþiei Yellow Jackets invitat Bobby McFerrin, la Festivalul Marciac.

*Duminicã 22 februarie, la Sala Radio, am avut plãcuta surprizã ca înaintea concertului cu Ravi Coltrane Quartet (European Tour-Spirit Fiction) sã ascultãm excelentul Trio (neanunþat pe afiº, dar foarte bunã idee a organizatorului Costin Roºu), Sorin Zlat-pian, Rãzvan Cojanu-contrabas ºi Laurenþiu Zmãu-baterie.

Neplãcut a fost doar felul în care a fost prezentat Sorin Zlat de cãtre Florian Lungu care, se pare cã ori e cam pãrãsit de memorie în ultimul timp, ori oferã informaþii false intenþionat. De pildã, prezentînd premiile luate de Sorin Zlat, a spus cã acesta ar fi fost laureat cu douã premii în Anglia, ceea ce nu e adevãrat, al unui concurs în Germania (Sorin Zlat nici mãcar nu a cãlãtorit sau cîntat în þara respectivã), în schimb Lungu n-a amintit de premiul luat de Zlat anul trecut la Vilnius…

Un alt exemplu de distorsionare voitã a adevãrului (ca sã nu spun, din nou, minciunã), de cãtre Lungu: premiul pe care pianistul Alex Pãdureanu l-a luat parcã în 2012 la Sibiu… nu Marele premiu, cum spune Lungu, ci Premiul individual instrumental. Aceastã informaþie falsã vehiculatã de Lungu am semnalat-o ºi la Festivalul din decembrie de la Ploieºti, atît în caietul-program al Festivalului cît ºi pe scenã, dar ºi într-o emisiune TV rezervatã tînãrului nostru pianist.

*Marþi 24 februarie, Sebastian Spanache Trio a cîntat la Teatrul Pygmalion din Viena. Un concert sprijinit de ICR Viena ºi Asociaþia Culturalã Kabaitan.

*Miercuri 25 februarie, Trio alcãtuit din Sorin Zlat - pian, Michael Acker - contrabas ºi invitatul lor din Germania, Billy Bontaº - baterie, au fost aplaudaþi la Jazz Book din Capitalã.

*În aceeaºi zi de 25 februarie, la Clubul TRIBUTE s-a reluat ciclul de concerte Beatles’n’ jazz cu CANTALOOP BAND, de aceastã datã invitaþi Cornel Ilie (Vunk) ºi Viorica Pintilie.

jaz1*Joi 26 februarie, afiºul alãturat ne oferã suficient de sugestiv ceea ce se organizeazã periodic în cadrul Modulului de jazz de la Academia de muzicã 'G. Dima' din Cluj-Napoca.

*Tot în 26 februarie, la Clubul B52 din Capitalã a cîntat grupul timiºorean BLAZZAJ.

*A.G.Weinberger “Gringo de România Tour 2015”: februarie 25-Craiova, 26 Sibiu, 27 Tg.Mureº ºi 28 Braºov.

*Joi 26 ºi vineri 27 februarie Alex Muºat & Kilroy’s au concertat la Cluj-Napoca ºi respectiv Timiºoara.

*Sîmbãtã 28 februarie, la acelaºi ARCUB ºi în acelaºi ciclu de concerte JAZZAJ, au cîntat admirabil Mircea Tiberian Quartet (cu Tavi Scurtu - baterie, o extrem de plãcutã surprizã stilul sãu rafinat, expresiv, în maniera lui Eugen Gondi ºi foarte potrivit pentru proiectul muzical al acestei seri, Michael Acker - contrabas ºi Cristian Soleanu sax tenor ºi soprano), împreunã cu Nadia Trohin, într-o mare vervã, (nu numai pentru cã era ºi ziua ei de naºtere), atît în prelucrãri folclorice cît ºi în vechi piese de muzicã pop româneascã. Sonorizare foarte bunã la ambele concerte.

*În aceeaºi zi, la prînz, se întîmplã urmãtoarea situaþie, miracol:
-dupã ce ascult CD-ul Kenny Garrett Seeds from the underground procurat în 2013 la Festivalul de jazz 'Charlie Parker' de la New York -(amfiteatrul din parcul Harlem, unde tocmai îl aplaudasem, printre alþii ºi pe K. Garrett cu al sãu Quartet), ºi cu acel CD încã în mînã, îl sun pe organizatorul concertelor Ravi Coltrane de la Cluj-Napoca ºi de la Bucureºti, Costin Roºu, sã-l felicit pentru reuºitã ºi sã-l întreb care e urmãtorul eveniment de jazz pe care îl organizeazã.
Rãspunsul sãu: Kenny Garrett pe 14 mai la Sala Radio.
Am rãmas blocat/perplex ºi eu ºi el.

*În ciclul de comentarii „ªi noi ne uitãm (cîteodatã) la emisiunea de jazz de pe TVR2”, mai consemnez cîteva reacþii ale fanilor de jazz:
„Lasã poamele sã cadã singure, de la sine...o sã cadã atunci cînd vor fi suficient de putrede”.
„Florian Lungu e natural doar cînd spune bancuri obscene... în rest e artificial, tern, fad ºi fals pînã în mãduva oaselor, deci plictisitor”.
„Locuiesc în acelaþi cartier cu Godoroja ºi „simpatia” de care se bucurã, se vede ºi dupã numeroasele mãscãri care sînt scrise periodic pe maºina lui”.
„E o emisine prost conceputã ºi prezentatã” (îmi scrie unul dintre muzicienii care a fost invitat recent în acea emisiune”...

jaz2*Joi 5 martie la Clubul OLDIES din Bucureºti a avut loc comemorarea a patru decenii de la dispariþia lui Cornel Chiriac. (Vezi afiºul alãturat). Am povestit ºi eu cîte ceva, la fel cum am fãcut-o în articolul 'Remember Cornel Chiriac' apãrut cîndva în revista 'Observator cultural' ºi apoi în cartea mea Jazz, între agonie ºi extaz.

*Duminicã 8 martie la Sala Radio, Big Band-ul acelei instituþii, dirijat de Ionel Tudor, îl are invitat pe celebrul acordeonist Richard Galliano.

*Concursul de creaþie 'New Jazz Work' - prima ediþie - organizat de ARCUB, în valoare de 3.000 Euro, a fost cîºtigat de Cristian Soleanu, cu lucrarea The Elements, pentru quartet de jazz ºi quartet de viori. Lucrarea va putea fi ascultatã în primã audiþie, în varã, la Bucharest Jazz Festival 2015 (1-5 iulie).

Felicitãri lui Cristian Soleanu. Sîntem curioºi sã ascultãm lucrarea respectivã ºi, mai ales, interpretarea acesteia.

Juriul a fost alcãtuit din Mircea Tiberian, George Dumitriu ºi Lucian Ban. Cel puþin curioasã mi se pare prezenþa în juriu a ultimilor doi. Au aceºtia un merit deosebit în plan compoziþional? Au avut aceºtia vreun succes naþional sau internaþional în plan creativ ? Au fost aceºtia laureaþi la vreun concurs de profil cu vreo compoziþie ieºitã din comun ? Au aceºtia experienþa cuvenitã sã aprecieze compoziþiile unor maeºtri precum Adrian Enescu sau Marius Popp (care declarã cã nici mãcar n-a fost anunþat/ n-a ºtiut de acest concurs)? În concluzie, e justificatã prezenþa ºi mai ales competenþa celor doi într-un asemenea juriu ? (Nu cred cã mai e cazul sã amintesc acum ºi de alte lipsuri din CV-ul lui Lucian Ban... în schimb compenseazã cu o mare impertinenþã, zic cei care-l cunosc mai bine.)

Organizatorii acestui concurs spun cã „Mai mult de 25% din comunitatea de jazz din România a aplicat la programul New Jazz Work”.

Mãi sã fie !?! Deþine cineva o statisticã a numãrului de muzicieni/compozitori români de jazz din þarã ºi din diaspora? 

*În numãrul anterior al revistei noastre am comentat foarte pe scurt felul în care este organizat Festivalul-concurs internaþional de la Tg. Mureº. Tot atunci am sperat sã pot publica ºi câteva reacþii ale celor pe care (implicaþi în organizare ºi/sau apropiaþi organizatorilor) i-am provocat sã rãspundã întrebãrilor mele. Am avut doar un rãspuns, ºi acela extrem de evaziv, de la Ana Maria Galea, iniþiatoarea ºi organizatoarea primelor ediþii ale acestui eveniment, solistã de jazz ºi realizatoare ºi prezentatoare a unei emisiuni de jazz de la Radio Tg. Mureº.
Iatã ce i-am întrebat:


Bunã ziua,

scuze cã revin, mai mult sau mai puþin ca fapt divers, dar am câteva nedumeriri/întrebãri (jurnalistice)...la care v-aº ruga sã aveþi amabilitatea sã-mi rãspundeþi pânã joi 5 februarie, când aº dori sã predau un text revistei Prãvãlia Culturalã, în care sã comentez ºi urmãtoarele:

-un juriu e alcãtuit, de obicei ºi logic, dintr-un numãr impar de membri (5, 7); de ce la concursul de la Tg.Mureº e numãr par, adicã 6 ? Ca sã fie acelaºi numar de membri din
România ºi Ungaria ?
-festivalul-concurs e internaþional sau româno-maghiar/ungar ?
-dacã e româno-maghiar/ungar, participã la organizarea ºi finanþarea acestui eveniment ºi instituþii ºi sponsori din Ungaria, în egalã mãsurã cu România ?
-dacã rãspunsul e DA la aceste întrebãri, nu ar trebui, tot pentru paritate, sã fie ºi un prezentator din Ungaria ?

Precizare: nu am nici prejudecãþi ºi nici suspiciuni; am o deosebitã stimã ºi consideraþie pentru valoarea ªcolii de jazz din Ungaria ºi pentru muzicienii de acolo, inclusiv
pentru cei din acest juriu, ca ºi pentru bunele intenþii ale organizatorilor din România.

Alex ªipa

 

Rãspunsul primit:

=======

În atenþiaD-nului Alex ªipa- Revista Prãvãlia Culturalã

Ca urmare a primirii mailului dumneavostrã ºi în conformitate cu Legea 544/2001 cu privire la liberul acces la informaþiile de interes public vã comunicãm urmãtoarele:

În perioada 3-7 mai 2015 se va desfãºura, pentru a VII-a oarã consecutiv, Festivalul Internaþional Studenþesc de Jazz în Clubul Jazz&Blues din Tg. Mureº. Evenimentul este organizat de cãtre Casa de Culturã a Studenþilor Tg. Mureº,Asociaþia „Partitura” ºi Clubul Jazz&Blues din Tg. Mureº.

Festivalul Internaþional Studenþesc de Jazz se desfãºoarã în continuare cu scopul de a îmbunãtãþi relaþiile studenþilor ºi profesorilor din diferite academii de muzicã, respectiv de a oferi studenþilor muzicieni ºansa de afirmare, ºi nu în ultimul rând, cu scopul de a diversifica activitãþile culturale ale studenþilor ºi iubitorilor de jazz din Tg. Mureº.

Nivelul artistic al festivalului s-a datorat ºi muzicienilor de jazz consacraþi: Chris Dahlgren, Luiza Zan, Alex Man, Mircea Tiberian, Storyville, Váczi Eszter, Snaco Dixi Band, Bourbon Jazz Unit, Murányi Joe, Sárik Péter, Fábián Juli, Dj Zoohacker, Szõke Nikoletta Quartett, Jazz Challenge, Tonight Jazz Ensemble, Tasi Nóra & The Guys, Tess & The Vagabonds, Myrtill & The Swinguistique, Mario & The Teachers, Bega Blues Band, Tóth Lajos Trio, Alex man&Gabriela Costa, Sebastian Spanache Trio, Harry Tavitian&Cserey Csaba ºi Tom White&His Friends.

Astfel se poate constata faptul cã acest Festival de Jazz este un Festival Internaþional, de-a lungul timpului participând studenþi din diferite þãri, precum Republica Moldova, Austria, Polonia ºi Slovacia ºi nu doar din Ungaria ºi România. ªi în acest an invitaþiile au fost trimise în mai multe þãri ºi la mai multe centre universitare.

Menþionãm faptul cã, Casa de Culturã a Studenþilor din Tg. Mureº este o instituþie publicã subordonatã Ministerului Tineretului ºi Sportului, iar în cadrul Festivalului Internaþional de Jazz are statut de co-organizator.

În ceea ce priveºte atribuþiile CCS Tg. Mureº în cadrul acestui festival, acesta a trimis invitaþii la toate Casele de Culturã, putând participa orice doritor ºi pasionat de Jazz, conform Regulamentului de Participare: “La programul-concurs al Festivalului Internaþional Studenþesc de Jazz pot participa vocaliºti, muzicieni sau formaþii de muzicieni ºi cântãreþi sub 30 de ani, care sunt studenþi la o instituþie de muzicã acreditatã de Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii sau Ministerul Tineretului ºi Sportului.”

În ceea ce priveºte juriul acestui festival acesta este compus din 7 membri:

  • Florian Lungu, Bucureºti, expert jazz, jurnalist, critic muzical
  • Virgil Mihaiu, Cluj Napoca, profesor, critic muzical
  • Alex Mann, Bucureºti, muzician,profesor,
  • Sarik Peter, Budapesta, compozitor,muzician,
  • Ila Gabor, Targu Mures, expert jazz Radio Tg Mures
  • Johnny Bota, Timiºoara, profesor,muzician
  • Laszlo Attila Budapesta profesor,muzician

Prezentatorul festivalului va fi Mike Godoroja -muzician, compozitor, critic muzical. Precizãm faptul cã nu este cazul sã fie mai mulþi prezentatori, indiferent de þara de provenienþã a acestora.

Conform Art. 4 din Constituþia României, Statul are ca fundament unitatea poporului român ºi solidaritatea cetãþenilor sãi, iar România este patria comunã ºi indivizibilã a tuturor cetãþenilor sãi, fãrã deosebire de rasã, de naþionalitate, de origine etnicã, de limbã, de religie, de sex, de opinie, de apartenenþã politicã, de avere sau de origine socialã.

Sperãm cã am fost concludenþi în explicaþiile oferite ºi am atins fiecare punct al întrebãrilor dumneavoastrã.

Vã mulþumim pentru interesul manifestat asupra jazz-ului ºi în cazul în care aveþi întrebãri sau nelãmuriri vã rugãm sã ne contactaþi.

Cu deosebitã considerenþã,
Consilier CCS Tg. Mureº
Mihai Þibuleac

=======

Apropo de scrisoarea dlui de la CCS Tg. Mureº:
-remarc tendinþa diplomaticã de a ocoli principalele mele întrebãri/nedumeriri;
-singurul efect, deocamdatã, e acela cã organizatorii au invitat încã o persoanã în juriu, deci numãrul acestora va fi 7 adicã impar,
-constat, cu surprindere, cã organizatorii îl considerã pe prezentator (Godoroja) muzician (?!?); de unde ºi pînã unde ? de ce nu muzicant sau mai aproape de adevãr (muzic-)olog ?!? compozitor ? de ce nu doar autor al unor piese mediocre ?!? comentator ? poate de cafenea...!
-dacã acest concurs e internaþional, nu ar fi fost firesc ca ºi juriul sã fie tot internaþional ? ªi acest lucru stabilit DUPÃ ce organizatorii au lista celor înscriºi . Dacã, sã zicem, se vor înscrie la concurs DOAR tineri din România, de ce ar mai trebui ca din juriu sã facã parte ºi muzicieni din Ungaria ? Sau dacã, invers, la concurs se vor înscrie DOAR tineri din Ungaria, de ce ar mai trebui ca din juriu sã facã parte ºi muzicieni din România ? Sau, dacã tineri din diferite þãri considerã cã, din moment ce juriul e alcãtuit DOAR din români ºi maghiari, (ordinea poate sã fie ºi invers) locul lor nu mai e la acest concurs deoarece riscã sã fie dezavantajaþi, neglijaþi, discriminaþi !?!
Mai precis, ca un fost membru a numeroase jurii naþionale ºi internaþionale, sau ca simplu însoþitor, din experienþa respectivã, ºtiu cã juriul ori e neutru (naþional sau internaþional), ori, de cele mai multe ori, e alcãtuit din cîþiva (puþini) desemnaþi de organizatori ºi însoþitorii TUTUROR interpreþilor, soliºti ºi/sau formaþii înscriºi/înscrise în concurs. (ªtiu, din aceaºi experienþã, ce soartã au cei care participã la un concurs fãrã însoþitori, ºi cu atît mai puþin fãrã reprezentanþi în juriu...)
(Încerc sã trec peste faptul cã, s-a dovedit de-a lungul anilor, ºi în cazul tinerilor ca ºi al muzicienilor maturi, nu e vina noastrã, între ºcoala ungarã de jazz ºi cea româneascã e o mare discrepanþã, în dezavantajul nostru, deoarece ºcoala ungarã e, într-un fel spus, profesionistã, iar a noastrã de amatori, în consecinþã, tinerii din ºcoala ungarã vor candida permanent la cele mai importante premii, mai pe ºleau, la cei mai mulþi bani, (ºi îi vor lua), iar a noastrã, la cele mai importante...menþiuni...în cel mai fericit caz...deci la cei mai puþini bani...(ºi nu îi vor lua sau vor lua doar simbolic...diplome...).
Ce e de fãcut, mã întreb ºi vã întreb ?

*Vã recomand, pe 14 martie, la acelaºi ARCUB ºi în aceeaºi serie de concerte, cunoscutul grup de etno-jazz din Chiºinãu TRIGON.
În ziua urmãtoare, 15 martie ora 21.00 grupul respectiv va concerta pentru prima oarã la Craiova, la Clubul Play.

*Pe 19 martie ora 20.00 demareazã la InSpayer BISTRO (Str. Batiºtei 24 A din Capitalã) un ciclu de concerte speciale intitulate INSPAYER JAZZ AND BLUES EVENTS.
Primul dintre acestea (joi 19 martie) va fi cu Duo Marcian Petrescu-voce ºi harmonica ºi Clay Windham-voce ºi chitarã (SUA), iar urmãtorul pe 26 martie cu Sorin Zlat Trio - solisã Mihaela Alexa.
Apropo, între timp, Sorin Zlat Trio, cu Rãzvan Cojanu - contrabas ºi Laurenþiu ªtefan - baterie, sînt invitaþi sã cînte la Londra, în douã celebre cluburi de jazz, pe 21 martie la Pizza Express, iar pe 23 martie la Vortex.

*Gala Premiilor de jazz-Premiile MUZZA pe 2014 va avea loc duminicã 5 aprilie ora 18.30, ca ºi în ultimii doi ani, la Hard Rock Cafe din Capitalã. Aici aveþi comunicatul de presa si lista de nominalizãri.
Precizez cã ºi la acestã ediþie, muzicienii ºi formaþiile laureate, vor susþine cîte un micro-recital.

*Ce am mai ascultat ºi vã recomand ºi dvoastre:
CHARLIE PARKER -Bird Up (înregistrãri din anii '40, adevãrate capodopere în 2-3 minute)

 

KETH JARRETT - The Koln Concert, asta ºi pentru cã, marþi 3 martie celebrul pianist a concertat la Carnegie Hall: „ONLY NORTH AMERICAN SOLO PIANO CONCERT OF THE YEAR 2015” cum a fost anunþat evenimentul care ºi-a propus sã aniverseze 40 de ani de la concertul din Koln 1975 -„The best selling solo piano recording in history” cum este apreciat acel CD.

Comentarii cititori
sus

Ionuþ Laurenþiu Duºcã

 

Alte 5 filme la care riºti sã te sinucizi

 

Astãzi partea a doua. Înainte de a vã apucã sã vedeþi aceste filme este strict recomandat sã nu fiþi singuri, depresivi, ºomeri, adolescenþi pãrãsiþi de famlie, obsesivi în iubire, sã pitulaþi toate lamele bine ascuþite, sã aruncaþi medicamentele periculoase, iar dacã aveþi un câine, þineþi-l cât mai aproape.

Mad Love (1935, regia Karl Freund). “Eu, un þãran sãrac, am reuºit sã cuceresc ºtiinþa, de ce nu pot cuceri ºi iubirea?”  Peter Lorre, adicã dr. Gogol este un medic ºi savant genial îndrãgostit pânã la obsesie de o actriþã de la teatrul horror din localitate. Îi toarnã tone de discursuri ºi confesiuni, însã, aceasta fiind cãsãtoritã deja, nici nu-l bagã în seamã. Într-o noapte furã de la teatru un manechin în mãrine naturalã ce o înfãþiºa pe aceasta. Îl aºeazã în camera sa ºi noapte de noapte cântându-i la pian implorã divinitatea ca, asemeni lui Pygmalion, sã dea glas ºi suflu acelei pãpuºe. În final, dr. Gogol, înebunit, încearcã sã-l distrugã pe soþul actriþei (un renumit pianist), transplantându-i mâinile unui criminal. Deºi are accente horror, Mad Love rãmâne o poveste despre o dragoste care la început arde în interior, dar apoi devine nesuportabilã ºi începe sã mistuie totul în jur. Un savant genial, salvator al copiilor sãrmani nu poate fi nici fericit ºi nici liniºtit într-o lume care nu-i oferã nimic.

 

Hoþi de biciclete (1948, regia Vittoria De Sica). Eºti atât de sãrac încât nu mai ai ce mânca. Copilul tãu de…sã zicem 10 ani munceºte ca ajutor într-o benzinãrie. Îþi gãseºti un job ca lipitor de afiºe dar pentru care ai nevoie de o bicicletã. Soþia îºi vinde ultimile lucruri din casã pentru a cumpãra aceastã bicicletã. În prima zi de muncã însã bicicleta îþi este furatã. Ce faci? Te duci sã cauþi hoþul. Îþi iei copilul ºi colinzi ca un nebun prin toatã Roma pentru a-l prinde ºi aþi salva familia. Încerci sã fii optimist, sã-i ascunzi disperarea copilului, sã-l faci sã nu plângã ºi sã gãseºti resurse de a-i cumpãra o pizza atunci când îi este foame. În final, printr-un noroc chior îl gãseºti pe hoþ. Te duci la el în casã pentru a face dreptate. Însã acolo constaþi cã el este un om mai sãrac ºi mai disperat ca tine. Ce faci? Inima însã nu-þi este sãracã ºi-l laºi sã scape cu tot cu bicicleta ta. Colinzi din nou pe strãzi decepþionat ºi neºtiind ce sã faci. Undeva, lângã un stadion gãseºti o parcare imensã plinã cu biciclete. Dupã câteva lupte cu propria conºtiinþã te gândeºti cã meritã încercat. Pânã la urmã cei care vin la stadion nu sunt aºa de sãraci încât sã simtã lipsa unei biciclete, nu? Dupã câþiva paºi eºti însã prins. Mulþimea se adunã în jurul tãu ºi te admonesteazã. Ai devenit ultimul om. O leprã. Tot ce are mai canceros societatea asta. Meriþi sã mori. Numai plânsetul copilului tãu te salveazã de la linºaj.

Umberto D (1952, regia Vittorio De Sica). A fi sãrac nu este o ruºine. A trãi în mizerie este. Umberto D. a fost un film interzis în Italia pe motiv cã este prea pesimist. Un film despre un bãtrân singur, sãrac ºi bolnav. Am spus singur? Mã rog, era acompaniat de un câine. Prea bãtrân pentru a munci, prea onorabil pentru a cerºi. Nemaiînþelegându-ºi rolul fizic ºi spiritual în viaþã decide sã se sinucidã, însã câinele sãu reuºeºte mereu sã-l salveze din calea trenurilor ºi a maºinilor. O perfectã metaforã despre loialitate ºi compasiune dar ºi despre degradarea relaþiilor umane în condiþiile unui societãþi în reconstrucþie. Un film despre Italia postbelicã dominatã de ºomaj, de sãrãcie ºi de boalã. Titlul provine de la numele tatãlui lui De Sica (Umberto De Sica).

 

Pink Floyd The Wall (1982, regia Alan Parker). Viaþa este o un lung ºi nesfârºit rãzboi. Tot ce este construit în jur este fãcut doar pentru a umple golul din noi înºine. Eºti spãlat pe creier de societate ºi transformat în carne tocatã. Lumea-i violentã ºi lacomã. Fiecare om, profesor sau rudã, abuzeazã de sensibilitatea ta ºi ajungi sã nu mai simþi nimic. Tatãl þi-a murit în rãzboi. ªi atunci pentru ce sã te mai dai jos din pat? Pentru ce sã-þi cumperi o nouã chitarã? Pentru ce sã-i mai iubeºti pe cei din jur? Nu mai rãmâne decât sã urli ºi sã te revolþi. Nu-þi rãmâne decât sã iei ciocanul ºi sã spargi zidul. The Wall, un musical combinat cu animaþie al celor de la Pink Floyd este unul dintre cele mai simbolistice filme din istorie. Un film în care depresia ºi revolta îºi ating rând pe rând paroxismul, într-o atmosferã psihedelicã, acompaniatã de muzica celebrului album al trupei britanice.

 

 

Lilja 4-ever (2002, regia Lukas Moodysson). O fatã de 16 ani rãmâne singurã pe lume. A fost abandonatã de mamã, izgonitã de mãtuºã, este silitã sã trãiascã singurã într-o cocioabã, fãrã bani, haine sau mâncare. Disperatã, este nevoitã sã renunþe la ºcoalã ºi sã prostitueze pentru a avea cele necesare supravieþuirii. Într-o zi este datã afarã ºi din acea cocioabã fiindcã vecinii nu aveau nevoie de o „curvã” printre ei. Salvarea pare a veni de la un bãiat de care se îndrãgosteºte ºi care-i promite o altã viaþã departe de Estonia, în Suedia. Ajunsã acolo însã este sechestratã, bãtutã, violatã, supusã la perversiuni ºi obligatã sã se prostitueze. Dupã câteva tentative de a scãpa se aruncã de la etaj ºi moare.

 

Comentarii cititori
sus

Role scurte - III

 

Sisyphus

 

Regia:              Bogdan Dobre ºi Ionuþ Laurenþiu Duºcã,

Cu:                  Ana Maria Dondera,

Muzica:            Miruna Moanþã

 

"Sisyphus" is a take on insignificance, repetition and the invisible chains that bind us to the routine of our daily lives.

 Film propus de Marius Dobrin

Comentarii cititori
sus

Radu Rîcã

 

Hello Mr. Blues!

 

A.G. Weinberger… nu este un nume foarte sonor printre artiºtii români. De ce? Pentru cã A.G. a ales sã caute visul american ºi sã-l trãiascã pe propria-i piele înainte de a-l împãrtãºi românilor ºi lumii întregi. Pentru cã A.G. Weinberger nu cântã manele ci blues. Pentru cã A.G. Weinberger este un chitarist, muzicuþist ºi vocalist care nu face mimã atunci când cântã. Pentru cã A.G. Weinberger este un artist la ale cãrui concerte se vând bilete ºi nu se aruncã cu bani.

„Evreu ungur ºi român”, A.G este, mai înainte de toate, cel mai strãlucit bluesman pe care l-am avut noi, ca naþie. Dacã, înainte de 1989, trupa Transylvanian Blues Community din care fãcea parte împreunã cu Harry Tavitian (pian), Corneliu Stroe (baterie) ºi Cãtãlin Rotaru (chitarã bas) a trecut cu succes peste piedicile regimului comunist, blues-ul nefãcând parte din cultura promovatã de acesta, ºi a încântat publicul meloman, dupã cãderea regimului A.G. a luat calea Occidentului, cântând în Germania, Israel, Elveþia, Turcia ºi Ungaria (unde în 1992 a cântat în deschiderea concertului susþinut de chitaristul Al Di Meola). În anul 1996 lanseazã împreunã cu ceilalþi membri ai formaþiei Weinberger Blues Machine, albumul Good Morning, Mr. Blues. Tot în 1996 ajunge în Memphis, Tennnessee, pentru a lua pulsul blues-ului american. ªi o face atât de bine încât în 1998 este singurul artist non-american acceptat sã participe la celebrul festival Bluestock. Al doilea album, Standard Weinberger, apãrut în 1997, obþine premiul 'Cel mai bun disc de jazz al anului'. Cariera artistului continuã sã se dezvolte ºi sã se ramifice ºi în direcþia producerii ºi realizãrii de emisiuni radio.

Plecarea într-un „exil cultural”, în anul 2000, reprezintã dorinþa lui A.G. Weinberger de a se descoperi pe sine, de a-ºi demonstra talentul într-o þarã unde blues-ul are o altã conotaþie. Au fost ºapte ani grei, ani de iniþiere ºi de încercãri, de cãderi ºi de ridicãri, de dezamãgiri dar ºi de succese. Albumul lansat în 2006, intitulat Nashville Calling, al 4-lea al artistului ºi primul album de blues al unui artist român înregistrat ºi produs în totalitate în S.U.A., este o încununare a acestor succese, bluesman-ul fiind nominalizat la premiile Grammy, la ºase categorii, în 2007, printre care ºi la categoriile 'Albumul anului' ºi 'Cel mai bun album de blues contemporan'. Puþini ºtiu cã A.G. Weinberger a cântat alãturi de interpreþi ca Al Di Meola, John Mayall, Chick Corea ºi James „Blood” Ulmer, Leon Russell, Son Seals, Little Milton sau Hubert Sumlin Beside. ªi mai puþini ºtiu cã A.G. Weinberger a scris muzica pentru 17 piese de teatru, unele dintre ele fiind jucate la Teatrul Bulandra ºi la Teatrul Naþional din Bucureºti.

Ce mai face A.G. Weinberger? Pãi face Conservatorul. Nu pentru cã ar avea nevoie, nu… Ci dintr-un simþ al autocompletãrii. În þara în care aºa ziºii artiºti nu mai fac nici o ºcoalã sau, dacã o fac, o fac pentru o hârtie pe care oricum nu se mai pune mare preþ, A.G. Weinberger face Conservatorul pentru el… învaþã ºi este bursier. „Eu sunt student la Cons, sunt anul IV! De ce? Sunt bursier! De ce? Din ordin etic. Lipseºte aceastã componentã din viaþa mea. Le-am spus ºi distinºilor profesori: eu sunt studentul ideal. N-am niciun interes sã fac ºcoala asta, o fac pentru mine! N-am absenþe, sunt bursier, am terminat anul III cu 9,17. Iau în serios fiecare curs, îmi fac temele”. (digi24.ro)

Pasiunea, sentimentele nutrite pentru blues, A.G. a încercat sã le transpunã în diverse proiecte de suflet, proiecte menite sã readucã ºi sã mentinã în atenþia publicului muzica mult iubitã. Artistul este un perfecþionist, trãieºte într-o continuã competiþie cu el însuºi, creºte, rodeºte! Lãsaþi sã rodeascã muzica bunã ºi în voi! Duceþi-vã la un concert de-al lui A.G. Weinberger – asta depinde doar de voi! Restul actului va fi completat cu success de magician!

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey