•  Claus Ankersen


Claus Ankersen


[Romanian version]

Each of them meritting at least half a year's time
to really connect with you


Why poetry?

Poetry is special. Unlike any other artistic expression, poetry grapples with that magical construct called 'The Moment', this elusive here and nowness of eternal becoming which envelops us from cradle to grave, perhaps the closest thing to eternity there is, right before our noses, our guardian angel and life-shadow, the auric egg of space-time, the moment. Still, the world of man seems almost designed to make us NOT aware of that eternal magical moment which is, in actuality, our live. Poetry attempts to catch that moment. To catch it and communicate it. The situation, the feeling, the context of the NOW. For me, when I am on the move through the world, poetry is a good way of capturing what I see and what I sense.

To express yourself, how you choose through word, and not by other way?

Well usually I work very intuitively, and I think form must yield to intention, to the flood that flows through, as Heraclitus might have said. For me, the initial phase of creation, nomatter the expression involved, must be as free of conscious interference as possible, in this part of the process which Popper termed 'The context of discovery' the artist is like a shaman, transcending the world of normal, everyday consciousness, jumping through the hole in the paper, the canvas or between the lines of a song, and bringing something back.

I DO express myself artistically in other ways, I love the physicality of painting for instance, and of performing before a live audience, where the word and the world fuse in the direct contact between the poet and the spectator. Actually, now that I think about it, how can you NOT love any artistic expression. Each merely a step in the same dance, we dance into existence as we dream it every day. Does this make sense?

When you select to express by poetry and not by prose?

I don't. At least on a conscious level. Well, I know when I want to write a story, or a book project. But poems mostly fly in by themselves, or by way of muses; new or lost love, or the ways of the world. A lot of my poetry deals with systemscritique and creation – love, r/evolution and spiritual alchemy. In my short stories of dark and twisted fiction, for instance, by using prose, I am able to paint in more detail, so to speak,

How is reflected the technology in the expression of an artist?

Some artists work specifically with exploring technological frontiers, others are deeply enmeshed in a tech- codependency while producing or distributing their work. I guess I am pretty low tech. In this sense, except for those projects where I need it for production of, say, an installation. I think the zeitgeist as such is expressed thru artistic work in general.

When you express yourself by words, how do you choose between your native language and English?

It depends. I usually say that when I am in Denmark I write Danish and when not in Denmark, I write in English. I dream in english – also in Denmark, and as soon as I board a plane, my inner dialogue immediately switches over into English. So again, like all mirackles under the sun, it just kinda happens. If I am asked to do specific writing, it's another question. The funny thing about bilingualism is that it opens an inner pandoras box of endless options to reconfigure the cognitive totality of your being, if you will. Using English, gives me access to other sides of me, making me wish I could write in all languages.

How do you feel that your message reaches the receptors with other native language?

Well, I have performed my literature in 17 countries now, and I think the message reach the audience, even if their mothertongue is not English. Perhaps not entirely, a meaning could be lost here and there, a word skipped... But is it not also the case when listening to poetry in your own language? Some get it all, others get very, very little. Most get some. Many get much. In this sense, I don't think poetry is different from other artistic expressions, and in any case I do not do it for the applause. Sometimes it is better not to be applauded at all.

My stage performance is usually pretty intense and is an integrated part of the works. I think that helps in getting the message through and giving people an impression of poetry as a living, dynamic and contemporary artform with an important function in the world that they can relate to, instead of some old, dusty 'form' language that only the self-ordained elites of the world can relate to.

You say "For me, when I am on the move through the world, poetry is a good way of capturing what I see and what I sense."

Jocking, I can say that the poetry is, for you , a tool like a Baedeker. I had to google that, you know .-) But yes, indeed you CAN say that. It is a tool of expression, like a shamans drum, or a painters expressionism. It is also a vessel, an interactive feedback loop, an interdimensional time-machine and a potential agent of transformation. Perhaps poetry is the toolbox itself, and all the different ways of constructing meaning around it and practising it are the individual tools. But the Baedecker analogy is good, since movement and moment conjoin in both the act of travel and of poetry. The poet is a shaman, a postmodern rishi, exploring the realms and going wild places to negotiate the void and bring something back, to enlighten or to heal by enlightenment.

Why you travelled?

Well, I always wanted to travel. I grew up in the big silence of the forest, so by the time I finished high-school, my sense of adventure and my curiosity sent me off right away. Since the millennium, I have mainly traveled with my art and literature, but before that, I also traveled quite a lot, trying hard to stay at the places I visited long enough to allow the locality and it's spirit to get under my skin. This alone, is a good reason to want to live forever, or at least for a very, very long time. Just imagine the – almost – countless number of sweet lille haven's all around the globe, nice little squares with nice little benches where you can sit and let the world come to you as it passes by, each of them meritting at least half a years time to really connect with you. I am a sucker for meetings, I love meeting new places and new people. I guess – on a deeper level – it satisfy my huge curiosity and need to try to understand how the universe and everything works, with us inside it.

What you can say about peoples around the world?

I believe that every single one of us encompass the totality of humanitys traits and capabilities, only they are 'configured' differently, to use one of these horrible machine-metaphors, so that what to one person is completely natural will be more or less unobtainable and 'dark side of the moon' for the next man. Most people want to live in peace with their loved ones, and to work on coming to terms with the great enigma of being.

What we have in common, what differences between us?

Well thats part of the enigma, isn't it. That we are both and. We are completely alike at the same time as we are completely different. Largely it depends on the stories we are told, and the stories we then continue to tell our selves, and each other. We dream stories into existence as we are living them. I think you can find whatever you are looking for, when it comes to humans, so perhaps one of the things we have in common is our affinity to mirror ourselves in others and in the world. Professionally, traveling with poetry have taught me the secret of 'the bund'. Feeling existentially connected to most of the poets I meet around the world, has made me understand also why other 'kinds', like bankers or politicians love to hang out and spend time with likeminded. And likeminded is the keyword here. Again, telling of our affinity for mirroring.

Translating the idea of Heraclitus not for time but for distance, what you can say?

Good point. There is no spoon. Neither time, nor space, outside our construction of it. Perhaps that is one of lifes other mysteries. How it can be so volatile, so fragile and transient and simultaneously being so resilient, so enduring and so transcendent. In contemporary western society, most people suffer from the illusion that the world is – also physically – a small place. But what I learned from the Icelandic vulcano eruptions a couple of years ago is that it is all in our heads. Three or four eruptions like that and all flights will be cancelled. And then, going overseas will suddenly be every inch as impossible and utopian as it was 200 years ago. Besides, time and space is no match for human consciousness. If we put our 'minds' to it, we can 'rise' above it and attain hyperlocality. In fact, with loved ones, we already do.

You say that you are "low tech'. I like to find more about this.
How you write? With a pen? How you like to read? From paper or from an electronic tool?

Well, perhaps medium low tech .-) I usually write either with a pen on paper or on my laptop computer. Sometimes I long for the age of the typewriter. I think the new technology fundamentally challenges and also change our cognitive abilities. Two generations before me, most writers did only a single rewrite of their massive manuscripts, and back when I still had a 'typewriter mind' I could do around a hundred pages, starting from A and ending at Z without major changes to the manuscript. Wordprocessing killed that ability, like cellphones killed our ability to memorize more than 4 ciphers, and email killed the letter. It seems to me there is a inversely related proportionality between the fluidity of the means of communication and superficial learning. 

How you imagine the future of the paper?

Perhaps paper will have a rennaisance at some point. I don't hope for the obliteration of paper. If it is kept dry, it will last forever. None of this electronically mediated stuff will. It is purely illusive, nothing but anaerobil electronic, otherdimensional fairies laughing at us, while we exchange the unmediated sensing of the world for an electronically mediated perception, commercially constructed and corporately owned. Perhaps we'll loose our souls with the paper :-)

But continuing the reflections on the technological developments, I belive that our general level of education – or enlightenment - will decrease for the many and perhaps increase for the few. When the algorithms for speech recognition and translation are fully functional in a couple of years, we will have access to sort of an electronic 'babel fish' and this, perhaps, will lead to loss of language. We will be easier to control .-)

How you look at involve of the computer in art?

I think the role of the computer in art is on the rise. Does the internet count as 'computer' as well? Without the net, it would be much more difficult to 'show and share'. As a calculating machine, the computer is unparallelled. But it can never be anything but...Perhaps.

You selfdiscover by English way. We are multipart 'substances' named' with label that language? I think it's very interesting to try find more about us using other language.
You can feel like a halving case?

No I don't feel split by the language use. It flows naturally, For instance I communicate with my dead parents in both languages. Sometimes one, sometimes the other.

What importance have, in your oppinion, teh place of the birth of a person?
I mean more georgraphical. And more, ethnic case. Historical case.

You mean, for shaping that person? I think it is a very complex question, and will inevitably be factors in the way the person will be inclined to be in and look at the world. But not necessarily determining factors. Perhaps give me an example of what you mean?

When I asked about the place of the birth I had in my mind that, over the culture or race or all of kind about ethnic, a guy who are born on the mountain is , maybe, different than the guy from the beach of a sea. The Guy from the cold lands od the North is idfferent from a guy from sunny lands of the South. A man who change, in his life, the place where he live and move over a big distance, maybe remain with a little link with his birthplace. The landscape can be more and less linked ot the consciousness of a man?

I think there is a whole plethora of things shaping us, and that we configure our kaleidoscopic or prismatic being in – and reaction to the world – as stimulated by the context of the situation, primarily. We can find likeness and difference on so many levels, by vocation for instance, banker to banker, reptile to reptile, poet to poet, which transgress nationality and ethnicity, even class. I mean, we can even be strangers to ourselves, can't we – or our own best friends .-). But having said that, I kind of like the romanticism of 'the wind heads' from the islands in the oceans, or the earth-heads from the pastoral interior of a continent, the mountain dwellers or the sea-peeps.  The image alone spurs the imagination and ther is something primordial about it. Recently I heard of a theory that prehistoric earth was inhabited by a whole range of humanoid species co-mingling and mating in some sort of 'tolkien-like' world. We might be a conglomerate of a bunch of species – extraterrestrial too. The important thing here, i think, is the question rather than the answer. We should ask many more questions and not stop ourselves so readily out of conformity to oner school of thought or another.

You have already many years of life. How you feel this? You can recognise some appearances that you saw alrdeay...
How you feel about the speed of every day? How you feel the changes through society?

Have I? I wasnt aware of that :-) (said in a joking manner). I feel that my journey is only just started, and I have felt that for many years. That I am juuust starting out on the path towards knowing myself and the world. Sometimes I think I am perpetually unwise and unable to learn from my experiences, but then I remember that what really takes energy and will to change is not so much the individual thought or act, but rather the underlying pattern, the totality of all the times you traveled the same path. I have never felt age and never been able to relate to it. I feel as little 'in my forties' today as I felt 'in my twenties' when that is what the numbers said. Well, there are some things you inevitably notice; things move around in spirals, repeating themselves in certain intervals, but with a twist of zeitgeist. An example is the massive political correctness sweeping over the world, completely dwarfing the pc of the seventies. This is very dangerous, and suppressive, I think, it doesnt servbe anything else but fortifying self-righteous power positions among a certain class of priviledged 'apparachicks'. And YES, I do think time seems to move faster, even though I know it doesn't. Perhaps it is me being slower :-)

How you think about illness and about death? How can poetry to accomodate with this?

Recently I read somewhere that although women live longer, they suffer a lot of ailments, while men supposedly are healthy up until the point where they shut down and die. Without health, there is nothing. All else withers. Death, I never understood. And in some way I refuse to recognize it. I just don't get it and I think it is fundamentally wrong. Our inherited sin perhaps. I am sure it is NOT the way things are supposed to be. I see nothing beautiful in death. And still, even as much as I love life, when my father died, all I wanted was to go with him through the veil. In this sense, perhaps I am a walking dead already.  Art – including poetry – attempts to give form to the formless and put into words that which cannot be communicated with words, feelings, insights, moments.

You like Japanese lifestyle? The Chinese lifestyle? I read a word of Mishima ('The Way of the Samurai' book): "If you have to choose between life and death, choose the death"
How you see this?

I have never been to Japan, or China, so most probably I am full of stereotypical and very generalized beliefs, but, apart from the food, I am not sure I am so attracted – to my stereotypical construction of it. I think there is a big difference between the world and the world of man. The latter is the source of nearly all of our ailments, diseases and trouble. If you do not read the paper or turn on your machine, not log into facebook or listen to the news, what troubles do you have? None!
And if you do, the world of nature will cleanse you when you interact with it. The wind will blow your sorrows away, the sun will burn out your self-hatred, the soil and the rain will nourish you.

Email versus classical letter... I think here we can accept the fcat that it is a real progress :) Not just by the volume of messages but by the substance of the dialogue. Because we can be more close to the manner of a dialogue, with the alternance of the replies.

On the other hand: The personalized letter died out in about ten years, and I am sure there is some kind of an inverse relationship between the relative degree of 'fluidity' or perhaps a better tem to coin it would be 'transcience' and the previsualized conjoining of sender and receiver. On the other hand, textmessages are well known to arouse strong emotive response, even before they are read, merely by anticipation. Perhaps a quick emotional fix has taken the place of the longer empathic introspection – Or perhaps it is just because I stand with a leg in both times ;-)
I think email interviews like ours work real well, though.

I read an article about the fact that the paper live more, in time, than the CD or DVD... Here what the start potint of my question... New information support is more vulnerable.

Oh, I think all these electronic storage mediums are actually a materialization of the illusive nature of things. In the firstplace, it is only semi-real, if at all, when punched in the machine and when stored in some cloud. Nothing but algorithms and zeros and ones. But when you print it, it is as real as it can be on this plane of existence. It is hard for me that this doesnt also, in some point, influence the nature and act of creation itself.

You think that our society, of 2015, is radical different than the society of XIX century or older? I heard many critics against the type of today society. But it's not the same like all time? It's not the same guy who imagine more and more, in a natural way?

I think in some sense the centuries are a theatre hosting the same play performed by different players, we spiral along in the same dance of shiva and shakti, flickering shadows between darkness and light. At the moment, i think very powerful interests is working to re-establish a new version of global feudalism. Perhaps we are already there. This – and so much else, is really worrying and scarry. On the other hand, one merely have to look at the children of the new time, to regain hope and optimism. I think we are in some sort of endgame at the moment. Around 2008 the essence of humanity was branded through: love was a gum, solstice a car, aura a paint. At that time i thought the process was over, but I was wrong. What is being commodified and branded at the moment  - and by this I mean: taken ownership over and reproduced as a toothless generic product – is the esoteric. When this branding is over, we are truly fucked....or merely ready for UPLOAD :-) Perhaps I should write a book on this...

What you can say about Santa Claus? :)

 Well. I can tell you a funny story about that time i was piched up by two strippers from Ohio in a bar in Height Ashbury in San Fransisco, because they thought I looked like the guitarist from Grateful Dead. For the longest time, I thought they meant Jerry Garcia. Now I realize they meant Bob Weir. I was pretty handsome back then. Or I can tell you about the Siberian shamans and the red-white fly agaric and the entheogenic version of father christmas. I love Santa. We meet every year to discuss matters of importance, and each hyear he urges me to change my pitch. I usually tell people that my name is pronounced like Santa Claus'... just without the presents. And each year he corrects me, adding...'but your poetry is your gift'. I leave that to the audience to decide :-)


[English version]

Fiecare om meritã cel puþin o jumãtate de an
pentru a se conecta cu tine


De ce poezie?

Poezia este ceva special. Spre deosebire de orice altã exprimare artisticã, poezia se încleºteazã în luptã cu acel construct magic numit „Momentul”, acel eluziv „aici” ºi „acum” al devenirii eterne care ne înfãºoarã din leagãn pânã la mormânt, probabil cel mai apropiat lucru de eternitate, chiar sub nasul nostru, îngerul nostru pãzitor ºi umbrã a vieþii, oul auric al binomului spaþiu-timp, clipa. Totuºi, lumea asta a omului pare conceputã mai degrabã pentru a NU ne face conºtienþi de faptul cã eternul moment magic este, de fapt, viaþa noastrã. Poezia încearcã sã prindã acel moment. Sã-l reþinã ºi sã-l comunice. Situaþia, simþãmântul, contextul lui ACUM. Pentru mine, când mã miºc prin lume, poezia este un bun mijloc de a capta ceea ce vãd ºi ceea ce simt.

Când alegi ca sã te exprimi prin cuvânt ºi când prin alte mijloace?

Ei bine, de obicei lucrez intuitiv ºi cred cã forma trebuie sã dea intenþia, revãrsarea care o parcurge, aºa cum ar fi putut spune Heraclit. Pentru mine, faza iniþialã de creaþie, indiferent  de exprimare, trebuie sã fie cât mai liberã, pe cât posibil, de interferenþe conºtiente, în aceastã parte a procesului pe care Popper l-a numit „contextul descoperirii”, când artistul este ca un ºaman, transcende lumea normalului, a conºtiinþei de zi cu zi, sãrind prin hãul din hârtie, din pânza ºevaletului sau printre liniile unui cântec, aducând ceva înapoi.

Mã exprim artistic în diverse moduri, îmi place materialitatea picturii, de exemplu, dar ºi de a performa în faþa unui public, caz în care cuvântul ºi lumea se contopesc în contactul direct dintre poet ºi spectator. De fapt, acum cã mã gândesc la asta, cum sã nu iubeºti orice expresie artisticã?! Pur ºi simplu un pas în acelaºi dans ºi dansãm în toatã existenþa aºa cum visãm în fiecare zi. Are asta vreun sens?

Când alegi sã te exprimi prin poezie ºi nu prin prozã?

Nu fac asta. Cel puþin, nu la nivel conºtient. Ei bine, ºtiu când vreau sã scriu o povestire sau un proiect pentru o carte. Dar poemele îºi croiesc calea singure, sau prin diferite muze: dragostea nouã, cea pierdutã sau diferite cãi ale lumii. Mare parte din poezia mea trateazã criticarea sistemului sau a creaþiei – dragostea, revoluþia ºi alchimia spiritualã. În proza mea scurtã ce þine de ficþiunea întunecatã ºi sucitã, de exemplu, folosind proza, sunt capabil sã conturez o imagine mai în detaliu, dacã pot spune aºa.

Cum este reflectatã tehnologia în exprimarea unui artist?

Unii artiºti lucreazã exclusiv cu explorarea frontierelor tehnologice, iar alþii sunt afundaþi într-o co-dependenþã cu tehnologia în timp ce îºi produc sau distribuie lucrãrile. Mã consider un artist low tech. Excepþie fac acele proiecte în care depind de tehnologie pentru producerea unei instalaþii, de exemplu. Cred cã zeitgeist-ul, în esenþã, este exprimat prin munca artisticã, în general.

Când trebuie sã te exprimi în cuvinte, cum alegi între limba nativã ºi limba englezã?

Depinde. De obicei spun cã, atunci când sunt în Danemarca, scriu în limba danezã, iar când nu sunt în Danemarca, scriu în limba englezã. Visez în englezã – chiar ºi în Danemarca, dar imediat ce mã îmbarc în avion, dialogul meu interior se schimbã în englezã. Deci, din nou, ca toate miracolele de sub soare, cred cã ºi asta se petrece, pur ºi simplu. Dacã mi se cere sã scriu ceva anume, atunci lucrurile se schimbã. Ce e amuzant în legãturã cu bilingvismul e cã acesta deschide o cutie a Pandorei, interioarã, oferind o infinitate de opþiuni pentru a-mi reconfigura totalitatea cognitivã a fiinþei mele. Folosind limba englezã pot accesa alte pãrþi ale sinelui meu, fãcându-mã sã-mi doresc sã pot scrie în toate limbile pãmântului.

Cum simþi cã percepe receptorul cu altã limbã nativã?

Am performat propria-mi creaþie literarã, pânã acum, în 17 þãri ºi cred cã mesajul ajunge la auditor, chiar dacã limba maternã a acestuia nu este engleza. Poate cã un înþeles se poate pierde pe parcurs, un cuvânt poate fi sãrit, dar nu în totalitate. Dar nu e la fel ºi atunci când asculþi o poezie în limba ta? Unii înþeleg totul iar alþii înþeleg foarte, foarte puþin. Cei mai mulþi înþeleg doar o bucãþicã. Mulþi înþeleg mai mult. În acest sens cred cã poezia nu este diferitã de alte exprimãri artistice ºi, în orice caz, nu fac asta pentru aplauze. Uneori, e mai bine sã nu fii aplaudat deloc.

Jocul meu scenic e, de obicei, destul de intens ºi e parte integrantã a lucrãrilor mele. Cred cã asta ajutã la a transmite mesajul ºi le dã oamenilor impresia cã poezia este o formã de artã contemporanã care trãieºte, e dinamicã ºi are un rol important în lumea în care trãim. Cititorul se poate identifica cu aceastã formã, nu mai are nevoie de un limbaj vechi, „prãfuit”, de formã faþã de care doar o elitã foarte educatã simte o afinitate.

Spui aºa: „Pentru mine, când sunt în miºcare prin lume, poezia este o bunã modalitate de a achiziþiona ceea ce vãd ºi simt”. Glumind, pot spune cã poezia este, pentru tine, o unealtã ca un ghid Baedeker.

Sã ºtii cã a trebuit sã caut asta pe Google. Dar, da, se poate spune ºi aºa. Este o unealtã a exprimãrii, cum e toba unui ºaman sau expresionismul unui pictor. Este, de asemenea, o navã, o buclã de reacþie, interactivã, o maºinã a timpului, interdimensionalã, ºi un potenþial agent al transformãrii. Poate cã poezia este ea însãºi o cutie cu scule ºi toate modalitãþile de construcþie ºi de practicare a ei sunt, la rândul lor, unelte de sine stãtãtoare. Dar îmi place analogia cu ghidul Baedeker deoarece miºcarea ºi clipa se unesc atât în câlãtorie, cât ºi în poezie. Poetul este un ºaman, un rishi postmodern, ce exploreazã tãrâmuri noi ºi merge în locuri sãlbatice pentru a negocia vidul ºi a aduce înapoi ceva, pentru a lumina sau pentru a vindeca prin iluminare.

De ce cãlãtoreºti?

Mereu mi-am dorit sã cãlãtoresc. Am crescut în liniºtea adâncã a pãdurii, iar pânã am terminat liceul, simþul aventurii ºi curiozitatea m-au fãcut sã-mi iau imediat zborul. Odatã cu venirea noului mileniu am cãlãtorit cel mai mult cu arta ºi literatura mea; dar ºi înainte de asta cãlãtorisem destul de mult, încercând din greu sã stau cât mai mult în locurile pe care le vizitam, voiam sã permit locului ºi spiritului acestuia sã-mi intre sub piele. Doar atât ºi reprezintã un motiv destul de bun pentru care sã-þi doreºti a trãi veºnic sau, mãcar o foarte, foarte lungã perioadã. Imagineazã-þi cã existã un numãr aproape nesfârºit de mici colþuri de rai pe tot globul, cã existã mici pieþe, cu bãnci micuþe ºi intime, unde poþi sta ºi lãsa lumea din jur sã vinã la tine, trecând pe lângã tine. Fiecare om meritã cel puþin o jumãtate de an pentru a se conecta cu tine. Îmi plac la nebunie întâlnirile, îmi place sã întâlnesc oameni ºi locuri noi. Cred cã – la un nivel mai profund – asta îmi satisface nevoia ºi curiozitatea de a înþelege felul în care funcþioneazã universul ºi tot ce ne înconjoarã, cu noi în el.

Ce poþi spune despre oamenii din jurul lumii?

Cred cã fiecare dintre noi încorporeazã totalitatea capacitãþilor ºi caracteristicilor umanitãþii, doar cã fiecare e „configurat” diferit. Dacã pot folosi aceastã metaforã teribilã, pot spune cã ceea ce este complet natural ºi normal pentru o persoanã poate însemna ceva de neatins ºi de neînþeles pentru cel de alãturi. Majoritatea oamenilor îºi doreºte sã trãiascã în pace alãturi de cei iubiþi ºi sã lucreze spre  a înþelege enigma existenþei.

Ce avem toþi în comun, ce ne diferenþiazã?

Cred cã asta face parte din enigmã, nu-i aºa? Cã suntem în amândouã situaþiile, suntem complet la fel în acelaºi timp aºa cum suntem ºi complet diferiþi. Depinde de poveºtile pe care le-am spus ºi pe pe care continuãm sã ni le spunem nouã sau altora. Visãm poveºti ale existenþei noastre în timp ce le trãim. Cred cã poþi gãsi orice cauþi în materie de fiinþã umanã, drept care ceea ce avem în comun este, probabil, capacitatea noastrã de a ne oglindi în noi înºine ºi în lumea înconjurãtoare. Profesional, cãlãtorind cu poezia am învãþat secretul „mulþimii”. Simþindu-mã conectat existanþial cu toþi ceilalþi poeþi pe care i-am întâlnit în jurul lumii m-a fãcut sã înþeleg ºi de ce altor categorii, cum ar fi bancherii sau politicienii, le place sã-ºi petreacã timpul alãturi de cei asemenea lor. Iar asemãnarea este cuvântul cheie aici. Din nou, vorbind despre ceea ce înseamnã afinitatea noastrã pentru a ne reflecta în ceilalþi.

Traducând ideea lui Heraclit nu pentru timp, ci pentru distanþã, ce poþi spune?

Bunã idee. There is no spoon (Nu existã nici o lingurã - replicã din Matrix, intratã în uz cu sensul de a nu avea înþeles[n.t]). Nici timpul, nici spaþiul, în afara construcþiei noastre a acestor noþiuni. Poate cã acesta e unul din celelalte mistere ale vieþii. Cum pot fi acestea atât de fragile, pasagere ºi, în acelaºi timp, sã fie atât de rezistente, durabile ºi transcendentale? În societatea contemporanã vesticã majoritatea oamenilor trãieºte suferind de iluzia cã lumea este - ºi fizic – un loc mic. Dar ce am învãþat din eruperea vulcanului din Islanda de acum câþiva ani e faptul cã asta e doar în mintea noastrã. Trei eruperi de genul acela º toate zborurile se anuleazã. Iar atunci, a cãlãtori peste mãri va fi la fel de imposibil ºi utopic ca acum 200 de ani. În plus, timpul ºi spaþiul nu sunt capabile sã punã probleme conºtiinþei umane. Dacã ne strãduim, putem transcende aceste noþiuni ºi atinge „hiperlocalizarea”. De fapt, cu cei iubiþi, deja facem asta.

Spui cã esti low tech. Cred cã înþeleg dar aº vrea sã aflu mai multe despre asta. Cum scrii? Cu stiloul? Cum îþi place sã citeºti? De pe hârtie sau de pe un format electronic?

Ei bine, cred cã sunt low tech de nivel mediu. J De obicei, scriu cu stiloul pe hârtie sau scriu pe laptop. Uneori duc dorul vremurilor cînd scriam la maºina de scris. Cred cã noile tehnologii ne provoacã ºi ne schimbã fundamental abilitãþile cognitive. Cu douã generaþii înaintea mea, majoritatea scriitorilor obiºnuia sã-ºi rescrie o singurã datã manuscrisele masive, iar când eu încã aveam o „minte a maºinii de scris”, mã descurcam scriind aproximativ o sutã de pagini de la A la Z, fãrã a schimba prea mult manuscrisul. Procesarea electronicã a cuvântului a ucis aceastã abilitate, aºa cum telefoanele mobile au ucis capacitatea noastrã de a memora mai mult de patru cifre, iar e-mail-ul a ucis scrisoarea. Mi se pare cã existã un raport proporþional ireversibil între fluiditatea mijloacelor de comunicare ºi învãþarea superficialã.

Cum imaginezi viitorul hârtiei?

Poate hârtia va avea un fel de renaºtere, la un moment dat. Sper sã nu se întâmple o uitare totalã a acesteia. Dacã o pãstrãm uscatã, va dãinui o veºnicie. Nici un lucru din cele electronice nu va face asta. Ele sunt pur iluzive, nimic mai mult de electronice anaerobe, „zâne” din alte dimensiuni ce râd de noi, în timp ce noi nu facem altceva decât sã schimbãm înþelesul lumii într-o percepþie mediatã electronic, construitã comercial ºi deþinutã de corporaþii. Poate ne vom pierde sufletele din cauza hârtiei. :)

Continuând reflecþia asupra dezvoltãrilor tehnologiei, cred cã nivelul nostru educaþional – sau cultural – va scãdea la majoritate ºi va creºte doar la puþini dintre noi. Când algoritmii pentru recunoaºterea vocalã ºi traducere vor fi deplin funcþionali, peste câþiva ani, vom avea acces la un fel de „peºte Babel” (micul peºte care ajuns în ureche ajutã la dobândirea de puteri multilingvistice, menþionat in cartea The Hitch Hikers Guide To The Galaxy, [n.t.]) , iar asta va duce, probabil, la pierderea limbii. Vom fi mai uºor de controlat.

Cum priveºti implicarea calculatorului în artã?

Cred cã rolul acestuia în artã este în creºtere. Internetul e ºi el computer? Fãrã acesta, ar fi mult mai dificil sã „arãtãm” ºi sã „împãrtãºim”. Ca maºinã de calcul, computerul este de neegalat. Dar nu poate fi niciodatã mai mult decât... Poate cã...

Folosind mai multe limbi simþi o dedublare?

Nu, nu mã simt împãrþit de folosirea unor limbi diferite. Asta vine natural. De exemplu, comunic cu pãrinþii mei morþi în ambele limbi. Uneori una, alteori alta.

Ce importanþã are locul naºterii unui individ? Mã refer la geografie. ªi, mai mult, la etnicitate sau istorie.

Te referi la modelarea acelei persoane? Cred cã e o întrebare foarte complexã. Aceºtia vor fi, inevitabil, factori ce-l vor face pe om sã încline spre a fi parte din lume ºi a se uita la ea. Dar nu sunt, neapãrat, factori determinanþi. Îmi poþi da un exemplu la ceeea ce te referi?

Când am întrebat despre locul naºterii, mã gândeam cã, mai presus de culturã, rasã sau etnicitate, un individ nãscut la munte este, poate, diferit faþã de cel nãscut la mare. Un individ de pe tãrâmurile reci ale nordului e diferit faþã de cel al tãrâmurilor însorite din sud. Cel care îºi schimbã, pe parcursul vieþii, locul în care trãieºte ºi se mutã la o distanþã foarte mare, poate îºi pãstreazã o frânturã din ce a moºtenit din locul naºterii. Peisajul poate fi, mai mult sau mai puþin, legat de conºtiinþa unui om?

Personal cred cã existã o varietate de lucruri ce ne modeleazã ºi cã noi configurãm fiinþa noastrã prismaticã sau kaleidoscopicã - ºi reacþia faþã de lume - stimulaþi în general de contextul situaþiei. Gãsim asemãnãri ºi diferenþe pe atâtea niveluri, dupã vocaþie, bancher cãtre bancher, reptilã cu reptilã, poet cu poet, ce trece peste naþionalitate ºi etnie, chiar ºi peste barierele de clasã. Adicã putem sã fim strãini faþã de noi înºine sau, de ce nu, sã fim cel mai bun  prieten al nostru. Dar enunþând asta îmi place romantismul "capetelor în vant", din insule, sau al celor cu "picioarele pe pamant", din interiorul pastoral al continentului, oamenii munþilor sau cei de la malul mãrii.

Imaginea, în sine, înfloreºte imaginaþia ºi asta este ceva primordial. Recent am auzit o teorie conform cãreia Pãmântul preistoric era locuit de o varietate de specii humanoide ce convieþuiau împreunã, un fel de lume inspiratã din Tolkien. Noi putem fi rezultatul unui conglomerat de specii - inclusiv extraterestre. Lucrul cel mai important, în opinia mea, este aflarea întrebãrii, nu al rãspunsului. Trebuie sã punem mult mai multe întrebãri ºi sã nu ne oprim cu lejeritate la gândurile altuia sau ale ºcolii.

Deja ai mulþi ani de viaþã. Cum simþi asta? Poþi recunoaºte imagini pe care le-ai vãzut deja... Ce simþi în legãturã cu viteza fiecãrei zile? Cum simþi schimbãrile din societate?

Serios? Nu ºtiam asta. :) (glumesc). Simt, uneori, cã abia mi-am început cãlãtoria ºi am simþit asta timp de mulþi ani. Cã abia am început sã merg pe cãrarea cunoaºterii de sine ºi a lumii. Uneori cred cã sunt mereu neînþelept ºi incapabil sã învãþ din experienþele trecute, dar îmi amintesc apoi cã e nevoie de energie ºi voinþã pentru a mã schimba. În asta nu conteazã atât de mult gândul individului sau acþiunea sa, ci mai degrabã fundamentarea unei diagrame, alcãtuitã din totalitatea momentelor când ai cãlãtorit pe o anumitã cale. Niciodatã nu am simþit vârsta ºi, astfel, nu am putut s-o înþeleg pe deplin. Mã simt la fel de vârstnic acum aºa cum mã simþeam ºi când aveam 20 de ani. Existã, totuºi, anumite lucruri pe care le observi, inevitabil; ele se miºcã în jurul tãu în spiralã, se repetã o datã la ceva timp, dar cu o sucire în zeitgeist. Un bun exemplu este masivitatea corectitudinii politice de azi ce „mãturã” întreaga lume, iar asta minimalizeazã, de exemplu, corectitudinea politicã a anilor ’70. Asta e foarte periculos ºi represiv ºi nu serveºte la nimic altceva decât la cimentarea ideii de dreptate absolutã a unor poziþii de putere pîntr-o clasã privilegiatã de aparatchik (termen folosit pentru a numi un funcþionar din birocraþia de partid ºi destat din URSS, [n.t.]). ªi, DA, cred cã timpul pare sã treacã mai repede, deºi ºtiu cã nu-i aºa. Poate cã sunt eu mai încet.

Cum te gândeºti la boalã ºi la moarte? Cum se acomodeazã poezia ta la asta?

Am citit, de curând, undeva cã, deºi femeile trãiesc mai mult, ele suferã de mai multe boli, în timp ce bãrbaþii sunt sãnãtoºi pânã în punctul în care, pur ºi simplu, se „închid” ºi mor. Fãrã sãnãtate nu existã nimic. Toate celelalte dispar. Moartea nu am înþeles-o niciodatã. ªi, într-o oarecare mãsurã, refuz sã o recunosc. Pur ºi simplu, nu o înþeleg ºi cred cã este fundamental greºitã. Poate e pãcatul nostru moºtenit. Sunt sigur cã lucrurile nu aºa ar trebui sã fie. Nu vãd nimic frumos în moarte. Totuºi, oricât de mult aº iubi viaþa, atunci când tatãl meu a murit, tot ce-mi doream era sã trec alãturi de el pe celelalte tãrâmuri. În acest sens, poate cã sunt deja un „mort umblãtor”. Arta – incluzând aici ºi poezia – încearcã sã dea formã noþiunilor fãrã formã ºi sã transpunã în cuvinte ceea ce nu poate fi comunicat prin cuvinte: sentimente, reflecþii, momente.

Îþi place stilul de viaþã japonez sau cel chinez? L-am citit pe Mishima (Calea samuraiului, astãzi), care spunea: „Dacã trebuie sã alegi între viaþã ºi moarte, alege moartea!” Cum vezi aceastã afirmaþie?

Nu am cãlãtorit niciodatã în Japonia sau China. De aceea, cel mai probabil, sunt plin de credinþe stereotipe ºi generalizate dar, lãsând mâncarea lor la o parte, nu cred cã sunt atât de ataºat de aceastã construcþie stereotipicã a societãþilor asiatice. Cred cã este o mare diferenþã între lume ºi lumea unui singur om. Cea din urmã este sursa tuturor neajunsurilor noastre, a bolilor ºi a necazurilor. Dacã nu citeºti ziarul, nu deschizi televizorul ºi nu te loghezi pe Facebook sau asculþi ºtirile, ce necazuri ai? Nici unul! Iar când vei avea necazuri, lumea naturii te va curãþa de ele atunci când vei interacþiona cu ea. Vântul îþi va sufla toate plângerile, soarele îþi va arde ura de sine, iar pãmântul ºi ploaia te vor hrãni.

E-mail versus scrisoare clasicã... Cred cã putem accepta faptul cã avem de-a face cu un real progres. Nu doar în ceea ci priveºte volumul corespondentei, dar ºi în materie de substanþã a dialogului. Deoarece simt cã putem fi mai apropiaþi în ceea ce priveºte dialogul, în alternanþa rãspunsurilor.

Pe de altã parte: scrisoarea personalizatã a murit de aproximativ zece ani iar eu sunt sigur cã existã un fel de relaþie inversã între gradul relativ de „fluiditate”, sau poate ar fi mai potrivit termenul de „efemeritate”, ºi conjuncþia presupusã între expeditor ºi receptor. Pe de altã parte, mesajele electronice sunt binecunoscute pentru stimularea unui rãspuns puternic emotiv, chiar înainte de a fi citit, numai de anticipare. Poate cã reacþia rapid emoþionalã, solid încetãþenitã, a luat locul introspecþiei empatice, mai profunde. Sau poate e doar pentru cã eu stau cu un picior în ambele cazuri. Cred cã inteviul nostru, prin e-amil, merge bine, totuºi.

Am citit un articol despre faptul cã hârtia trãieºte mai mult decât un CD sau un DVD.  Acesta este punctul de început al întrebãrii mele. Suportul de informaþie nou este mai vulnerabil.

Consider cã toate aceste medii de stocare electronice sunt de fapt o materializare a naturii iluzorii a lucrurilor. În primul rând este semi-real, dacã nu cumva cu totul, când este introdus în maºinãrie sau stocat într-un cloud. Nimic altceva decât algoritmi, zero ºi unu. Dar când îl printezi este pe cât se poate de real în acest plan al existenþei. Este limpede pentru mine faptul cã asta nu influenþeazã natura ºi actul creaþiei în sine.

Crezi cã societatea anului 2015 este radical diferitã de cea din secolul al XIX-lea, sau chiar de cea mai veche? Am auzit multe critici la adresa societãþii contemporane. Dar nu e la fel mereu? Nu e acelaºi om care-ºi imagineazã mai mult ºi mai mult, într-un mod natural?

Dupã mine secolele sunt niºte teatre în care se joacã aceeaºi piesã mereu, dar jucatã cu alþi actori, participãm toþi în spirala lui Shiva ºi Shakti, umbre ce licãre între luminã ºi întuneric. Pe moment, cred cã interesele puternice lucreazã sã restabileascã o nouã ordine a feudalismului global. Probabil am ajuns deja acolo. Asta ºi multe altele sunt îngrijorãtoare ºi înspãimântãtoare. Pe de altã parte individul trebuie sã se uite la copiii timpului actual pentru a recãpãta speranþã ºi optimism. Cred cã suntem într-un final de joc în acest moment. În jurul lui 2008 esenþa umanitãþii era deja stabilitã, iubirea era guma, solstiþiul o maºinã, aura o vopsea. La acel moment mã gândeam cã procesul luase sfârºit, dar mã înºelasem. Tot ce devine devine marfã ºi  se brãnduieºte acum -ºi prin asta mã refer la trecerea sub patronaj ºi reprodus ca un produs generic- este ezotericul. Când etichetarea se terminã suntem cu totul terminaþi... ºi aproape gata pentru UPLOAD. Poate ar trebui sã scriu o carte despre asta.

Ce poþi spune despre Moº Crãciun?

Pãi, îþi pot spune o povestioarã amuzantã despre cum am fost agãþat de douã dansatoare din Ohio, într-un bar din Height Ashbury, San Francisco, pentru cã au crezut cã arãt precum chitaristul din Grateful Dead. ªi aici mult timp am crezut cã s-au referit la Jerry Garcia. Acum realizez cã se refereau la Bob Weir. Eram destul de arãtos pe atunci. Sau îþi spot spune despre ºamanii siberieni ºi ciuperca alb-roºie ºi versiunea entheogenicã [termen ce se referã la calitatea halucinogenã a unor substanþe folosite în ritualuri religioase, n.t.] a lui Craciun. Îl iubesc pe Moºu'. Ne întâlnim în fiecare an sã discutãm subiecte de importanþã maximã ºi în fiecare an mã forþeazã sã îmi schimb þintele (prinderea? - sunt multe versiuni aici, chiar si frecventa). De obicei spun oamenilor cã numele meu se pronunþã precum "Santa Claus"... doar cã fãrã cadouri. ªi în fiecare an el mã corecteazã, adãugând... "Dar darul tãu este cel al poeziei". Las asta la decizia publicului.


Interviu realizat de Marius Dobrin

Traducerea: Dana Ionescu, A.D. & M.D.

Comentarii cititori


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey