•  Xenia Negrea


sus

Xenia Negrea

 

Literaturã plus istorie egal nevrozã

 

Simona Preda, Patrie românã, þarã de eroi!, Seria Actual,
Editura Curtea veche, 2014

negreaCopilãria în comunism. Dacã aveai noroc, erai plasat la bunici, pentru cã partidul îþi cerea mama la trei luni dupã ce te aducea pe lume. Trebuia sã munceascã. Sau, dacã nu, îºi încheia cariera ºi îmbrãþiºa binecuvântata condiþie de casnicã. Sau, dacã nu, alergai pe maidane cu cheia de gât, pânã seara, când se întorceau ai tãi de la serviciu. Sau, dacã nu, te ºi înghiþea sistemul prin gura creºelor. Iar cercetãtorii (cel mai probabil, britanici) ne-au arãtat ce impact au creºele asupra psihicului copilului. Sã rãmânem pe varianta cea mai bunã: bunicii. Prinºi, la rândul lor, între douã lumi, a domnilor ºi a tovarãºilor, cãutau sã priceapã (ºi sã se fereascã de) ce li se întâmplã, ce þi se întâmplã. Punem cazul cã ai tãi avuseserã ceva avere înainte vreme ºi, vai, cã ai tãi sunt intelectuali. Atunci lucrurile sunt ceva mai simplu de înþeles: ai gene cu probleme. Citeºti manuale cã cel mai tare e tatãl muncitor pentru cã el face seringile ºi armele. Fãrã el nu se poate. Ba pe învãþãtoare o mai ºi pune sfântul (Partidul) sã te arate cu degetul, ca singurul nãscut din pãcat, adicã din pãrinþi „intelectuaaaali”, „boier ºi cocoanã”, cum îþi ziceau mãtuºile rãmase undeva între timpuri, vrând sã-þi atragã atenþia cã tu nu poþi fi ca toatã lumea.

Nu poþi, ca ex-trãitor în comunism, sã aduci vorba de acea perioadã ºi sã-þi pãstrezi cumpãtul.

Nu putem încã sã ne detaºãm ºi sã mizãm pe avantajele raþiunii. Nu poate nici Simona Preda în cercetarea ei muncitã vreme de un doctorat. Se enerveazã, ironizeazã, repetã ºi repetã, se mirã, se întreabã. Limbajul propagandei ajunge sã o domine, în aºa fel încât cartea este ºi o colecþie consistentã de slogane, de schije din limba de lemn comunistã. Oricum, rezultatul nu are nimic din ariditatea ºi detaºarea unui studiu academic. Indignarea pulseazã în fiecare rând.

Subiectul este sensibil: copilãria în comunism, mai exact, elevul/pionierul în comunism, în creierul cãruia sunt deversate lecturile istorice. Creatorii propagandei comuniste nu au urmãrit doar minciuna sfruntatã pentru adulþi (analizate de Lucian Boia ºi Eugen Negrici), ci au înþeles cât de important este sã-þi „creºti publicul” (cum ar spune un capitalist), sã confecþionezi o realitate pentru cei care nu ºtiu nimic, pentru copii. ªi tot ca un program de relaþii publice macabre, comuniºtii au ºtiut cã e foarte important sã fii dispus sã-l crezi pe cel din faþa ta, adicã e foarte important ca producãtorul/ emitentul sã aibã reputaþie, sã treacã proba timpului. Cum asta era imposibil de realizat, cel mai la îndemânã le-a fost sã pretindã cã au trecut proba timpului, sã pretindã cã existenþa lor este o încununare fireascã a tot ce a fost pânã atunci. E logic, deci, ca istoria sã fi suferit crunte ajustãri în numele raþionamentului mai sus descris. Simona Preda ºi-a asumat sã ne arate cum s-a construit o lume de eroi din mai nimic în manualele de literaturã ºi de istorie, în textele pe care am învãþat sã citim, în listele de lecturi suplimentare. „Dornicã de a-ºi câºtiga rapid o credibilitate stabilã, propaganda comunistã a manevrat cu tenacitate abilã simboluri vechi ºi îndelung verificate” (p. 21). ªi unde nu erau, le-a inventat, aº adãuga. Iar cocktailul literaturã istoricã a fost unul dintre seducãtoarele ºi otrãvitele secrete ale discursivitãþii comuniste.

Nicolae Ceauºescu, „pãrintele iubit al tuturor copiilor patriei”

Învãþãmântul reprezenta factorul principal de culturã ºi civilizaþie, stipula Articolul 1 din primul capitol al Legii învãþãmântului din 1978 (p. 37). „Cultura ºi civilizaþia” însemna, desigur, „îndoctrinarea”, întrucât elevii nu aveau nicio posibilitate de a privi în altã parte decât acolo unde le indica sistemul. „În sala de clasã îºi avea centrul radiant partidul comunist” (pp. 37-38) cum aratã Simona Preda. Cravata roºie, banca de onoare, panoul de onoare, expunerea în faþa careului erau stimulente care dãdeau un ritm competiþional ºcolii, de fapt acceptãrii structurilor comuniste. Intonarea imnului, jurãmântul în faþa drapelului, cântecele, poeziile, totul avea sens strict ideologic. Extracurricular (cum am zice azi) te aºteptau revistele pioniereºti (Scânteia pionierului, Cravata roºie, Luminiþa, Arici pogonici, Cutezãtorii), lecturile suplimentare, de cele mai multe ori istorice. Istoria însemna memorarea datelor relevante pentru partidul comunist. Un trend ceva mai spectaculos venea din zona subiectelor istorice, populate de figuri cu putere de argument pentru existenþa comunismului ºi a lui Nicolae Ceauºescu, „pãrintele iubit al tuturor copiilor patriei” (p. 99).

Era motivant sã ºtii istoria patriei, aºa cum þi se spunea în manuale. Alimentarea mândriei naþionale a fost un procedeu fãrã eroare. La acest proces au contribuit substanþial scriitori precum Dumitru Almaº, Mircea Sântimbreanu, Eusebiu Camilar, Victor Tulbure, Gica Iuteº. Ca sã nu mai vorbim de scriitori mari cum a fost Mihail Sadoveanu, care ºi-au vândut reputaþia ºi credibilitatea nu atât pe bani, cât pe consolidarea orgoliului personal.

Eforturile discursive îºi gãseau sublimarea în slogane «de adâncã semnificaþie» precum: „Mulþumim partidului pentru copilãria noastrã fericitã”, „Omagiul þãrii, conducãtorului iubit”, „Tinereþea revoluþionarã a tovarãºului Nicolae Ceauºescu” „izvorâte din «dragostea fierbinte faþã de patrie ºi partid» ºi din «respectul pentru istoria þãrii»” (p. 98), slogane care defineau manifestãri artistice, defilãri, fel de fel de acþiuni în care pionierul se obiºnuia cu statutul de ins pierdut în marea de eºarfe fluturate, de pancarde agitate, de trupuri înghesuite în osanale scrise pe stadioane.  

Cercetarea Simonei Preda este, fãrã niciun dubiu, o mare probã de curaj ºi de rezistenþã.

Este destul de riscant sã încerci perspective sintetizatoare transdisciplinare. Literatura ºi istoria sunt domenii de cercetare distincte, cu instrumente proprii, cu aparate conceptual proprii. De aici ºi unele neajunsuri ale cãrþii. Cum ar fi confuzia dintre temã ºi gen, atunci când defineºte literatura istoricã. Literatura istoricã nu este un gen literar (p. 44), ci o arie tematicã, fãrã structuri specifice. În replicã, a dovedit o exemplarã rezistenþã, având în vedere cã a trebuit sã parcurgã stive de literaturã comunistã insipidã, dar enervantã prin neadevãrurile spuse. De aici ºi marele merit al cãrþii: este un prim pas în cunoaºterea generaþiilor care, iatã, se încãpãþâneazã fie sã plece din þarã, fie sã-ºi alimenteze ego-ul zdrobit de Cutezãtorii.  ªi poate ne face sã ne întrebãm de ce comuniºtii au acordat atât de multã atenþie învãþãmântului. 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey