•  Noapte bunã, mamã - Teatru
•  Trigon sau forþa inventivitãþii - muzicã
•  Jurnalul unui corsar de cinema
•  Fotografie - Monumente pierdute
•  To(l)ba de jazz - XXI


sus

Cornel Mihai Ungureanu         

 

 

Cronica unei sinucideri anunþate

 

cerasela iosifescu florina cercel noapte buna mamaO sâmbãtã obiºnuitã, cu televizor ºi searã de vopsit unghii, coteºte brusc ºi dramatic pentru cele douã protagoniste ale piesei „Noapte bunã, mamã” în clipa în care Jessie îi mãrturiseºte mamei sale, Thelma, hotãrârea pe care a luat-o ºi pe care se pregãteºte sã o punã în aplicare: se va sinucide. Povestea scrisã de Marsha Norman ºi distinsã cu un Premiu Pulitzer a fost montatã la ARCUB de regizorul Mircea Corniºteanu, fiind prezentatã ºi pe scena Naþionalului craiovean, în 30 ºi 31 ianuarie 2015.

Într-un decor simplu, oarecum vetust (scenografia – Viorel Peniºoarã-Stegaru), acþiunea curge dupã o reþetã americanã cu personaj atipic ajuns în situaþie limitã. La aproape 40 de ani, Jessie (Cerasela Iosifescu) se aflã într-un punct din care nu mai poate continua. Pãrãsitã de soþ, cu un fiu pe cale sã devinã infractor, ea îºi anunþã ca din senin mama cã îºi va pune capãt zilelor. Reacþia Thelmei (Florina Cercel) este specificã omului obiºnuit cu privirile de suprafaþã, care nu-ºi bate capul cu labirinturile psihologice: la început crede cã fiica ei glumeºte, apoi, când îºi dã seama cã lucrurile sunt serioase, încearcã sã-i înþeleagã motivele ºi s-o facã sã se rãzgândeascã. Îi promite schimbãri, cautã scuze pentru cei care au supãrat-o, o asigurã cã „nu e nimic intenþionat”, devine brusc empaticã, i se redeºteaptã grija maternã, e gata sã renunþe chiar ºi la comoditate.

cerasela iosifescu, florina cercel, noapte buna amamaFlorina Cercel prinde în jocul ei complexitatea personajului trezit din neatenþia obiºnuitã ºi care încearcã sã redreseze lucrurile; actriþa îmbinã calmul ºi precipitarea, apatia ºi vioiciunea, candoarea (îºi închipuie cã fiul ei, odatã anunþat, îi va lua pistolul lui Jessie) ºi obiceiul reproºului bine intenþionat („Distracþia nu vine sã-þi batã la uºã”), speranþa falsã (cã degringolada nepotului ei e doar o etapã: „Poate-ºi revine”) ºi revelaþia („Am stat atâta timp împreunã ºi n-am ºtiut cã eºti atât de singurã”). Existã o notã generalã de firesc ºi momente de excelenþã ale Florinei Cercel, experienþa permiþându-i sã se plieze convingãtor pe o partiturã complexã, cu o întreaga gamã de trãiri ºi de iþe sufleteºti ale unei mame buimãcite de vestea primitã ºi care nu înþelege ce o loveºte ºi de ce. În comparaþie cu emoþia pe care o stârnise pânã atunci în deplinã naturaleþe, uneori doar cu o ºoaptã absentã, a acceptãrii, rostitã  pentru sine: „Iartã-mã”, finalul o prinde însã într-o ipostazã parcã prea pateticã. Nu ºtim dacã alegerea îi aparþine, este din text sau a regizorului, în continuarea, de exemplu, a câtorva momente prelungite în care Jessie se joacã cu borcanele cu bomboane ºi alte provizii în timp ce vorbeºte despre chestiuni serioase, cum ar fi moartea, de exemplu. Contrastul este reuºit, dar îngroºat prin repetiþie riscã sã devinã ostentativ.

cerasela iosifescu, noapte buna mamaCerasela Iosifescu construieºte un personaj – Jessie – lucid ºi rece. O femeie cãreia nu-i place cum stau lucrurile, ajunsã la capãtul rezistenþei. A luat o hotãrâre ºi o apãrã tãios („Nimic din ce-ai spune nu m-ar face sã mã rãzgândesc”), pentru cã a chibzuit îndelung, nu e un alint oarecare: se va sinucide, aºa cum fãcuse cândva tatãl ei, singurul de care fusese apropiatã ºi de la care moºtenise acel fel de „a fi din altã lume”. Este remarcabil felul în care Cerasela Iosifescu o creioneazã pe Jessie: pragmaticã, dar ºi „dusã”, frãmântatã, dar împãcatã cu propria decizie, calculatã, dar ºi prizonierã a unei interioritãþi abisale. Este un exerciþiu solicitant sã faci permanent „naveta” între aceste stãri ºi uneori sã le mixezi în cocktailul aceleiaºi clipe, dar Cerasela Iosifescu reuºeºte, cu aparenta uºurinþã a unui sportiv bine antrenat, cum spunea cineva. Ea nu este pateticã, iar Jessie îºi pãstreazã în permanenþã sângele rece, preocupatã sã rânduiscã vag, în tuºe scurte, viaþa celor din jur când ea nu va mai fi: Thelmei i-a umplut frigiderul cu mâncare, ceasul i-l lasã fiului ei, ca sã nu aibã ocazia sã-l fure, cumnatei, Loretta, care „se crede mai bunã, dar nu e”, îi trimite, cu ironie ce bate spre cinism, toþi papucii pe care fratele ei, al lui Jessie, i-i fãcuse cadou de ziua ei, de-a lungul anilor, ºi nu i se potriveau – „Înþeleg cã o iubeºte pe Loretta, dar ar trebui sã ºtie cã nu toate femeile poartã numãrul ei la pantofi”. ªi cu Thelma se dovedeºte protectivã, dar ºi asprã, cu pusee la limita cruzimii - când insistã, de exemplu, ca slujba de înmormântare sã o þinã acelaºi preot care oficiase ºi funeraliile tatãlui ei. Poate cã face asta pentru a opri din faºã orice urmã de înduioºare. În puþine rânduri, personajul se lasã totuºi pradã emoþiilor, în urma devoalãrii unor întâmplãri din trecut. Mama ei îi ascunsese întotdeauna cã Jessie era, de micã, epilepticã. Dacã ar fi ºtiut, nu ar fi urcat nicodatã pe cal ºi, deci, nu ar fi avut „accidentul” în urma cãruia fusese apoi mereu suferindã. Dacã ar fi ºtiut, poate cã viaþa ei ar fi curs cu totul altfel. Faptul cã aflã abia acum îi sporeºte frustrarea, ciuda cã lucrurile nu au mers într-o altã direcþie, tot aºa cum suferinþa provocatã de vestea cã fostul soþ o înºela în timp ce erau cãsãtoriþi îi provoacã o suferinþã ce pare, în unii ochi, exageratã. Pentru un om pregãtit ºi hotãrât sã moarã, pentru cineva care are în faþã neantul iminent, faptul cã bãrbatul de care între timp a divorþat nu-i fusese fidel ar putea stârni, dincolo de stupefacþie, un zâmbet amuzat-resemnat. Dar Jessie nu este un om, este o femeie.

cerasela iosifescu, florina cercel, noapte buna amamaRegizorul Mircea Corniºteanu dozeazã bine intensificarea dramaticã ºi combinã cu tact prezentul – elementele de rãmas-bun din partea lui Jessie, obstinaþia de care aceasta dã dovadã în aºezarea „la locul lor” a tot felul de borcane sau cutii, trecerea în revistã a listei cu lucruri practice pe care mama ei va trebui sã ºi le asume de acum – cu trecutul care, încet-încet, le ajunge din urmã, clarificând, fãrã a ºi rezolva. „Radiografia” rezultatã este una a neputinþei ºi a eºecului, cele douã femei ºi-au ratat rolul de soþie – niciuna nu fusese ceea ce îºi dorise bãrbatul ei – ºi pe cel de mamã, dar au scãpat ºi ocazia, dacã nu a apropierii ºi solidaritãþii, mãcar a comunicãrii. Barierele cad, Thelma ºi Jessie dau cãrþile pe faþã doar atunci când nu mai e nimic de fãcut. Nu existã pod peste aceastã prãpastie, Thelma nu poate recupera neglijenþa consolidatã într-o viaþã, iar Jessie e prinsã în strânsoarea de neînduplecat a neadecvãrii, a nepotrivirii flagrante cu lumea. Meritul lui Mircea Corniºteanu este cã, apãsând sincron cu textul pedalele punerii în scenã, deapãnã o poveste care tulburã mai ales prin aceastã stare de singurãtate ºi de târziu. Muzica veselã din final îndulceºte „trezirea din vis” ºi puncteazã inspirat potenþialul de lecþie pe care orice întâmplare tulburãtoare îl poartã cu sine.

(Text apãrut ºi în revista SpectActor. Fotografiile din spectacol: ARCUB)

Comentarii cititori
sus

Silviu-Gabriel Lohon  

 

                                               

Trigon sau forþa inventivitãþii

 

Duminicã, 18 martie 2015. În faptul serii. Se ia un cvartet (Anatol ªtefãneþ - violã, vocal; Vali Boghean - saxofon, trompetã, caval, fluier, vocal ; Dorel Burlacu - keyboards, Gari Tverdohleb - tobe, percuþie, xilofon), se adunã o comunitate concisã de melomani, cãreia i se pune la dispoziþie un spaþiu unic în Craiova, Café-Teatru Play, apoi se declanºeazã grandioasa reprezentaþie a basarabenilor Trigon.

În general, tonalitatea jazzului produs de grup poate fi caracterizatã drept exuberant-exteriorizatã, cu nuclee tematice care devin, pur ºi simplu, simple pretexte pentru un spectacol de virtuozitate care se scaldã într-o permanentã redefinire ºi regenerare prin inventivitate 

Anatol ªtefãneþ este genul de artist care pare a nu avea nici un fel de dificultate în ceea ce face, mai ales cã, urmãrindu-i partiturile, ne imaginãm vioara ca pe o extensie naturalã a mâinilor sale.

Vali Boghean este o explozie de talent. Deºi a folosit doar câteva dintre instrumentele „de suflat“, i se poate ataºa lejer eticheta de virtuoz în acest sens. De la saxofonul sopran pânã la corn, apelând regulat la un arsenal divers de fluiere ºi fluieraºe româneºti, Vali ne-a purtat prin tot felul de sfere sonore, interconectate prin vocea sa total aparte.

Dorel Burlacu deþine ºi coordoneazãritmul ºi armonia formaþiei plus cã stãpâneºte perfect armonica, un instrument nu foarte des folosit în zona noastrã.

Gari Tverdohleb este stãpânul incontestabil al compartimentului de percuþie. Cu un stil original ºi ritm fluid, el dovedeºte capacitatea de a se lansa în cele mai rafinate nuanþe sonore ºi, astfel, sã ofere o muzicã densã ºi acaparatoare.

Cvartetul a dovedit deplinãtatea stãpânirii unui vast registru expresiv, instrumental ºi vocal. Au etalat un sunet-bloc, în compoziþii proprii bine aºezate, a cãror cheie constã în dialogul sonor dintre fantezistul „suflãtor“ Vali Boghean ºi infatigabiliul percuþionist, Gari Tverdohleb, supervizaþi de furtunoasa vioarã a lui Anatol ªtefãneþ sub care au întins lungi însãilãri ritmice, pigmentate de agreabile surprize.

Tenacitatea, dezinvoltura, coerenþa ºi seriozitatea basarabenilor sunt atribute clare pentru profesionalismul lor. Repertoriul a fost abil construit din aranjamente proprii precum Horantella sau Japanese Blues, dar ºi din standarde ethno gen Cine iubeste ºi lasã al Mariei Tãnase, care au fost regândite în virtutea parametrilor grupului.

Melanjul muzical propus de Trigon este infailibil ºi aproape incredibil: folclor românesc ºi fusion, susþinute de un schelet foarte solid neo-avangardist academic. Inventivitatea ludicã, ironia ºi, pe alocuri, frivolitatea muzicii lor sunt segmente recurente ale gândirii muzicale trigoniace, care nu conteneºte a bifa chiar ºi cel mai mic detaliu al unui parcurs muzical conceptualizat. ªi, aºa cum spunea un cronicar al revistei Alliance Maidan, într-un numãr din ianuarie 2006, „muzica lor este comparabilã cu un tablou pointilist: cu ajutorul celor mai mici detalii se ajunge la o imagine de ansamblu strãlucitoare“.

Spre finalul serii, a explodat momentul cel mai ludic al evenimentului: excelentissima partidã de jam-session (prea scurtã, ce-i drept) la care au participat, deopotrivã muzicienii ºi publicul. Cu intuiþie ºi empatie, ricoºeurile de frânturi ideatice ale fiecãrui instrumentist, nãscute din sugestii, au constituit o multitudine de sensuri.

Mai trebuie amintit ºi efortul generalizat al gazdelor, amintitul Café-Teatru Play. Ei pot fi mulþumiþi. La fel ºi auditoriul care a avut ce asculta fiindcã, citându-l pe marele dirijor Arturo Toscanini pânã la urmã, tot publicul are dreptate!“.

La bunã re-ascultare!                                                                    

Comentarii cititori
sus

Ionuþ Laurenþiu Duºcã

 

Jurnalul unui corsar de cinema

 

 

Give me freedom or give me the rope. For I shall not take the shackles that subjugate the poor to uphold the rich. John Goldenwolf

 

Sunt un corsar de cursã lungã. Nu jefuiesc navele marilor imperii, și nu sunt nici comandat de nimeni. Nu am nici mãcar un echipaj. Nu aș avea nici mãcar corabie dacã nu aș simți nevoia de izolare. Îmi place sã mã închid în punctul cel mai de jos al navei, unde sunt practic cufundat în apã și sã vãd filme. N-o fac din plictisealã sau din ambiție, ci pur și simplu am nevoie de armurã pentru a supraviețui pe ape tulburi, înconjurat de rechini. Mã consider corsar pentru cã mai toate filmele sunt furate. Furate de la cei bogați, care le disprețuiesc și le considerã doar surse de îmbogãțire.

Ziua Letter from an unknown woman

A iubi și a ști acest lucru înseamnã a te dedica celuilalt, a fi fascinat de fiecare tropãit al pașilor sãi. A iubi și a nu ști asta, înseamnã a pãrãsi, a fi gol pe interior, a nu mai putea face nimic cu pasiune. Aceste douã lumi se întâlnesc în Letter from an unknown woman. Mecanismul poveștii este unul clasic: o adolescentã se îndrãgostește de vecinul ei, un pianist celebru ºi aventurier. Trãiesc împreunã câteva sãptãmâni, apoi el pleacã, iar ea rãmâne însãrcinatã ºi nu-ºi mai vorbesc ani de zile.

La un concert se întâlnesc din nou. Paradoxal, Stefan o privește, însã n-o recunoaște. Același lucru nu se poate spune ºi despre Lisa, pentru care freamãtul inimii se trezește. Acele gânduri ºi amintiri, atât de bine îndesate pânã atunci, ies la suprafaþã ºi pentru a doua oarã fuge de acasã în braþele lui Stefan. Un Stefan, apatic, pierdut, care nu-ºi aminteºte absolut nimic din ce se întâmplase în trecut.  Disperatã, fuge din nou, iar copilul ei se îmbolnãveºte de pneumonie ºi moare, fãrã ca ea sã-i fie alãturi. Curând, aceeaºi boalã o primeºte ºi ea, ºi disperatã, simte nevoia de a-i mãrturisi totul lui Stefan, printr-o scrisoare. Scrisoarea pe care o primeºte Stefan, însoþitã de adnotarea din final care anunþa decesul Lisei,  reînnoadã relaþia cu propria conºtiinþã, dar nu pentru a regãsi calea existenþei sale, ci pentru a-ºi primi pedeapsa, soarta dându-i lovitura de graþie.

Ceea ce mã fascineazã la acest film, pe lângã mecanismul poveºtii ºi al memoriei lui Stefan, este absenþa unui final. Totul se încheie sec prin adnotarea cu cernealã de pe scrisoare, nu vezi nimic, nu plângi, nu te laºi dus în nicio stare. Tot ce trebuia spus fusese deja spus în film. Ophuls nu-ºi mai judecã personajele, considerând cã ºi-au trãit deja destinul.

 

Noaptea Fucking Amal

În Amal, o puºtoaicã stã ºi scrie la PC. Tot în Amal, aceeaºi puºtoaicã îºi scrie jurnalul pe PC. Se pregãteºte de ziua ei ºi o iubeºte pe Elin. Cut.

Amal este cel mai oribil, depresiv ºi plictisitor oraº din câte au existat ºi vor mai fi pe acest Pãmânt. La fel de naºpa este ºi liceul de acolo. Un liceu unde majoritatea subiectelor au ca temã care cu care se cupleazã sau virginitatea la ce-i bunã? Cel puþin aºa gândeºte Agnes. Cut.

Fade to white. Elin o sãrutã pe Agnes. Dar nu din sinceritate, ci pentru a câºtiga un pariu cu sorã-sa, apoi dã fuga la cealaltã petrecere, a celor cool din liceu. Rãmasã singurã în camera sa, Agnes vrea sã se sinucidã. κi pune muzicã rock, scoate un aparat de ras ºi-l aºeazã liniștitã pe mânã aºteptând curajul sau momentul potrivit. Elin, întoarsã de la petrecere, o cheamã afarã salvând-o fãrã sã-ºi dea seama de la cumplitul gest. Urmeazã o plimbare în noaptea micuțului oraº suedez, cu un plan de evadare în Stockholm întors în ultima clipã. Cut.

Fade to black. Visarea. Elin viseazã la o zi de ºcoalã petrecutã cu Agnes, în timp ce aceasta, se închide în intimitatea camerei sale ºi se masturbeazã privind o pozã cu Elin. Aparent cea mai scandaloasã secvenþã din film fãcutã cu o naturaleþe remarcabilã, tãiatã la timp, în aºa fel încât sã sugereze erotismul adolescentin al celui care vrea sã descopere, ci nu pornografia sau sexualitatea infantilã. Cut.

Zilele trec, Agnes se resemneazã, însã lui Elin i se trezește mintea. Începe sã-ºi dea seama cã e înconjuratã de idioþi, de adolescenþi fãrã viitor, care-ºi trateazã prezentul ca pe-o bãtaie de joc. Renunþã la relaþia ei, la glumele ºi superstiþiile inutile cu sora sa ºi o cautã pe Elin. Finalul o surprinde pe Elin închisã în toaleta ºcolii cu Agnes, iar tot liceul vuia afarã sperând sã surprindã o scenã de sex între ea ºi un bãiat. Cele douã fete evadeazã fericite din toaletã, þinându-se de mânã, fãrã a lua în serios privirile ºocate ºi prejudecãțile celor din jur. Cut. Final cut.

La prima vedere poate pãrea o poveste adolescentinã, cu subiect tipic americãnesc, dar Lukas Moodysson, regizorul ºi scenaristul acestui film, a reuºit sã imprime naturaleþe dialogurilor, sã nuanțeze replicile cu diverse tertipuri ºi jocuri de cuvinte tipice adolescenților. Contrastul aprins, noise-ul folosit excesiv, face ca acțiunea sã ardã, sã ai senzaþia cã te trimite într-o lume halucinantã, un truc inteligent care sugereazã amețeala acelor tineri sau o metaforã la adresa consumului de droguri ºi alcool.

Noaptea se afundã în negurã, ºi am rãmas cu nostalgia unei adolescenþe rebele, pline de frustrãri ºi angoase. O adolescenþã trãitã doar pe jumãtate. Dar poate cã mâine va fi un rãsãrit frumos de soare peste întunecatul Amal, nu-i aºa, Agnes? 

Comentarii cititori
sus

Fotografie

 

Monumente pierdute

 

Acest numãr al Prãvãliei Culturale este ilustrat cu fotografii din cadrul proiectului 'Monumente pierdute'.

Iatã ce ilustreazã aceste fotografii (cu trimiteri la pagini de net ºi, mai ales, indicaþii pentru a ajunge la faþa locului, ceea ce, cred eu, este important pentru a dovedi interesul ca asemenea clãdiri sã intre în circuitul turistic): 

Alviþe              - Casã din sec XIX, Craiova, strada Traian Demetrescu

Balsamuri         - Conac la Potmeltu, jud. Dolj /MAPS/

Boabe             - Conac din Gura Padinii, jud. Olt /MAPS/

Cartolina1        - Interior de casã din Craiova, strada Criºului

Cartolina2        - Burlan din Craiova (ultimul de acest tip, la Prefecturã)

Chibrituri         - Conacul Ion Marian, sec XIX, com. Dobrotineþ, jud. Olt, /MAPS/

Delicatese       - Palatul Gh. Pleºia (Pleºa/Plessia), com. Obârºia de Câmp, jud. Mehedinþi, /MAPS/

Evantaie         - Interior de casã din Craiova, strada Criºului

Mirodenii         - Conac Nicu Stoenescu, com. Popânzãleºti, jud. Dolj, /MAPS/

Odicolonuri      - Conacul Poenaru, Valea lui Pãtru, jud. Dolj, /MAPS/

Sticle de lampã - Palatul Jean Mihail, Craiova

Tejghea          - Conacul din Negoi, jud. Dolj, /MAPS/

Cover             - Conacul Neamþu, com. Olari, /MAPS/

 

Am adresat câteva întrebãri celor implicaþi în acest proiect. A rãspuns Mihai Popescu.

Cum s-a nãscut proiectul 'Monumente pierdute' ?

Proiectul nostru s-a nãscut din contopirea a douã pasiuni: una a mea ºi cealaltã a colegului meu. Mie îmi place sã fac fotografii, iar prietenului meu sa se plimbe. Într-o zi, plimbându-ne ºi fãcând fotografii aiurea, am ajuns dintr-o întâmplare în faþa unei piese de arhitecturã (Malu Mare). Atunci amândoi am privit în sus ºi am rãmas impresionaþi de clãdirea respectivã.

Care este echipa?

Dragoº Andreescu ºi Mihai Popescu suntem echipa. Dar colaborãm cu o mulþime de alþi pasionaþi de lucruri frumoase, arhitecþi, pictori, fotografi, asociaþii culturale (tradiþia militarã), ºi câteva dintre instituþiile de stat.

Ce arie aþi acoperit?

Am stabilit sã acoperim doar zona Olteniei. Tot ce facem, facem prin propria finanþare iar ca sã lãrgim aria la nivelul întregii þãri ar însemna sã investim mult mai mult din propriul buzunar. Deplasãrile noastre pe teren le facem pe decursul unei zile de weekend, adicã atât cât putem acoperi ca seara sã ne întoarcem acasã.

Cum sunteþi întâmpinaþi pe teren?

La întrebarea asta am putea sã vã rãspundem: ospitalitatea românilor este mai mult un mit... În þara noastrã dacã porþi un aparat de fotografiat la gât deja eºti privit ca un intrus, cã vrei sã invadezi intimitatea.

Cum aflaþi de o casa ori alta?

Folosim sursele moderne de informare dar consultãm ºi arhive, pasionaþi de istorie. Majoritatea fotografiilor vechi pe care le prezentãm sunt cumpãrate de pe site-uri de specialitate, tot cu banii proprii.

Ce poveºti aþi aflat?

Fiecare dintre lucurile pe care le-am vizitat are povestea sa. Unele sunt adevãrate lecþii de viaþã, altele purã fantezie. Majoritatea albumelor pe care le publicãm sunt însoþite de o descriere. Dar ca poveste, pe noi ne-a impresionat cel mai mult cea a boierului Pleºia ºi a conacului sãu din Obârºia de Câmp. Boierul l-a construit pentru o femeie, iubita sa, o franþuzoaicã locuind în Franþa, într-un pension. Boierul l-a trimis pe constructor în Franþa, ca sã vadã pensionul respectiv, ºi l-a reprodus la scara 1:1 în Obârºia de Câmp. Franþuzoaica a venit în România ºi a trãit o perioadã cu o boierul în palatul construit pentru ea, dar nu s-a putut obiºnui cu viaþa ruralã din România anilor respectivi. L-a pãrãsit pe boier pe motivul cã palatul nu avea apã menajerã, precum cel din Franþa. Boierul a murit singur, la 90 de ani, fãrã a se mai fi cãsãtorit vreodatã.

Adeseori aþi revenit la un acelaºi monument, documentând degradarea. Aþi avut semnale de luare la cunoºtinþã ori încercãri de remediere?

Absoult niciunul dintre cele prezentate de noi nu a suferit vreo formã de remediere sau reconstruire. Câteodatã ne gândim la cele pe care nu le vom mai gãsi la urmãtoarea excursie pe teren. Autoritãþile nu fac absolut nimic.

Uneori documentaþi monumente care nu sunt deloc pierdute. V-aþi gând la o rebotezare care sã acopere ºi cazurile fericite?

Cazurile fericite, în 80% dintre situaþii aproape cã nu existã.

V-aþi gândit la o mai accentuatã informare, la difuzarea de hãrþi pentru ca publicul sã poatã ajunge la aceste monumente, sa intre în trasee turistice?

Pe pagina noastrã noi prezentam ºi locaþia exactã a fiecãruia.

Aceasta comoarã ar merita valorificatã de autoritãþi. Aþi fãcut demersuri? În afarã de Facebook mai aveþi în vedere ºi alte canale? Wikipedia, de exemplu...

Lucrãm la propriul site dar încã întâmpinãm aceleaºi dificultãþi financiare.

Mai aveþi energie, mai ales dupã dificultãþile întâmpinate?

Cred cã nu este o problemã de energie, ci mai mult de pasiune ºi de motivare. Însã putem sã ne mândrim cu pagina noastrã, toate cele aproape 6000 de aprecieri sunt reale, nu am investit în promovarea paginii ca sã atragem aprecieri. Între mine ºi colegul meu este cumva o întrecere, fiecare cautã prin mijloacele proprii iar când ne întâlnim confruntãm descoperirile ºi alegem ce urmeazã sã promovãm. De multe ori ne tragem unul pe celãlalt, fiecare dintre noi a vrut, pâna acum, sã renunþe de câteva ori, muºcaþi de câini, înjuraþi ºi ameninþaþi, cu pantofii rupþi sãrind garduri. Dar... la sfãrºitul unei zile de expediþie, când privim fotografiile... zâmbim ºi ne spunem cã a meritat.

Comentarii cititori
sus

Alexandru ªipa

 

To(l)ba de jazz
XXI

 

sipa1*Joi 12 martie, în cadrul Cursului de estetica jazz-ului de la Academia de muzicã G. Dima din Cluj-Napoca a fost invitat Cornel Þãranu pentru tema “Confesiuni & conexiuni jazz-istice”.
Moderator Conf. univ dr. Virgil Mihaiu.
De la colegul ºi prietenul Virgil Mihaiu aºteptãm veºti ªI despre cursurile practice de jazz ºi mai ales despre REZULTATELE acestor cursuri… ca ºi despre alte evenimente concertistice ºi festivaliere din oraºul sau zona respectivã...

*Joi 19 martie la INSPYER BISTRO din Capitalã a debutat ciclul de concerte INSPYER JAZZ & BLUES EVENTS cu un excelent duo Marcian Petrescu-voce & harmonica ºi Clay Windham-voce & chitarã. Publicul a fost extrem de numeros ºi participativ, prin reacþii spontane ºi mai ales aplauze.

*Vineri 20 martie la Teatrul Elisabeta din Bucureºti a cîntat New Orleans Orchestra condusã de trompetistul Emil Bîzgã.

*Marþi 24 martie la Teatrul “Toma Caragiu” din Ploieºti a avut loc un concert cu grupul JAZZAPELLA în noua componenþã. Din vechea componenþã au mai rãmas doar doi membri: Zoltan Andras ºi Ana Bãncescu. Membrii noi, adicã de cîteva luni, sînt Marina Arsene, Flavia Zoe, Alexandru Badea ºi Liviu Iancu.

*În perioada 24-29 martie, la Clubul Blue Note din New York a fost sãrbãtorit celebrul saxofonist James Moody la a 90-a aniversare. Printre invitaþi s-au numãrat Nicholas Payton, Donald Harrison, Roy Hargrove, Dee Dee Bridgewater, James Carter, Jon Fadis ºi Randy Brecker.

*Dupã prezenþa în cluburile de jazz din Londra-PIZZA EXPRESS pe 21 martie ºi VORTEX pe 23 martie, Sorin Zlat Trio, cu Mihaela Alexa-voce ºi Sorin Zlat sr. sax alto, au concertat la InSpayer Bistro din Capitalã. În acelaºi aristocratic spaþiu în care se desfãºoarã frecvent evenimente mondene, mai consemnãm recitalurile de jazz din 2 aprilie cu Costinel Mirea Trio (Costinel Mirea-vioarã, Cristian Mirea-contrabas, Gabriel Brutaru-chitarã ºi invitatul lor, Alexandru Borºan-pian). Pe 9 aprilie aici este programat recitalul FAVORITE MOOD cu Petra Acker-voce. chitarã ºi percuþii ºi Albert Tajti-pian.

*Sîmbãtã 28 martie, la ARCUB, în cadrul ciclului de concerte JAZZAJ  au cântat formaþiile Soul Serenade ºi Irina Popa & The Sinners.

*Duminicã 5 aprilie începînd cu ora 18.30 ºi pînã aproape de miezul nopþii, s-a desfãºurat pentru a treia oarã la Hard Rock Café din Capitalã, a XIII-a ediþie a Galei Premiilor de jazz-Premiile MUZZA pe 2014. Alãturãm lista cu cei nominalizaþi ºi premiaþi.
Au susþinut micro-recitaluri mult aplaudate, în urmãtoarea ordine:
C.A.L.I QUARTET-Iaºi, MOONLIGHT SHADOW TRIO –Brãila, BASORELIEF-Bucureºti, ALEXANDRU ANDRIEª (cu invitaþii sãi George Baicea-chitarã, Iulian Vrabete-chitarã bas ºi Relu Biþulescu-baterie-ultimii doi au fãcut parte ºi din grupul Basorelief), apoi, tot în sfera blues-ului, ALEX MUªAT & KILROY‘S (cu Alex Muºat-voce ºi chitarã, Sebi Yoo-chitarã bas ºi Claudiu Purcãrin-baterie). Au urmat trupa BALAKO, SORIN ZLAT TRIO (cu Sorin Zlat-pian, Sebi Yoo-chitarã bas ºi Laurenþiu ªtefan-baterie), apoi un intermezzo cu acelaºi Trio, invitat Sorin Zlat sr. care apoi au acompaniat-o pe MIHAELA ALEXA, În continuare, aceaºi secþie ritmicã a cîntat împreunã ºi cu TASI NORA. Ante penultimul micro-recital a aparþinut Trio-ului MIREA (cu Costinel Mirea-vioarã, Cristian Mirea-contrabas ºi Gabriel Brutaru-chitarã) care au susþinut ºi penultimul micro-recital dar în compania solistului vocal ALEX CONSTANTIN. Dupã proiecþia clipului LEBÃDA realizat de Elena Mîndru ºi Trio-ul sãu în Finlanda, trimis organizatorilor Galei pentru a compensa parþial absenþa protagoniºtilor de la aceastã festivitate de premiere, evenimentul a fost încheiat, oarecum sugestiv, de micro-recitalul solo saxofon tenor a lui EDI JACK NEUMANN. 

Precizare:

Galele Premiilor de jazz -Premiile MUZZA- din ultimii trei ani au fost organizate de Fundaþia MUZZA cu sprijinul Institului Cultural Român, cãruia îi suntem profund recunoscãtori.
Ministerul Culturii nu numai cã nu a sprijinit financiar sau logistic evenimentul nostru dar, din pãcate, deºi am sperat acest lucru pânã în ultima clipã, nu ne-a transmis nici mãcar un simplu DA sau BA pentru a ºti dacã e cazul sã trecem pe afiº ºi aceastã instituþie.
Acesta este motivul pentru care considerãm cã de aceastã datã e necesar sã adresãm o scrisoare deschisã Excelenþei Sale Domnului Ioan Vulpescu, Ministru al Culturii.
Iatã conþinutul acestei scrisori:

Cãtre Ministerul Cuturii

Excelenþei sale
Domnului Ministru Ioan Vulpescu

Vã mulþumim condescendent pentru imensa încredere pe care o acordaþi de trei ani consecutiv Fundaþiei MUZZA, cã poate organiza Gala premiilor de jazz-Premiile MUZZA (ediþia a XIII-a în 5 aprilie a.c.) fãrã sprijinul financiar al Ministerului Culturii.
Ne simþim mîndri de aceastã încredere.
Sperãm cã ºi Ministerul Culturii.

Am considerat cã uzanþele diplomatice sau profesionale între douã instituþii, dacã nu mãcar cele umane, presupun un minim rãspuns, pozitiv sau negativ, la solicitarea noastrã cãtre Ministerul Culturii nr.773 din 26 februarie 2015. 

Cu o oarecare consideraþie ºi cu speranþa cã cel puþin în viitor, colaborarea noastrã (sau cel puþin comunicarea din partea dvoastrã, a Ministerului Culturii) pentru acest eveniment unic din viaþa breslei româneºti de jazz, va fi (mai) bunã ºi favorabilã îndeosebi laureaþilor. 

Alexandru ªipa-Preºedinte Fundaþia MUZZA

7 aprilie 2015

*Casa Soft Records a lansat CD-ul GOOD FRIENDS avîndu-i ca protagoniºti pe Ionicã Minune la acordeon ºi Petricã Andrei la pian. Invitaþii lor sînt Costel Niþescu-vioarã, Jean Stoian-ghitarã, Rãzvan Cojanu-contrabas ºi Laurenþiu ªtefan-tobe. Cu prilejul lansãrii acestui album, era anunþat ºi un concert care din pãcate s-a anulat în ultima clipã…ori poate doar s-a amînat…

*Vineri 10 aprilie, la The Apollo Theater din New York, Cassandra Wilson îi va aduce un omagiu cîntãreþei Billy Holliday. Concertul se va intitula „Lady Day’s Centenial”.

*Duminicã 12 aprilie Jazz & Blues Club din Tg. Mureº va sãrbãtori 8 ani de existenþã printr-un concert de blues cu formaþiile Nightlosers ºi Blue Project.

La mulþi ani ºi cît mai multe evenimente reuºite în acel adevãrat complex muzical-artistic ºi din partea noastrã. 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey