•  Rodica Mixich
•  Adriana Macsut


sus

Rodica Mixich

 

 

Culorile Marocului

 

ceutaTanger, Rabat, Casablanca, destinaþii exotice visate ºi citite de zeci de ori ºi zeci de ani, ce îºi concretizau acum existenþa. Biletul la feribotul cu care urma sã traversãm Gibraltarul era una din mãrturii. Majoritatea cãlãtorilor erau europeni, feribotul modest, spre murdar, iar strâmtoarea ne dezamãgise pe toþi prin modestie ºi absenþa spectaculosului herculean. Oraºul în care am debarcat, Ceuta, enclava spaniolã de 18 km2 pe coasta marocanã a Africii, este un orãºel alb, înflorit din albastrul Mediteranei sau al cerului, ba parcã mai albastru era cerul ºi mai albe casele ºi mai verzi palmierii ºi mai parfumaþi leandrii. Nu am vãzut în calea noastrã, emigranþi africani clandestini care încearcã sã forþeze porþile bãtrânului continent în emigraþia lor spre mai bine, aºa cã euforia noastrã era dreptul nostru, de vise îndelung visate.

Plecasem dimineaþa din Madrid pe notele pasional spaniole ale muzicii lui Iglesias, iar acum culorile apusului ne îmbrãþiºau blând într-o atmosferã autentic europeanã. Prietena noastrã din Maroc, Hanana, ne suna agasant la telefonul mobil din jumãtate în jumãtate de orã sã ne întrebe dacã am ajuns la graniþa cu Marocul, unde insista exasperant sã ne aºtepte, dar noi eram visãtori de vacanþe, uºor euforici, aºa cã a început sã se însereze când am ajuns în vamã.

Sau cã erau mulþi, sau cã hainele lungi, albe, din in, erau prea albe în contrast cu tenul mãsliniu, sau cã era noapte, dar prima impresie de la graniþa marocanã a fost cã suntem invadaþi de arabi, noi fiind încã europeni ºi doar patru. Ne-au înconjurat maºina, noi am blocat uºile fãrã sã înþelegem cã ei doreau sã le fim clienþi ºi sã încheiem o asigurare pentru maºinã. Am rãmas baricadaþi pânã au renunþat ºi s-au îndepãrtat. Atenþi ºi precauþi, în formaþie compactã, am pãrãsit maºina cu paºapoartele în mânã ºi ne-am îndreptat spre primul ghiºeu. La acea orã ºi în acel moment eram singurii europeni din vamã. Funcþionarul ne-a pus ºtampila ce ne permitea sã intrãm în Maroc, cu un zâmbet terapeutic, de care, fie vorba între noi, aveam nevoie, ºi ne-a poftit la vizita medicalã. Era gripã aviarã.

Am completat niºte formulare scrise în arabã ºi francezã atât de mic cã nu am vãzut mare lucru ºi, ca atare, nu am înþeles nimic, doar cã din punct de vedere medical aveam o problemã. În febra agitaþiei, temperatura prietenei noastre crescuse la 37,2o ºi nu era posibil sã primim viza medicalã pentru teritoriul marocan. Ne-am privit disperaþi ºi ne-am amintit întreaga istorie a obiceiurilor dragii noastre þãriºoare, aºezatã la porþile Orientului. Am iniþiat o conversaþie cu medicul, într-o francezã cu toate timpurile verbale aºezate aiurea, dar de o inspiraþie divinã, pentru cã veriºorul unchiului medicului marocan din vamã absolvise medicina la Craiova.

Ne-am regrupat cu viza medicalã obþinutã, ne-am urcat în maºinã ºi ne-am strãduit cu dificultate sã ieºim din tãlãzuirea de oameni cu coºuri, saci, desagi, care se îndreptau spre un obiectiv numai de ei ºtiut, trasat de albul „djellbe”-lor marocane.

marocAm îmbrãþiºat-o fericiþi ºi osteniþi pe Hanana, care pãrea sã ºtie prin ce-am trecut ºi ne-am îndreptat spre Tetuan. Cartierul de locuinþe, în care urma sã locuim, era, spre suprinderea noastrã, animat, se bea ceai, se juca domino ºi se privea, mai ales spre europenii apãruþi de niciunde. Ca din pãmânt a apãrut un bãiat care s-a oferit sã ne asigure securitatea maºinii pe tot parcursul sãptãmânii, în schimbul sumei de 1 euro pe zi. De ce aveam sentimentul neplãcut cã suntem permanent urmãriþi? Urma sã înþelegem peste câteva zile când, rãtãciþi în „suck”, am fost recuperaþi ºi puºi la un loc de cãtre vânzãtorii marocani cu ochi de vultur care vedeau ºi ºtiau tot, chiar ºi numele prietenului nostru, rostit stâlcit în arabã.

A doua zi plecãm spre Moulay Idris, printre mãgari, splendide culturi agricole ºi crânguri de mãslini sub care grupuri de copii ascultau expunerea profesorilor despre istoria romanã ºi vestigiile de la Volubilis. Moulay Idris, oraºul sfânt de unde provine întemeietorul primei dinastii arabe a Marocului, dinastia idrissidã, nu este un oraº turistic ºi chiar, o perioadã de timp, accesul turiºtilor a fost interzis aici. Oraºul, aºezat pe un deal, e alb, cu clãdiri apropiate ºi lipite unele de altele, fãrã ferestre, iar dacã sunt de un albastru intens, cu porþi mici  ºi strãzi pustii, pe care se furiºeazã în tãcere câte o siluetã în „djellba”, spre deosebire de piaþa centralã zgomotoasã, fumegândã de la barbeque, încãrcatã cu movile de dulciuri ce plutesc în miere ºi migdale ºi coloratã în culori de mirodenii din care guºti întâi culoarea.În oraº nu existã posibilitãþi de cazare ºi nici de a lua masa dupã ce se închid tarabele din piaþa centralã. În tãcere suntem conduºi într-o casã particularã unde putem mânca, simþi riscul ºi aventura într-o altã lume ºi o altã culturã. Mâncarea gustoasã, cu pâinea proaspãt scoasã din cuptor, ne este servitã într-o camerã centralã în care lumina pãtrunde printr-un luminator aºezat în tavan, iar jur-împrejur, sofale cu perne. O cafea excelentã ºi aproape moþãim în sunetul suav al unei fântâni interioare, dar din spatele ferestrelor mici, tãiate în zid, cu caroiaj de lemn, se aud ºoapte. Suntem în Maroc.

marocUrmãrim uliþa îngustã ºi pustie ce coboarã în piaþa centralã ºi zãrim pe dreapta un cuptor de pâine asemãnãtor cu cele de la noi, doar pâinile sunt mai mici, multe, în coºuri mari de nuiele. Se deschide o uºã ºi, din’nãuntru, izbucneºte afarã abur, mult abur, bãnuiesc cã este un „hamam”, aºtept, privesc în stânga ºi în dreapta ºi pãtrund înauntru. În camera slab luminatã, pe o bãncuþã de piatrã, stã o femeie într-o cãmãºuþã lungã, albã, udã, cu pãrul despletit, ud ºi el. Ochii ni se întâlnesc, vorbele repezi ºi stridente mã alungã afarã, în plin soare.

În piaþa centralã, vânzãtorii îºi încãrcau pentru plecare marfa pe mãgãruºi. O cutie de carton îmi atrage atenþia. Era plinã de voaluri specifice portului marocan. A fost pentru prima datã cand am zãrit culorile Marocului pe care nu le voi uita niciodatã. Rafinamentul cochetãriei feminine, exersat sute de ani, al femeii care este nevoitã prin tradiþie sã îºi ascundã formele trupului, se ascundea într-o cutie de carton plinã de voaluri: albastru de cobalt, ultramarin, verde smarald, turcoaz, verniluri, ocruri, cele mai minunate nuanþe de roºu, de cadmiu, carmine, Siena ºi în sfârºit, culorile de pãmânt, tot ce urma sã vedem când ridicam privirea spre nordul Marocului ºi de care ne vom aminti în drumul nostru spre inima galben-cenuºiu-roºieticã a deºertului.

Comentarii cititori
sus

Adriana Macsut

 

Apã și soare la Hódmezõvásárhely

 

Încã nu a început vara dar gândurile cititorilor viseazã deja la vremuri cu apã și soare.  Redacția Prãvãlia Culturalã vã propune ca destinație de vacanțã bãile turcești Alexander din Hódmezõvásárhely. Ieșirea din România se face prin granița Cenad-Kiszombor, apoi drumul este continuat prin Mako, Maroslelem și Hódmezõvásárhely.

Orașul Hódmezõvásárhely, supranumit orașul artei, se aflã în sud-estul Câmpiei de Sud, între Mureº ºi Criº, la 25 de km de Szeged. Denumirea de orașul artei se datoreazã faptului cã din 1953 se organizeazã aici o expoziþie de toamnã unde sunt prezentate lucrãrile pictorilor din Câmpia Maghiarã de Sud. Este vestitã aici și arta olãritului care dateazã din vremea medievalã. Existã chiar și Muzeul Olãritului, aflat în Casa Olarului Csúcsi, care a aparþinut olarului Sándor Vékony, unde vizitatorii pot deprinde noțiuni despre olãrit.  

Orașul Hódmezõvásárhely face parte din județul Csongrád, o zonã aflatã între Dunãre și Tisa, cu un climat submediteraneean, datorat izvoarelor termale.

Județul Csongrád este o zonã viticolã, renumitã pentru vinuri de masã precum: Kékfrankos, Cabernet, Cadarca, Zweigelt, Rieslingul de Rhin, Rieslingul italian, Muscat-Otonel, Chardonnay, Steinschiller roz și Tãmâioasa de Cserszeg (cserszegi fûszeres).

Istoria locuirii acestei zone merge înapoi cu 7000 de ani, în neolitic. De precizat cã la Muzeul János Tornyai, dedicat istoriei acesti regiuni, se aflã o statuie din neolitic numitã Venus din Kökénydomb.

Orașul actual a început sã se dezvolte în secolul al XV-lea când patru sate din perioada regatului lui Arpad, numite Hód, Vásárhely, Tarján și Ábrány s-au unit, iar din anul 1437 este prima atestare documentare a zonei citadine Hódmezõvásárhely.

În 1990 orașul Hódmezõvásárhely este ridicat la rang de municipiu, iar în 1997 este medaliat cu Drapelul de Onoare al Consiliului Europei ca semn de prețuire pentru activitatea de promovare a valorilor europene.

macsutÎntr-o zi însoritã este binevenitã o plimbare pe bulevardul central Kossuth unde se aflã clãdiri și statui medievale impresionante. Piața centralã, dominatã de Palatul Primãriei, construit dupã planurile arhitectului Miklós Ybl, gãzduiește chiar și un parc de aventuri pentru copii. Se mai pot gãsi tot aici: biserica reformatã în stil baroc, Casa Olarului (amintitã anterior), sinagoga care este construitã în stil maur, împreunã cu Muzeul Holocaustului, Biserica Catolicã Sfântul Ștefan, Biserica Ortodoxã Sfânta Treime.

De remarcat este Muzeul Memoriei (Emlékpont), inaugurat în 2006, care prezintã o incursiune în istoria comunismului. Nu lipsesc de aici paginile dramatice marcate de revolta maghiarã anticomunistã din 1956.

Bãile turcești Alexander din Hódmezõvásárhely au fost amenajate în anul 1929. Apa termalã de aici este recunoscutã pentru amelioarea bolilor osoase și musculare. Locația este amenajatã într-un parc, se întinde pe 3000 de metri pãtrați și are 8 bazine cu apã termalã și camping pentru cazare.  

Cãlãtorii care se vor încumeta sã viziteze zona însoritã a județului Csongrád care este brãzdatã de izvoare termale nu vor regreta alegerea fãcutã!

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey