•  Franciscus Georgius
•  Radu Marini
•  Mircea Nãstasie
•  Liviu-Florian Jianu
•  Ionuþ Laurenþiu Duºcã


sus

Franciscus Georgius

 

Stonehenge, ultima strigare!

 

Toþi cei care au citit Fantoma din Canterville, de Oscar Wilde, ºtiu ce se poate întâmpla atunci când niºte bogãtaºi de peste ocean cumpãrã ceva ce reprezintã o serie de valori tradiþionale britanice, precum ar fi un castel bântuit de o fantomã. Americanii sunt practici ºi casa lor nu este o cetate unde sã se simtã stãpâni („My home is my castle!”), ci un loc cald, comod ºi intim („Home, sweet home!”), drept urmare multiseculara patã de sânge din faþa ºemineului a fost curãþatã cu un detergent-minune, fantomei lui Sir Simon de Canterville i s-a oferit ulei ca sã-ºi ungã lanþurile, iar când duhul blestemat s-a revoltat ºi a pornit la contraatac, el s-a împiedicat în sfori ºi i-au cãzut gãleþi cu apã în scãfârlie. Aºa i-a trebuit dacã i-a provocat pe gemenii ambasadorului Hiram B. Otis, cei porecliþi „Stelele ºi Dungile” („bãieþi încântãtori ºi, în afarã de respectabilul ministru, singurii adevãraþi republicani ai familiei”).

Ei bine, fix cu o sutã de ani în urmã, un alt simbol naþional al Angliei, ansamblul megalitic Stonehenge din Câmpia Salisbury a fost scos la licitaþie. Dupã ce vreme de secole a aparþinut familiei Antrobus, când Sir Edmund, ultimul moºtenitor de sex masculin a pierit în luptele din „Marele Rãzboi” (Primul Rãzboi Mondial), rudele au hotãrât sã vândã domeniul de 30 de hectare ºi au apelat la serviciile Casei Knight and Frank. În cele din urmã, lotul 15 a fost adjudecat cu suma de 6.600 lire, ceea ce astãzi ar reprezenta peste o jumãtate de milion de euro (392.000 lire sterline la un curs de 1,35 euro pentru o lirã).

Domeniul a fost achiziþionat de Cecil Herbert Edward Chubb, descendentul unor meºteri fãuritori de ºei ºi de hamuri din Shrewton, o localitate din vecini, devenit jurist cu studii la Cambridge ºi un prosper om de afaceri. El a declarat cã, iniþial, n-a dorit sã ia parte la licitarea terenului ºi l-a cumpãrat doar ca sã nu ajungã pe mâna vreunui strãin. ªi s-a mai gândit sã-i facã o surprizã soþiei, Mary Bella Alice, nãscutã Finch. Bãnuim cum la aniversare i-ar fi spus consoartei: „Draga mea, þi-am cumpãrat niºte pietre preþioase.” ªi i-a înmânat actul de proprietate a menhirilor de lângã Amesbury.

Doamna Chubb n-a apreciat gestul conform aºteptãrilor soþului, aºa cã în 26 octombrie 1918, milionarul a donat Stonehenge statului, care a devenit proprietarul celebrului sit arheologic în urmãtoarele condiþii: biletul de intrare sã coste cel mult un ºiling, localnicii sã aibã acces gratuit, ansamblul sã fie permanent întreþinut (ºi nu pe cheltuiala donatorilor) ºi sã nu se ridice nici o clãdire (doar eventual o gheretã pentru taxator) pe o razã de patru sute de yarzi (360 m). Actul de donaþie este accesibil on-line aici.

Pentru a-i rãsplãti dãrnicia, prim-ministrul David Lloyd George i-a obþinut titlul de baronet în anul urmãtor. Blazonul nobiliar reprezintã un trilit (trilithon) în câmp verde ºi albastru. De altfel, Sir Cecil locuia la Bemerton Lodge, un conac vizitat adesea de prinþul Alfred (celebrul Bertie din filmul de 4 premii Oscar, The King's Speech), încoronat ulterior ca regele George al VI-lea (1936-1952). Dacã tot veni vorba despre premii ºi Stonehenge, ºi filmul Tess, de Roman Polanski, dupã romanul lui Thomas Hardy, cu Nastassja Kinski în rolul principal, a adunat 3 distincþii ale Academiei Americane de Film (din 6 nominalizãri).

Sir Cecil Chubb a murit în 22 septembrie 1934, lãsând în urmã o vãduvã ºi o fatã. A fost înmormântat în cimitirul de pe strada Devizes din Salisbury. Pe casa natalã din Shrewton, în anii '80 a fost amplasatã o placã comemorativã. Titlul a fost moºtenit de John Corbin Chubb (1904–1957), care nu l-a transmis mai departe.

În 2010, s-a fãcut un sondaj de opinie, când li s-a cerut mai multor agenþi imobiliari sã preþuiascã diferite clãdiri ºi ansambluri de valoare naþionalã din Marea Britanie. Conform estimãrilor de atunci, inelul megalitic reprezintã un obiectiv turistic de prim rang, în valoare de cel puþin 51 milioane de lire sterline. El are în continuare ºi o semnificaþie religioasã, în special pentru adepþii neo-pãgânismului ºi New-Age, care se adunã în numãr mare în vecinãtatea ansamblului preistoric cu ocazia soltiþiului de varã (21 iunie).

Comentarii cititori
sus

Radu Marini

 

emailul 4 rãspunde

               

Am avut probleme, ne-am creat probleme, ni s-au creat probleme, tuturor. Atunci am cãutat soluþii, remedii, un binefãcãtor, un ceva sau altceva care sã ne scoatã din impas. ªi de care sã te agãþi ca de o soluþie miraculoasã, oportunã ºi de efect pentru conjunctura datã. Ba a fost un vraci, o vrãjitoare, un doctor, un astrolog, un clarvãzãtor, un paranormal, un zodiac, un horoscop, ºi mai nou un email care sã-þi trateze cauza. Fiindcã nu-i aºa, existã soluþii pentru orice…

Blondã, blondã, blondã…

Bun gãsit! Sunt Creþan Aurel, 14 ani. Aur, pentru toþi prietenii mei. Vã rog sã nu vã exchivaþi ºi sã-mi ziceþi cum vã vine la gurã. Aurel, Aiuricã, Auraº, Aur, Argint, Bronz, Fier, Caºcaval, Mãmãligã. Toate acestea îmi sunt de mic copil atât de uzuale, cã nu mai mã mirã nimic. Adicã lipsa totalã a celor din anturajul meu a culturii metalurgiei ºi al respectului pentru bunul altuia.

Mi-am dorit de mic sã am în braþe o femeie blondã, bunã, rãu. Sã fie doar a mea. Nu mã interesa cum sã fie. Înaltã, scundã, grasã, slabã. Doar sã fie blondã, sã-mi facã mâncare cã sunt cam fomist, ºi sã mã lase s-o þin în braþe. Tot timpul. Sã fie alãturi de mine. Mai bine eu, alãturi de ea. ªi ea cu mine. Ziua ºi noaptea. Sã stãm ca porumbeii. Mã înþelegeþi, adicã sã nu prea stãm…

Cã aºa auzisem eu, cã îndrãgostiþii stau ca doi porumbei. Bot în bot. Sã rãsarã busuioc. Hai, c-ar fi miºto. Sã þinã cineva la tine. Toatã viaþa. La bine, la rãu. Ca-n filme, când se iau ãia de sã cãsãtoresc, ºi îºi atârnã zeci de conserve goale de maºinã. Conserve am. Gârlã. Femeie nu prea am. Adicã am, dar parcã n-am. Sunt de 2 ani cu o fatã de 18 ani ºi ne înþelegem bine, în general, dar nu ºi în pat. Poate pe sub pat.

Hai cã sunt rãutãcios! Întreb ºi eu, ºtiþi eu nu prea am experienþã prea mare la fete. Prima fatã pe care am pus ochii este ºi acum cu mine. Pentru cã, sper cã aþi intuit. Da, e blondã. ªi a vrut din prima sã se uite în irisul ochilor mei, ºi nu la card, sau la maºinã. Cred cã ar fi fãcut o mare greºealã. Impardonabilã. Prima, eu n-am card. Am portofel. Intotdeauna în buzunarul din spate de la blugi. Mai mereu gol.

Secondo, dacã se uita la maºina mea chiar ºi cu ochelari n-ar prea fi vãzut-o. Nu pentru cã ar fi fost prea micã, adicã de litraj mic, ci pentru cã nu era prin arealul orizontului ei vizual. Intuiþi de ce? Poate pentru cã era în service, poate pentru cã era în garaj, poate pentru cã nu era. Decât în vaga mea închipuire. Oriunde ar fi, mariajul nostru spiritual e cam defect? ªi în pat ºi sub pat.

Eu mã tot amãgesc. Adicã sã lungesc boala. Îmi spuneþi, vã rog, de ce iubita mea nu vrea sã facem sex decât o datã la douã-trei luni? ªi atunci mã lasã baltã. Doar s-o privesc… cum se tot canuneºte. Fãrã mine. Doar ea cu ea. Sã renunþ la sex sau la minciunã. La ce minciunã? La aia pe care mi-o tot livreazã sistematic. Cã ea e femeia visurilor mele.

Deci, trebuie s-o accept aºa precum e. Cu bune, cu rele. Mai mult cu bãtaie de cap. Pentru mine. Blondã, blondã ºi iar blondã. De acord! Ea e blonda visurilor mele. Da, ea e. Blondã. Vede toatã lumea. Cã e blondã…peruca ei. În rest doar de bine. Pentru alþi porumbei. Apropos, donez cu titlu de gratuitate totalã toatã colecþia mea din copilãrie. De conserve goale. Chiar mai goale decât prietena mea.

emailul rãspunde: Poate prietena ta nu e a ta, e doar a ei. Aºa cã dã-i mai bine ei conservele…

 

Comentarii cititori
sus

Mircea Nãstasie

 

Servitor de partid ºi de stat
VI

Cum a rãmas un francez statuie

 

Oraº mic de provincie, fostã reºedinþã de judeþ în perioada antebelicã. În curtea fostei Prefecturi, actualmente Primãrie, a fost amplasatã o statuie, din antimoniu, a zeiþei Ceres, zeiþa prosperitãþii în agriculturã. Dorind sã o mute, niºte muncitori ce nu prea apreciau eforturile lui Rodin&Co au spart-o.

Grijuliu, Organul de partid ºi de stat a încredinþat aceastã lucrare unor oameni verificaþi ideologic, adicã un maistru mecanic ºi un fierar. Deoarece moºierii, în dispreþul lor faþã de mase, o fãcuserã din antimoniu, aceasta nu a putut fi sudatã nici cu electrozi de 3,25  ºi nici oxiacetilenic.

Aºa cã cei doi au apelat la sinapsele personale ºi au fãcut un mulaj din ipsos pe care au lipit bucãþile de statuie, au chituit-o si vopsit-o cu DUCO, dupã care au ºi amplasat-o prin grija celor în drept în inima oraºului. ªi aºa a trecut o varã frumoasã ºi cãlduroasã.

Numai cã a venit toamna capricioasã, cu elemente subversive precum ploaia ºi îngheþul, care s-au strecurat insidios în ipsosul nepartinic ºi higroscopic, care a tras  toatã umezeala dupã care a îngheþat ºi, la primul dezgheþ , statuia a crãpat în mult mai multe bucãþi, aducînd o ofensã organelor ºi mustrãri celor doi maeºtri.

Deci ce sã ce sa facã Organul? Ce era normal. A aruncat bucãþile intr-o remorcã ºi le-a depozitat în curtea întreprinderii de gospodãrie comunalã. Aici, niºte indivizi profund nepregãtiþi politic ºi, am putea spune, chiar duºmani ai statului de democraþie popularã, au atentat la capul rãmas intact al statuii, cãreia i-au vopsit buzele cu roºu, i-au pus un fes fiindcã iarna bãtea la uºã ºi o þigarã între buze pentru a-i trece vremea mai repede. Numai cã niºte pensionari vigilenþi au sesizat acest sacrilegiu direct la ziarul 'Scânteia'. S-a fãcut o anchetã ºi aceiaºi indivizi, în frunte cu ingineraºul lor, au primit sarcina de mare rãspundere ºi urgenþã de a restaura statuia, din cioburile rãmase.

Destoinici, aceºtia s-au pus imediat pe treabã. Adicã au fãcut rost de o damigeanã de 10 litri de vin iar pe parcursul consumãrii licorii ºi prin fumul des de þigãri Carpaþi au elaborat o strategie. Au confecþionat din sârme de oþel un fel de brad de Crãciun pe care au nituit cu aluminiu bucãþile disparate, ca la puzzle. ªi, minune, deºi cam tãlâmbã, creaþia lor frankensteinianã aducea cu statuia originalã.

Impresionat, tovarãºul Prim le-a adus de la service-ul Dacia chit de maºinã ºi o frumoasã vopsea gri metalizat, care era la mare vogã. Apoi, cu mare tam-tam, aceastã nouã Ceres a fost instalatã pe un monstruos soclu proiectat de cãtre tehnicienii Primãriei.

ªi acolo a rãmas câþiva ani, pânã când un francez care nu-ºi vedea de treburile lui în þara sa, a aflat cã un duplicat al statuii Ceres originale din Franþa se aflã într-un modest orãºel din România. Prin urmare a venit sã-i dea de urmã.

A ajuns cu bine în faþa a ceea ce i se prezenta drept replica originalului galic. Soarele strãlucea falnic asupra creaturii vopsite în gri metalizat. ªi uite aºa a rãmas francezul statuie.

Comentarii cititori
sus

Liviu-Florian Jianu

 

 

Criteriul de rememorare

 

Lucru curios, criteriul lui Nyquist, din Teoria Sistemelor, nu l-am înþeles de la nimeni.

Aveam colegi care îl înþeleseserã, îl considerau un lucru de la sine înþeles, ori, mie tocmai lucrurile de la sine înþelese mi se pãreau mai greu de înteles, atunci când nu reuºea sã mi le explice ºi mie cineva, în aºa fel încât sã fie ºi pe înþelesul meu. Era cu atât mai greu sã vorbesc despre criteriul lui Nyquist altora, unui profesor, la examen, de exemplu, când nu înþelegeam nimic, dar sã mai explic ºi altui coleg, ceva, legat de el. 

Mã rog, pentru examen, încercam sã îl învãþ pe dinafarã. Figura, asimptotele, vorbãria, ºtiþi cum vine asta în matematicã? Ca ºi cum ai fi medic, ºi ai învãþa cum sã tratezi un pacient pe dinafarã. Pe dinãuntru, omul moare în faþa ta. 

Lucru de mirare, nici din cursurile citite nu înþelesesem. Nici din cursul  profesorului Belea. Din vina mea, fireºte.  

Nici din explicaþiile celui mai iubit dintre asistenþi, Tudoroiu, care se strãduia atât, cu fiecare, care insista cã nu pricepe, pânã îºi pierdea suflul, odatã cu ora de seminar, roºu la faþã, ca racul, ºi transpirat, de tururi de forþã de simplificãri, ºi maratonuri de elocinþã.
ªi aºa aº fi terminat Automatica. Cu criteriul lui Nyquist - o enigmã de neexplicat.

Într-o bunã zi însã, a lipsit. Profesorul Belea? Tudoroiu? Marin Constantin? 
Nu mai ºtiu. ªi a venit profesorul Papuc. Calm. Elegant. Detaºat. Negrãbit. Aºa cum nu mi-l aminteam cu ani în urmã. Se demonstra o altã teoremã, pornind de la criteriul lui Nyquist. ªi i-a fãcut, întâi, demonstraþia. În 20 de minute. Figura, asimptote, explicaþii. 

Totul îmi era clar. ªi simplu. Asta nu înþelegeam? Cum puteam sã nu înþeleg
ceva atât de simplu? 

ªi nu numai eu. Nu mai aveam nimic sã ne întrebãm. Nimeni din an. Nimic. Despre criteriul lui Nyquist.    

“Oamenii învãþaþi, dar fãrã talent propriu, mi-i imaginez ca o salã întunecatã, cu o uºã de intrare
ºi alta de ieºire. Ideile strãine intrã pe o uºã, trec prin întunericul sãlii, ºi ies prin cealaltã, indiferente, sigure, ºi reci. Capul unui om de talent este ca o salã iluminatã, cu pereþi, ºi oglinzi.” (Mihai Eminescu) 

 Sunt profesori, elevi,  meºteri, ucenici - mari, care ºtiu enorm. În toate domeniile. Dar care transmit atât de puþinã luminã, ºi atât de mult întuneric.
Cum poþi cere, exigent, lumina, din ce ofileºti? 

 ªi sunt alþii de care îþi aminteºti bucuros. De ce ai trãit împreunã cu ei.
 La lumânarea unui zenit. 

Uneori, un simplu înþeles. 

 

22 aprilie 2015 

Comentarii cititori
sus

Ionuþ Laurenþiu Duºcã

 

Amintiri cu regele meu

 

Nu mi-a plãcut niciodatã sã-mi povestesc trecutul. Aveam senzaþia cã fiecare amintire scoasã la suprafaþã omoarã câte puþin din copilul care am fost odatã. Însã, odatã cu aceste vremuri tulburi, trebuie, indiscutabil, sã facem apel la memorie. Asemenea vulturului din baladã, trebuie sã ne aducem aminte cine suntem, sã ne ridicãm dintre gãini, sã ne îndreptãm capul spre cer ºi sã zburãm spre nesfârºita zare.

Pe când aveam vreo 8-9 ani, într-un oraº pitoresc din România, s-a anunþat la televizor cum cã Regele Mihai va face o vizitã.

La locul întâlnirii am fost întâmpinat de-o mânã de oameni, toþi trecuþi de prima tinereþe, discutând între ei, cu un aer nostalgic, probabil depãnând amintiri despre România  interbelicã, þara copilãriei ºi probabil ºi a tinereþii lor. O maºinã s-a oprit în faþa mulþimii, doi oameni au coborât din ea. Câteva strigãte gen „Monarhia salveazã România” se auzeau în timp ce acei doi oameni se apropiau de noi. Erau doi oameni în vârstã, eleganþi, mereu zâmbitori. Nu aveau coloanã oficialã, nici bodyguarzi ºi nici ºofer.Regele Mihai era îmbrãcat într-un costum maroniu, obiºnuit, cu bine-cunoscuta cravatã strânsã pe gât, etalând o privire seninã ºi ocrotitoare. Nu se afla în campanie electoralã, nici într-o baie de popularitate, nu vroia nici publicitate ºi nu fãcea nici promisiuni electorale. Efectiv, era un om nobil, ce nu avea disconfort ºi nici teamã în a se afiºa cu oamenii simpli din þara pe care o condusese cândva.

S-au apropiat de oameni ºi au început sã strângã mâna celor ce se apropriau de ei. Mama, care era lângã mine mi-a spus sã ridic ºi eu o mânã pentru ca regele sã mã salute. Din timiditatea specificã vârstei am refuzat ºi m-am retras sub braþul mamei. Aceasta insista, însã nu era chip sã mã convingã sã fac acel gest. Când „disputa” pãrea încheiatã, o mânã întinsã s-a întrezãrit în faþa mea. Mi-am ridicat capul din pãmânt, desigur, era mâna Regelui Mihai. Brusc, am uitat de timiditate ºi am rãspuns salutului, precum un cavaler ce-ºi primeºte decoraþia. A mai rãmas privindu-mã câteva clipe, apoi a plecat pe drumul sãu.

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey