•  Rodica Mixich
•  Adriana Macsut ºi ªtefan Grosu


sus

Rodica Mixich

 

Culorile Marocului (II)

 

marocDimineaþa devreme, pe rãcoare, ne îndreptãm spre piaþã. Ne-am fãcut un obicei, care s-a dovedit foarte bun în timp, de a vizita piaþa oraºelor prin care trecem. Aºezatã de obicei la intersecþia unor drumuri importante, cu turiºti puþini, piaþa ne povesteºte despre oameni ºi relaþii inter-umane, despre geografie ºi tradiþii, despre cerere ºi ofertã, mai mult decât o fac multe ghiduri turistice. Adunãtura pestriþã de oameni, abundenþa, vânzoleala, îmbrãcãmintea sãracã ºi tradiþionalã, rostogolirea precipitatã ºi exactã a cuvintelor oferã pieþelor o culoare autentic arhaicã. Nimic urban. Este locul în care turiºtii se pierd ºi pierd din importanþa ce li se acordã în afara unei pieþe. Ce se vindea cu sute de ani în urmã într-o piaþã din Tetouan? Cred cã acelaºi iaurt gros adus de muntencele din munþii Rif,  tãiat cu o paletã de lemn ºi aºezat pe o frunzã latã ºi lucioasã, aceiaºi peºti pescuiþi de localnici, expuºi cu dezinvolturã ºi mândrie pe tarabele ude din piatrã, capetele iezilor ºi mieilor zburau la fel sub tãietura puternicã a securii, iar coºurile largi de rãchitã erau pline de aceleaºi ierburi aromate folosite pentru gustosul tajine marocan. Într-o piaþã dacã nu te tocmeºti asupra preþului unui produs eºti suspect ºi privit cu animozitate pentru cã rãpeºti comerciantului satisfacþia de a-ºi demonstra iscusinþa milenarã de comerciant. În pieþe timpul este altul.

Uliþele suk-ului din Fes te conduc înapoi în timpul în care copiii învãþau Coranul în medresse, adunaþi ciorchine în jurul învãþãtorului, ca ºi astãzi. Strãduþele laterale, asemãnãtoare unor tuneluri rãcoroase ºi întunecoase ce au piatra pavimentului tocitã de paºi, te conving cã eºti cãlãtor într-o þarã cu o istorie strãveche.

mixich2În Marakesch-ul roºu-cãrãmiziu, pe drumul comercial al caravanelor pe ruta trans-saharianã, îºi dau întâlnire douã culturi, cea arabã ºi cea africanã. În medina, cetatea înconjuratã de ziduri, se aflã ºi suk-ul; cel din Marakesch are uliþele ºerpuitoare, acoperite cu un grilaj de lemn ce dã umbrã dar ºi umbre, mai ales umbre. Când ieºi din aceste labirinturi, din moscheele rãcoroase ºi misterioase, în afara zidurilor te aºteaptã un soare arzãtor, un cer orbitor de albastru, dar ºi libertatea spaþiului. Pisé, noroiul amestecat cu puþin pietriº ºi scoarþã de palmier, este materialul din care sunt construite zidurile defensive ce închid ca într-un þarc viaþa unei comunitãþi umane. În 1930 în Maroc mai erau triburi care se luptau între ele. Culoarea pãmântului dã culoarea aºezãrilor umane, gãlbui, roºietic sau cenuºiu. În’nãuntru ºi afarã, viaþã ºi ne-fiinþã. În’nãuntru arome apetisante de la tajinele de ceramicã, în care fierbe la jar molcom tocana din carne de miel înmiresmatã. Afarã, deºertul fãrã zare, cu drumul caravanelor. Acum drumurile sunt modernizate, ºoselele sunt bune ºi se întind cât vezi cu ochii, dar obiceiurile sunt vechi, întipãrite în mii de ani. Marocanul de azi îºi încarcã cu marfã autovehicolul cu aceeaºi tehnicã cu care strãbunii îºi încãrcau mãrfurile pe cãmile, într-un echilibru uneori riscant, neþinând seama de balansul cãmilei. Modernele corãbii, pe patru roþi, ale deºertului, se înclinã periculos la curbe ºi chiar zãreºti câte un camion rãsturnat paºnic pe o parte, fãrã sânge sau parbrize sparte, cu baloturile rãmase impecabil legate în reþeaua de frânghii.

Ne înviorãm la cascadele de la Ouzoud, pe drumul dintre Beni-Mellal ºi Marakesch, nu înainte de a bea un ceai de mentã în micul sat berber Azilal.

În munþii Atlas torentele au creat canioane ºi defileuri unice prin sãlbãticie ºi frumuseþe, iar excursiile cu ghizi locali sunt tot mai solicitate de cãtre turiºti. Nu este cazul nostru ºi al cascadelor amintite, frumoase dar nu magnifice ºi nici riscante. Cu toate acestea, poteca ce ducea spre ele era atât de întortocheatã, cã am avut nevoie de un „ghid”. Ghidul nostru a fost o simpaticã localnicã, desculþã, care îºi lãsase tocana pe foc pentru a câºtiga un ban, aºa cã era foarte grãbitã. Ne-am rostogolit pe potecã dupã ea pânã într-un punct, când a dispãrut la fel de brusc cum apãruse, semn cã am ajuns la destinaþie. Cascadele albastre îºi revãrsau apa într-un lac la fel de albastru, maimuþe mici ºi obraznice þopãiau ºi cereau de mâncare, iar din arbuºtii de pe margine se auzeau cele mai ciudate ºi, totodatã, minunate triluri de pãsãri. Un adevãrat rai, din care Adam nu fusese încã alungat, pentru cã verdele vegetaþiei era sfâºiat de albastrul electric al costumelor tradiþionale ale unor tineri care se dãdeau drept oamenii albaºtri ai deºertului. Majoritatea marocanilor îºi arogã cu mândrie origini berbere.

mixich3Luãm drumul sudului ºi culorile se retrag, se dizolvã încet, încet, fãcând loc culorilor de pãmânt din care deosebeºti cu greu formele caselor de lut. În acest peisaj ars, vocea muezinului rãsunã fabulos de vie, stãpânind ºi unind. Destinaþia noastrã sunt stâncile de la Tafraoute venind dinspre centrul Marocului. Þinutul devine tot mai pustiu ºi ne animãm privind amuzaþi caprele cãþãrate în arborele de argan ale cãrui frunze le ronþãie cu poftã în pofida spinilor ascuþiþi. Proporþiile peisajului devin demoralizante, cu spaþii vaste, larg deschise, fãrã pic de vegetaþie pe crestele bolovãnoase, rar câte un palmier cu frunzele total uscate la bazã ºi verzi-cenuºii în vârf. Satele sunt tot mai rare, iar locuitorii mai închiºi la culoare. Am gustat din gustul deºertului într-o altã cãlãtorie, dar aici era altceva, stânci trandafirii în soare, violet intens în umbrã, pãmânt roºu-cãrãmiziu, totul sângeriu în apus. Ni se face dor de albastrul oceanului ºi facem stânga-împrejur.

Comentarii cititori
sus

Adriana Macsut ºi ªtefan Grosu

 

Pelerinaj de Rusalii la ªumuleu Ciuc în 2015

 

sumleu1Cãlugãrii franciscani s-au stabilit în zona ªumuleu Ciuc în secolul al XV-lea dupã cum atestã bula papalã emisã în 1440 de Eugen al IV-lea. Prima bisericã franciscanã a fost construitã la ªumuleu Ciuc între anii 1442-1448. Au urmat extinderi între 1530 ºi 1649. Din nefericire biserica a fost devastat de duºmani ai cultului catolic de multe ori  (în anii 1553, 1601, 1661, 1694 ºi 1705). Actuala construcþie a fost realizatã între 1802-1804 în stil baroc. Este un lãcaº de cult impresionant, lungimea sanctuarului de 16 metri, lãþimea de 14 metri ºi înãlþimea de 15 metri. Liturghia este acompaniatã de o orgã construitã în 1931 la firma Wegenstein Leopold ºi Fiii din Timiºoara ºi care a fost proiectatã de Geyer József.

sumuleu2Din secolul al XIV-lea s-a pãstrat Statuia de Lemn a Fecioarei Maria, consideratã fãcãtoare de minuni ºi care... parcã te priveºte în ochi indiferent din ce parte te uiþi. La incediul tãtarilor din 1661 au rezistat Statuia Fecioarei Maria ºi Altarul dedicat Sfântului Anton.

Statuia Fecioarei este impresionantã ºi dominã lãcaºul de cult: înãlþimea de 2,27 m; este cea mai mare statuie marianã din lume. A fost modelatã din lemn de tei apoi ºi este supranumitã Femeia îmbrãcatã în soare sau Madona care plânge. Statuia are în mâna dreaptã un sceptru regal ºi cu braþul stâng îl þine pe puncul Isus. La picioare are globul pãmântesc ºi luna, iar pe cap are o coroanã cu 12 stele. Anul acesta Statuia Fecioarei, care se aflã în centrul acestui Pelerinaj emoþionant de Rusalii, a împlinit 500 de ani. 

În perioada 23-25 mai a avut loc la ªumuleu Ciuc, la Mãnãstirea Franciscanã, un eveniment spiritual emoþionant denumit Pelerinaj de Rusalii (aflat la ediþia cu numãrul 448) la care au participat aproximativ un milion de pelerini din întreaga lume. Sâmbãtã 24 mai 2015 sutele de mii de pelerini au umplut strada ºi dealurile de lângã lãcaºul de cult. Pelerinajul a fost inaugurat vineri noaptea ºi timp de trei zile rugãciunile nu au încetat în biserica franciscanã din ªumuleu Ciuc. Deviza din acest an a pelerinilor a fost: „Alergãm spre oblãduirea ta”, mesajul referindu-se la Sfânta Fecioarã.

Anul acesta a participat la pelerinaj Preºedintele Ungariei, Áder János, împreunã cu soþia sa, Anita Herczegh, care au venit cu trenul împreunã cu pelerini catolici din þara vecinã. Comunicatul de presã emis de Cãile Ferate Maghiare a precizat cã au fost puse la dispoziþie pelerinilor maghiari trei garnituri de tren.

Liturghia de Rusalii a fost oficiatã de arhiepiscopul romano-catolic de Alba Iulia, Jakubinyi György. Arhiepiscolul a adresat pelerinilor un mesaj prin care i-a îndemnat sã pãstreze credinþa ºi tradiþia: „Fecioara Maria spunea: Sã faceþi ceea ce zice Fiul meu, iar pentru zilele noastre, mesajul Fecioarei Maria este: Sã fiþi fideli credinþei strãmoºilor, sã fiþi fideli naþiunii, sã fiþi fideli limbii materne ºi culturii noastre”.

sumuleu3În toate cele trei zile pelerinii prezenþi au fost salutaþi de o paradã a cavalerilor husari. O trãsurã escortatã de husari a prezentat o copie a Sfântului ªtefan al Ungariei.

Istoria pelerinajului a început la Rusaliile din anul 1567, în momentul când Principele Ioan Sigismund al Transilvaniei a încercat sã impunã cu forþa religia unitarianã iar bãtrânii, femeile ºi copii, cãlãuziþi de preotul Istvan s-au rugat pentru ajutor la Statuia Fecioarei Maria. Armata din ªumuleu Ciuc a reuºit sã respingã atacul, iar atunci a avut loc primul pelerinaj în care credincioºii catolici au mulþumit Domnului ºi Fecioarei Maria pentru ajutor. De atunci în fiecare an are loc un pelerinaj de Rusalii, iar de la începutul secolul XX se poate vorbi de un pelerinaj internaþional la care vin catolici din Europa, Australia, Africa, Asia.

sumuleu4Anul acesta din zona judeþului Bacãu (de la vreo 300 de km) au venit pe jos 300 de pelerini. Tot pe jos au venit, în costum naþional, ºi pelerini din Lunca de Jos. Pentru Timar Gyorgy din Lunca de Jos mersul pe jos la pelerinaj este deja o cutumã pentru cã vine aici sã se roage de Rusalii de 20 de ani. Soþia sa, Lucia Timar, a ales ºi ea sã îl urmeze, iar de 15 ani de când sunt cãsãtoriþi vin împreunã pe jos sã se roage de Rusalii la Statuia Fãcãtoare de Minuni a Fecioarei Maria

Fotografii ale autorilor

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey