•  Radu Marini
•  Mircea Nãstasie
•  Radu Marini
•  Geo Codruº
•  Iulia Mitrache
•  Luca Cipolla


sus

Radu Marini

 

emailul 5 rãspunde

 

Am avut probleme, ne-am creat probleme, ni s-au creat probleme, tuturor. Atunci am cãutat soluþii, remedii, un binefãcãtor, un ceva sau altceva care sã ne scoatã din impas. ªi de care sã te agãþi ca de o soluþie miraculoasã, oportunã ºi de efect pentru conjunctura datã. Ba a fost un vraci, o vrãjitoare, un doctor, un astrolog, un clarvãzãtor, un paranormal, un zodiac, un horoscop, ºi mai nou un email care sã-þi trateze cauza. Fiindcã nu-i aºa, existã soluþii pentru orice…

 

Pretin de falã

M-a pricopsit Bunuþul Domn cu un pretin de falã, de muncã bun, de casã. Îmi dã zâua bunã, îmi dã de bãut, ºi-mi dã ºi bãtaie. Ca la hoþii de cai... Ca omu. Adicã n-am a mã plânge, le are pe toate. Ne înþelegem fain. E bine cã am ºi eu cu cine schimba o vorbã, de luat o palmã, un pumn, de spãlat niºte izmene bãºinoase de bãrbat neaoº ºi ceva ciorapi împuþiþi, doarã mi-am luat maºinã de spãlat extra una. Nouã. Automatã. Ca sã vãd musai cum mere ºi maºina noastrã ºi relaþia noastrã a nouã. Doarã e cu garanþie. Nu relaþia, maºina.

Fac orice pentru el. ªi perfuzii. Aºa cum mi-au tot fãcut, dupã o bãtaie bunã, vecinii de peste drum, la dispensar. Aplicatã ca la carte de al meu. Fãrã preludiu, ce-i vorbã. Nu-i bai. Cã avea chef de distracþie cu ochii mei, cu capu meu ºi cu viaþa mea. De, ca omu ãl bun cu femeia lui. Pãi, ce vreþi dovadã mai bunã ºi mai palpabilã? Decât câteva palme, pumni ºi ºuturi oferite cu dragoste. Repet, fãrã preludiu. Dar cu dragoste. Aºa, din senin. Ca-n viaþã.

Îl vãd cã-i vin dracii, se înroºeºeºte ca dracu ºi se înfurie una-douã ºi mã ia la pumni, la palme ºi mã lipeºte cu capu' fãinuþ de toþi pereþii. Amu', amu'. Adicã nu din senin, ci de la horincã. Demonstrând ºi vecinilor dar ºi celor de la dispensar cã am ºi pentru cine ºi pentru ce. Sã trãim, sã muncim, sã ne iubim.  Chiar ºi sã ne... bãtem. Dar nu-i bai. Meritã.

Cãci eram pregãtitã, eram spãlatã proaspãt pe cap, eram fericitã, dar nu eram bãtutã. Aºa cã Bunuþu Domn ºi al meu pretin mi-au dat de lumânãri. Una-ntruna. Dar nu-i bai. Bai e sã n-ai om. Eu am. ªi om ºi plãceri ºi bãtãi ºi un rost. Al meu ºi doar al meu.

Bun, rãu, e omu' meu. Amu, amu avem un nãcaz, bãtu-l-ar dracii de nefãcut. Pretinul ãsta ãl nou, al meu, mere greu, greu, dar greu la plãceri. Mai intime ºi particulare. Mã înþelegeþi, cã mi-e cam ruºine s-o zic. Dupã mai bine de juma de orã, îºi vede ºi el caii în cãruþã... De lupte, de tãvãliri, de icnete, de ce aºa greu mãi Ioane? Cã aºa îl alint eu. În general ºi în pat în mod special.

Pe el îl cheamã Murgu, dar nu la muncã, la câmp, ci în buletin. Te întreb de ce se întâmplã aºe, mai ales cã sunt o femeie frumoasã ºi cu forme. Adicã mi-s una fainã. Cam bat la suta de kile. Cântaru. Îs numa, numa bunã ºi de muncã, darã care nu mã dau bãtutã nici de la iubit, ca sã nu zic ºi de bãuturã. E ceva în neregulã cu mine, greºitam oarece? Ancuþa a lu’ Pintilie Maþgros, Baia Sprie 

Emailul rãspunde: Tu nu, poate maºina cea nouã. O fi dat Murgu în ea cu copita

 

emailul 4 rãspunde

               

Am avut probleme, ne-am creat probleme, ni s-au creat probleme, tuturor. Atunci am cãutat soluþii, remedii, un binefãcãtor, un ceva sau altceva care sã ne scoatã din impas. ªi de care sã te agãþi ca de o soluþie miraculoasã, oportunã ºi de efect pentru conjunctura datã. Ba a fost un vraci, o vrãjitoare, un doctor, un astrolog, un clarvãzãtor, un paranormal, un zodiac, un horoscop, ºi mai nou un email care sã-þi trateze cauza. Fiindcã nu-i aºa, existã soluþii pentru orice…

Blondã, blondã, blondã…

- See more at: http://www.pravaliaculturala.ro/evantaie_2015-5.html#2

emailul 4 rãspunde

               

Am avut probleme, ne-am creat probleme, ni s-au creat probleme, tuturor. Atunci am cãutat soluþii, remedii, un binefãcãtor, un ceva sau altceva care sã ne scoatã din impas. ªi de care sã te agãþi ca de o soluþie miraculoasã, oportunã ºi de efect pentru conjunctura datã. Ba a fost un vraci, o vrãjitoare, un doctor, un astrolog, un clarvãzãtor, un paranormal, un zodiac, un horoscop, ºi mai nou un email care sã-þi trateze cauza. Fiindcã nu-i aºa, existã soluþii pentru orice…

Blondã, blondã, blondã…

- See more at: http://www.pravaliaculturala.ro/evantaie_2015-5.html#2
Comentarii cititori
sus

Mircea Nãstasie

 

Servitor de partid ºi de stat
Epilog

 

Cine nu a fost în miezul evenimentelor din decembrie 1989 nu a simþit adrenalina istoriei. Cu atât mai bine pentru el.

Dimineaþa zilei de 17 decembrie a fost aºa de frumoasã cã-mi venea pur ºi simplu sã cânt. Nu ºtiam ce drame se întâmplã în alt colþ al þãrii.

În toamna acelui an vãzusem cum cãzuse Zidul Berlinului ºi se schimbaserã conducerile din toate þãrile Pactului de la Varºovia. Numai la noi era o liniºte apãsãtoare. Fusese Congresul PCR, fãrã surprize. ªtiam cã va veni ºi rândul nostru dar nu bãnuiam când ºi cum.

Pânã în seara pomenitei zile, când am primit ordin sã ne prezentãm la ora 20,00 la Partid. Am gãsit o stare de mare agitaþie dar nimeni nu stãtea de vorbã decât în formaþie de doi ºi în ºoaptã. Erau ºi civili ºi militari. Aºa am aflat cã timiºorenii ocupaserã Judeþeana de Partid. Se mai întîmplase aºa ceva cu braºovenii dar rãzmeriþa a fost stinsã urgent.

Tovarãºul Prim-secretar era beat mangã aºa cã de organizare se ocupa, normal, Organizatoricul. Era vorba ca fiecare întreprindere sã trimitã un numãr de „ciomãgari” la Timiºoara, care prin argumente contondente sã-i potoleascã pe „huligani”. Întreprindera mea fiind micã ºi nereprezentativã din punct de vedere al proletariatului, nu am fost silit sã trimit oameni acolo. Pe alþii a cãzut beleaua. Oamenii au fost luaþi din turele de noapte ºi îmbarcaþi în trenuri speciale. Cunosc un secretar de partid care ºi-a urcat oamenii în tren iar el a coborât pe uºa opusã ºi a rãmas acasã. Ceilalþi au plecat ºi tot aºa s-au întors fiindcã au priceput la faþa locului cum stãtea treaba.

Dar tot n-am scãpat de belele. Din acea noapte am fost obligat sã dorm, la serviciu, pe un pat de campanie care m-a gãzduit pânã pe 5 ianuarie 1990. ªi uite aºa, pânã pe 22 am apãrat ÞARA de unguri ºi moºieri iar dupã aceea de teroriºti.

Joi, pe 21, am fugit acasã ºi am auzit cu urechile mele reportaje de la Timiºoara transmise de Europa Liberã. Pe vremea aceea nu ºtiam ce înseamnã manipularea media.

Pe 25 l-au ucis pe Ceauºescu ºi credeam cã mergem acasã. Dar n-a fost sã fie aºa. A trebuit sã ne apãrãm de teroriºti cu niºte ZB-uri amãrâte ºi secerile din dotarea unitãþii. Dar lucrurile s-au calmat, cine trebuia sã ia puterea a luat-o iar noi am luat-o la sãnãtoasa spre casele noastre. De acolo am urmãrit la TV, în pijama ºi papuci, dar cu sufletul deschis, marile miºcãri din Bucureºti din ianuarie ºi februarie 1990.

Apoi a venit ºi Duminica Orbului, adicã 20 mai 1990, cu imense cozi la centrele de votare ºi a ieºit soarele în România odatã cu zâmbetul cu care a fost poreclit ºi un tip de Dacia.

Pe 13 iunie 1990 am trimis o maºinã la Bucureºti pentru ceva aprovizionare. ªoferul ºi merceologul mi-au spus cã se cam miºcã lumea prin Capitalã iar un individ i-a cerut benzinã ºoferului pentru un coctail Molotov. Omul a vrut sã sprijine democraþia dar maºina mergea pe motorinã.

Seara a apãrut la TV un crainic ce ne-a mãrturisit panicat cã i-au înconjurat „golanii”; ºi sã mergem ca sã-i apãrãm. Tot nu aflasem ce înseamnã manipularea media. Dar m-am dus la serviciu. ªi, într-adevãr, a sunat telefonul si am fost invitat la noul primar care fusese pus în funcþie de cãtre regimul democratic. La ora 22,00 eram în Primãrie ºi mi s-a cerut vehement sã trimit un numãr de oameni la Bucureºti ca sã apãrãm Revoluþia de uzurpatori. ªi primarul ãsta era mangã de beat. Cred cã e o manifestare patologicã în cazul în care ºefii cei mai mari le cer sã trimitã voluntari pentru binele ÞÃRII.

M-am întors la serviciu, am vorbit cu ai mei dar li se cam acrise de revoluþii aºa cã l-am informat telefonic pe primar cã nu existã voluntari. Nu a comentat aºa cã am urmãrit la TV ce se petrecea.

Toþi analiºtii din ziua de azi îi acuzã doar pe mineri pentru atrocitãþile acelor zile. Parþial au dreptate. Însã au fost ºi oameni ai serviciilor dar ºi oameni care, cu aceleaºi bâte cu care au fost la Timiºoara, au ajuns ºi la Bucureºti. De ei nu am auzit cã se mai vorbeºte deºi pe prima paginã a ziarului România Liberã, atunci când a putut sã mai aparã, am vãzut un autobuz cu oameni de la o întreprindere vecinã cu noi.

ªi uite aºa am mai întors o filã de istorie. Mulþi au intrat în istorie împotriva voinþei lor. Poate doar din cauza obedienþei sau laºitãþii dar cine sunt eu sã-i judec dupã atâta amar de ani, tocmai eu, care am trecut razant pe lângã acele chestii sinistre.  

Ce-i trebuie omului, pânã la urmã? Un acoperiº deasupra capului, o masã pe care sã aibã ce pune ºi în jurul cãreia sã-i stea cei dragi. Nu-i pasã ce neam e vecinul ºi cum se roagã el la Dumnezeu. Restul e istorie. Sau istorii.

Comentarii cititori
sus

Radu Marini

 

La Cilieni, cultura spiritului are prieteni

 

Cilieni este o comunã de câmpie, specialã. Binecuvântatã de Dumnezeu, cu niºte oameni speciali. Aºezatã în partea de sud a þãrii, respectiv pe malul drept al Oltului, la 70 km de Slatina, este o aºezare cu oameni minunaþi, harnici, gospodari ºi mari cultivatori de legume. Aºa cã pot sã-ºi permitã luxul de a fi generoºi ºi ospitalieri cu o mânã de literaþi ce le calcã ºi le onoreazã câmpurile muncite cu sârg, cu cinste, cu sudoarea frunþii. Iar realitatea o demonstreaza cu prisosinþã.

cilieni1Sub egida Liceului tehnologic 'Ion Popescu-Cilieni' ºi a Centrului de Informare ºi Documentare al Bibliotecii Cilieni s-a desfãºurat o dublã lansare de carte. Cilieni, tãrâmul viselor - Any Drãgoianuºi Zbor spre infinit - Lucian Bulãtan. Au onorat evenimentul poetul, epigramistul, redactorul ºef al revistei Cugetul, Janet Nicã, ing. Mariana Bulãtan, scriitor Marieta Marancea, documentarist Victoria Prioteasa, documentarist Cerasela Cioara,  prof. metodist Cati Bratu, prof. documentarist Georgiana Daniela Dragu, educatoare Florentina Anghel, învãþãtoare Cristina Jianu,  precum ºi notabilitãþile urbei, în frunte cu Primarul Ionel Marancea. Gazde generoase care au fost ospitaliere ºi au organizat o manifestare de înaltã þinutã.

De apreciat cã toþi aceºtia au fost susþinuþi cãlduros de o pleiadã de elevi  ºi dascãli dornici de a fi alãturi de cei care-ºi transpun cu talent gândurile ºi mesajele pentru a fi decriptate de un public avizat. Surprinzãtoare dorinþa celor prezenþi de a cunoaºte, de a veni în contact direct cu natura ºi mesajul celor doi invitaþi speciali. Fiind foarte receptivi ºi chestionându-i despre opera lor, despre drumul lor artistic ºi despre filozofia gândiri lor. Florile ºi aplauzele au certificat o dupã-amiazã beneficã ºi ineditã pentru cei prezenþi. Dornici a se hrãni din rezervele spirituale ale invitaþilor lor.

Cilieni, tãrâmul viselor,de Any Drãgoianu, se doreºte a fi un numitor comun între tãrâmul copilãriei, tãrâmul satului cu acelaºi nume ºi tãrâmul viselor. O constantã în care prozatoarea, o finã poetã (cu peste 25 de titluti de poezie la activ) care mânuie de sinceritate cuvântul ce stã sã creascã precum o floare în lumea irealã a satului oltenesc. Dând speranþã ºi contur unei lumi parcã ireale, parcã reale, pe care croºeteazã vise ce se împlinesc în zori de zi. Scriitura sa demonstrând fãrã tãgadã cã este o finã desenatoare de proze scurte suprarealiste în care satul ºi oamenii lui prind viaþã, prind contur în dialogul lor cu mediul înconjurãtor, cu irealul.

Un mediu în care oamenii se miºcã natural, firesc, parcã pregãtiþi sã-ºi ducã viaþa lor plinã de trudã într-o armonie fireascã cu natura. Pregãtiþi de viaþã sã iubeascã, sã trãiascã într-un mediu specific oamenilor ce-ºi clãdesc singuri viaþa prin muncã. Chiar dacã timpul ei, adicã timpul lor, fuge ca o himerã, ca un nebun debarasându-se de nefiresc într-o luptã absurdã în care încearcã sã-ºi delimiteze perimetrul aruncând cu te miri ce dureri...

Cartea este un deziderat al locului, o oglindã plinã de personaje soresciene ce abundã de sinceritate, de frumos, conturând o viaþã nefiresc de realã într-o lume oniricã în care oamenii din Cilieni sunt vise de lut.

Pasajele citite de autoare au vibrat cu însãºi natura de bun simþ a cilienilor.

Zbor spre infinit, de Lucian Bulãtan, cea de-a doua carte lansatã în fieful cilienilor a fost un omagiu adus amintirii celui ce a fost artistul plastic Lucian Bulãtan (BULÃ). Cartea este un album grafic cuprinzând chintesenþa realizãrilor sale artistice. Caricaturi ºi portrete ale unor personalitãþi artistice ºi politice cu care a fost în contact (precum ºi versuri, amintiri ale bunilor lui prieteni care l-au cunoscut ºi apreciat). Coborând cu harul sãu artistic pe albul planºelor sale cu har divin. Portretele sale parcã vorbesc. Vorbesc de talentul sau, de bunãtatea sa, despre bunul sãu simþ. Un om, un artist, o operã adusã ofrandã de cãtre familie: soþia Mariana Bulãtan, Dana Claudia Jagodic fiicã, în strânsã colaborare cu un spiritus rector al artei, doamna Any Drãgoianu, colaboratoare ºi bunã prietenã. Despre viaþa ºi activitatea sa au vorbit ºi rememorat clipe de viaþã: Janet Nicã, Radu Marini. Lucian Bulãtan (Bulã) a fost un artist dotat cu savoarea talentului, har al celor primeniþi cu stele. A fost un personaj charismatic, cu un zâmbet copilãresc ce ascundea unicitatea sa: de oltean jovial ºi hâtru. De aceea i s-a zis simplu... BULÃ.

cilieni3Manifestarea s-a încheiat cu un spectacol inedit, oferit de un personaj oltean: Piky ºi de 2 lei ridichi. Cel ce a oferit copiilor prezenþi câteva clipe de sinceritate ºi zâmbete cu giumbuºlucurile sale, dar ºi baloanele sale ce au prins viaþã în compania copiilor dornici de distracþie ºi zâmbete gratuite...

A fost o manifestare lipsitã de snobism într-o atmosferã asiguratã de oameni sincer avizi de a fi spectatori într-o lume în care poezia cuvântului transpus pe fila tipãritã prinde contur, iar imaginile artistic zugravite de un maestru al carbunelui vorbeºte cu ei. Rostindu-le frumos: „mulþumim cilienilor!”

Comentarii cititori
sus

Geo Codruº

 

1iunieCifrele

 

Zero e un ou de câþã, dintre toate cel mai mic;

L-ai primit în dar de Paºte, un cadou de la bunic,

Unu e un ac de aþã, sau undiþã de pescar,

Doi lebãda graþioasã pe al apelor cleºtar.

Trei e ca o bicicletã, patru e un scãunel;

Cinci o secerã ºi ºase seamãnã c’un lãcãþel.

ªapte-i coasã, taie spice într-un lan de grâu mai copt,

Iar din cocã doi covrigi fac, cap la cap ºi-i cifra opt.

Nouã seamãnã cu ºase, dar’l întorc pe lãcãþel,

Zece-i undiþa sau acul ºi cu oul dupã el.

 

 

1iunieÎn curte la bunica

 

Mã trezeºte dimineaþã,

Maca, maca; e o raþã.   

 

ªi cocoºu: cucurigu,

S-a lãsat afarã frigu’

Gâsca zice: ga, ga, ga

Unde e mâncarea mea?

Azorel rãspunde: ham!

Am mâncat-o, n-o mai am.  

 

1iunieMotãnel

 

Mi-a zis mama cã pe el,

Când mã culc sã-l dau afarã,

În cutia de sub scarã,

Dragul meu de Motãnel.

 

Dar afar’ e frig ºi plouã

ªi decât sã-i dau buline

O sã-i pun un pled în douã

ªi-am sã-l culc în pat cu mine.

 

 

1iunieDormi

 

Te leagãn pe-o palã de vânt

Te culc pe câmpia de maci

Te acopãr cu gându-mi curat

Sau cu un petec de cer, totuna.

 

Te învãlui cu dor din cuvânt

Te legãn uºor pânã taci.

Din suflet îþi cânt alintat

Sub cap, þi-am pus luna.

 

Volumul de poezii Versuri de-o ºchioapã, pentru copii.

  

Comentarii cititori
sus

Iulia Mitrache

 

 

Oameni și Stânci

De pe acoperișuri cad forme
de chipuri, de obraji, de gene, de stânci,
de pe chip ți se desprind diforme
peșteri și ierni și toamne adânci.

De pe buze de oameni cad șoapte
albastre și negre, șoapte de stânci,
de pe-un munte vrãjit alunecã moarte
cuvinte mereu roase de liniști adânci.

Deodatã îți dai pãrul pe spate,
el atinge haine și umeri și stânci
și umerii-ți sunt foarte adânci,
când cãtre cer tu privești de la spate.

Pentru cã atunci, sfere ciudate,
umerii una cu cerul devin,
își împing creștetul în cerul senin
și ei sunt foarte, dar foarte adânci.

De pe buze de oameni cad șoapte de stânci.

Deodatã îți dau pãrul pe spate,
mâna mea este o palã de vânt,
e vântul nãscut în muntele-cânt,
munte vrãjit în fața-mi dansând.

Ochii tãi tot mai mari sunt foarte adânci,
sunt stâncile-șoapte și șoaptele-stânci,
sunt peșteri în noapte, sunt peșteri adânci,
sunt peșteri-luminã, sunt peșteri și stânci.

Și stâncile-s negre în pupile albastre,
pupilele-șoapte, pupilele-stânci,
pupilele tale atât de adânci
când cãtre cer privești, cãtre toate.

Complexul lui Oèdip sclipește în cer,
sclipește în oameni, în umeri și stânci,
el este în șoapta verii adânci,
el este în umbre și este în cer.

Complexul lui Oèdip se simte în vânt,
cu mâna în pãr îți trec un cuvânt,
e muntele-tatã, e muntele-cânt,
munte vrãjit în fața-mi dansând.

E-un munte cu brațe-nvelite-n sacou,
E muntele frate cu cerul,
E muntele stâncii, e muntele meu,
E muntele iernii. Și cald îi e gerul.

Deodatã îți intrã pãrul în ochi.
Și ochii tãi sunt foarte adânci,
Și ochii tãi, catifele de stânci,
danseaza un tango cu cerul.

 

Armura unui martir

Era o livadã mov sau albastrã.
Mâinile-mi mângâiau pomii, sã gãseascã
Narcise și lavandã, lavandã, poate mure
Iar într-un brad am cãutat cãpșune.

Era o livadã mov sau albastrã.
Mâinile-mi mângâiau iarba, sã gãseascã
Piersici arse de soare, cireșe sau gutui,
Simții un fir de verde. Tresãrea amãrui.

Era o livadã mov sau albastrã.
Mâinile-mi mângâiau cerul, sã gãseascã
Plãmâni și coaste, clavicule, gânduri,
Scrâșnete albe de dinți și de muguri.

Era o livadã mov sau albastrã.
Mâinile-mi mângâiau pãmântul, sã gãseascã
Suflu de înger, surâs, dar nu gurã,
Și deodatã se lovirã de o armurã...

 

Profesorului nu îi place vioara

Copii obosiți aglomereazã strãzile.
Profesorul strigã „Zâmbiți!”.

Copiii-ar cerși un „vã rog!”,
Dar zâmbetul le crește pe fațã.

Plantã agãțãtoare, zâmbetul lor,
zâmbetul lor le ucide chipul.

Zâmbete-nsângerate picurã pe strãzi.
Profesorul strigã „mai cu viațã!”.

Copiii tresar. Se privesc în ochi.
Și vãd cã au sânge pe fațã.

O viațã se revoltã-n ei.
Cãci li s-a cerut viațã.

Trag aer în piept, aerul e-n ei
Și ieșind se preschimbã în viațã.

Copiii soldați, plini de viațã,
zâmbesc și n-au chipuri,
luptã, nu au mâini,
plâng - dar cu ce ochi? -
plânsul nimãnui.

Deodatã strada arde de culoare.
Copii ce au viațã, dar nu mai au chip,
Copii cântând marea fãrã de nisip,
Copii fãrã lacrimi, curați, fãrã gând,
Copii ce ascultã doar de câte-un cuvânt.

„Zâmbiți! Mai cu viațã!”
Le e scris pe fațã.

Dar viațã Aievea e-n ei și e vie,
Nu o mai priveau,
„E o jucãrie”, li s-a spus.

Cu mâini imaginare, mâini de argint,
Cu mâini albe, tandre, mâini zâmbind,
Cu mâini calde își desfac încet
Capacul alb, capacul de sidef
De peste coaste.

Frumoase sunt coastele lor,
Fantome albe, fantome de la operã,
sunt mãști ce ascund un decor,
sunt perdelele care-nvelesc un dor.

Sunt cortine ce-ascund „Steaua fãrã nume”,
Sunt coaste și carne și sânge ce dor,
E coasta care tocmai a tresãrit ușor.

Sunt coaste ce ascund o vioarã,
Vioarã ruptã, ucisã, redusã la tãcere,
Vioarã ce-nchisese ochii a durere.

Copii cu viori aglomereazã strãzile.
Profesorul strigã „Încetați!”.

Copiii danseazã, copiii gândesc,
Gândesc noua lume, lumea-ceresc,
Copiii valseazã cu arcul pe corzi,
Copiii-vioarã și copii-corzi.

 

Haos

Copacii trosnesc cãzând pe pãmânt.
Pe pãmânt sunt umbre, pe pãmânt e gând,
Pe pãmânt e ceațã, pãmântu-i arzând,
Arde de furie, arde-ncet, crescând,
Arde, se trezește, arde sângerând.

Norii gem încet plouând pe pãmânt,
Pe pãmânt nu-i ploaie, sunt grindinã, vânt
Pe pãmânt nu-i apã, e gheațã urlând,
Pe pãmât nu-s lacuri, e sânge-nchegând
Tot ce-a fost odatã-albastru pe pãmânt.

Nucleul a tãcut trãind în pãmânt.
În pãmânt nu-i foc, e gheațã cerând
Ca sã ni-l pãtrundã, sã intre-n pãmânt,
Ca sã îl rãceascã, s-ajungã la gând,
S-ajungã la oameni, la focul țipând. 

 

Comentarii cititori
sus

Luca Cipolla

 

 

Il pioppo

 

Non come bandiera

che sventola al poggiolo

né di canto orfico si tratta,

stella

anemica ti sveli

e riflessa luce

al pioppo.

languono i ricordi

d'una mente

a trama larga

che giusto una carezza mendica

all'istante

sotteso

nella sua brezza.

 

Plopul

 

Nu ca steag

care fluturã balconului

nici de cânt orfic nu este vorba,

stea

anemicã te dezvãlui

și luminã reflectatã

plopului.

lâncezesc amintirile

unei minți

cu urzeala latã

ce chiar o mângâiere cerșește

momentului

de sub

briza lui.

 

Agar

 

Ti rendi conto che il sapore suo

è di antichi pini

lungo il viale

della stazione;

la mattina

assorbivo l'amalgama del

reale

nel sogno

di biglie tempestato,

le sue gambe già s'aprivano

al ricordo

d'un'altra vita

quando mi parlava.

 

Hagar

 

Îþi dai seama cã mireasma ei

este din pini antici

de pe aleea

gãrii;

dimineaþa

absorbeam amalgamul

realului

în visul

împodobit cu bile,

picioarele i se deschideau deja

la amintirea

unei alte vieți

când îmi vorbea.

 

 

Il giardino

 

Per amarti qui ti devo toccare, ma

nel giardino mi basterà sentirti;

per annusare un fiore mi devo chinare, lì

nel recinto dei suoi petali potrò vestirmi;

e per giocar coi pesci non so nuotare, ma

non sarà più agevole mutarmi in essi?

Per discerner l'errore m'affido ad uno specchio

eppure oltre il fiume basterà guardare

me e te

come altri ed altre.

Capiremo allora i nostri giochi

ove il sole qui si cela sovente dietro nubi di fosforo.

Nessun costume di scena

nella materia

del tutto distinguibile e indistinto,

Amore  

ci dissolva come versi

in seno al canto.

 

Grãdina

 

Ca sã te iubesc aici trebuie sã te ating, dar

în grãdina n-am decât sã te simt;

ca sã miros o floare trebuie sã mã îndoi, acolo

în gardul petalelor ei voi putea sã mã îmbrac;   

și ca sã joc cu peștii nu știu sã înot, dar

nu va fi mai ușor sã mã schimb în ei?

Ca sã disting greșeala mã bazez pe o oglindã     

însã dincolo de râu va fi de ajuns sã mã uit

la mine și la tine  

precum și la alți și alte.

Vom înțelege atunci jocurile noastre

unde soarele aici se ascunde deseori dupã nori de fosfor.

Nici un costum de scenã

în materia

totului sesizabil și indistinct,

Dragoste

sã ne desfacã ca versuri

într-un cânt.

 

 

Meridiani (a Mihai Eminescu)

 

La querula poiana

cinge d'ali la coltre smagliata

della macchia,

dalle nuvole

getta

un libro,

le pagine strappate prima della fine;

d'acqua ogni specchio riflette

gli occhi dell'autore,

melanconici e rabbiosi,

distante è quella casa

e lo scrittoio in legno

dove mai piove.

 

Meridiane (lui Mihai Eminescu)

 

Șorecarul jeluitor

cuprinde cu aripi pãtura destrãmatã  

a desișului,

din nori

aruncã

o carte,

paginile smulse înainte de sfârºit;

a apei fiecare oglindã reflecteazã

ochii autorului,

plini de dor și turbați,

departe este casa aceea 

și biroul din lemn

unde nu plouã niciodatã.

 

 

Il libertino

 

Addormentò per un secondo

le labbra smunte

e la treccia ad un sonoro e

pallido richiamo,

l'unto che dalla terra cola

è sterco di vacca

e la sua pelle secca.

al risveglio -

riso beffardo dei primi anni -

il fato,

l'ora scocca, un agguato,

solo passo di fado..

tu e la tua collezione di

donne,

treno già deragliato.

 

 

Libertinul

 

Adormi timp de o secundã

buzele supte

și cosița unei rechemãri

sonore și palide,

unsoarea care curge din pãmânt

e balegã de vacã

și pielea ei usucã.

la trezire -

râsul zeflemitor al primilor ani -

soarta,

ceasul bate, o ambuscadã,

doar un pas de fado..

tu și colecția ta de

femei,

tren deja deraiat.

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey