•  Dinu Flãmând
•  Zilele Administraþiei Arãdene 2015
•  Festivalul de Poezie Patrioticã 'România suntem noi!'- Aninoasa, 2015
•  Garden Party 2015


sus

 

 

O întâlnire cu Dinu Flãmând

  

Dinu Flãmând a fost, pe 7 iunie 2015, invitatul lui Nicolae Coande la „Duminici de poezie în teatru”. Agreabila întrevedere cu publicul craiovean a avut loc în sala „I. D. Sîrbu” a Teatrului Naþional „Marin Sorescu”, unde oaspetele a povestit mai ales despre poeþii pe care i-a tradus – Vinicius de Moraes, Pablo Neruda, Antonio Gamoneda, Carlos Drummond de Andrade, Fernando Pessoa, a citit din creaþia lor, oprindu-se mai puþin ºi cu discreþie asupra versurilor proprii. Redau mai jos câteva dintre ideile pe care Dinu Flãmând le-a exprimat cu aceastã ocazie, cu menþiunea cã am pãstrat, în general, oralitatea discursului, nu însã ºi integralitatea sau cronologia expunerii. Pentru cei care doresc ºi au rãgaz, la capãtul textului veþi gãsi un link cãtre fidela înregistrare video a întâlnirii, care cuprinde ºi poemele ce au fost citite de Dinu Flãmând, dar ºi prezentarea fãcutã acestuia ºi alte intervenþii ale gazdei, poetul Nicolae Coande. (Cornel Mihai Ungureanu)

 

Despre poezie ºi cititor

Mi s-a spus cã la Craiova vine publicul la poezie ºi, iatã, optimismul meu funciar îºi gãseºte astãzi confirmare: nu, poezia nu moare ºi îl gãseºte pe cititor acolo unde se aflã el.

Niciodatã nu se ºtie de unde porneºte poezia ºi cum ajunge la cititor. Eu m-am întâlnit cu poezia la 17 ani, pe când citeam în biblioteca din Prundul Bârgãului - epurãrile din ’53, rugurile de cãrþi nu ajunseserã acolo ºi se mai puteau încã gãsi volume bune. Citeam mai ales prozã, când am dat peste o antologie a poeziei americane, scoasã în 1947, anul naºterii mele, de Margareta Sterian - mare pictoriþã, mare traducãtoare din englezã. ªi am deschis la „Mestecenii” lui Robert Frost, poet din Tennessee, care povestea cum, în copilãrie, urca pe un deal, se cocoþa într-un mesteacãn ºi, agãþat de vârful acestuia, îºi dãdea drumul, se lãsa împreunã cu mesteacãnul, pentru cã mesteacãnul este elastic ºi iubeºte copiii ºi se lasã încãlecat ºi încovoiat de copii. Poetul descrie bucuria unui bãiat care conºtientizeazã cã este admis în intimitatea acestui monument de vitalitate care este un mesteacãn. Acelaºi joc cu mesteacãnul îl fãcusem ºi eu la Prundu Bârgãului, numai cã atunci, citind, am descoperit cã existã cineva care ºtie sã punã în cuvinte beþia pe care o simþisem, dar care nu ajunsese sã fie exprimatã. Acel poem cãlãtorise, dãduse peste mine ºi atunci am înþeles, intuitiv, ceea ce mai târziu am încercat sã-mi aranjez în sertarele minþii: cã dacã scriu un poem de nivelul acesta ºi de sensibilitatea condensatã cum reuºise Robert Frost, acesta va ajunge cândva la un cititor, cine ºtie unde ºi un dialog asemãnãtor, peste generaþii, poate chiar transoceanic, o întâlnire între text ºi o sensibilitate se vor realiza.

Poezia vine de foarte departe, ajunge sub pana mea în momentul maximei intensitãþi ºi abia dacã reuºesc sã prind câteva scântei, apoi se epuizeazã. Este aceeaºi incapacitate a spiritului nostru de a trãi tot timpul la intensitãþi maxime în propria noastrã viaþã. Vine dintr-o prozã foarte anodinã viaþa noastrã, vine din mersul la piaþã sã cumpãrãm roºii, vine din plictisealã, vine din revolta cã vedem o anumitã clasã politicã la fel de imbecilã, dacã nu mai imbecilã de cum erau altele, vine din revolta cã în timpul vieþii noastre nu vom trãi în patria idealã, dar toate astea culmineazã uneori, pentru fiecare dintre noi, cu ceva feeric, ceva care ne absolvã de tot jegul care e în jurul nostru ºi ne simþim brusc iluminaþi, purificaþi, într-un anumit moment de sensibilitate. Pentru cã poezia ºi noi, ca oameni, comunicãm prin sensibilitatea noastrã, prin emoþiile noastre, nu prin ideile noastre, iar acest circuit nu ºtim mereu cum sã-l realizãm, este ca-n vis, misterios ºi nepãtruns. Fizicienii au aceastã curiozitate, sã aducã energii cumplite pentru a ajunge cât mai în profunzime, au descoperit, de exemplu, bozonul lui Higgs, „particula lui Dumnezeu”, probabil au sã-l mai bombardeze ºi poate cã o sã spargã ºi miezul acela de nucã ºi o sã gãseascã alt mister, care existã ºi nu existã, pentru cã în acelaºi timp se contrazice cu teoria relativitãþii generale ºi aºa mai departe. Iar noi, într-un fel, suntem ca bozonul lui Higgs, sensibilitatea noastrã este în text ºi nu este, îi simþim prezenþa în momentul în care o energie a curiozitãþii noastre vine spre acel text ºi în momentul când textul însuºi a captat o energie a sensibilitãþii noastre. E nevoie de douã sau trei, dacã nu de mai multe condiþii, ca întâlnirea între o sensibilitate ºi sensibilitatea care existã în text sã se producã. Acesta este miracolul lecturii ºi aici nu ºtiu cum se ajunge. ªtiu mai bine când nu e poezie. ªi nici atunci când nu e poezie, nu ºtim exact de ce nu e poezie, dar avem aceastã certitudine, fie cã textul ne plictiseºte, cã existã ipocrizie a autorului, cã, de fapt, este un mimetism sau un automatism al sãu, cã se lasã dus de limbaj, pentru cã limbajul are resursele lui de locomoþie etc.

Despre Pablo Neruda

Neruda este un caz foarte bizar. Membru al Partidului Comunist din Chile, poet popular – dacã nu se retrãgea din cursã, ar fi fost ales preºedinte în locul lui Allende -, dar ºi poet de talie mondialã, a fost curtat asiduu de sovietici, care au reuºit sã-l atragã în tabãra lor, în Internaþionala a III-a, l-au pus membru permanent în comitetul pentru Premiul Stalin, în comitetul pentru Premiul pentru Pace. Moscova pompa bani serioºi în lupta ideologicã în timpul Rãzboiului Rece ºi înainte chiar, pentru cã Stalin era foarte activ cu Internaþionala a III-a înainte de a ºti cã face pact cu Hitler. Pablo Neruda a fost ca o muscã picatã în aceastã capcanã, numai cã talentul lui uriaº a fãcut cã nu se vede mai nimic în poezia lui nici din doctrina marxist-leninistã, nici din toate sloganurile pe care le spunea pe la întâlnirile de pace planetarã ºi nici mãcar din ceea ce spunea când venea în România, pentru cã a venit de trei-patru ori în România ºi chiar a cunoscut-o, într-o casã - la Bucureºti probabil -, în casa lui Eugen Jebeleanu, pe aceastã Matilde, care a devenit a treia lui nevastã ºi cãreia îi dedicã 100 de poeme de iubire.

M-a intrigat cazul lui Neruda. Îmi amintesc cã eram copil ºi m-am repezit ºi eu sã citesc „Strugurii ºi vântul” ºi „Odele elementare” – cele mai proaste cãrþi ale lui, singurele traduse atunci în româneºte. Dar el este un poet colosal, i-au dat Premiul Nobel pe dreptate ºi este interesant cum aceastã ideologie a lui Stalin, realismul socialist n-a trecut în poezia lui, aºa cum n-a trecut în poezia lui Cezar Vallejo, genialul poet care spunea: „A murit eternitatea mea ºi stau acum în priveghi”. Când scrii un vers din ãsta, eºti rezolvat pe viaþã! E un mare mister cum, în cazul lor, a existat o membranã care nu a permis sã treacã toxinele ideologiei spre corpul poeziei. Ei erau militanþi de stânga, revoltaþi de nedreptãþile din America Latinã, dar ºi de marea nedreptate a istoriei: au fost cuceriþi de o culturã care, în acelaºi timp, i-a distrus (Neruda are un poem întreg despre Machu Picchu, în care merge în cãutarea celor care au clãdit o civilizaþie uriaºã, contemporanã cu civilizaþia Egiptului, un poem în care se întreabã: „Cine a ridicat pietrele acestea, altarele în vârful unor munþi, unde numai vulturii ajung? Unde sunteþi voi, cei care aþi creat operele acestea? De pe ce stâncã aþi cãzut, unde sunt mormintele voastre?”). Aceºti mari poeþi au venit spre stânga comunistã, spre Internaþionala a III-a, spre marele profitor Stalin, veneau ca niºte muºte atrase de hârtii ºi se lipeau, pentru cã ei credeau într-un ideal care era deturnat de Internaþionala a III-a ºi de ticãloºia lui Stalin - cel care, între altele, programase cãderea republicanilor în Rãzboiul Civil din Spania, cãrora nu le-a furnizat arme, deºi au plãtit cu aurul incaºilor. Vedeþi câtã ironie existã în istorie? O parte din aurul incaºilor, confiscat de conquistadori, fusese luat de guvernul republican ºi dus la Valencia ºi cu acea parte din aurul incaºilor au plãtit puºtile lui Stalin, care erau proaste, nu le-a dat gloanþe, i-a sabotat.

Neruda a scris „100 de sonete de iubire pentru Matilde”, el zicea cã sunt sonete de lemn cioplite cu briceagul (era colecþionar de rãdãcini, mergea pe plajã ºi culegea rãdãcini, era fascinat de vigoarea lor). „Sunt alþii mai abili decât mine, n-o sã gãsiþi rime, le scriu cum îmi vin”, spunea, ºi, într-adevãr sonetele acestea sunt fãrã rimã, dar de o frumuseþe extraordinarã. Înspre finalul unui sonet, are, de exemplu, un vers: „Acolo, în cerul ei, mama ta continuã încã sã spele rufe împreunã cu mama mea”. Aceastã imagine a unirii, într-un poem de iubire, a celor douã mame, în cer, care spalã rufe ca douã biete femei este un fel de a gândi care nu existã decât în poezie. Un exemplu de text care îºi depãºeºte propriile potenþialitãþi, se întrece pe sine, ºi este fabulos când o minte reuºeºte sã creeze acest tip de asociaþie de o frumuseþe, de o eleganþã ºi de o sensibilitate care depãºesc expresivitatea pe care-o obþinem prin folosirea tropilor, a figurilor de stil ºi aºa mai departe. Poezia nu este nici iarba verde, nici stelele, cât puterea de a imagina o astfel de asociaþie între doi curenþi de sensibilitate din care rezultã o expresie de insolit pe care nicio altã artã n-o poate exprima, iscusinþa de a pune împreunã douã banalitãþi care dau o frumuseþe cosmicã.

Când era tânãr, Neruda a fost trimis consul în Bangladesh. Singura lui muncã era sã punã o ºtampilã consularã pe un transport de ceai - n-am ºtiut nici eu cã chilienii beau atâta ceai ºi importau din Indii. El avusese un debut spectaculos la Santiago de Chile ºi guvernul a zis: Hai sã trimitem un poet în diplomaþie! (Latino-americanii au fãcut deseori asemenea gesturi, au zis cã numele poeþilor lor sunt cele care trebuie sã-i reprezinte ºi aºa se face cã marii poeþi, dar ºi marii romancieri au fost ambasadorii lor, lucru care s-a întâmplat uneori ºi la francezi, la români. ªi eu am reprezentat þara la Organizaþia Internaþionalã a Francofoniei ºi o spun cu mândrie: este un sentiment pe care nu poþi sã-l descrii decât dacã îl trãieºti din interior, acela de a vorbi în numele þãrii tale. De dimineaþã, de când te îmbraci, nu eºti tu, reprezinþi þara ta ºi vã mãrturisesc cã simþeam o apãsare extraordinarã pe umeri. De aceea îi simpatizez pe poeþii care au avut ºi o carierã diplomaticã. A mea a fost mediocrã ºi cred cã s-a ºi încheiat).

Neruda era în Bangladesh, n-avea contacte prea multe cu civilizaþia asiaticã, exilul însã l-a ajutat sã plonjeze în propriile sale dificultãþi ºi atunci ºi-a descoperit energiile, ambiþia de a fi un poet de talia lui Llorca - prietenul lui, de talia lui Whitman - pe care îl iubea, de talia marilor poeþi ai lumii. Vedeþi, pentru structurile puternice sau pentru talentele native, izolarea poate deveni un motor, un element dinamic care le duce la gãsirea de sine. La un moment dat, marii poeþi n-au nevoie de nimic exotic în jur, au nevoie doar sã reuºeascã sã plonjeze în interiorul propriilor lor dificultãþi, lucru valabil ºi pentru muritorii de rând care suntem. Am sã vã citesc acum un poem din acea perioadã a lui Neruda, un poem foarte ironic ºi jucãuº, dar ºi foarte profund, intitulat „Flãcãu singur”.

Despre Vinicius de Moraes

Vinicius de Moraes a inventat bosanova pe o plajã din Rio de Janeiro, dupã ce a vãzut o fatã, aproape imponderalã, care mergea pe plajã, ºi ritmurile în care se miºcau ºoldurile ei au iscat în el melodia, textul ºi legãtura care este în interiorul textului ºi în interiorul melodiei ºi care, de fapt, este creaþia unui mic univers.. ªi chiar dacã fãptura fetei aceleia pierea definitiv din viaþa lui, ce frumoasã era aceastã dârã a pierderii pe care a captat-o în poezie!

Despre Antonio Gamoneda

Pe Antonio Gamoneda l-am auzit citind. Era un om de stânga, dar  ajuns la marea poezie, ca ºi Pablo Neruda, ca ºi Cezar Vallejo. Un poet preocupat în special de tema bãtrâneþii, de tema morþii. ªi din aceastã frãmântare, din acest uruit de roci, din aceastã mãcinare care se petrece undeva în interior iese o densitate a disperãrii extraordinarã ºi, în momentul în care poezia degajã atâta autenticitate, disperarea este totuºi o sete de viaþã. L-am tradus cu multã dificultate ºi foarte puternic influenþat de pesimismul sãu negru, dar cu o bucurie imensã cã treceam toate nuanþele limbii spaniole în româneºte. Iar limba românã absoarbe tot, ca un burete, forþa limbii este realã, acestea nu sunt vorbe, nu e propagandã, limba românã nu e o disciplinã de predat elevilor la liceu, unitatea unui teritoriu o dã limba, de aceea trebuie sã o privim cu atenþie, are potenþial ºi energii extraordinare ºi e un noroc atunci când e ventilatã de ceea ce numim creaþie.

Poezia lui Gamoneda este vie, reactivã, nu e de pus în vitrinã, e o formã de viaþã extrem de misterioasã, în legitimã apãrare faþã de ceea ce ni se întâmplã, de bancheri, de oameni politici, de conjuraþia concernelor. Nu ºtiu de unde îºi ia energiile, dar sunt imense, pentru cã sunt energiile din interiorul limbii, sunt precum particulele elementare din materie.

Despre Carlos Drummond de Andrade

Carlos Drummond de Andrade este unul dintre cei mai sofisticaþi poeþi baroci. Poezia lui este infuzatã de culturã, de culturã europeanã, de culturã brazilianã ºi totuºi textele lui erau cântate la carnavalul de la Rio, deveniserã populare, lumea nu mai ºtia cã sunt textele lui. Simplitatea este ceva greu de obþinut, este cea mai elaboratã muncã, iar Andrade are aceastã disponibilitate în registrul lui ºi se gândeºte tot timpul sã-l capteze pe cititor, sã-l aducã spre el ºi sã-l antreneze în acest mister care ne face sã cãutãm în cuvinte ceva care e confuz în noi. De fapt, aceasta este lectura: un fel de a reuºi sã meargã de mânã un scriitor cu cititorul sãu. Contactul e foarte dificil ºi se destramã repede, însã nici nu poþi suporta sã-l asculþi pe Chopin toatã ziua sau pe Schubert – Die schöne Müllerin, cu fata aceea care merge la apã. Dar la un moment dat, dacã nu le-ai auzit, înseamnã cã ai fãcut degeaba umbrã pãmântului.

Despre propria creaþie, la zi

Acum scriu sonete. Am intrat în sonet ca un fel de readaptare la patria mea. Locuiesc din decembrie într-un apartament din Bucureºti ºi m-am apucat sã scriu niºte sonete bucureºtene.

Sonetul este în sine un obiect care se izoleazã în interiorul limbii,  un obiect extrem de misterios care capteazã în jurul lui, ca obiectele perfecte ale lui Platon, care capteazã energia – tot ezoterismul antic ºi medieval a glosat pe tema acestor figuri geometrice aproape sacralizate. Sonetul te îndeamnã sã fii mai bun ºi mai riguros decât ai fi când mai ºi somnolezi - poeþii somnoleazã deseori. Am luat calea asta ºi pentru cã îmi permite sã degajez puþin din ironia din mine. Nu ºtiu pânã unde o sã merg.

Despre promovarea culturii române

Furia mea este realã, pentru cã din cauza politicianismelor se pierd ocaziile unice de a merge cu ceea ce avem legitim sã arãtãm: cultura noastrã. Nu ºtim sã facem computere, le luãm de la alþii - ce bine cã ºtiu ei sã le facã, japonezii, americanii, de ce sã le inventãm noi, sã facem ceva ce ar fi sub calitatea lor? Dar cultura noastrã n-are cine s-o facã altcineva! Cultura noastrã trebuie sã o facem noi ºi sã ne ducem sã o arãtãm! În acest moment, în Franþa nu se gãseºte o carte de istorie bazicã despre România.

Despre poezie. Despre Sappho

Acolo unde a fost captatã sensibilitatea, ea rãmâne ca un zãcãmânt viu care va iradia spre tine când vei descoperi-o, în ciuda relativitãþii contactului sau a faptului cã, în momente diferite ale vieþii facem o altã reacþie chimicã la aceeaºi poezie. Sunt poeme care reprezintã capsule de energie ºi de sensibilitate, care pot fi tezaurizate în anumite cãrþi, dar, pe mãsurã ce îmbãtrâneºti – cazul meu – constaþi cã toatã povestea despre curente literare, manuale de poeticã, figuri de stil, teorii lingvistice e, de fapt, inutilã, pentru cã poezia e cam aceeaºi, s-a scris în toate timpurile. Brusc îþi dai seama cã a fost o mare solemnitate în Grecia. Tot ce era text important era rimat. Tot. Nu numai epopeile. În afara textelor comerciale ºi a atestatelor de troc sau de proprietate, totul era în vers, faptele de importanþã ale societãþii, dar ºi ale vieþii personale trebuiau sã urce la acel nivel al solemnitãþii textului. Dar în acelaºi timp, ºi asta este uluitor, când toatã lumea ºtia pe de rost pasaje din Iliada ºi Odiseea, Sappho a fost prima care a scris despre o senzaþie care nu mai era solemnã, despre transpiraþia corpului ei din cauza geloziei. A vãzut-o pe iubita ei în preajma unui tânãr ºi a început prin a-l elogia pe el, ca sã ajungã la concluzia cã e geloasã pentru cã îi era teamã cã iubita ei se va duce cu acel tânãr. ªtim cu toþii cine era Sappho, iubirea lesbianã de acolo vine, din insula Lesbos, dar nu trebuie sã judecãm cu ochii de acum, pentru cã n-am trãit în Mediterana în acele vremuri când oamenii ºi zeii umblau aproape goi, iar iubirea era ceva mai puþin riguros ºi mai puþin confiscat de instituþii, inclusiv de biserici. ªi atunci, a apãrut ca din senin aceastã poezie a transpiraþiei, o femeie a început sã spunã: „Transpir, mã cuprind fiorii, îmi pierd suflarea când te vãd lângã acel tânãr care este ca un zeu, ca Apollon”. Cum ºi-a imaginat cã aºa ceva poate fi transmis în scris, cã trebuie pus într-un text ºi cã de fapt devine o odã a reacþiei fiziologice? Îmi place sã cred cã este momentul în care poetul a somatizat pentru prima datã poezia, a intrat în corpul lui ºi a exprimat-o. Astãzi, toatã lumea crede cã numai poezia liricã existã, poezia epicã nu mai are rolul de atunci, istoria nu se mai transmite prin poeme, nici ritualurile publice - deºi existã o anumitã poezie în liturghie, dar nu mai existã solemnitatea din marile epopei. Ceea ce este bine, pentru cã nici noi nu mai suntem odrizi de pe vremea lui Homer, nu mai avem zeii lor, nici nu mai avem convingerea cã trãim sub stãpânirea aceluiaºi destin extraordinar care este ºi deasupra zeilor ºi deasupra noastrã.

În acelaºi timp, existã o anumitã facilitate care a devenit propria noastrã dificultate. Pentru cã pare uºor sã spui ce simþi ºi constaþi cã e nimic. Gottfried Benn, marele poet expresionist german (scria o poezie foarte crudã, are un poem despre Ofelia care pluteºte pe ape ºi este mâncatã de ºobolani – imaginea atroce a unei descompuneri, descompunea mitul, frumuseþea era cruzimea celor care prin expresionism reacþionau la ororile primului rãzboi mondial ºi aveau dreptate) spunea altceva: poetul modern trebuie sã se apere în faþa atacului inopinat care vine din partea unui sentiment mediocru.

Noi avem foarte multe sentimente, dar avem ºi multe sentimente mediocre, care ne paraziteazã ºi care nu ne exprimã ºi care de fapt ne micºoreazã ºi care de fapt nu sunt nimic. Trebuie sã gãsim ceea ce ne este specific ºi sã ne deschidem, ori este greu sã vorbeºti despre interioritatea ta, aºa cum este la fel de greu sã þi-o accepþi. Acolo unde suntem cel mai vulnerabili nu ajungem nici cu gândul, nu ne încumetãm sã ne acceptãm slãbiciunile, pentru cã trãim ghidaþi de anumite prototipuri: bãrbaþii trebuie sã fie virili, întreprinzãtori, câºtigãtori, tot timpul în competiþie, femeia – delicatã, seducãtoare etc. Adevãrata noastrã sensibilitate este ceva care ne stânjeneºte, ne deranjeazã, este ceva cu care nu ºtim ce sã facem. Poezia, când e bunã, spre zona asta încearcã sã prindã ceva, zona în care ne ruºinãm de noi, de slãbiciunea noastrã, zona unde ar trebui sã învãþãm sã urlãm cã nu suntem eterni, pentru cã aceasta este marea nedreptate, inacceptabilul absolut, grãuntele de revoltã cu care vom muri fiecare dintre noi. Sã nu-mi spuneþi cã sunteþi resemnaþi! Nu existã om resemnat cu gândul cã nu este etern. Mintea ºi sensibilitatea care pot conºtientiza, pot conceptualiza precaritatea ºi temporalitatea noastrã, tot ele îþi pun în faþã ºi varianta eternitãþii care þi se refuzã. Nu poþi sã trãieºti toatã viaþa decât cu revolta asta în tine, iar poezia bunã trebuie sã extragã ºi aceastã revoltã. De aceea poetul este, în primul rând, revoltat împotriva tuturor sistemelor ºi împotriva propriului sistem care-l instituie ca om. Bineînþeles cã, dacã este inteligent, citeºte, se cultivã, intrã în dialog cu anticii, cu contemporanii lui mai înþelepþi, ºi va gãsi soluþii provizorii ºi pentru aceste mari dileme.

Nicolae Coande: Cioran, pe care l-ai cunoscut, vorbea despre neajunsul de a te fi nãscut. El punea problema invers ºi foarte radical: de ce trebuie sã ne plângem atât de mult cã suntem efemeri, din moment ce am fost chemaþi la existenþã fãrã voia noastrã? Neajunsul este de a te fi nãscut, nu acela de a muri.

Dinu Flãmând: Seducãtorul Cioran putea sã spunã orice ºi contrariul, în acelaºi timp, poate tocmai de aceea pesimismul lui negru i-a încurajat pe atâþia sã nu se sinucidã. Eu îl traduc pe Fernando Pessoa, care ºi-a inventat 140 de alter-ego-uri, ºi de la el am învãþat cã acela care-ºi imagineazã cã are o personalitate pe care ºi-o cunoaºte se înºealã amarnic. Personalitatea, zicea cineva, este ceva ce se defineºte în conjuncþie ºi în corelaþie cu tot ceea ce ne înconjoarã ºi cu toate ideile care ne electrocuteazã ºi este o iluzie ºi nici n-ar fi bine dacã am avea o personalitate bine fixatã, pentru cã ar fi platitudinea însãºi. Pessoa a avut intuiþia genialã a dispersiei lui în Univers, de altfel ºi spunea: „Fii plural ca Universul”. Voia, de exemplu, o dramã cu oameni. Ca ºi cum la teatru ai aduce oameni ºi nu personaje. Ca ºi cum oameni ar evolua în timpul normal, cât respirã ºi trãiesc, ar evolua pe o scenã, neintermediaþi însã de un personaj.

Despre un poem propriu

Vreau sã vã citesc, înainte de a intra în dialog, un poem pe care l-am scris în Brazilia. Traduceam din Drummond ºi nu puteam sã scriu, dar absolut nimic, pentru cã eram cu capul în Transilvania. Eram acolo de douã luni, dar încã nu ajunsesem. ªi mi-a apãrut acest poem, acest ghem necunoscut, ca o necesitate sã-l scriu. E un fel de a spune cã eºti locuit de ceva ce nu cunoºti ºi cã ai ºansa, uneori, sã iasã din tine. ªi de-aia iubesc poezia - dar nu o iubesc ca pe o formã a vanitãþii mele în sfârºit rezolvatã, încerc sã fiu cât mai puþin vanitos - pentru acest mister care îþi dã posibilitatea uneori sã scoþi din interior un ghem de câlþi care te împiedicã sã respiri. ªi pentru celãlalt mister, cã un poem poate sã producã acelaºi efect ºi asupra altui suflet, ceea ce este deja un fel miraculos de a comunica. Se numeºte „Grãdinã tropicalã” ºi este un poem din ultimul volum publicat în România.

Despre traduceri ºi felul de a citi poezia tradusã

Citesc aºa, pentru cã am umblat în nodurile textului, aºa cum fac specialiºtii aceia care ne vindecã apãsând anumite puncte sau încheieturile: dacã apãs pe o imagine poate cã repercuteazã în ceafã, e un corp viu acolo ºi eu recit dupã modul cum am intrat în poem. Este vorba despre muzicalitatea secretã a textului pe care o acceptã limba românã, o preia, e o sugativã, un burete imens. ªi e dificil sã aduci în românã aceastã muzicã foarte finã, trebuie sã fii foarte atent la nuanþe, la fiecare cuvânt ai cinci-ºase nuanþe, trebuie sã o alegi pe cea mai bunã, sã aduci textul în limba ta, sã-l faci sã stea acolo ca acasã, sã-i arãþi cã e bine, sã-l pui la masã. Citesc aºa cum am intrat în text, oricum întâlnirea cu poezia e precarã, totul se terminã repede-repede, poetul pleacã acasã, noi mergem în proza noastrã, în necazurile noastre, în televizoarele noastre, în politichia noastrã... Vã mulþumesc foarte mult cã aþi venit aici!

 

 

 

Comentarii cititori
sus

Dr. Adriana Mihaela Macsut

 

Zilele Administraþiei Arãdene 2015

                                                                                                             

În perioada 15 – 16 mai au avut loc la Zilele Administraþiei Arãdene 2015, ediþia a X-a, iar cu aceastã ocazie guvernarea localã a fost celebratã ºi dezbãtutã. Comunicatul de presã transmis cu aceastã ocazie menþioneazã: ,,[...] prin Zilele Administraþiei 2015 se celebreazã 65 de ani de administraþie româneascã în Arad, dar mai mult decât atât, acest eveniment este dedicat susþinerii ºi promovãrii valorilor democratice europene pe care le regãsim nu doar la nivel internaþional ºi naþional, ci dorim sã le implementãm ºi la nivel local”

arad1Cu acest prilej festiv Centrului de Studii în Istorie ºi Teorie Literarã Ioan Slavici, Centrul Municipal de Culturã, Primãria Municipiului Arad, alãturi de universitãþile locale ºi alte instituþii publice ale municipiului au organizat Sesiunea naþionalã de comunicãri ºtiinþifice Administraþie Româneascã Arãdeanã – Astra Arãdeanã Rediviva, încadrul cãrora au susþinut prelegeri de înaltã þinutã academicã profesori universitari arãdeni, timiºoreni ºi clujeni precum ºi doctori, doctoranzi ºi masteranzi din întreaga þarã. Latura academicã a manifestãrii a avut ca scop ,,sã revalorizeze importanþa administraþei publice în conturarea identitãþii locale, propunând cu aceastã ocazie un dialog cu comunitatea localã despre istoria oraºului Arad ºi rolul administraþiei publice locale în soluþionarea problemelor cetãþenilor” (ªtefana Mladin, Zilele Administraþiei 2015, marcate la Arad, în 'Glasul Aradului', mai 14, 2015). În ansamblu, au fost puse în dezbatere teme cu care se confruntã societatea actualã cât ºi chestiuni istorice. Temele conferinþei au fost împãrþite pe trei secþiuni ºi s-au referit la:
• istorie;
• bisericã, ºcoalã, societate ºi etnografie ºi medalioane;
• note ºi recenzii.

arad2Lucrãrile au fost prezentate în diferite locaþii ºi pe mai multe secþiuni:

Secþiunea I, Primãria Municipiului Arad, sala Ferdinand (consiliul ºtiinþific: Cercetãtor ºtiinþific I Dr. Ioan Haþegan, Academia Românã, filiala Timiºoara; Conf. Univ. Dr. Sorin Bulboacã, Universitatea de Vest Vasile Goldiº Arad, Facultatea de ªtiinþe ale Educaþiei, Psihologie ºi Educaþie Fizicã ºi Sport; Lector Univ. Dr Stelean-Ioan Boia, Universitatea de Vest Vasile Goldiº Arad, Facultatea de ªtiinþe Umaniste, Politice ºi Administrative; moderatori: Conf. Univ. Dr. Eugen Gagea, Universitatea de Vest Vasile Goldiº Arad, Facultatea de ªtiinþe ale Educaþiei, Psihologie ºi Educaþie Fizicã ºi Sport;  Dr. Vasile Dudaº, Muzeul Banatul, Timiºoara);

Secþiunea a II-a, Sala Senatului Universitãþii de Vest Vasile Goldiº Arad(consiliul ºtiinþific: Prof. Univ. Dr. Teodor Pãtrãuþã, Universitatea de Vest Vasile Goldiº Arad, Facultatea de ªtiinþe ale Educaþiei, Psihologie ºi Educaþie Fizicã ºi Sport; Conf. Univ. Dr. Elena Sandu, Universitatea din Szeged, Catedra de Limba Românã; Lector Univ. Dr. Cosmin Panþuru, Universitatea de Vest Timiºoara, Facultatea de Litere, Istorie ºi Teologie; moderatori: arhivist Mirela Pachiþa, ªeful Serviciului Judeþean Arad al Arhivelor Naþionale,  Dr.Augustin Mureºan, Complexul Muzeal Arad)

Secþiunea a III-a, Primãria Municipiului Arad, sala de ºedinþe Secretariat (consiliulºtiinþific: Prof. Univ. Dr. Corneliu Pãdurean, Universitatea Aurel Vlaicu Arad; Prof. Dr. Dumitru Tomoni, Preºedintele Societãþii de ªtiinþe Istorice din România, filiala Lugoj; Dr. Oana  Tãmaº, Academia Românã, Cluj-Napoca, Universitatea Babeº-Bolyai Cluj-Napoca; moderatori: Dr. Laurenþiu Szemkovics, Arhivele Naþionale Bucureºti; Prof. Ioan Traia, Muzeul Satului Bãnãþean, Timiºoara.

Alocuþiunile din deschiderea manifestãrii au fost rostite de:

• IPS Dr. Timotei Seviciu, Arhiepiscopul Aradului;
• Ing. Gheorghe Falcã, primarul Municipiului Arad;
• Prof. Univ. Dr. Aurel Ardelean, preºedintele Universitãþii de Vest Vasile Goldiº Arad;
• Prof. Univ. Dr. Coralia Cotoraci, rectorul Universitãþii de Vest Vasile Goldiº  Arad,
• Prof. Univ. Dr. Ioan Bolovan, prorectorul Universitãþii Babeº-Bolyai Cluj-Napoca,
• Arhiv. Mirela Pachiþa, ºeful serviciu Arhivele Naþionale Arad,
• Dr. Doru Sinaci, directorul Centrului de Studii de Istorie ºi Teorie Literarã Ioan Slavici Arad.

arad3Tot în cadrul manifestãrii de deschidere Dr. Doru Sinaci a inaugurat oficial asociaþia culturalã Asociaþia naþionalã arãdeanã pentru cultura poporului român – 1863 (Dr. Doru Sinaci), iar sigiliul 'ASTRA arãdeanã – 1863' a fost prezentat de Dr. Laurenþiu ªtefan-Szemkovics de la  Arhivele Naþionale Bucureºti. Demersul pentru constituirea acestei asociaþii culturale a fost rodul efortului suºinut de patru intelectuali arãdeni:

• IPS Dr. Timotei Seviciu, Arhiepiscopul Aradului;
• Prof. Univ. Dr. Aurel Ardelean, preºedintele ºi fondatorul Universitãþii de Vest Vasile Goldiº Arad;
• Ing. Gheorghe Falcã, primarul Municipiului Arad;
• Dr. Doru Sinaci, Directorul Centrului de Studii în Istorie ºi Teorie Literarã Ioan Slavici;
• Prof. Ioan Traia, muzeograf la Muzeul Satalui Bãnãºtean din Timiºoara ºi coordonatorul colectivelor monografice din judeþele Timiº ºi Caraº-Severin.

Nu au lipsit nici lansãrile unor cãrþi de cercetare academicã:

• Prof. Univ. Dr. Ioan Bolovan, Primul Rãzboi Mondial ºi realitãþile demografice din Transilvania. Familie, moralitate ºi raporturi de gen, Editura ªcoala Ardeleanã, Cluj-Napoca, 2015 (prezintã: Prof. Univ. Dr. Corneliu Pãdurean; Dr. Doru Sinaci);

• Dr. Oana Mihaela Tãmaº, Între uz ºi abuz de alcool în România (sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutul secolului al XX-lea, Editura Academia Românã, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2015 (prezintare Prof. Univ. Dr. Ioan Bolovan);

• Dr. Laurenþiu ªtefan Szemkovics, Steme din emblemele unor matrice sigilare care au aparþinut suveranilor României (1867-1947), Muzeul Brãilei Carol I, Editura Istros, 2015 (prezentare Dr. Augustin Mureºan);

• Groza Mihai-Octavian, Senatul Militar Român Central al Ofiþerilor ºi Soldaþilor din Viena (31 octombrie – 27 noiembrie 1918), Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2015 (prezentare de Conf. Univ. Dr. Sorin Bulboacã);

• Petre Ugliº Delapecica, Scurtã monografie a sãtuleþului milenar Bodrogul Vechi, Editura Hoffman, Caracal, 2015 (prezintare Prof. Gheorghe Rancu Bodrog);

Administraþie Româneascã Arãdeanã – studii ºi comunicãri din Banat-Criºana, vol. X, Colecþia Slaviciana – serie nouã, Editura Vasile Goldiº University Press, Arad, 2015 (prezintare Dr. Emil Arbonie)

Patrimonializarea Colecþiei Slaviciana – serie nouã  în sarcina Editurii Vasile Goldiº University Press ºi a Centrului de Studii de Istorie ºi Teorie Literarã Ioan Slavici, cu ocazia apariþiei celui de-al zecelea volum, consecutiv.

Programul pe larg al manifestãrii se gãseºte în prea ardeanã (,,În caz cã intereseazã pe cineva: Zilele administraþiei arãdene. Program”, în  Special Arad, 14 mai 2015, ).  

Lucrãrile prezentate în cadrul celor ediþiilor precedente au fost publicate la Editura Vasile Goldiº University Press  ºi pot fi consultate pe siteul Centrului de Studii în Istorie ºi Teorie Literarã Ioan Slavici 

 

Comentarii cititori
sus

Radu Marini

 

Festivalul de Poezie Patrioticã 'România suntem noi!'- Aninoasa, 2015

 Aninoºenii respectã ºi promoveazã patriotismul

 

La Aninoasa, o comunã suburbanã a Târgoviºtei de 20 ani se prefigureazã o nouã dimensiune a culturii, a artei. Dacã Craiova se luptã cu morile de vânt sã devinã Capitalã Culturalã, Aninoasa este port-drapelul în artã, în cultura dâmboviþeanã. Fapt dovedit, parafat ºi de aplaudat. Merit incontestabil avându-l tandemul indestructibil: Primarul Constantin Miricescu & Art Manager Victor Mihalache (conducãtor al ªcolii Micilor Vedete, al Teatrului Junior, ºi al Bãncii de talente, jurnalist, poet, scenarist, dramaturg). Ce se suþin reciproc în promovarea ºi modelarea copiilor ºi tinerilor, care au nevoie de un suport moral în accederea lor în viaþa culturalã ºi artisticã.

Iar cei doi oferã cadrul, instruirea ºi motivarea celor ce-ºi doresc sã fie în prim planul activitãþii cultural-artistice. Astfel, impunând ºi cultivând dorinþa pentru frumos ºi nou.

aninoasa1O nouã provocare în viaþa urbei a constituit-o ºi sãrbãtoarea celor 20 de ani de parteneriat cultural artistic, numitã generic:Sãrbãtoarea Aninoasei, care a venit cu o altã noutate: prima ediþie a Festivalului de Poezie Patrioticã “România suntem noi!”, care a aliniat la start 20 creatori de poezie ºi mai bine de 40 de recitatori din întreaga þarã. 

La secþiunea de recitare/interpretare au participat concurenþi din: Caransebeº, Râmnicu Vâlcea, Târgoviºte, Bezdead, Vulcana Bãi, Pierºinari, Gura Ocniþei, Bãleni, comune vecine Aninoasei. Iar la creaþie s-au înscris poeþi din Craiova, Târgoviºte, Bucureºti, Piteºti, precum ºi din mai multe localitãþi dâmboviþene ºi din Bulgaria, Serbia.

Juriul primei ediþii a Festivalului de Poezie Patrioticã "România suntem noi!", a fost compus din: poetul Constantin Voicu, scriitorul Vasile Lupaºc, realizatoarea de televiziune Iulia Ghercã, actorul, scriitorul Marian Rãþulescu (Craiova), ªtefan Rancu (redactor la Radio Antena Satelor ºi Constantin Maricescu, primarul comunei Aninoasa.

A fost un festival care ºi-a dorit reinstaurarea conceptului de iubire de þarã, de neam, insuflând tinerei generaþii dorinþa ºi ambiþia de a fi un bun partiot, un bun român. Participarea în numãr mare a celor dornici de a declama sau de a-ºi reafirma sentimentele faþã de patrie ºi origini a surprins prin calitatea actului artistic. Motivând prezenþa dar ºi nobleþea sentimentelor lor.

Iar prezenþa lor a fost încununatã cu premii, diplome, cãrþi, medalii ºi trofee. De notat la secþiunea creaþie succesul obþinut de doi poeþi ai Olteniei: Mircea Nãstasie ºi Any Drãgoianu, care au obþinut diplome de excelenþã. Cei doi poeþi s-au distins în peisajul creatorilor de poezie cu mesaj patriotic prin sinceritate ºi prin credinþa lor în legãturile indestructibile ale naþiei române, nãscuþi ºi crescuþi în spirit de iubitori ºi continuatori ai gliei strãbune.

Iatã o exemplificare, versuri semnate de Mircea Nãstasie:

 DE CE?

 Mã întreabã careva...

de ce îmi iubesc þara?

îl privesc nãucit

niciodatã nu m-am  gândit.

O iubesc pur ºi simplu

fiindcã e a mea,

fiindcã m-am nãscut  în ea.

ªi atunci mã gândesc de ce îmi iubesc pãrinþii?

Asta DA întrebare...

Un moment important cu care s-a deschis sãrbãtoarea în Aninoasa a fost inaugurarea noului sediu al bibliotecii comunale 'Constantin Manolescu', o bibliotecã pentru copii ºi pentru adulþi, a iubitorilor de culturã. Fiind încã un pas spre normalitate, spre cultivarea gustului cãtre cartea tipãritã. Prietenã fidelã pe viaþã pentru cei ce se dedau la a buchisii slovele...

Nici copiii din Aninoasa nu au fost uitaþi, pentru ei desfãºurându-se spectacolul de teatru 'Regatul fluturilor nestâmpãraþi', text ºi regie Victor Mihalache, conducãtor al Teatrului Junior, Din Târgoviºte. Cu aceastã ocazie a fost lansat ºi  filmul documentar Aninoasa – O grãdinã a lui Dumnezeu. O perlã specialã, semnatã tot Victor Mihalache.

aninoasa2De asemeni a fost vernisatã expoziþia de fotopamfleþuri: Gândeºte, e la liber! a umoristului craiovean Radu Marini. Acesta fiind la cea de-a II-a sa prezenþã pe simezele din Aninoasa. Prima fiind în 2012.

Aninoasa, cu aceste fenomene cultural-artistice, a dat dovadã cã omul sfinþeºte locul. Concurând detaºat la cultivarea ºi formarea tinerilor pentru celebrarea spiritului. Demonstrând fãrã drept de apel cã o mânã de oamnei dãruiþi ºi cu spirit managerial ºtiu, pot ºi aratã lumii valoarea intrisecã a omului care vrea ca semeni lor sã se adape într-un sat frumos al patriei cu concepte ºi idealuri perene. Pentru frumos... Deci se poate.

Comentarii cititori
sus

Adriana Macsut ºi ªtefan Grosu

 

A fost… Garden Party 2015

 

10 mai 1Dupã stabilirea în România, Casa Regalã de România a ales ziua de 10 mai pentru sãrbãtoarea Garden Party (dupã modelul Curþii Regale britanice, de la Palatul Buckingham) care este consideratã deja cea mai selectã petrecere a anului pentru cã are un dress-code: rochie de dupã amiazã ºi pãlãrie precum moarning coat sau costum închis la culoare ºi cravatã pentru domni. Astfel, începând din 2010, Palatul Regal Elisabeta gãzduieºte în grãdinã în fiecare an de 10 mai evenimentul numit Garden Party.

Anul acesta, Alteþa Sa Regalã Principesa Margareta a ales sã poarte  o rochie galbenã din shantung ºi voal de mãtase, creatã de Stephan Pelger precum ºi o pãlãrie semnatã Kristina Dragomir. Alteþa Sa Regalã Principesa Maria a optat pentru o rochie roz ºi o pãlãrie creatã de acelaºi Furnizor Oficial al Casei Regale.

De precizat cã anul acesta Parlamentul României a redat acestui eveniment în luna aprilie demnitatea de sãrbãtoare oficialã, aºa cum se întâmpla înainte de 1947, iar în acest sens se aratã în Comunicatul Biroului de Presã al Majetãþii Sale Regele Mihai cã au fost necesari 67 de ani pentru Ziua de 10 Mai sã redevinã Sãrbãtoare Naþionalã: „României i-au trebuit 67 de ani ºi 112 zile pentru a reveni la sãrbãtoarea naþionalã de 10 Mai”.

De fapt aceastã zi de 10 mai marcheazã trei evenimente care sunt legate de ziua când Regele Carol a depus jurãmântul de credinþã pentru România, declararea Independenþei faþã de Imperiul Otoman ºi proclamarea României ca regat.

„La 10 Mai 1866 Principele Carol de Hohenzollern Sigmaringen a sosit la Bucureºti ºi a depus în faþa Parlamentului României jurãmântul de credinþã fiind încoronat Principe al României. La 10 Mai 1877 Principele Carol I a proclamat Independenþa României, þara noastrã devenind liberã, suveranã ºi eliberatã de vasalitatea formalã a Imperiului Otoman. La 10 Mai 1881 a fost proclamat Regatul României, Principele Carol I devenind Regele României.” (Garden Party)

10mai 2Pe 10 mai 2015, Palatul Elisabeta din Bucureºti a gãzduit deja tradiþionalul eveniment  care marcheazã Ziua Regalitãþii în România ºi care este denumit Garden Party.  Anul acesta au participat peste 6000 de invitaþi din România, Republica Moldova precum membri ai corpului diplomatic.  În comunicatul de presã evocat anterior se precizeazã cã evenimentul a reunit „ºase mii de invitaþi, din toate judeþele þãrii ºi din Republica Moldova, printre care personalitãþi ale autoritãþii politice centrale ºi locale, personalitãþi ale mediilor academic, cultural, ºtiintific ºi politic, personalitãþi ale soietãþii civile ºi mediului de afaceri, reprezentanþi ai Corpului Diplomatic ºi ai clerului”. Evenimentul a fost imortalizat de Daniel Angelescu, fotograful oficial al Casei Regale de România (se poate vedea albumul  aici „Fotografiile Naþionale de la Sãrbãtoarea de 10 mai - Garden Party 2015, Palatul Elisabeta,  Sãrbãtoare Naþionalã, foto Daniel Angelescu, ©Casa Majestãþii Sale Regelui Mihai I).

Printre personalitãþile prezente la eveniment s-au numãrat: pianistul Dan Grigore, fotbalistul Gheorghe Hagi, artiºti precum Marina Voica, Stela Enache, Grigore Leºe, Maia Morgenstern, Vasile Muraru, Bianca Brad, Alina Sorescu, dar ºi jurnaliºti precum Andreea Esca ºi Oana Stancu, ministrul Eugen Teodorovici, tenorul basarabean Vasile Moldoveanu. Din Craiova au fost prezenþi: jurnalistul Mihai Firicã, omul de afaceri Horaþiu Buzatu, psihologul Valentin Giurcã, colonelul Dr. Marius Turaiche.

În acest an, 2015 d. Hr., am fost însoþit la Garden Party 10 Mai 2015, de un grup de susþinãtori ai Monarhiei Constituþionale ºi membri ai Clubului Monarhist din Craiova. Dintre aceºtia amintesc pe bunii mei prieteni jurnalistul ºi poetul Mihai Firicã, arhitectul ºi omul de afaceri Horaþiu Buzatu, pe camaradul meu de-o viaþã, psihologul Valentin Giurcã, managerul care a fãcut minuni în normalizarea vieþii bâtrânilor asistaþi la Cãminul pentru Persoane Vârstnice din Craiova, pe vechiul meu prieten, Colonelul Dr. Turaiche Marius ºi nu în ultimul rând, pe Dr. Alin Stoica, unul dintre cei mai serioºi ºi profesioniºti medici din Secþia de Chirurgie Pediatricã a Spitalului Clinic Judeþean din Craiova, omul în care am descoperit un prieten bun.” (Marcel Rãduþ Seliºte, Palatul Elisabeta - Garden Party 10 Mai 2015  

Evenimentul a fost deschis la ora 17 de Alteþele Lor Regale Principesa Moºtenitoare Margareta, Principele Radu, Principesa Maria ºi Principele Nicolae. Au lipsit de la eveniment Majestãþile Lor Regale Regele Mihai ºi Regina Ana. Petrecerea a început cu intonarea imnului naþional în prezenþa la balcon a Alteþelelor  Lor Regale dupã care a urmat un spectacol acrobatic susþinut de yakerii acrobaþi. Programul artistic a fost susþinut de orchestra Ministerului Apãrãrii Naþionale, dirijatã de colonelul Aurel Gheorghiþã ºi de fanfara Besaglierii din Italia.

10 mai 3Nu au lipsit nici spectacolul aerian ºi nici porumbeii.  Meniul a cuprins tartine, canapé ºi finger food. De precizat cã dupã salutul de la balcon Alteþele lor Regale au coborât în Grãdina Palatului ºi au discutat timp de 45 de minute cu invitaþii. Evenimentul s-a încheiat la ora 18,45.

În încheiere se poate spune cã deja Garden Party 2015 este un eveniment emoþionant în memoria participanþilor care se pregãtesc deja pentru Garden Party 2016, pentru cã, aºa cum aratã Sandra Gãtejanu-Gheorghe, Director de Protocol la Casa Regalã de România, într-o lume debusolatã ºi lipsitã de valori eticheta de la evenimentele regale marcheazã cu rafinament o imaginã seninã care îmbinã tradiþia cu modernitatea dinamicã a prezentului (a se vedea Sandra Gãtejanu-Gheorghe, Protocolul ºi eticheta – expresie a valorilor societãþii româneºti, Editura Curtea Veche, Bucureºti, 2014). În acest sens, Majestatea Sa, Regale Mihai precizeazã despre coroana regalã cã nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unicã a independenþei, suveranitãþii ºi unitãþii noastre”.

Au consemnat ºi fotografiat autorii articolului.

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey