•  Haugh Béla
•  Veronica D. Niculescu
•  Florin Oncescu
•  Viorel Pîrligras


sus

Haugh Béla

 

 

Isprãvile lui Háry János (1914)
XVII.
Cum m-am pleoºtit (dar numai oleacã)

 

(Povestea precedentã în numãrul 60)

Dupã ce-am dobândit actul de înnobilare, m-am grãbit înainte de toate sã mã întorc la companie ºi sã-l prezint cãpitanului meu, care m-a bãtut pe umeri ºi mi-a promis cã va veni la nuntã. Apoi mi-a dat liber: mi-a permis s-o iau înainte, deoarece ºtia foarte bine cât de tare mã trage inima sã mã întorc acasã.

Am pornit vesel în galop pe bãlanul meu preferat. În sfârºit, am ajuns în Ungaria; inima mi-a sãltat în piept când am traversat graniþa. Spuneþi ce vreþi, dar este adevãratã vorba din bãtrâni: „Extra Hungariam non est vita.” O poþi duce bine oriunde, dar cel mai bine este acasã. Cãci, adevãr vã spun, aici aerul este de un alt fel, iarba creºte mai frumos, munþii aratã mai verzi, pãsãrile ciripesc mai melodios ºi toþi oamenii vorbesc ungureºte. Preaplin de bucurie, le-am arãtat tuturor celor întâlniþi în drum înscrisul împãrãtesc; ºi-am strâns atâtea mâini, încât mi s-a tocit palma. Ori ce câte ori am trecut printr-un sãtuc sau oraº, lumea s-a adunat ciopor, m-au ovaþionat, m-au luat cu cal cu tot pe sus ºi m-au purtat dintr-o ospeþie într-alta, deoarece cu toþii doreau sã ciocneascã un pahar cu mine.

Deºi eu mã grãbeam sã-mi întâlnesc pãrinþii ºi pe domniºoara contesã.

În ciuda tuturor, într-un târziu am ajuns ºi eu acasã. Tot satul a fugit sã mã întâmpine, cu excepþia solgãbirãului. Sãrmanul de el, cum sã vinã, când s-a mâniat odatã peste mãsurã ºi l-a lovit damblaua? Am trecut mândru printre consãtenii care mã aclamau ºi m-am îndreptat cãtre casa pãrinteascã, unde m-au podidit cu îmbrãþiºãri ºi sãrutãri.

Sã vezi apoi ce flacãrã s-a aprins în ochii lui tata când am scos actul de înnobilare. Dacã n-aº fi sãrit sã-i smulg hârtia, vreau sã zic pergamentul din piele de câine, ar fi luat foc de la flama bucuriei. Mai pe urmã, când ne-am minunat destul ºi unii, ºi alþii, mi-am povestit isprãvile, pe care le-au ascultat uimiþi. Tata a considerat cã meritele mele vor fi apreciate ºi de cãtre cãpitãnia comitatului ºi sigur mã vor unge solgãbirãu în locul rãposatului. Dar am dat a lehamite din mânã ºi le-am dezvãluit secretul, n-aveam nevoie de postul cu pricina deoarece mã pregãteam s-o iau pe domniºoara contesã Ypsilon de soþie.

La început, nu m-au crezut, dar le-am spus-o pe un ton atât de serios cã s-au lãsat convinºi, iar tata s-a pregãtit sã plece a doua zi ca s-o vadã. N-am fost de acord, eu însumi m-am avântat s-o cer în cãsãtorie. Dar întâi de toate, a trebuit sã mi se coasã un rând de haine arãtoase, deoarece uniforma de husar se cam tocise de-a lungul rãzboiului, iar pe ici, pe colo erau gãuritã de câte un glonþ. Cum nu prea se gãseau bani lichizi pe acasã, am fost nevoiþi sã vindem o bucatã din ogor. Preafrumosul meu costum din catifea roºie m-a costat fix cât valora partea care mi-ar fi revenit drept moºtenire.

Dar atunci când croitorul a adus straiele ºi le-am îmbrãcat, toþi cei care m-au vãzut au susþinut cã par un Fãt-Frumos. Pentru cã aºa ºi arãtam. Mai ales dupã ce mi-am curãþat de sânge sabia cea înzorzonatã, mi-am prins-o de cingãtoare ºi m-am suit pe bãlanul cu peri strãlucitori. Însuºi soarele de pe cer s-a oprit de uimire ºi s-a ruºinat într-atâta încât a contenit cu luminatul pânã când am pãºit peste hotarul satului.

Nu mi-am bãtut capul cu el, ci am galopat drept spre castelul contelui Ypsilon. Când sã mã apropiu, m-am întâlnit cu un car cu jug. Doamne pãzeºte, ce mi-a fost dat sã vãd! Cãruþa era trasã de surul ºi de ºargul pe care cãlãrisem împreunã cu demoazela. M-am întristat când le-am privit picioarele scheletice ºi mi-am amintit cu durere de vremurile minunate de altãdatã. M-am necãjit atât de tare, încât nici nu l-am întrebat pe vizitiu ce s-a mai petrecut pe la castel. M-am dus tot înainte. Când am ajuns acolo, mi-am legat armãsarul de un copac, dupã care a apãrut o mulþime de slugi, dar n-am revãzut nici una dintre cunoºtinþele de odinioarã. Printre curioºii dornici sã mã vadã, am zãrit ºi o femeie cu patru copilaºi. Pruncii aveau niºte zulufi aurii, întocmai ca ºi domniºoara contesã Ypsilon; de altfel, semãnau foarte bine cu ea.

Ceva mi-a ºoptit: retrage-te, Viteazule Háry János! Dar eu nu m-am nãscut cu o inimã de iepure. Dacã tot am bãtut atâta cale pânã aici, mã voi întâlni faþã în faþã cu persoana doritã. ªi am urcat agale pe trepte, drept cãtre camera de fildeº.

Am bãtut lauºãºi mi s-a rãspuns: intrã! Am apãsat clanþa auritã ºi iat-o pe demoazelã, stãtea, dar nu de una singurã, ci în compania unui domn strãin. Mie îmi era necunoscut, dar, precum am bãgat de seamã imediat, numai mie.

- Jancsi, Jancsi! a cârâit în colivie papagalul cel pestriþ.

- Dumnezeule mare! a strigat fata contelui Ypsilon. A sosit Jancsi, Viteazul Háry János!

- Precum se vede! am  spus mânios. Am adus ºi înscrisul de înnobilare.

- Isuse, Marie! a þipat contesa.

Eu mi-am bãgat mâna în buzunarul hainei, am scos actul ºi i l-am întins. L-au examinat amândoi ºi au început sã mã laude.

- Pânã aici! am rãbufnit iritat ºi mi-am scuturat sabia în teaca cea de galã. Drept urmare, ºi domnul, ºi doamna au sãrit speriaþi. Cred cã nu mai trebuie sã precizez, domniºoara contesã devenise soþia individului respectiv.

Desigur, nici nu mi-a trecut prin cap sã le pricinuiesc ceva, dar, de amãrât ce eram, n-am reuºit sã-mi stãpânesc nervii. Doamna cu cosiþe aurii mi-a explicat cã a aºteptat multã vreme sã mã întorc, dar a decis cã n-are rost sã rãmânã fatã bãtrânã când a citit în ziar cã am cãzut rãpus în luptã. Atunci m-am domolit ºi eu. Am realizat cã, într-adevãr, n-a avut nici o altã opþiune. Faptul s-a consumat, nu se mai poate îndrepta nimic.

O vreme, am stat la taclale, ba chiar m-au rugat sã prânzim împreunã, dar nu le-am acceptat invitaþia. Mi-am împãturit actul de înnobilare, l-am strecurat în buzunar ºi mi-am luat rãmas bun.

Ca sã nu plec de acolo ca un fitecine, mi-am þinut firea ºi m-am aruncat pe fereastrã, pentru cã geamul era deschis. Contesa a þipat îngrozitã, pentru cã ºi-a imaginat cã mi-am frânt toate oasele, dar n-am pãþit nimic. Am îmbrâncit mulþimea din urma ºi din jurul meu, m-am suit pe bãlan ºi am pornit în galop cãtre Viena.

Dar, pânã sã ajung acolo, am intrat într-o crâºmã, unde am petrecut cu multã amãrãciume pânã când am uitat cu totul de domniºoara contesã, de parcã nici n-ar fi venit pe lume vreodatã.

 

Traducere de Franciscus Georgius

 

Ediþia de bazã:
Haugh Béla, Vitéz Háry János hõstettei, Budapest, Franklin-Társulat, 1914
Carte premiatã cu menþiune la concursul Szehér de cãtre Societatea literarã Kisfaludy

 

Comentarii cititori
sus

Veronica D. Niculescu

 

Balada Mirandei Dortloft

 

Toamnã. Final de septembrie. O luminã auriu-liliachie, un vãl dens așternut înaintea apusului pe aleea care duce la cotloanele noastre. Blocul meu e pe dreapta, al tãu e ceva mai departe în stânga, iar drept înainte, în capãt, în blocul care închide strada ca o palmã, e micuța bibliotecã de cartier la care nu m-am mai gândit de mult. Înaintãm legãnându-ne – eu cu genunchiul drept zdrelit, tu cu pachetul în mâna stângã, și parcã am fi între paranteze, cum mã uit din spate la noi, și mã uit iar și iar, un bãrbat cãrunt împovãrat și o femeie tânãrã care șchioapãtã, înaintând spre ceea ce are sã urmeze, spre ceea ce-a fost, ceva ce va rãmâne într-un prezent suspendat veșnic sub ploaia cu soare. Spunem frânturi de vorbe, uitate acum, ne știm dar nu ne cunoaștem, încã trei pași și vom coti împreunã la dreapta. A mai fost și-o batistã, a ta, mare, folositã, scoasã ghemotoc din buzunar, batistã de bãrbat, cu care mi-am șters și apãsat rana chiar la început, înainte sã mergem. Sã mergem, sã mergem, se uitã lumea la noi, dar nu e nimeni pe stradã, se uitã de la ferestre, se uitã de dupã perdelele bucãtãriilor, ciocuri de vorbe în mințile noastre, rostite, nerostite, dar nici unul limpede în aceastã amintire, nimic, doar batista, buricele degetelor îngropate în ea. Înaintãm legãnându-ne, doi invalizi, acum facem dreapta, lumea se îngusteazã pe poteca mãrginitã de gard viu și din nou când intrãm în scara blocului, aici îți simt rãsuflarea, sau poate e numai batista, poate e numai mâna cu care am ținut apãsatã batista pe ranã și pe care acum mi-am trecut-o pe la nas, pe lângã obraz, poate dându-mi deoparte o șuvițã imaginarã de pãr, cum faci când nu e nimic de fãcut, când se aude cum îți înghiți saliva, tu mergi în urma mea și tot ce spunem, și tot ce nu spunem se întoarce la noi dinspre zidurile strâmte ale scãrii și vorbește în locul nostru: sunt singurã, sunt singurã de atâta blestematã de vreme, spuneți ceva, spune, spune și tu ceva, stânjenealã, sunt singur, sunt singur de atâta blestematã de vreme, de ce tãceți, cum taci, cum mai taci, mâinile dumneavoastrã, ale tale, mâinile mele mângâie doar margini tãioase de pagini, le înmoaie, zilele, paginile, mâinile, coastele, toate se usucã de atâta singurãtate, singurãtate ați spus, nu știți ce vorbiți, mã usuc de atâta așteptare, însã nu aștept nimic, nu așteptam nimic, era cum era, acum nu se mai poate, aici, am ajuns, desigur, era cum era, dar poate c-o sã fie bine, credeți, o sã fie, mulțumesc, eu mulțumesc, ba eu mulțumesc. Iar undeva pe la mijloc, geamãtul balustradei metalice. Cheia în yalã, ușa se deschide. Și deodatã lumea e largã, lumea e luminatã, lumea mea e imensã, încãpem aici amândoi, afarã încã mai plouã, sunetul stropilor reverbereazã din frunzele încã verzi și elastice ale teilor, o palã de curent încãrcatã de muzica asta pãtrunde pe ușa deschisã a balconului, perdeaua se umflã, se clatinã și floarea de gheațã, închid, rãmâne un foșnet infim și continuu, note muzicale firave, precise. Intrați, luați loc, stați unde vreți, nu prea avem de ales, fiți ca acasã, domnule Gruzin, scuzați deranjul, nu, spune-mi Ivan, doar ne știm de atâta vreme, un chicotit, da, vã știu, adicã, bine, Ivan, asta mi-e casa, Miranda. Și asta mi-e rana. Mã duc sã mã spãl.
Usturime, fire de țãrânã și fericire strecurându-mi-se insuportabil sub piele.

În amintiri, ca în fotografii, focus pe-un punct, ceațã împrejur. Dacã ar trebui sã scriu despre asta, ar trebui sã inventez, sã reconstruiesc tot ce-a fost în jurul acestor detalii, sã mint, în cele din urmã. Știu mâinile tale, știu cum ne legãnam umãr în umãr, unul cu o ranã la picior și altul cu un pachet greu în mânã, paranteze închizând spațiul gol dintre noi, locul unde mâinile nefolosite se balanseazã lungi și stângace în mers, știu rãsuflãrile de pe scara îngustã, mirosul batistei, balustrada gemând la curburã, ușa deschizându-se, lumina, freamãtul ploii, perdeaua, numele noastre și usturimea.

Ai pus pachetul în hol, ai intrat încãlțat, ai ieșit iarãși dupã pachet, ai adus pachetul în sufragerie, l-ai pus pe masã, ai venit și tu în baie, nu închisesem ușa, nici unul din noi nu putea amâna, ne-am spãlat deodatã pe mâini, firișoare de noroi și sânge dispãrând în vârtej și apoi un singur prosop. Ai ieșit, am rãmas, te-am privit cum te duci în sufragerie, traversând holul mic și pãtrat, cel unde cândva tata developa fotografii la lumina roșie a unui bec înfãșurat în hârtie lucioasã – tu, tocmai tu aici, în casa mea, te știu din cartier de-atâta timp, ne știm de la ziarul unde lucrez de ceva ani și unde tu vii, mai nou, ca sã-mi aduci rubrica sãptãmânalã pentru suplimentul literar, dar mi-ești necunoscut, nu știu de fapt mai nimic despre tine – cinci pași cu spatele la mine, cât sã mã uit, spinare latã, aspect general fragil, mers un pic cocoșat, picioare subțiri, asta aș putea descrie fiindcã te-am vãzut așa de atâtea ori, îmbrãcat, dezbrãcat, pantofi caramel care stau sã se caște, și privind pantofii tãi strãini mã întreb ce cauți aici și-aproape cã vreau sã te alung, așa cum se întâmplã când te uiþi la pantofii strãini ai bãrbaților care-ți intrã în casã, de ce m-ai urmat și cum de-ai intrat, ce e cu mine și ce facem acum, mi-am pierdut mințile? – nu, încã nu, imediat. Ai luat pachetul de pe masã, l-ai pus pe podea, dupã ușã, ai dat sã te așezi pe canapea, ai luat iarãși pachetul și l-ai mutat mai în fațã, poate cã voiai sã stea pe covor sau poate cã voiai sã-l poți vedea când stãteai așezat fãrã sã te tot apleci înainte, da, mai degrabã așa.
Am închis ușa de la baie, m-am schimbat, m-am pansat. Când am ieșit, erai tot acolo.
Ploaia a stat imediat. Dar nu mai era nimeni sã o constate.

Dacã aș vrea sã scriu povestea noastrã, aș inventa, aș minți, aș scotoci și-aș distruge prinzând în minciuni șchiopãtate reconstituirea unui adevãr imposibil, și mai ales aș nimici împãrțind de neîmpãrțitul. Bineînțeles cã nu vreau. Vreau sã scriu o poveste în care nimeni sã nu ne ghiceascã. Nici mãcar tu sã nu știi, când și dacã o sã ajungi sã citești, unde ești tu și unde sunt eu, dacã ești tu și dacã sunt eu. Vreau sã fie așa cum îți spuneam cã aș vrea sã fie, în lungile, în multele noastre discuții, în serile cu pagini în fațã sau cu pagini de jur împrejur, teancuri, teancuri, legate și dezlegate, sau cu toate date deoparte, fãrã nimic din toate acestea, doar cearșafuri și zumzetul felinarului din fața ferestrelor mele, cel care ne-a prins în lumina sa portocalie molaticã, insecte îngropate de vii într-un strop de chihlimbar. Sã rãmânem acolo. 

(fragment de roman, titlu de lucru)

 

Comentarii cititori
sus

Florin Oncescu

 

Prizonier în librãrie

 

Am parcat la câþiva paºi de frizerie ºi am bãgat o monedã de 25 de cenþi în parcometru, cât sã mã conving dacã rãmân. Frizeria e în Côte-des-Neiges, cartierul meu, venisem cu maºina doar ca sã câºtig timp. Dincolo de uºã am dat peste o femeie aºezatã într-un scaun cu rotile, care-mi bara calea spre masa casierei, la care oricum nu se vedea nimeni. Era o femeie în vârstã ºi slabã, asemenea însoþitoarei ei, care stãtea în picioare.

Femeia aºezatã m-a întrebat, în francezã: „Sunteþi taximetristul?” Nu”, i-am spus, ocolind-o. Cu o nuanþã de demnitate ºifonatã în glas, pot sã bãnuiesc. M-a privit, nedumeritã, dar însoþitoarea ei a sãrit sã confirme: „Nu, nu e el”. Tot ea, însoþitoarea, mi-a arãtat cu degetul spaþiul cu rol de salã de aºteptare în care se vedeau trei scaune, dintre care douã erau ocupate: „Trebuie sã aºteptaþi acolo.” Pe mãsuþa dintre scaune zãceau aceleaºi exemplare de revistã de amenajãri interioare ºi grãdinãrit ca la ultima mea venire. I-am spus: „Pot sã-mi trec numele pe listã ºi sã revin în câteva minute? Am de plãtit parcarea.” A întors spre ea carnetul de pe masã, a luat pixul în mânã ºi m-a întrebat: „Cum vã numiþi?” „Sorin”, am spus. „Clovis?”, m-a întrebat ea. „SORIN”, am repetat eu, rãspicat. „Clovis”, a spus ea, manevrând pixul.

Am trecut pe la maºinã ºi am alimentat parcometrul cu încã un dolar. Ajuns iar lângã frizerie, le-am vãzut prin geam pe cele douã femei. M-am hotãrât sã fac un ocol înainte de a intra, pentru a-i da timp taximetristului Clovis sã vinã sã le ia. Tot atunci mi-a venit ºi ideea sã-mi cumpãr ceva de citit, pentru a nu fi nevoit sã frunzãresc acele odioase reviste de case ºi peluze.

Am mers direct la librãria de carte uzatã, din apropiere. Înãuntru era numai librarul, care stãtea la masa lui, de lângã intrare. Librãria are o unicã încãpere, una lungã, cu rafturi pe pereþi ºi cu o etajerã, tot lungã, postatã în mijloc. Am început sã scotocesc rafturile de pe peretele din dreapta, cele cu carte de literaturã. Am scotocit metodic. Cãutam o carte interesantã, micã ºi cu scris frumos, în compania cãreia sã-mi pot aºtepta rândul la tuns.

Cã o voiam interesantã, nu-i nimic de explicat aici. Cine ar vrea una plictisitoare? Dar micã? Unii preferã cãrþile mici din comoditate, pentru a nu le uita începutul când ajung cu lectura la mijlocul lor. Alþii, din credinþa cã un scriitor bun spune în cuvinte puþine ceea ce unul prost spune în multe. Deºi aceste raþionamente nu-mi sunt cu totul strãine, eu preferam atunci o carte micã pentru cã o consideram mai potrivitã lecturii în public, adicã sub privirile altora. Din aceastã perspectivã, o carte micã e ca o þigarã, în timp ce o carte mare e ca o pipã. Pe stradã sau într-un parc, lumea priveºte cu nepãsare la unul cu o þigarã aprinsã în colþul gurii, în timp ce pe fumãtorul de pipã îl studiazã cu luare aminte, cãutându-i pe faþã însemnele vanitãþii.

ªi ce e cu scrisul frumos? Voiam o carte cu litera aerisitã, adicã neîngrãmãditã, nici pe rând, nici între rânduri, o carte pe care s-o citesc fãrã sã-mi oboseascã ochii dupã o paginã de lecturã. ªi nu-i numai o problemã a vãzului aici, e ºi una psihologicã, datã de ritmul întoarcerii paginii. Miºcarea regulatã a paginilor îmi dã încredere în propriile forþe de cititor. Ceva avanseazã în mod cât se poate de vizibil. Citesc o paginã pe care, uite, o mai ºi isprãvesc. Acest aspect e chiar mai important la lectura în public. Una e sã încremeneºti cu ochii la pagina întâi, dându-le celor care întâmplãtor te privesc ideea cã nu pricepi o iotã, alta e sã întorci paginile cu o faþã de cititor gurmand. Nu?

Am început sã caut o carte cu caracteristicile enunþate. Au trecut cinci, zece, cincisprezece, douãzeci de minute. Autorii mei favoriþi ori nu erau prezenþi pe rafturi, ori erau, dar numai cu cãrþoaie, ori cu cãrþulii scrise îndesat. De puþine ori am dat ºi peste câte o carte perfectã, dar era una pe care o citisem, uneori în exact aceeaºi ediþie. Între timp, în librãrie au mai intrat doi bãrbaþi, separat. Fiecare a cãutat puþin, unul a ales o carte, a cumpãrat-o ºi a plecat, altul n-a ales nimic, a vorbit puþin cu librarul ºi-a plecat ºi el. Dupã alte zece minute, interval în care în librãrie se mai strecurase o femeie, mã gândeam sã plec ºi eu, dar simþeam cã librarul mã luase la ochi ºi eram jenat de perspectiva de a ieºi fãrã sã cumpãr ceva. Mã simþeam de parcã eram þinut în librãrie cu forþa. Dupã încã vreo cinci minute, librarul s-a apropiat de mine, ºi-a dres glasul ºi mi s-a adresat: „Ce cãutaþi?”

Urãsc întrebarea asta, venind din partea unui librar. Dacã mi-ar fi pus-o când intrasem în librãrie, i-aº fi spus cã n-aveam nici cea mai micã idee ºi cã preferam sã fiu lãsat sã mã descurc singur. Dar omul mã avea client de peste o jumãtate de ceas, aºa cã m-am simþit obligat sã fiu spiritual. Am spus cu voce joasã, doar pentru urechile lui: „Speram sã gãsesc sur le coup o carte micã ºi interesantã, pe care s-o citesc în timp ce voi aºtepa sã-mi vinã rândul la tuns, la frizeria din colþ.” Am folosit expresia „sur le coup” încercând sã-mi bagatelizez astfel efortul de duratã depus de la venirea în librãrie.

Omul a tresãrit ºi aproape mi-a strigat: „Sur le couple? Venez ici, s'il vous plaît!” A fãcut câþiva paºi în direcþia femeii ºi s-a aplecat spre unul din rafturile de jos ale etajerei din mijlocul încãperii. Femeia, o ochelaristã cu pãrul lung ºi sur, ºi-a sãltat capul ºi m-a privit bine. M-am simþit confundat cu unul din acei idioþi care cred cã ar putea afla din cãrþi ce e cu problemele cuplului. „Pas sur le couple! Sur le coup!”, i-am spus librarului, apãsat. Omul a persistat în eroare: „Mais c’est ici!” „Non, non, vous n’avez pas compris! Sur le coup, c’est-a-dire dans un instant!” „Ah!”, fãcu librarul, înainte de a se întoarce la masa de la intrare.

În alte cinci minute de cãutare încrâncenatã, am gãsit ceva. Michel Tournier, colecþia Folio, Gallimard, sub o sutã de pagini, literã pe care-o distingeam fãrã greº de la capãtul mâinii întinse. Am avut noroc. Dacã n-aº fi gãsit, ori dãdeam în apoplexie, ori îl strângeam de gât pe librar.

 

Comentarii cititori
sus

Viorel Pîrligras

 

Atenþie, se deschid uºile!

 

 

Deschise ochii. Se trezise brusc ºi îi trebui câteva secunde pentru a realiza cã e încã noapte. În întuneric, auzea de afarã zgomotele înfundate ale vreunui vehicul nocturn. Dupã alte câteva clipe, Flufy veni în goanã din camera cealaltã, scheunând speriat, ºi se repezi peste el, lovindu-l cu labele prin pãturã.

– Pleacã, mã, dobitocule, lasã-mã-n pace! þipã la el.

Flufy se ghemui lângã pat, dar nu plecã. Trepidaþiile începurã imediat. Se ridicã rapid în capul oaselor ºi îl sãltã pe cãþel în braþele lui. Sub el, patul zvâcni scurt de câteva ori, apoi întreaga camerã începu sã valseze. Câteva teancuri de cãrþi se prãbuºirã cu zgomot. De dincolo, se auzeau sticle spãrgându-se, iar uºa ºifonierului se deschise larg, gemând. Auzi, de asemenea, uºi bufnite pe casa scãrilor ºi câteva þipete rãzleþe. Apoi, dupã un timp incert, legãnarea lumii se potoli. Enache coborî temãtor din pat ºi aprinse lumina. Era ºase fãrã zece. În braþele lui, Flufy îl privea cu ochii mari, tremurând uºor. Îl mângâie liniºtitor, îl puse jos ºi începu sã facã evaluarea urmãrilor dezastrului din apartament. Deºi nu pãrea sã fi fost mari pagube, avu mult de lucru în a pune lucrurile în ordine. Între timp, afarã se luminase ºi simþi deodatã un gol în stomac. Bãu o cafea fãcutã rapid, mestecã doi biscuiþi, apoi se îmbrãcã ºi ieºi afarã. Era ciudat de liniºte printre blocuri, doar figuri speriate apãrând fantomatic în autoturismele care circulau prudent pe alei.

Pe ªtefan cel Mare, se dumiri cã nu fusese un cutremur chiar inofensiv. Cãsca gura la o casã veche al cãrei perete se nãruise, lãsând vederii interiorul cãptuºit cu mobilã din alt timp, când auzi pe cineva lângã el:

– Cicã a fost de 6,2...

Se întoarse ºi-l privi pe tipul nebãrbierit care se holba ºi el la casa avariatã.

– Nu cred cã a fost doar atât, îi rãspunse Enache. De unde aþi aflat asta, cã nici radioul, nici televizorul nu merg?

– Aºa vorbeau niºte vecini, spuse încet strãinul, apoi schimbã tonul: Acolo se vede o mânã?

Într-adevãr, de sub o grindã grea se zãrea, prin moloz, ceva ce pãrea a fi un membru uman.

– Posibil. Aþi sunat la Salvare?

Strãinul îl privi amuzat.

– Nu merg telefoanele. Nu vã bãgaþi?

Enache clãtinã sceptic din cap ºi îºi vãzu de drum. Cam toatã strada avusese de suferit. Dar era de aºteptat ca niºte case vechi de aproape un secol sã fi cedat. Centrul se prezenta mai bine, pentru cã avea clãdiri relativ tinere. Clãdirea prefecturii însã era nãruitã pe jumãtate. Fãrã victime, probabil, pentru cã fusese deja izolatã de la cutremurul minor de sãptãmâna trecutã, când aripa dreaptã cedase. O grãmadã de oameni circula în tãcere pe strãzi. Câþiva miliþieni alungau maºinile care opreau în zonã ca ºoferii sã caºte gura la distrugeri.

Enache îºi vãzu ºi el de drum. O luã pe lângã biblioteca judeþeanã, apoi ajunse la firmã ºi urcã cu teamã pe scara veche. Paradoxal, clãdirea, aparent ºubredã, nu avusese nimic. La secretariat, Liliana îl privi palidã.

– Necazuri mari? întrebã el. Nu l-am prins pe ºefu’ la telefon, n-am semnal.

– Niciun telefon mobil nu are semnal, îi spuse. Probabil cã releele sunt avariate.

– ªefu’?

– A plecat cu maºina la depozit, la Cernele, cã nu ºtia nimic de situaþia de acolo.

– A lãsat vorbã pentru mine, ceva?

– Nu.

– Bine, atunci nu mai pierd vremea pe aici. Poate trec mai târziu. Sau dau un telefon dacã vine semnalul.

Ieºi ºi se îndreptã spre Dealul Spirii. Casa lui Florin nu pãrea afectatã. Sunã de trei ori ºi aºteptã ceva pânã când acesta îi deschise.

– Ooooo, ce surprizã! Cu ce prilej avem plãcerea sã vã vedem?

– Tu nu l-ai simþit, mã, sau erai beat? îl luã la rost Enache.

– Cum naiba sã nu-l simt? N-ai vrea sã ºtii unde mã aflam în acel moment ºi nu þi-ai dori sã treci prin ce-am trecut eu. Intrã, sã-þi fac un ceai.

Enache intrã confuz. Florin nu se omorâse prea mult cu ordinea dupã cutremur. Cioburi ceramice încã zãceau împrãºtiate pe jos, patul nu era fãcut, iar pe masã se lãþeau niºte ziare.

– Citeai ziarul? îi strigã spre bucãtãrie, unde acesta dispãruse sã facã ceaiul.

– Pãi ce sã fac? Ce, tu ai net? îi rãspunse Florin.

– Nici n-am deschis calculatorul.

– Îþi spun eu: n-ai. N-are tot oraºul. Au cãzut antenele.

Enache se uitã curios pe paginile de ziar. De când cu presa online, nu mai citise de multiºor un ziar adevãrat. Ia te uitã, îºi zise, vor sã-l reabiliteze pe Gheorghiu-Dej. Pe cine mai interesa acum cazul lui, dupã atâþia ani? Ce mai conta acum dacã a fost sau nu omul ruºilor? Demisionase în ’56, fusese condamnat în ’58, graþiat în ’66 de preºedintele Apostol ºi murise în ’72. Din punctul lui de vedere, cazul era mort ºi îngropat. La propriu ºi la figurat.

– Cum te-a prins cutremurul? întrebã Florin, aducând o tavã cu ceaiul.

– Nu m-a prins, rãspunse Enache. Mã trezisem deja cu vreo 40 de secunde înainte de a începe.

– Rahat, concluzionã Florin. Dacã te-ai fi trezit cu vreo jumãtate de orã – o orã înainte, era ceva, dar 40 de secunde?! Uite ceaiul. Pune-þi zahãr cât vrei ºi bagã-mi o idee de prozã, cã trebuie sã trimit ceva la concursul anual.

– Ce idee sã-þi dau? Tu eºti cel cu SF-ul, nu eu.

– Mai povesteºte-mi din ce visezi tu, cã sunt multe idei acolo, în visurile tale.

Enache pãru intrigat, în timp ce învârtea linguriþa în ceaºcã.

– Pãi nu visez prea divers...

– Ei, nu?!

– Serios îþi spun. Visurile mele se petrec de regulã în acelaºi oraº, sunt locuri pe care acum, dacã aº putea, le-aº desena cu precizie. Vãd, de asemenea, multe personaje pe care le cunosc doar în vis, pe care le-am întâlnit de mai multe ori acolo.

– Ce-mi spui tu seamãnã foarte bine cu proza Blind-Dianei – Rochia de înger. ªi acolo...

– Care Blind-Diana? îl întrerupse Enache.

– Blandiana, mã. Ana Blandiana. Aºa îi spun eu.

– Nu ºtiam cã a scris prozã. Eu o ºtiu de poetã.

– Cum, nu ºtii cã a scris prozã? Pãi, e mai cunoscutã ca prozatoare decât ca poetã. E singurul român care a luat un Hugo. În ’83, pentru povestirea SF Proiecte de trecut. O distopie în care o nuntã întreagã este deportatã în Bãrãgan de o dictaturã aflatã la putere. Începe apoi o luptã de supravieþuire într-un fel de comunã primitivã în care boabele de grâu din pãrul miresei sunt germenii viitoarelor culturi. Mã mir cã n-o ºtii, cã tu eºti bãiat citit.

– Da, mã, dar eu nu citesc SF-uri.

– Da, ºtiu, tu citeºti John Stay-back, Marguerite Your-scenario... Hai, spune-mi de visurile tale.

Enache zâmbi.

– Visurile mele se cam cramponeazã de la o vreme în faþa unei porþi închise, la marginea oraºului, la care ajung, indiferent în ce direcþie aº lua-o prin strãduþele înguste. Ajung acolo ºi nu ºtiu ce se aflã în spatele ei, dar nici nu-mi doresc într-atât încât sã am curajul s-o deschid. Culmea e cã am imaginea porþii ca ºi cum aº privi dinspre ea spre mine, vãzându-mã ºi vãzând cefele unor personaje care sunt strânse la poartã ºi care se uitã spre personajul meu, iar eu le cunosc ºi ºtiu cã ele aºteaptã ca eu sã iau o decizie. În acel moment, mã trezesc, inevitabil.

– E clar, ai ajuns la o vârstã în care problemele personale se rãsfrâng în simboluri onirice...

– Alooo, îl întrerupse Enache, eu îþi povestesc ca sã-þi dau idei, n-am venit la psihiatru...

– Da? ªi atunci cum sã interpretez eu dilema ta în faþa porþii, la care stai ca un...?

– O interpretezi cum vrei, doar eºti scriitor. Poþi spune fie cã mie, ca personaj, mi-era teamã sã deschid poarta oraºului pentru ca ceva ameninþãtor sã nu pãtrundã înãuntru, fie cã teama se referã la ieºirea mea din oraº.

– Bogate opþiuni, n-am ce zice... Pare o prozã de Borges.

Enache sorbi lung din ceai.

– Uite, vezi, ãsta-i cusurul tãu, vorba lui nenea Iancu, eu îþi povestesc visurile mele reale, iar tu mã iei cu ficþiuni marca Blandiana ºi Borges.

– Neeee, interveni Florin, nu ºtii cã adjectivul „borgezian” defineºte concepþia despre viaþã ca „fiction”?

– Eu cred cã ne pierdem în jocuri lingvistice în vreme ce afarã se întâmplã sfârºitul lumii...

– Fii serios, a câta Apocalipsã din anul ãsta este aceasta? Cã m-am plictisit sã le mai numãr...

– ªi mi se mai întâmplã ceva, ºi de data asta nu mai e vorba de vis, dar se poate specula în prozele tale fantastice. Seara, la culcare, atunci când închid ochii, am impresia cã vãd toatã camera, ca luminatã. O vãd chiar dacã îmi trag pãtura peste cap, dar când deschid ochii totul este în întuneric. O vreme am crezut cã este ecoul imaginii pãstrate pe retinã, apoi, în mai multe seri, am observat cã sursa de luminã care îmi dã imaginea nu este dinspre fereastrã, ci undeva deasupra capului meu, nu întotdeauna în acelaºi loc. Ba, la un moment dat, au existat ºi douã surse.

– Îngerii pãzitori?

– Sau vestitori. Luminile astea apar de la un timp aproape în fiecare searã ºi nu pot sã nu le leg de ideea de Apocalipsã, când forþele Binelui se mobilizeazã împotriva Rãului.

– Deci tu chiar crezi cã va avea loc Apocalipsa?

– Nu cred nimic; încerc sã-þi dau idei de SF-uri din experienþa mea, iar tu faci pe inchizitorul! se supãrã Enache.

– Doar discutam, mãããã, de ce eºti atât de nervos?

Enache ridicã din umeri.

– Nu ºtiu, mã. Parcã n-am stare, parcã aºtept sã se întâmple ceva – rãu sau bun –, nu-mi dau seama.

– Îþi dau o þuicã? propuse Florin. Calmeazã...

Enache râse.

– Ce-þi veni? N-am mai bãut de când eram cu...

Fãcu o pauzã ºi privi pe fereastrã.

– Hai, spune-i pe nume, îl îndemnã Florin. Ce, te mai afecteazã ºi acum, dupã atâþia ani?

– Evident cã mã afecteazã. Nu numai cã a plecat, dar m-a lãsat ºi cu javra aia!

– Cu Flufy?

Florin râse zgomotos. Mobilul sunã salvator pentru Enache.

– Da, ºefu’.

– Unde naiba eºti, Enache?

– Prin oraº, ºefu’. N-am avut semnal pânã acum, cred cã au cãzut releele de la cutremur.

– Mã, tu parcã ai o veriºoarã pe la Gighera, unde avem noi depozitul de sud. Nu rãspunde nimeni pe acolo, nici la primãrie, nici la miliþie. Nu încerci s-o suni, sã vezi ce dracu’ se întâmplã pe acolo? Gurile rele spun cã ar fi fost o avarie nasoalã la Centrala de la Kozlodui.

– Da, ºefu’, îi dau un telefon ºi te sun dacã o prind. Pa!

În timp ce cãuta în memoria telefonului numãrul Getei, îl informã pe Florin:

– I-auzi cã centrala de la Kozlodui ar fi fost afectatã grav de cutremur.

– Sã fie sãnãtoºi! concluzionã mucalit amicul sãu. Bine cã nu era la noi.

Enache sunã îmdelung, dar nu rãspunse nimeni. Cãutã iar în memorie ºi fãcu un nou apel.

– Salut, Mihnea! Mã, cicã ar fi probleme mari la Gighera, din cauza cutremurului. Tu o prinsãºi pe maicã-ta, acolo, cã mie nu-mi rãspunde?

– Sã trãieºti, unchiule! Vãzui cã nu rãspunde; acuma sunt în maºinã ºi mã duc acolo. Dacã e ceva, te sun.

Mihnea bãgã telefonul în buzunar ºi privi spre Florin.

– Hai cã plec, cã n-am stare, cum þi-am zis. Te anunþ dacã aflu câte ceva.

– O, stai liniºtit, cã nu-i dracul atât de negru – cutremurul ãsta n-a fost atât de grav încât sã punã jos o localitate ca Gighera. Pesemne cã sunt alte probleme: mai mult ca sigur cã au cãzut comunicaþiile, îi replicã amicul petrecându-l spre uºa de ieºire.

La douã strãzi de acolo, Enache descoperi cã statuia Mareºalului, de la Ciupercã, cãzuse ca retezatã. Cizmele rãmase drepte ºi parte din pantalonii militari, bufanþi, din care ieºeau câteva fire de armãturã, alcãtuiau un spectacol grotesc.

Lucrare de tot rahatul, gândi Enache. Nici pe asta n-au fãcut-o ca lumea. Telefonul îi sunã iar.

– Da, Mihnea. Ajunsãºi?

– Nu, Enache. E zonã izolatã de armatã – au barat drumul dupã Ostroveni ºi întorc pe toatã lumea.

– Pãi, ce se întâmplã acolo?

– Nu ºtiu, cã nu dau explicaþii, cicã nu-s acreditaþi. dar am lãsat maºina parcatã pe undeva ºi am luat-o pe jos, m-am strecurat prin pãdurea Zãval. Hai cã te sun când ajung la Gighera, cã vãd cã e semnal, nu-s probleme.

– Ok, ai grijã, Mihneo.

Ajunse din nou la serviciu, dar nu aflã noutãþi de la Liliana. κi comandã o cafea la expresorul de pe hol ºi îl informã pe boss despre ce a aflat deocamdatã. Când cafeaua fu gata, veni ºi inginerul-ºef de la firma vecinã sã-ºi ia una.

– Sã trãiþi, domnu’ Lascu. Aþi auzit de avaria de la Kozlodui?

– Noroc, Enache, îi rãspunse acesta introducând moneda în automat. Am auzit, da. Se vorbeºte prin urbe, cã oficial ãºtia n-ar spune nimic.

– ªi poate fi atât de grav încât sã fie afectat sudul judeþului nostru? La Gighera nu reuºim sã prindem pe nimeni, iar armata a izolat zona.

Uruitul aparatului amânã puþin rãspunsul. Domnul Lascu îºi prelevã apoi tacticos paharul cu cafea ºi amestecã uºor zahãrul.

– N-are ce sã se întâmple rãu, Enache. Precum ºtii, centrala de la Kozlodui e una de tip EEG, model canadian. E alimentatã de activitatea oniricã a salariaþilor bulgari. Hai sã ne imaginãm ce s-ar fi putut întâmpla în urma cutremurului. Pãi, ar fi cãzut linia de alimentare, da? Deci centrala s-ar fi oprit, sã zicem. Nimic rãu, nu? Sau, sã zicem cã ar fi explodat vreun acumulator. Un efect pe o razã de câþiva metri, nu mai mult. De asta îi ºi spune „centralã ecologicã”, cã nu prezintã pericol nici cât un aragaz pe butelie. Altele or fi problemele la Gighera...

Inginerul plecã agale, sorbind din cafeaua fierbinte. Enache o bãu ºi el, cu ochii pe geam pentru cã de jos rãsunau sirenele ambulanþelor – în sfârºit catadicseau sã intervinã! Nu ºtia ce sã facã, ar fi putut sã-ºi termine rapoartele de activitate pentru sãptãmânile trecute, dar n-avea chef deloc. Dacã ar fi ultima zi înaintea Apocalipsei, ai sta sã-þi termini hârþogãria? Aºa cã decise sã se plimbe prin centru, sã vadã efectele cutremurului ºi sã simtã starea de spirit din oraº. Nu erau pagube majore, doar în centrul vechi, unde mai subzistaserã niºte magherniþe cu statut incert. Lumea era în general indiferentã ºi montatã pe problemele individuale. Dupã un timp, îl sunã iar Mihnea.

– Unchiule, e groasã. Am ajuns acasã la mama, dar n-am gãsit pe nimeni. Hainele sunt pe scaun ºi paturile nefãcute, papucii jos. Nu-i nimeni nici la vecini, nu-i nimeni în toatã zona. Animalele fac gãlãgie de foame. La Miliþie e închis, la cabinetul medical ºi la primãrie la fel. Mai caut ºi te sun dacã aflu ceva.

– Bine, Mihnea. Sunã-mã negreºit.

Formã apoi numrãul lui Florin.

– Ia spune-mi, maestre, crezi cã centrala de la Kozlodui ar putea fi periculoasã?

– Evident, îi rãspunse scurt acesta. De ce crezi cã, în afara celor canadiene, e singura de acest tip de pe restul gogoloiului?

– Dar toatã lumea zice cã e ecologicã..., fãcu Enache pe avocatul diavolului.

– O fi, dar lumea discutã cã aceºti canadieni nu sunt tocmai oneºti, cã la centralele lor s-au petrecut la un moment dat avarii cu consecinþe nasoale, pe care le þin secrete.

– N-am auzit. De unde ºtii? De pe net?

– Da, se vorbeºte pe anumite canale care nu sunt publice. De ce crezi cã se plâng canadienii cã au zone nepopulate ºi vor sã atragã emigranþi? Eu aº spune cã au zone depopulate!

– ªi nu s-a sesizat nimeni cã tipul ãsta de centrale nu e bun?

– Fii serios, Enache, unde existã interes economic nu mai existã onestitate. ªi altcineva cine sã se sesizeze? Tu ai filtre la internet ºi contra tezelor lui Lenin, darãmite în cazuri unde sunt în joc miliarde de dolari?

– Fugi, mã, cã nu ar mai fi fãcut-o bulgarii dacã ar fi ºtiut aºa ceva.

– Bine ai spus, râse Florin, „dacã ar fi ºtiut aºa ceva”. Îþi dai seama cã le-au dat-o la preþ mic, ca sã-i momeascã, iar pentru bulgari a fost bunã.

– ªi ce mai zic teoriile conspiraþioniste de pe net cã fac avariile acestor centrale?

– Dispar oameni. Oraºe întregi... ªi se bãnuieºte cã e mâna guvernului canadian care ascunde victimele pentru a nu recunoaºte eºecul ºi a nu crea panicã.

– De ce ar muri atâþia indivizi dacã este totuºi o centralã de tip ecologic? Mi-a explicat un inginer cã practic n-are ce sã se întâmple rãu.

– N-am spus cã ar muri, se precipitã Florin. Doar cã dispar. ªi cicã dispar cu precãdere indivizii rãi, cu probleme, de aia îi ºi convine guvernului canadian. O selecþie aproape naturalã dacã stãm sã...

Vocea din receptor fluctuã de câteva ori ºi apoi muri.

– Alo, Florin, nu te mai aud.

Închise ºi formã din nou numãrul de câteva ori, fãrã rezultat. Înjurã în gând evaluând în ce mãsurã convorbirea fusese ascultatã ºi întreruptã. Aiurea, îºi zise, ar mai trebui o Românie ca sã asculte toate telefoanele românilor. Porni nervos spre casã.

În dreptul blocului patrula madam Florea de la parter.

– Domnu’ Enache, cutremurul de astã-dimineaþã a fãcut victime la noi.

– Da? se mirã el cântãrind rapid din ochi integritatea blocului. Cum aºa? Cine?

– Pãi doamna Popescu de la unu. Toatã ziua a mieunat pisica în casã.

– Mai are pisicã? N-o omorâse acum câteva sãptãmâni cã era bolnavã ºi nu-i mai suporta miorlãielile?

Femeia dãdu din mâini, încurcatã.

– Asta e alta, domnu’ Enache. ªi-a luat alta. În mod sigur i s-a întâmplat ceva doamnei Popescu. N-a ieºit toatã ziua din casã ºi n-ar fi stat fãrã sã-i dea sã mãnânce pisicii, cã nu suportã gãlãgia. Am ºi sunat la uºã, dar n-a rãspuns nimeni.

– O fi plecatã, mãi doamnã.

– Cum sã plece fãrã pisicã?! Nu vrei dumneata sã dai un telefon la Miliþie?

– ªi ce sã le spun? Sã vinã sã spargã uºa? Doamnã, Miliþia aparã doar cuceririle revoluþionare ale poporului, recitã el enunþul pe care-l învãþase de la intrarea în UTC, nu este interesatã de soarta cetãþeanului decât dacã el deranjeazã statul.

Salutã din cap ºi se îndreptã spre scarã.

– Cicã nici la alte blocuri n-a mai ieºit lumea din casã. La G3 a fost ºi un incendiu, au venit pompierii ºi n-au gãsit pe nimeni în apartamentul ãla, turui repede madam Florea, încercând sã parã convingãtoare.

Enache dãdu din umeri. Ce ar fi trebuit el sã facã? Aºa cum nu era responsabil de scarã, nu era nici primar.

– Sã ºtiþi cã doamna Popescu e o persoanã bunã! strigã dupã el femeia.

Enache se opri, se întoarse ºi o privi lung.

– Dumneavoastrã sunteþi o persoanã bunã, doamnã Florea?

Ar fi vrut sã completeze cu „Dar eu? Eu sunt o persoanã bunã?”, nu zise însã nimic, profitã de stupefacþia vecinei pentru a urca repede scãrile.

Descuie yala, dar, înainte de a intra în casã ascultã atent liniºtea de pe scarã. Se uitã câteva clipe la uºile vecinilor, apoi intrã ºi închise în urma lui. Flufy apãru în vitezã ºi îl asaltã cu entuziasm.

– Lasã-mã, mã, dracu-n pace! Ce te tot repezi aºa? Înnebuniºi?

Se spãlã ºi deschise apoi o cutie cu pateu. Îi puse ºi lui Flufy câteva crochete ºi mâncarã amândoi în tãcere. Mai încercã la telefon. Reþeaua funcþiona iar, dar Florin nu mai rãspundea. κi sunã ºeful ºi îl puse la curent cu situaþia de la Gighera. Nici acesta nu avea noutãþi. Afarã se pornise un mic vântuleþ care umfla perdelele geamurilor deschise.

Deschise calculatorul. Din fericire, internetul funcþiona. Cãutã date despre centralele de tip EEG ºi constatã cu satisfacþie cã cenzura nu instalase filtre ºi pentru tipul ãsta de informaþie. Oricum, explicaþiile nu erau decât superficiale, susþinând ideea cã exploatarea undelor cerebrale umane de tip alfa era o sursã nepoluantã ºi eficientã de producere a energiei. În principiu, furnizorii erau persoane care, contra cost, acceptau ca undele alfa generate în somn sã le fie preluate de o aparaturã complexã, apoi amplificate ºi transformate în impulsuri electrice la valori incredibile. Sute de mii de bulgari de pe malul drept al Dunãrii trãiau practic din aºa ceva, singura lor obligaþie fiind ca seara, înainte de culcare, sã nu uite sã-ºi punã pe cap diadema cu colectorii. Plãþile cãtre furnizori erau destul de mari, deoarece subiectul nu era încurajat sã-ºi gãseascã un second job, în ideea cã persoanele sãnãtoase care nu se confruntã cu situaþii de stres au tendinþa sã producã o intensã activitate cerebralã de tip alfa. Despre hibe, efecte colaterale nocive sau pericole nu se spunea nimic. Oricum, Enache se gândi cã o persoanã cu conºtiinþa pãtatã nu poate sã emitã unde cerebrale de aceeaºi puritate cu cele ale unei conºtiinþe nealterate în plan moral. În plus, erau avantajaþi, ºi probabil mai bine plãtiþi, cei care practicau meditaþia, yoga, practicile Zen sau alte activitãþi de acest tip deoarece generau în activitatea cerebralã mari cantitãþi de unde alfa. Bun. Ce s-ar fi întâmplat însã cu furnizorii „viciaþi” în contextul deselor cutremure? Avea vreo legãturã dispariþia lor, ºi nu doar a lor, cu capriciile scoarþei terestre? Sã se manifeste apocaliptica Judecatã de Apoi prin acest fel de împãrþire a grâului de neghinã? Puþin probabil, deoarece problema moralitãþii era deja una prea dezbãtutã de-a lungul mileniilor în fel ºi chip. Pânã unde se întinde rãul ºi unde se opreºte binele? ªi ce e rãu ºi ce e bine? Intrã în aceeaºi balanþã un ucigaº care ºi-a pãtat mâinile cu sângele semenului, cu cel care a fãcut acelaºi lucru în contextul apãrãrii patriei, cu cel care a tãiat un animal de curte pentru a-ºi hrãni familia sau cu cel care, involuntar, a strivit un gândac sau o furnicã? Poate însã cã miile de dispariþii nu înseamnã o acþiune punitivã. Nu cumva radiaþiile telurice generate de planetã amplificau nu doar undele cerebrale alfa, ci, prin aparatura de tip EEG, chiar visurile, printr-o ciudatã relaþie? Iar efectul se simþea pe o razã mult mai mare decât asupra furnizorilor de energie cerebralã. O reacþie în lanþ, ca un tsunami de visuri, uriaº ºi puternic. Ce porþi deschideau aceste visuri ºi cui? Doar celor care „meritau”? S-ar explica astfel unde a dispãrut civilizaþia mayaºã – un numãr impresionant de 150 milioane de persoane – în doar câþiva ani? Care mayaºi, ca sã judecãm drept, erau ºi autorii sacrificiilor umane pe bandã dedicate ªarpelui cu pene. Din nou o problemã moralã. Dar mayaºii nu posedau aparaturã EEG... Sau drogurile, consumate în colectivitãþi mari, suplineau stimularea oniricã, generând acelaºi efect? ªi de ce dispariþiile nu afecteazã ºi elementul animal? Sunt animalele mai etice decât contingentul lor uman? Sau viseazã ele oare mai puþin?

Enache se uitã la ceas. Problema îl furase cu totul ºi se fãcuse deja unu noaptea. Întrebãrile îl obosiserã. Înainte de a închide calculatorul, în liniºtea din jur se auzi semnalul intrãrii unui mail. Deschise cãsuþa poºtalã electronicã ºi descoperi un mesaj de la Geta din Gighera. În mod ciudat, nu conþinea nimic ºi, deºi Enache bãnui a fi efectul unui spam, îl încercã un mic frison. Era ca ºi cum femeia ar fi vrut sã-i spunã ceva de dincolo...

κi pregãti patul ºi închise fereastra. La orizont, descãrcãri electrice rãzleþe anunþau o apropiatã furtunã. Puse porþia de mâncare a lui Flufy în castronel, pentru dimineaþã, ºi mai privi câteva clipe spre noaptea de afarã. Apoi umplu pânã la refuz recipientul câinelui.

Se culcã.

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey