•  Xenia Karo-Negrea


sus

Xenia Karo-Negrea

 

 

Unde se aratã cã presa are dreptate din nou

Radu Ciobotea (sous la direction de), Journalistes français dans la Roumanie
communiste, 1974 -1989
, Temoins/Témoignages, Orizons, Paris, 2014

 

Pentru mine toamnã înseamnã spaimã. Mã întristez ºi eu o datã cu vara din sfârºit de august. Motivul esenþial este cã toamna însemna reînceperea ºcolii ºi mie, în general, nu mi-a plãcut la ºcoalã printre atâþia profesori isterici. Pentru mine toamna este un profesor pur ºi simplu rãu. Când filosofia consumerismului pune rechizitele (ca un rechizitoriu) în locuri inevitabile ºi implacabile din hipermarketuri eu îngheþ.

M-am bucurat, însã, cã vine toamna în Franþa, de pildã. Toamna înseamnã în Franþa La rentrée. La rentrée înseamnã în Franþa un soi de primãvarã a cunoaºterii: cu ºcoalã, cu cãrþi, cu multã bucurie. Dar de aceea Franþa e Franþa ºi noi suntem niºte triºti, putreziþi în corupþie ºi resemnare – putrejune pe care, dacã vrem, putem s-o numim rezistenþã, dacã ne face sã ne simþim mai bine.  

O fi, n-o fi spiritul la rentrée, dar mi-a cãzut în mânã de curând cartea aceasta cu ºi despre jurnaliºti francezi ajunºi cu treburi prin România comunistã. Mi se pare un oximoron bun, pentru starea mea de spirit de început de toamnã.

radu cioboteaCartea este construitã sub credinþa în adevãrul pentru care luptã presa. Zâmbim azi cu cinismul visãtorului dezamãgit pentru cã noi ºtim acum cã nu prea poþi sã spui azi în România în aceeaºi frazã „adevãr” ºi „jurnalism” fãrã sã nu te încerce un pic de jenã (fundamentatã sau nu). Dar citind cartea, rãsfoind aceastã arhivã, mai bine zis, vezi (din nou) cã pânã la urmã presa îºi croieºte drum sã-ºi spunã adevãrul pe care-l vede. ªi vezi cã istoria este aºa cum a zis presa. 

Le Monde, La Croix, Le Figaro, Le Matin, Libération, Le Quotidiene de Paris, Paris Match, L’Aurore, Le Nouvel Observateur sunt unele dintre publicaþiile care au stat cu ochii pe românii desfiguraþi de comunismul „original”, dorit ºi împlinit de Ceauºescu. Arhiva jurnalisticã ºi, implicit, ochiul jurnalistului francez, cuprinde toate temele României comuniste, teme care azi ni se par ultracunoscute, dar de care atunci se afla cu mari eforturi ºi riscuri sau nu se afla deloc. Nu le voi mai relua. Subliniez, însã, cã articolele acestea scrise între anii ’70-’90 respectã rigorile discursului jurnalistic – fapt greu de conceput în România de atunci ºi de acum. Iar una dintre exigenþele discursului jurnalistic este sã-i laºi pe oameni sã vorbeascã. Textele de construiesc pe voci care vin din perspective diferite. Aºa cã avem ocazia aici

sã-i ascultãm/citim pe românii de atunci vorbind

despre ce se întâmpla în þarã – desigur, vocile sunt ºoptite, sugrumate, retezate. Dar acum, la fel de gâtuiþi de corupþia pe care nu avem curajul s-o înfruntãm, ne amãgim cã „era mai bine pe timpul lu’ Ceauºescu”. Zic cã sã ne ascultãm pe noi înºine, cei ce acum 20-30-40 de ani ºi sã vedem cã nu ne era aºa de bine cum vrem sã ni se parã acum (p. 22). Atunci ºi acum, aici ºi acolo sunt, de obicei, la cheremul plãsmuirii noastre, ºi nu adevãruri. Trecutul comunist – pe care-l cosmetizãm cu voluptatea pãcatului – este doar una dintre multele himere la care ne-am tot zgâit: din comunism cãtre un „capitalism” himeric, din capitalism cãtre un „comunism” la fel de  himeric – ne petrecem cãtre locul nesuferit al resemnãrii.

Scriitura jurnalisticã francezã, se ºtie, este rafinatã. Ochiul jurnalistului francez este un mediator excelent între realitate ºi expresie. Ramele impresioniste cu care observatorul îºi încadreazã de multe ori sunt diorame extrem de subtile expuse occidentalului dispus sã se gândeascã la amãrâþii estici. Iatã cum a surprins Manuel Lucbert (Le Monde, 1974) Bucureºtiul captiv în comunism: „Par ces temps de crise de l’energie, il vaut mieux voir Bucarest de jour que de nuit. Pendant la journée, les rue commerçants et les vastes boulevards de la capitale roumaine boudonnent d’une foule rugueuse et animée où se mêlent les «bonditsas» chatoyants, ces vêtements sans manches que portent les femmes de la campagne, et les Tsiganes, les hauts bonnets de fourrure que l’on nomme ici «caciula», et les imperméables standards, bleu terne ou marron, des citadins. Le soir tombé – et en cette période de l’année l’obscurite enveloppe la ville tôt dans l’après –midi – le «pittoresque» s’évanouit. Sous son éclairage jaunâtre réduit par mesure d’écomie, la capitale retrouve les traits d’une grosse bourgade un peu triste et délaissée du fond des Balkans” (pp. 16-17).

România întunecatã de comunism visa la lumina parfumatã a Vestului. Sau se prefãcea.

P.S.: Acest text este o pledoarie pentru grabnica traducere ºi publicare în România. 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey