•  Gabriel Sitaru - sculpturã
•  Hugo - cartea ºi filmul
•  Roberta Ionescu - picturã
•  To(l)ba de jazz


sus

Gabriel Sitaru

 

 

Ador ignoranța copilãriei și chiar a tinereții,
când credeam cã totul ni se cuvine

 

Când ați început sã sculptați? Cum ați ajuns pe acest drum?
Relativ târziu. Am început cu bucãtãria în artã, cum se spune. Documentare ºi muncã academicã. Asemenea unei seminþe care gãseºte terenul propice pentru a încolþi ºi a se dezvolta, tot aºa ºi eu, având în bagajul meu genetic simþul artistic, a trebuit sã conºtientizez acest dar, dupã care a venit contaminarea.

gabriel sitaruEste așa cum v-ați închipuit sau altfel decât credeați atunci când ați pornit? Sunteți mulțumit sau vã simțiți și înșelat în așteptãri, uneori?
Mi-am asumat întrutotul drumul ales, nu am regrete, nu mã lamentez ºi nu mã plâng de privaþiunile pe care le întâlnim enervant de des în societatea noastrã actualã.

Ce înseamnã sculptura pentru dumneavoastrã?
Este viaþa mea. Se spune cã arta e un joc. Dacã arta e un joc, vã propun sã ne jucãm împreunã ºi sã ne jucãm frumos. Spunea Dostoievski: „Dacã frumosul nu va salva omenirea, ar fi fost singurul care ar fi putut sã o facã”. Eu cred cã poþi face o lucrare de artã, care sã transmitã o stare, un mesaj mai pretenþios ºi sã fie ºi frumoasã.

Cine ați vrea sã fiți?
Gabriel Sitaru

Ce ați vrea sã sculptați?
Un artist plastic lucreazã în primul rând pentru el. Dacã ceea ce realizeazã place ºi altora, înseamnã cã arta lui are valoare. Aº vrea ca lucrãrile mele sã sensibilizeze sufletele cât mai multor iubitori de artã, sã-ºi gãseascã locul în spaþii publice, unde sã bucure cât mai mulþi oameni. Modul meu de lucru este catalogat ca fiind modern, cu trimiteri cãtre abstract, cu o conotaþie simbolisticã puternicã.

Ce efect ați dori sã aibã o operã de-a dumneavoastrã asupra privitorului: sã încânte, sã cutremure? Sã…?
Destinaþia unui obiect de artã reuºit, de interior sau de exterior, este aceea de a se integra pe deplin într-un spaþiu, de a înobila spaþiul respectiv, de a-i da personalitate. O picturã, o sculpturã amplasate într-un spațiu privat sau public trebuie sã creeze o stare de bine, o stare de confort fizic și intelectual. O lucrare de artã (mai ales creatã în manierã modern-abstractã) trebuie sã incite, sã-l facã pe privitor sã-și punã întrebãri, sã caute mesajul, sã-l determine sã se instruiascã.

Existã întotdeauna o idee de pornire? (ca sã zic așa, deși, într-un fel, vorbim despre o idee de finish: „acolo vreau sã ajung”?) Vi s-a întâmplat sã ajungeți în altã parte? Inspirația vine când vrea ea sau când vreți?
Artistul adevãrat este în permanențã conectat la ceea ce face. Ideile „plutesc în aer”, sunt în tot ce ne înconjoarã, sunt la tot pasul în naturã. Trebuie sã știi sã auzi, dar mai ales sã vezi.

Cum vi se pare tema simpozionului craiovean din acest an – „muzica lui Tudor Gheorghe”? Se poate sculpta „muzica”? Se poate sculpta „orice”?
Temele simpozioanelor sunt bine alese, dar conteazã și mai mult finalizarea lor. (Atenție la selectarea artiștilor). Un artist plastic, dacã are inspirație fericitã, dacã alege materialul potrivit și realizarea pe mãsurã, atunci creeazã o operã de artã. Dacã este atins și de aripa muzei bune, într-o viațã poate concepe câteva opere de artã. Când obiectul de artã rezoneazã cu privitorul, muzica interioarã a acestuia îl va face sã vibreze, o va percepe – dacã nu la propriu, îi va rezona în suflet.

Artistul însigurat („Trebuie sã fii asocial pentru a realiza posibilul tãu ºi într-o zi vei descoperi cã socialul de care te-ai îndepãrtat se intereseazã de tine, descoperã în tine o imagine diferitã a vieþii”. Eugenio Barba)? Sau cel sociabil, „conectat”?
Artistul este și el om ca toți oamenii. Înzestrat de naturã cu harul creației, trebuie sã-l dãruiascã la rândul lui semenilor. Un artist trebuie sã se integreze în viața comunitãții, sã contribuie la ridicarea nivelului de educație și culturã.

Credeți în șansã? Dar în marketing?
Pentru a fi satisfãcut în profesie, oricine are nevoie de șansã. Zeița Fortuna pe unii îi privilegiazã fãrã mãsurã, iar pe alții îi ignorã total. Astãzi, când pânã și îndeletnicirile pentru relaxare, pentru suflet, au devenit industrie, au fost înghițite de consumism.

Conteazã și cantitatea? Numãrul de lucrãri finalizate?
Este o vorbã: „Ce e mult stricã! ”. Nu sunt adeptul unui CV stufos, care ține cu orice preț sã impresioneze. Consider cã primeazã calitatea, nu cantitatea. 

Ce artiști vã plac? (arte vizuale sau oricare altele)
Îmi plac oamenii deschiși, cu bun simț. Este valabil și în lumea artei.

Sunt influențe pe care vi le asumați?
Vrem nu vrem, influențele fac parte din viața noastrã. Educația, societatea în care trãim își pun amprenta asupra noastrã. Și în artã influențele au rolul lor, mai ales în perioada de formare, de tinerețe. Artiștii care se respectã cautã sã-și croiascã propriul mod de exprimare.

Existã pietre (materiale) „prieteneși altele „ostile”?
Îmi place sã lucrez pe materiale sãnãtoase, care se preteazã la sculpturã (lemn, piatrã, bronz, metal). Nu accept materialele plastice, rãșinile – pe care le consider un surogat. Nu existã material prietenos sau ostil în sculpturã. Dacã stãpânești meșteșugul și știi sã colaborezi cu materialul de orice naturã, atunci îți este prieten.

Cum aratã o zi obișnuitã din viața lui Gabriel Sitaru? Dar una neobișnuitã?
Ziua începe așa cum ți-o organizezi. Noica îi certa pe discipolii sãi cã nu aveau un program bine organizat. Dar suntem oameni și suntem supuși greșelii. Nu întotdeauna ne iese așa cum ne dorim.

Care sunt pãrțile bune ale vieții de artist? Dar cele rele?
Pãrțile bune sunt satisfacțiile și recunoașterea în urma lucrului bine fãcut, iar cele rele sunt urmarea micimii umane, de orice naturã.

Ce compromis puteți face? Ce compromis nu puteți face?
Mi-am propus ca în viața mea sã nu fac compromisuri. Dar viața nu este întotdeauna un ideal și atunci sunt obligat sã fac anumite concesii.

O mare fricã, depãșitã sau nu?
La cât de mult suntem supuși hazardului, noi, oamenii, ar trebui sã uitãm de mândrii și orgolii gratuite. La cât suntem de pasageri în aceastã lume, unde fricile majore ne pândesc la tot pasul, acest lucru ar trebui sã ne dea de gândit.

O îndrãznealã de care vã amintiți cu plãcere?
Ador ignoranța copilãriei și chiar a tinereții, când credeam cã totul ni se cuvine, când aveam îndrãzneala de a face și fapte mai puțin ortodoxe.

Un vis pe care l-ați vrea împlinit?
Sã gãsesc un sponsor pentru care sã lucrez în exclusivitate, dar care sã nu-mi impunã ce sã lucrez și care sã-mi asigure un trai decent.

 

Interviu de Cornel Mihai Ungureanu

Comentarii cititori
sus

Florentina Armãºelu

 

Hugo

Cartea ºi filmul

 

Cartea

Sub semnul metaforic al maºinãriei mecanice, ca simbol al timpului (copilãriei, vieþii, creaþiei, lecturii) dar ºi al inventivitãþii, Invenþia lui Hugo Cabret prezintã, dupã toate aparenþele, caracteristicile unei inovaþii. Modul în care autorul Brian Selznick, scriitor ºi grafician, alterneazã ilustraþiile alb-negru cu textul, „efectele speciale” de tip zoom-in, zoom-out sau succesiunea de detalii ce creeazã impresia de miºcare, formatul editorial (forzaþuri de culoare roºie,  pagini-titlu cu text alb pe fundal negru, pagini de text pe fundal alb bordate cu negru), inserþia unor imagini de film de la începuturile cinematografiei, precum ºi reprezentãrile de tip auditiv, ca tic-tacul ceasornicului sau zumzetul peliculei de celuloid din proiector, sunt tot atâtea elemente care îi conferã cãrþii un caracter inedit. Alegerea acestor elemente nu este însã întâmplãtoare.

Personajul principal, Hugo Cabret, un bãieþel de 12 ani, nu este nici el unul obiºnuit. Pasiunea lui pentru ceasornice, jucãrii mecanice, cãrþi de iluzionism ºi cinema îl conduce la nimeni altul decât Georges Méliès, iluzionist ºi cineast, unul dintre pionierii „fabricii de vise”, ai trucajului ºi filmului de ficþiune. Motivul? Readucerea în stare de funcþionare a unui misterios automat mecanic dotat cu toc ºi mãsuþã de scris, care, dupã spusele lui Hugo, o datã reparat ºi întors cu cheia, ar urma sã aºtearnã pe hârtie un mesaj secret ce îi este adresat lui, în mod special.

Filmul

hugoAceeaºi simbolisticã a angrenajului mecanic este preluatã, cu mijloacele specifice mediului, ºi de regizorul Martin Scorsese în adaptarea cinematograficã a cãrþii. Scena de deschidere prezintã un uriaº mecanism cu roþi dinþate în miºcare ce se transformã ca prin farmec într-o vedere aerianã asupra Parisului, centratã în rozeta de bulevarde din jurul Arcului de Triumf. Camera survoleazã în douã reprize oraºul, cu Turnul Eiffel în plan îndepãrtat, apoi coboarã ºi traverseazã printr-o miºcare de zoom-in peronul ºi interiorul unei gãri, pentru a se opri asupra unui ceasornic de perete în spatele cãruia spectatorul descoperã, prin deschizãtura cifrei 4, chipul unui bãieþel. Miºcarea camerei realizeazã nu numai o deplasare în spaþiu, dar ºi una în timp, de la imaginea vesperalã a bulevardelor inundate de luminã, la Parisul unei alte epoci, la ivirea zorilor. Nuanþele de brun-sepia ºi albastru marin, aspectul „retro” al garniturilor de tren ºi al pasagerilor ne transportã în plinã forfotã matinalã a unei gãri pariziene din perioada anilor ’30.

Pe lângã tehnologia 3-D, filmul exceleazã în efecte speciale de fineþe, tribut adus maestrului Méliès. Câteva exemple: spectaculoasa scenã a trenului deraiat, secvenþa filelor împrãºtiate din cutia de schiþe ºi animate în planarea lor în aer, preschimbarea lui Méliès cel „real” (Ben Kingsley) în Méliès „personajul’, prin gestul magic al cortinei în scena omagialã. 

Fragmentul cel mai memorabil îi este însã rezervat automatului. Inspirat de robotul lui Maillardet, invenþie a unui ceasornicar elveþian din secolul al 19-lea, automatul lui Hugo este reprezentat, în mult aºteptata scenã a mesajului, ca o adevãratã bijuterie mecanicã. Detaliul vizual - un ansamblu miniatural de rotiþe, discuri, ciocãnele ºi tije în miºcare - este completat de o paletã sonorã la fel de minuþios elaboratã - clicuri, clinchete, scrâºnet de piese metalice, scârþâitul peniþei pe hârtie - în alternanþã cu prim-planuri ce surprind reacþiile celor doi copii, Hugo (Asa Butterfield) ºi Isabelle (Chloë Grace Moretz), protagoniºtii scenei, pentru dozarea perfectã a suspansului. 

Secvenþa ne poate duce cu gândul la celebra metamorfozã a robotului din Metropolis. Fãrã tenta uºor misticã a acesteia, scena automatului la Selznick ºi Scorsese pare sã evoce aceeaºi temã ca ºi în cazul lui Lang, ºi anume, misterul ºi continua fascinaþie a actului creaþiei.

 

Regia: Martin Scorsese

Scenariul: John Logan dupã cartea lui Brian Selznick, Invenþia lui Hugo Cabret

Distribuþia: Ben Kingsley, Asa Butterfield, Chloë Grace Moretz

Producþie: SUA, 2011

Credit foto: site oficial

Comentarii cititori
sus

Roberta Ionescu

 

 

Pentru mine nu conteazã cantitatea,
ci mai mult esenþa pe care o laºi în lucrãri

 

roberta ionescuNu ceri unui artist sã își explice opera, dar te pot întreba: de ce aceastã expoziție?
Expoziþia a fost o provocare, propusã de Casa de Culturã „Traian Demetrescu”, ce mi-a prins destul de bine, deoarece am ales un nou drum, o nouã modalitate de exprimare, lucrãrile din expoziþie reprezintã doar începutul acestei etape. Mã bucur cã am fost ºi puþin presatã de timp, acest lucru a lãsat un aer proaspãt lucrãrilor, fãrã prea multe intervenþii târzii, doar  momentului respectiv concentrat.  

De ce Fragmente?
Lucrãrile reprezintã fragmente din viaþa mea, momente, amintiri, stãri, de fapt ele se completeazã aproape ca un puzzle, au înþeles vãzute împreunã, nu luate separat.

Cum construiești o expoziție? Existã întotdeauna o idee de pornire? (ca sã zic așa, deși, într-un fel, vorbim despre o idee de finish: „acolo vreau sã ajung”?)
Sã zic cã am ales tema iniþial ºi anume ideea de autoportret, apoi au venit pe rând lucrãrile, momentul de inspiraþie a fost la început, asta însemnând prima lucrare, reprezentând linia pe care am pãstrat-o mai departe în celelalte lucrãri, din punct de vedere al tehnicii.

Se poate întâmpla sã ajungi în altã parte?
Da, de multe ori e foarte riscant sã mergi în alte direcþii, deºi uneori asta te poate ajuta sã descoperi lucruri noi, dar dacã vrei sã pãstrezi o anumitã atmosferã trebuie sã rãmâi concentrat pe direcþia aleasã.

E posibil ca, doar lucrând foarte mult, fãrã o țintã anume, sã descoperi la un moment dat firele care leagã unele lucrãri - și povestea sã iasã și așa?
Acest lucru se întâmplã mai tot timpul. Însã nu mã bazez pe el.

Ce înseamnã pictura pentru tine?
E pur ºi simplu viaþa mea, de micã am trãit în acest domeniu ºi nu îmi pot imagina cum ar fi altfel.

Inspirația vine când vrea ea sau când vrei tu?
Inspiraþia este un moment ce te surprinde atunci când nu te aºtepþi, de aceea trebuie sã profiþi imediat de el. E o stare aproape inconºtientã, un moment deschizãtor de drumuri, drumuri pe care le vezi apoi în starea conºtientã ºi le valorifici, le dai o semnificaþie, un contur, un înþeles.

Ce efect ai prefera sã aibã o lucrare de-a ta: sã producã plãcere sau sã cutremure?
Atunci când încep o lucrare sau o serie de lucrãri, nu pornesc cu gândul de a fi plãcute de alte persoane, sau de a provoca  un anumit sentiment ºocant. Lucrãrile sunt fãcute pentru mine, investesc în ele foarte multe sentimente, energie ºi stãri, apoi acestea sunt resimþite ºi de alte persoane sau se pot identifica cu povestea.

Artistul însigurat sau cel sociabil, „conectat”? („Trebuie sã fii asocial pentru a realiza posibilul tãu ºi într-o zi vei descoperi cã socialul de care te-ai îndepãrtat se intereseazã de tine, descoperã în tine o imagine diferitã a vieþii”. Eugenio Barba)
Mã inspir foarte mult din lucrurile ºi oamenii din jurul meu, însã atunci când creez am nevoie de un moment de singurãtate.

Crezi în șansã? Dar în marketing?
Ambele sunt la fel de importante.

Adrian Ghenie? Dan Perjovski?
Sincer, nu îmi place sã vorbesc despre alþi artiºti, fiecare are un drum al lui, o anumitã direcþie aleasã, îi apreciez sau nu, dar îmi vãd de drumul meu. Deºi recunosc cã întotdeauna ai ceva de învãþat în acest domeniu, însã eu prefer sã învãþ singurã, în ritmul meu, decât sã grãbesc acest proces ºi sã sar anumite etape.

Conteazã și cantitatea?
Pentru mine nu conteazã cantitatea, ci mai mult esenþa pe care o laºi în lucrãri.

Ce te echilibreazã?
Nu existã un echilibru, sunt momente de inspiraþie, momente de lucru, de studiu, de contemplare, am nevoie de toate pentru a realiza ceva.

 

A întrebat ºi a consemnat Cornel Mihai Ungureanu

 

Comentarii cititori
sus

Alexandru ªipa

 

 

To(l)ba de jazz
XXVI

 

*Elena Mîndru ºi Quartetul ei din Finlanda au concertat pe 10 august la Green Hours din Capitalã ºi sîntem anunþaþi cã vor reveni pe 24 septembrie la Filarmonica din Tg. Mureº.

 

 

*Vineri 21 august s-a desfãºurat la Sângeorz Bãi, judeþul Bistriþa-Nãsãud, o adevãratã Galã de Blues la care au fost prezente formaþiile (în ordinea intrãrii în scenã) Marcian Petrescu & Trenul de noapte, Soul Serenade, Tomaselli Blues Band - invitatã Ana Pop (o surprizã plãcutã) ºi Nightlosers. Evenimentul a fost organizat de Consiliul Judeþean Bistriþa-Nãsãud, Centrul Judeþean pentru Culturã Bistriþa-Nãsãud, Primãria ºi Consiliul Local Sângeorz Bãi în cadrul tradiþionalelor  Zile ale orașului Sângeorz Bãi.
În mod special se cuvin mulþumiri ºi felicitãri domnului Primar al oraºului Sângeorz Bãi - Roland Venig pentru iniþierea ºi organizarea acestui eveniment care, în anii urmãtori, sperãm sã continue cu ºi mai mult succes.

*În perioada 21-23 august a avut loc Festivalul de jazz de la Miercurea Ciuc.

*Vineri 28 august, în cadrul evenimentului, oarecum festivalier, „Hai sus” de pe terasa Promenada-Bucureºti (24-30 august), au cîntat grupurile Jazzy Twist Band ºi Jazzapella.

*Duminicã 30 august, în grãdina Green Hours a fost sãrbãtorit, printr-un recital mai deosebit, A.G.Weinberger, pentru cei 50 de ani împliniþi de curînd. Alãturi de apreciatul nostru blues-man, au evoluat Puiu Pascu - pian, Virgil Popescu - gbas ºi Titi Herescu - baterie.

*Ediþia cu numãrul 42 a Festivalului Internaþional Craiova Muzicalã a avut loc în perioada 29 august - 6 septembrie ºi pentru prima oarã s-a desfãºurat ºi în alte locaþii decît cele tradiþionale, respectiv nu numai în sediul Filarmonicii „Oltenia” ºi a Muzeului de Artã, ci ºi în Parcul Romanescu (Ateliere muzicale pentru copii) ºi respectiv Piaþa Fraþii Buzeºti (concerte de muzicã clasicã ºi jazz). Cele de jazz au fost susþinute, în ordine, de Duo Marcian Petrescu (voce ºi harmonica) - Florin Giuglea (voce ºi chitarã), în aceaºi primã searã a urmat Riot Jazz Brass Band (Anglia) (un show extraordinar de hip-hop jazz), apoi în continuare Youvenis Grup - solist Bogdan Apuºcãriþei, Casual Band (Craiova) condus de excelentul saxofonist ºi compozitor Bogdan Uþã, Irina Popa & The Sinners, Sorin Zlat Trio (juniorul Zlat la pian, seniorul Zlat la saxofon ºi Mihaela Alexa -voce), acestora alãturîndu-se în final, pentru douã piese (sambe), ºi cînãreaþa Mila Santana din Brazilia, aflatã întîmplãtor, sau nu, ca turistã, printre spectatori. 

 

 

Tomaselli Blues Band care spre final au cooptat-o ºi ei pe Mila Santana, pentru o piesã, de aceastã datã ºlagãr pop-rock.

 

 

Ansamblul „Oltenia” Big Band condus de Horia-Dinu Nicolaescu (craiovean stabilit în Germania) pe care n-am reuºit sã-l ascult decît la penultima repetiþie ºi, din pãcate, deloc Quintetul din care au fãcut parte Graf Mourja -vioarã ºi Dmitri Illarionov - chitarã, ambii din Federaþia Rusã, împreunã cu trei muzicieni din România: Iulian Ochescu - pian, Daniel Dumitrana - contrabas ºi Tavi Scurtu - baterie.

ªi eu am avut onoarea ºi plãcerea ca în seara de 1 septembrie, înaintea recitalului Irina Popa & The Sinners, în prezenþa redactorului de carte Marius Dobrin, sã-mi lansez ºi la Craiova Jazz Cocktail, dar ºi culegerea Teme de jazz - compozitori români.

Toatã admiraþia ºi recunoºtinþa pentru organizare, finanþare ºi buna desfãºurare a Festivalului Craiova Muzicalã se cuvin Filarmonicii „Oltenia”, Primãriei ºi Consiliului local Craiova ºi Asociaþiei Craiova Capitalã Culturalã Europeanã 2021.

La fel, felicitãri ºi echipei de sonorizare Media Rent din Bucureºti, condusã de Sorin Gheorghe.

*Ethno Jazz Festival Chiºinãu 2015 se va desfãºura în perioada 24-27 septembrie.

*Festivalul-concurs „Johnny Rãducanu” de la Brãila va avea loc în perioada 16-18 octombrie, iar cel de la Sibiu în perioada 22-25 octombrie.

*Vã recomand, în perioada 16-21 decembrie, tradiþionalul Havana Jazz Festival. Clubul Blue Note din New York organizeazã cu acest prilej excursii sub genericul Visit Cuba With Blue Note Travel.

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey