•  Adriana Macsut
•  Mariana Dobricã
•  Culturã, Tradiție, Societate - o cercetare interdisciplinarã, Suceava 2015
•  Theodora Cristina Schnel


sus

Adriana Macsut

 

 

Despre teologie, tradiție și actualitate

          

Pe 3 septembrie 2015 a luat sfârșit la Buenos Aires un congres internațional de teologie organizat cu ocazia aniversãrii unui secol de la înfințarea Facultãții de Teologie din cadrul Universitãții Catolice Argentiniene și la cinci decenii de  la Conciliul Vatican II.  Discursul ținut de Francisc I cu aceastã ocazie a insistat pe câteva  puncte legate de doctrina și pastorala catolicã:

- teologul care trebuie sã nu uite sã fie fidel  poporului sãu;
- tradiție;
- pericolul relativismului;
- necesitatea pãstrãrii demnitãții persoanei umane.

Teologul trebuie sã cunoascã discursul profetic și sã evidențieze:

- memoria istoriei biblice;
aspectele spirituale ale rugãciunii;
studiul patristic;
caritate;
vestirea cuvântului lui Cristos.

În acest sens, Pontiful a creionat un portret al teologului din zilele de astãzi care este un fiu al poporului sãu și care deși „întâlnește persoane și istorii de viațã”, trebuie sã rãmânã în „tradiția pe care a primit-o de la Bisericã”. De evidențiat cã  Biblia nu este o carte de istorie obișnuitã, ci  o istorie kerigmaticã (kerigma = credințã, din limba greacã). În accepție creștinã, kerigma se referã la patima, moartea și învierea lui Isus Cristos. La rândul ei, rugãciunea, a aratat Francisc I, are o importanțã deosebitã deoarece este o punte de legãturã „între trecut și prezent, ca și între prezent și viitor”.  Apoi vine tradiția care, considerã Francisc I, este importantã deoarece existã  memoria tradiției care insistã pe recuperarea „amintirii parcursului lui Dumnezeu”. Astfel, catolicismul autentic contureazã legãtura dintre tradiție și prezent, iar atunci, conchide Francisc I, nu poate exista  o „Bisericã particularã izolatã”, cu pretenția de a fi proprietara și interpreta unicã a realitãții și acțiunii Duhului Sfânt. Doar în aceste condiții, precizeazã Francisc I, este posibilã „întruparea Evangheliei în orice colț al planetei, într-o lume mereu nouã”. Un creștin de astãzi nu seamãnã nicidecum cu unul de ieri, dar creștinul, atât cel de ieri cât și cel de astãzi, este necesar sã fie conștient de pericolul cãderii în relativismul care ajunge sã dizolve credința în multiculturalism deoarece se ajunge la minimalizarea demnitãții persoanei pe care o transformã „într-un bun de schimb”. De precizat cã discursul catolic adevãrat este cel care condamnã alunecarea în conservatorism sau fundamentalism. Este vorba aici de un relativism moral în urma cãruia demnitatea umanã ajunge sã decadã. Nu trebuie uitat nici trecutul, iar în acest sens, Francisc I insistã pe întoarcerea la patristicã pentru cã doar aici pot sã fie regãsiți „Irineu, Augustin, Vasile cel Mare, Ambrozie”, care au fost mari teologi și pãstori ai poporului creștin. Bineînțeles cã discursul papal nu uitã sã menționeze cã doctrina socialã a Bisericii trebuie sã aibã în vedere sãracii, suferinzii și periferia societãții. Acesta a fost contextul în care Francisc I a ancorat misiunea creștinã de astãzi.   

Comentarii cititori
sus

Mariana Dobricã

 

 

Libertatea de a fi bolnav

 

Povestea asta începe de la o banalã cãdere pe scãri. Trebuise, în acea zi, sã aibã o þinutã protocolarã (veneau niºte investitori la institutul lor, ea urma sã le prezinte laboratorul), o colegã îi atrãsese discret atenþia cã ar fi bine sã renunþe la blugii ºi tricourile cam lãlãi în care pãrea cã îºi ascunde trupul ºi sã-ºi aranjeze pãrul dezordonat...

„Aiurea!...”, se gândise vag contrariatã dimineaþa când se privise în oglindã, într-un deux-pièces gri, cu pãrul strâns într-un coc sever ºi, desigur, cu pantofi cu toc. „Pentru ce toate acestea, când oricum voi purta un halat? ”. Dar vor urma discuþiile, la care trebuia sã participe, pentru a mai da explicaþii, dacã era nevoie.... A privit cu regret cele câteva perechi de încãlþãminte, cu talpã joasã, aruncate în dezordine pe mocheta de pe hol, când a închis uºa ºi a plecat...

Cãderea pe scãri, în dupã-amiaza aceleiaºi zile, nu a fost decât o urmare fireascã a disconfortului pe care l-a resimþit toatã ziua, închistatã parcã în þinuta aceea protocolarã, ºi a oboselii... Durerea ascuþitã, localizatã undeva la nivelul gleznei drepte, a determinat-o sã meargã la spital. Medicul a liniºtit-o, dupã ce i-a fãcut o radiografie – nu era decât o entorsã, i-a aplicat un bandaj elastic ºi i-a recomandat analgezice ºi câteva zile de repaus...

ªi tot acest eveniment i-a rãscolit vechi amintiri legate de o mãtuºã paraplegicã ºi sentimentele contradictorii legate de starea ei. Familia se purta cu aceasta protector, aºa cum te porþi cu copiii neajutoraþi. Atenþia deosebitã care se revãrsa asupra mãtuºii, ºi nu asupra ei, cum era firesc (doar ea era copilul în acea lume a oamenilor mari!), i-a stârnit un fel de sentiment de invidie ºi frustrare. Avea impresia cã mãtuºa îi fura ceea ce îi aparþinea de fapt: timpul celorlalþi pentru ea, înþelegerea ºi afecþiunea lor, însãºi lumea ei de copil... Astfel cã, printr-o rãsturnare a valorilor obiºnuite, pe care, din cauza vârstei probabil le percepea deformat, ajunsese sã vrea sã fie ca mãtuºa ei. Nutrea o admiraþie ascunsã pentru scaunul cu rotile al acesteia, îl lustruia toatã ziua, uneori, când ieºeau la plimbare îl împodobea cu flori sau cu tot felul de accesorii de la o bicicletã stricatã, îi ataºase în spate un coºuleþ în care îºi depozita lucruºoarele ei de copil.

A înþeles cã greºea fundamental, atunci când îi mãrturisise mãtuºii dorinþa de a fi asemenea ei, nu din cuvintele pe care aceasta le rostise, cuvinte de dojanã, ci din tonul trist ºi apoi furios, de revoltã aproape (ºi-a spus mai târziu, când a început sã se maturizeze, rememorând acea discuþie) ºi din expresia bizarã, chinuitã, care îi transforma chipul luminos ºi calm într-o imagine a durerii.

Însã acum, dupã acest flashback declanºat de un eveniment banal în fond (o simplã cãdere pe scãri), ºi-a pus din nou întrebarea: de ce era greºit sã vrei sã fii paraplegic? De ce? De ce?... De ce totuºi oamenii „normali” îi priveau altfel pe cei care nu erau asemenea lor? De ce înºiºi cei care aveau o anume infirmitate se considerau alftel ºi tânjeau dupã „normalitatea” celorlalþi? De ce unii se autocompãtimeau? De ce alþii îºi exploatau infirmitatea? O singurã întrebare declanºase atâtea altele, dar, cumva, ºi acea dorinþã ascunsã, reprimatã, din copilãria ei, de a fi bolnavã, adicã de a fi altfel. Acum era maturã, putea sã discearnã ºi putea sã aleagã.

Avea libertatea de a alege... Libertatea de a alege??? O libertate pe care cei asemenea cãrora voia sã fie nu o aveau (ce amarã ironie!).

Astfel cã, în ciuda faptului cã entorsa i s-a vindecat, a continuat sã poarte acel bandaj elastic, apoi ºi-a procurat o ortezã, întâi pentru gleznã, dupã aceea una pentru genunchi ºi o cârjã, acuzând dureri inexistente.

S-a obiºnuit cu uºurinþã cu noua ei posturã, cu noua ei viaþã, doar îºi dorise sã fie aºa. Mai greu a fost pentru ceilalþi, mai ales pentru apropiaþi, sã accepte aceastã imagine a unei femei bolnave ºi sã se poarte ca atare, tot încercau sã o convingã sã consulte mai mulþi medici, sã urmeze diverse tratamente pentru a se vindeca. Nu puteau sã înþeleagã refuzul ei de a face acest lucru, seninãtatea cu care se accepta în noua ipostazã, absenþa unui efort minim din partea ei de a se „însãnãtoºi”.

Dupã ce a fost implicatã într-un accident de maºinã, cam la doi ani dupã cãderea pe scãri, iar piciorul stâng i-a fost afectat (l-a avut chiar în ghips pentru douã luni), a trecut la etapa urmãtoare a „bolii” sale: scaunul cu rotile.

A trebuit, cu greu, sã-ºi mascheze satisfacþia de a fi ajuns aici – se simþea minunat, cu adevãrat liberã (libertatea de a avea o astfel de opþiune, îºi spunea sieºi, atunci când gândul cã ceva nu e în regulã totuºi în toatã povestea asta nu îi dãdea pace) -, adoptând o mascã a suferinþei ºi apoi a acceptãrii senine a unui „dat”, a unui destin cãruia nu avea cum sã i se opunã.

Scaunul cu rotile a devenit o parte integrantã a corpului sãu, ajunsese sã îi cunoascã fiecare ºurub, fiecare spiþã a roþilor, zgomotul discret pe care îl fãcea suportul pentru sprijinul picioarelor atunci când îl rabata, dar ºi acela pe care îl fãceau roþile pe asfalt sau pe aleile pietruite ale parcul în care se plimba de câteva ori pe sãptãmânã...

ªi poate pentru a-ºi confirma acest viitor, pentru a-ºi întãri aceastã ciudatã libertate, ºi-a mai cumpãrat un scaun cu rotile (mai scump ºi mai sofisticat) – trebuia sã îl aibã, sã îl vadã, sã îl atingã, sã îºi construiascã, în fond, o certitudine, chiar dacã acesta era bazatã pe un neadevãr.

Între ea ºi ceilalþi, oamenii „normali” (totuºi ce era normalitatea în lumea haoticã în care trãia?), se crease o prãpastie, de fapt ea o crease, ea rupsese punþile; era o prãpastie insesizabilã la prima vedere, dacã priveai cu un ochi superficial pãrea cã nu se schimbaserã prea multe în raporturile ei cu apropiaþii, dar, scormonind în profunzime, descoperea reacþii ºi atitudini noi ale acestora, unele nu tocmai favorabile ei sau îmbucurãtoare.

Dar ºi-a spus cã toate astea nu contau, era prea grãbitã sã pãtrundã în noua lume, cea a oamenilor în scaun cu rotile, sã se integreze în ea, sã se simtã cu adevãrat paraplegicã. Însã, dacã accesul în acest univers aparte l-a realizat, traiul în interiorul lui nu a fost aºa de simplu cum ºi-a imaginat. Ea nu putea înþelege suferinþa realã a acestora, frustrarea imensã pe care o resimþeau cei mai mulþi, iar aceºtia nu îi înþelegeau bucuria, satisfacþia de a fi bolnavã...

 Avea sentimentul cã trãieºte într-un spaþiu iluzoriu dintre douã lumi, ºtia cã nu mai aparþinea celei normale, dar nici în cealaltã nu pãtrunsese cu adevãrat, pentru cã, nefiind de fapt bolnavã, nu o putea percepe în realitatea ei profundã.

A înþeles la un moment dat cã a ajuns în acestã situaþie din cauza acelei „libertãþi de a alege” - ce cuvinte mari pentru a îmbrãca o minciunã! -, cã tot ce construise de-a lungul a câþiva ani era fals ºi profund egoist.

Împingând lucrurile ºi mai departe, s-a gândit sã transforme „adevãrul” ei într-un adevãr concret – sã îºi provoace un accident în urma cãruia sã devinã paraplegicã. Însã riscurile erau prea mari ºi nu a gãsit în ea curajul sã facã asta pe cont propriu. Ar mai fi existat o soluþie, aceea de a cere ajutorul unui medic care sã îi determine paralizia prin secþionarea mãduvei spinãrii într-un mediu controlat ºi steril, însã nimeni nu s-ar fi încumetat sã facã acest lucru, mai degrabã ar fi considerat-o nebunã...

Oare era? –o întrebare care ajunsese sã o chinuie, la care se adãuga sentimentul de vinã cã se comportã ca un om bolnav fãrã a fi, cã nu are curajul sa-ºi asume aceastã ipostaziere a eului sãu...

A mers la psiholog, unde, pe parcursul multor ºedinþe, a încercat sã-ºi explice acele resorturi intime care i-au declanºat comportamentul, sã se limpezeascã ºi sã hotãrascã ce va face mai departe. A înþeles cã nu va renunþa la scaunul cu rotile, dar nici nu va mai ascunde adevãrul.

„O voi face chiar mâine...”, gândea seara... Însã a doua zi nu avea curajul sã rosteascã explicaþiile, cuvintele care ar fi „eliberat-o” mureau pe buzele ei ºi continua sã fie un fals bolnav într-un scaun cu rotile comod ºi protector.

„Nu azi, dar mâine sigur o voi face.”

Mâine...

Mâine...

                             

Comentarii cititori
sus

 

 

Culturã, Tradiție, Societate - o cercetare interdisciplinarã, Suceava 2015

[Culture, Tradition and Society - a Transdisciplinary Research, Suceava  2015]

 

 

Pe data de 14 august 2015 între orele  10 – 12 a avut loc conferința internaționalã de nivel academic Culturã, Tradiție, Societate, o cercetare interdisciplinarã, Suceava 2015.  Este deja a doua ediție organizatã în acest an dupã Culturã, Tradiție, Societate, o cercetare interdisciplinarã, Sighișoara 2015 [Culture, Tradition and Society, a Transdisciplinary Research, Sighisoara, 2015] care a avut loc pe 25 iulie între orele 16.30 – 19.30 la Centrul de orientare turisticã – Sala Zander). Conferința a fost  organizatã de:
- Societatea Românã de filosofie, inginerie și tehnoeticã;
- Grupul de Reading Limitele Cunoașterii;
- Ordinul Cavalerilor Lup;
-
Teatrul Scena;

- Biblioteca Bucovinei I. G. Sbiera.

Comitetul științific de selecție a lucrãrilor a fost format din:

- Mons. Prof. Univ. Dr. Vladimir Petercã, Universitatea București;

- Prof. Univ. Dr. Viorel Guliciuc, Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava, consultant la  Grupul de Reading Limitele Cunoașterii și președinte la Societatea Românã de filosofie, inginerie și tehnoeticã ;

- Prof. Univ. Dr. Docent Yolanda Angulo Parra la  Universitatea Naționalã Autonomã  din Mexic și președinte la Centrul de Studii Genealogice din Mexic;

- Drd. Liviu Pancu la Universitatea de artã teatralã din Târgu Mureș, președinte al Ordinului Cavalerilor Lup și coordonator la Teatrul Scena;

- Drd. Ana Maria Gajdo,  Universitatea Sapienția, Italia;

- Dr. Gabriel Carãbuș, manager cultural, Biblioteca Bucovinei I.G.Sbiera.

Acest comitet științific a selectat urmãtoarele lucrãri:
1)  Drd. Beata Gatti, University of Pécs: Analiza reprezentãriilor de sine și a intangibilitãții moștenirii culturale a secuilor din Bucovina;
2) Constantin Boboc, scriitor și analist social, Fãlticeni, România: Violența în familia și în societatea modernã;
3) Vasile Boștiog, bursier doctoral, Academia Românã: Conștiința din perspectiva lui Augustin și Ieronim  [Aceastã lucrare a fost realizatã în cadrul proiectului ”Cultura  românã și modele cultural europene: cercetare, sincronizare, durabilitate”, cofinanțat de Uniunea Europeanã și Guvernul României din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, contractul de finanțare  nr. POSDRU /159/1.5/136077]
4) Conf. Univ. Dr. Mihaela Bucin, Universitatea din Szeged, Ungaria:  Despre varza secuiascã sau... Szegediner Goulasch;
5) Lector Univ. Dr. Marius Cucu, Universitatea Ștefan cel Mare, Suceava, România: Carl Gustav Yung despre agonia cristicã ca replicã divinã la suferinþa lui ;
6) Prof. Univ. Dr. Emil Dumea, Universitatea Alexandru Ioan Cuza: Despre compasiune și solidaritate;
7) Ștefan Grosu, bursier doctoral, Academia Românã: Despre activitatea misionarã în concepția lui Francisc I  [Aceastã lucrare a fost realizatã în cadrul proiectului „Cultura  românã și modele cultural europene: cercetare, sincronizare, durabilitate”, cofinanțat de Uniunea Europeanã și Guvernul României din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, contractul de finanțare  nr. POSDRU /159/1.5/136077];
8) Lector Univ. Dr. Gabriel Hasmațuchi, Universitatea Lucian Blaga, Sibiu, România: Nichifor Crainic - în cãutarea sensului vieții;
9) Dr. Adriana Mihaela Macsut, consultant, IBN Khaldun Center for Research & Studies, Amman Jordan: De la eul apodictic din concepția Edmund Husserl la cristologia transcendentalã în concepția lui Karl Rahner;
10) Alin Seserman, bursier doctoral, Academia Românã: Curente ideologice ca premise în apariþia þãrãnismului [Aceastã lucrare a fost realizatã în cadrul proiectului ”Cultura  românã și modele cultural europene: cercetare, sincronizare, durabilitate”, cofinanțat de Uniunea Europeanã și Guvernul României din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, contractul de finanțare  nr. POSDRU /159/1.5/136077];
11) Conf. Univ. Dr. Tamás Szilágyi, Colegiul Gál Ferenc, Szeged, Ungaria: Privind identitatea naționalã și religioasã în Ungaria dupã tranziția din 1989;
12) Psiholog Claudia Togãnel:  Despre istoria ordinului Cavalerilor Lup;

Staful organizatoric a fost format din:
- Dr. Adriana Mihaela Macsut și Ștefan Grosu, consultanți științifici;
- Claudia Togãnel și Adriana Constantin,  responsabili PR.

Despre calitatea și conținutul lucrãrilor prezentate a vorbit Prof. Univ. Viorel Guliciuc, care a fost moderatorul conferinței. Acesta a precizat cã au fost prezentate lucrãri complexe și cu o tematicã variatã:

- sociologicã (Beata Gatti, Analiza reprezentãrilor de sine și a intangibilitãții moștenirii culturale a secuilor din Bucovina; Constantin Boboc, Violența în familia și în societatea modernã; Mihaela Bucin,  Despre varza secuiascã sau... Szegediner Goulasch; Emil Dumea, Despre compasiune și solidaritate; Alin Seserman, Curente ideologice ca premise în apariþia þãrãnismului; Claudia Togãnel:  Despre istoria ordinului Cavalerilor Lup);

- filosoficã (Gabriel Hasmațuchi, Nichifor Crainic - în cãutarea sensului vieții; Vasile Boștiog, Conștiința din perspectiva lui Augustin și Ieronim); 

- religioasã (Ștefan Grosu, bursier doctoral, Academia Românã: Despre activitatea misionarã în concepția lui Francisc I; Adriana Mihaela Macsut, De la eul apodictic din concepția Edmund Husserl la cristologia transcendentalã în concepția lui Karl Rahner; Marius Cucu, Carl Gustav Yung despre agonia cristicã ca replicã divinã la suferinþa lui; Tamás Szilágyi, Privind identitatea naționalã și religioasã în Ungaria dupã tranziția din 1989).

(Grupul de Reading Limitele Cunoașterii)

Comentarii cititori
sus

Theodora Cristina Schnel

 

 

Un cântec pierdut printre ani

 

Odatã cu ºtergerea veacurilor se aºterne uitarea, se pierd umbre ale omenirii, dar ºi calde lumini. Însã, câteodatã, ceea ce e bun îºi gãseºte calea afarã ºi strãluceºte, nepedepsindu-ne pentru nejustificata depãrtare de esenþã. Într-o searã cãlduroasã de varã a tumultosului 2015, o luminã aproape pierdutã ºi-a gãsit calea spre mine, ea se ascundea simplu ºi sincer sub numele melodiei Cântec de oameni a lui Valeriu Sterian. Încã de la primele acorduri am simþit apropierea de glie, de naturã ºi naturaleþe, de rãdãcini. Ca o dimineaþã montanã, ca un mers legãnat ce te cheamã sã te alãturi unei lumi ce nu se grãbeºte spre nimic, ci doar trãieºte... rãsãrit, apus, viaþã, moarte. Cugetul nostru curat care e, poate, cea mai de preþ moºtenire, strãbate meleagurile fiinþei ºi face incursiuni adânc în scoarþa istoriei, ajungând la ceea ce a curs, independent de voinþa noastrã, ºi, fidel, continuu ºi neîntrerupt în sufletele noastre. Precum spicele de grâu rãsar din pãmânt, chiar ºi pe vreme de arºiþã, ºi se întremeazã, ajungând sã fructifice, aºa ºi „rumânul” ºtie, din tatã în fiu, cã e mai bine sã fii „sãrac de toate decât sãrac de bunãtate”, cum straºnic subliniazã un vechi proverb românesc; graiul ºi spiritul acesta al poporului este surprins ºi în ultimele versuri ale cântecului: „E timpul sã-nþelegem/Cã pâinea naºte pâine!”. ªi pentru cã „Sfârºitul nu-i aici”, dedic ºi adresez invitaþia de a asculta sau de a reasculta aceastã melodie, oricui.

 

(Articol dedicat tuturor prietenilor mei, dar în special lui Mihai Uþã)

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey