•  Simona Cratel
•  Andreea Gavrilã
•  Adriana Macsut
•  Dumitru Ungureanu


sus

Simona Cratel

 


Cum m-a blocat un troll

 

M-a pus dracu‘ ºi i-am dat add între prieteni unuia, la întâmplare, ºi cum i-am vãzut postãrile mi-am zis, aoleu, sã vezi ce-o sã mã mai înjur cu ãsta. ªi aºa a fost. Bãrbat frumos, sau nu ºtiu, pãreau poze mai vechi ºi în singura mai recentã pãrea cã s-a îngrãºat ca un porc. Nu avea nici 30. Avea niºte ochi albastru deschis, mai exact bleu pal, mari, exoftalmici, ºi pãr negru. Era plin de tatuaje. Am avut vise erotice cu el nopþi la rândul. Mã uitam compulsiv la fotografiile lui gândindu-mã cum l-aº lega ºi ce i-aº face, în câte feluri l-aº abuza. Sigur, din cauza diferenþei de vârstã nu se punea problema, dar mãcar am vrut sã îl vãd în realitate. A fost pentru prima oarã în atâþia ani de feisbuc când mi s-a întâmplat aºa ceva, sã privesc pozele unui bãrbat ºi sã rãmân blocatã de extaz, ca lovitã cu parul în creºtetul capului. Îmi place sã fiu dezamãgitã de interesele mele sexuale. Sã mã uit la un bãrbat ºi sã râd în sinea mea gândindu-mã la discrepanþele feisbuciene. ªi de acolo au început injuriile între noi doi, întrucât nu era capabil sã îndruge mãcar o propoziþie în limitele unui raport civilizat între oameni. Nu conta cã sunt cu mult mai în vârstã decât el. El n-avea respect pentru nimic. Dacã eu mã limitasem la fantezii, el punea în practicã, verbal, abuzul.

Prima reacþie a mea a fost sã mã simt rãnitã la tâmpeniile pe care mi le-a scris în privat. Prima noastrã interacþiune a fost un cãrat de pumni, reciproc, prin cuvinte. Pentru cã încã mai aveam fantezii sexuale cu el, l-am rugat sã se retragã din discuþie, spunându-i cã este ca un urs în magazinul de porþelanuri ºi explicându-i cine sint eu ºi de ce ar fi mai bine sã ne lãsãm în pace unul pe altul. Pentru a evita alte rãni inutile.

Cu atât mai puþin pentru femei avea respect omul nostru...! Era absolut convins de superioritatea bãrbatului, iar asta o dovedea prin faptul cã femeile sug pula, în timp ce un bãrbat la fel de „prost” carã moloz pe ºantier. O logicã formidabilã. Mi-a mai zis unul mai demult cã el nu considerã lumea urâtã pentru cã femeile sug pula, iar eu i-am replicat cã eu credeam cã tocmai de-aia lumea e frumoasã. Sigur cã am fost tentatã sã îi spun troll-ului meu cã femeile alea salveazã lumea sugând pula unor bãrbaþi sãraci, needucaþi, agresivi, rasiºti, homofobi ºi misogini, le inundã creierele cu hormonul stãrii de bine ºi fac universul un loc mai bun. Cine ºtie de câte omoruri, violuri ºi vãtãmãri corporale salveazã omenirea acele femei. Pe când ãla care carã moloz dintr-un loc în altul, nu prea înþeleg ce mare aport are la binele general.

Se lãuda cã este troll ºi dãdea exemple de câte block-uri ºi-a primit. Aºa cã eu acuma mã laud cã am primit block de la el. Cum se simte sã îþi iei block de la un troll? Fantastic. Sã fii un troll mai bun decât troll-ul, este ceva, nu?

ªi aºa am ajuns la al doilea schimb de pumni ºi de ºuturi în mesaje private. Îmi spusese cã el este un geniu, iar eu i-am explicat cã sã fii geniu înseamnã sã fi adus un aport important la istoria omenirii. Sã fi învãþat bine la ºcoalã nu este acelaºi lucru. ªi cã e nasol sã o ai micã ºi sã nu ai o viaþã sexualã împlinitã, atunci da, urãºti femeile.

Tot ce îmi scria mã înfuria atât de tare ºi mi se pãrea atât de inadmisibil ºi prostesc, cã i-aº fi spart capul. Ne-am tot abuzat unul pe altul pe mai departe, pânã eu l-am scos dintre prieteni, iar el mi-a scris cã îmi dã block ºi m-a clasificat drept ori nebunã ori retardatã. Dragã Matei, îþi rãspund pe aceastã cale, dacã acum mi-ai dat block ºi nu mai pot sã îþi scriu, sunt categoric nebunã! De aia ne ºi potrivim, plus cã în mod clar amândoi avem niºte suflete fragile de mimoze. Vino înapoi! Te iubesc! Eºti muza mea!

 

Comentarii cititori
sus

Andreea Gavrilã

 

 

Compromisul - raiul relativ

 

De când am vãzut tema propusã de Cornel m-am gândit cã textul meu va semãna foarte mult cu un editorial. Și asta pentru cã nu poți sã scrii despre compromis decât dupã ce l-ai experimentat pe propria piele. Nu poți sã faci considerații generale și nici sã tragi cu ochiul în stânga și-n dreapta la experiențele celorlalți cu privire la compromis pentru cã acesta este o lecție personalã. Și tot de când a lansat Cornel tema fac prospecții interioare. Și concluzia este aceeași: nici un compromis fãcut de mine nu mi-a adus beneficii. Poate doar unele pe moment, materiale sau sociale, dar niciodatã nu mi-am simțit sufletul ușor. Pentru mine, compromisul a fost cel mai mare rãu pe care am putut sã mi-l fac cu propria mânã, pentru cã a nãscut în mine frustrãri sau mi-a adus pe cap, ca un bumerang, frustrãrile celuilalt. A face un compromis a însemnat sã cedez conjuncturii, a fost o supunere în fața  minții ºi o bãgare la cutie a sufletului. Liniștea nu a durat mult și frustrãrile create au lovit cu maximum de intensitate, de regulã când mã așteptam mai puțin. Și auzeam sufletul: „Deci? Cine a avut dreptate, pânã la urmã? S-a meritat sacrificiul?”

Nici varianta cealaltã nu e mai breazã: de câte ori am propus un compromis și mi-a fost acceptat, de atâtea ori m-am trezit cu nori negri deasupra capului. Nemulțumirea ascunsã a sufletului celui care cedase ideii mele se întorcea asupra mea urlând mai ceva ca lupii iarna. Și, sincer, nu știu care erau mai grele și mai rele și mai dificil de dus: frustrãrile mele sau ale celuilalt.

Pentru mine nu existã compromis pe termen scurt sau lung. Existã și atât. Și consecințele la fel. La facultate am avut, la un moment dat, un curs despre diplomație. În realitate, o artã a compromisului, mascatã, legiferatã și justificatã prin necesitatea unor relații internaționale ținute sub semnul zâmbetului. Ghearele din spatele acestui zâmbet existã, sunt reale și ținute în dosare top secret. Și ne costã din toate punctele de vedere. Îngrozitor de mult.

Concluzie: personal, consider compromisul cel mai veritabil pact cu diavolul. Depinde de conștiința fiecãruia dintre noi dacã îl acceptãm sau nu. Mai devreme sau mai târziu, oricum, vom pierde, fie cã vrem/putem sau nu sã recunoaștem.

 

Comentarii cititori
sus

Adriana Macsut 

 

 

Iubirea  nu e dupã norme

                                                                                                                        

De obcei existã concepþia cã iubirea ar fi tributarã unor norme ºi cã se poate învaþa din cãrþi sau de la diferiþi mentori. Oare chiar aºa sã fie? O simplã vizitã în parc, într-o zi însoritã, aratã zeci de oameni care se bucurã de soare ºi atunci apare întrebarea: cine i-a învãþat sã se bucure de lumina soarelui? Rãspunsul este cã iubirea pentru lumina soarelui vine de undeva din interiorul lor. Apoi, tot în acel parc sunt zeci de îndrãgostiþi care se plimbã pe alei. Nici aceºti îndragostiþi nu au fost învãþaþi sã iubeascã: ei au simþit doar undeva, în adâncul lor, o dragoste mistuitoare care le-a dat sentimentul cã ºi-au gãsit sufletul pereche.

„Acum, Sângele Rece începu sã-i vorbeascã Sângelui Fierbinte despre Iubire. Sângele Rece spuse: «Iubirea este un sentiment firesc, fruct pârguit al animalului din fiinþa noastrã». Sângele Fierbinte gândea astfel: «Iubirea e divinã! Este singurul lucru pentru care meritã sã trãim în aceastã lume!»” (George MeredithSuferinþele lui Richard Feverel).

În Genezã se spune cã Dumnezeu a creat omul dupã chipul ºi asemãnarea Lui. Deci undeva în fiinþa umanã existã o sete de spiritualitate ºi de divinitate, aºa cã nu este nevoie de dascãli spre a-l învãþa pe om dragostea de Dumnezeu.

„Vã întreb, aºadar, este ceva mai vrednic de admiraþie decât frumuseþea divinã? Ne putem imagina ceva mai dulce ºi mai plãcut decât mãreþia lui Dumnezeu? Existã vreo dorinþã a sufletului mai puternicã ºi mai vehementã decât cea pe care Dumnezeu o pune în sufletul purificat de orice pãcat ºi care exclamã cu o sincerã afecþiune: Sunt rãnitã de iubire? (cf. Ct 2,5). Strãlucirea frumuseþii divine este inefabilã ºi de nedescris. (Vasile cel Mare, Din Regulile mari, Resp. 2, 1: PG 31, 908-910)

Însã omul nu a fost creat ca un robot ascultãtor, ci a fost dotat cu capacitatea de a alege binele sau rãul. Prin urmare omul este liber sã se cufunde în viciu ºi sã nu respecte poruncile divine sau la fel de liber este sã aleagã drumul virtuþii.

„Libertatea noastrã este infinitã în mod relativ: infinitã pentru cã e capabilã de lucruri minunate, unice în istoria lumii, dar ºi de o ticãloºie ºocantã, aparent imposibilã pentru o fiinþã creatã în chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu.” (Patimile Domnului. Jurnal din amurgul modernitãþii (II) , în e-communio.ro)

 

Comentarii cititori
sus

Dumitru Ungureanu

 

 

 Colþul colecþionarului cusurgiu

Un pacifist din fier

 

N-am avut noroc, precum alþii, sã-l prind în viaþã pe strãbunicul Andrei Ungureanu. I se zicea Andrei ªãful, nu e clar din ce motive, dar mi-e uºor sã imaginez. Fusese primarul satului, într-o perioadã în care Cacova se pricopsise cu statut de comunã, înglobând vreo douã aºezãri situate la câþiva kilometri distanþã. Cum pe vremea aceea - anii 1920 - drumurile erau pietruite atâta cât sã nu se scufunde potcoava cailor înhãmaþi la trãsura vreunui proprietar de pãmânt mai fudul (boierii de viþã veche ºi cu proptele în Sfatul Þãrii neavând conace prin zonã), vã închipuiþi cum ajungea strãbunicul meu, la vreme de ploi, sã-ºi exercite atribuþiunile de primar în Vultureanca, bunãoarã, cãtun aflat la 6 km în linie dreaptã, ºi la peste 10 urmãrind obligatoriu cotiturile ºleaurilor. ªi pânã la Sârbi erau mai mult de 3 km, fiindcã se ocolea pe la Þãvârlãu, când Neajlovul devenea de netrecut prin vad, iar noroaiele înghiþeau picioarele boilor înjugaþi. Am trãit eu însumi o experienþã asemãnãtoare, în anii 1960. Credeþi cã azi drumurile dintre aceste localitãþi aratã altfel? Poftiþi, vã rog, de verificaþi!

Andrei ªãful era un gospodar ca mulþi din Cacova, ceva mai înstãrit, probabil, fiindcã muncea din zori pânã noaptea ca personajul din textul acela celebru, în care Benjamin Franklin descrie cum poþi câºtiga încredere, dacã bancherul îþi aude ciocanul bãtând pe nicovalã la ora cinci dimineaþa. Nu cred cã strãmoºul obþinuse vreo finanþare în felul ãsta, dat fiind cã-n Cacova nu existau bãnci, iar el nu se bãga la afaceri cãmãtãreºti. Ce ºtiu din povestirile generaþiei precedente, e cã protopãrintele meu deþinea o fierãrie, adicã un atelier în care se construiau diverse utilaje ºi mijloace de transport necesare oricãrui agricultor de la câmpie care voia sã devinã stãpân pe sine: cãruþe, sape, greble, pluguri, brãzdare, grape, rariþe, prãºitori, otice º.a.m.d. Multã lume româneascã din secolul XXI, presupus mai cultivatã, are convingerea cã metalurgia este o artã stãpânitã de poporul pribeag de la India, numit când þigani, când romanes. N-aº avea nicio jenã sã fiu descendent stabilizat al neamului nomad; se întâmplã sã nu fie aºa, ºi nu-i vreo pagubã. Dexteritatea de lãcãtuº ºi calificarea de electrician nu le-am obþinut la uºa vreunui cort afumat, ci prin instrucþie ºcolarã aplicatã, la care s-o fi adãugat oarece talent, plus ambiþia generatã de întrecerile cu vãrul Ment.

ciocanMoºtenesc de la strãbunic vreo câteva scule, ale cãror poveºti încerc sã le redau aici în cuvinte fãrã pretenþii ºi imagini autentice, nu împrumutate. Azi e rândul acestui ciocan de bãtut coasa, pe care l-am salvat cu ostenealã de nenumãrate ori din palmele iscusite ale verilor mei, îndrãgostiþi de sunetul ce ungea urechile când oþelul cãdea prozaic pe ilãu. Parcã ºi mai greu l-am izbãvit de urmãrile „dragostei” altora, rude prin alianþã, uituce sau dezinteresate, fãrã sã reuºesc întru totul a-i salva integritatea. Coada vizibilã în pozã era mai lungã; am fost nevoit sã o tai ºi sã o ajustez, dupã ce acribia unuia dintre „ciocãnarii” recenþi îi provocase daune ca ºi mortale. Întreagã, era perfect echilibratã, se „lipea” de orice mânã cu bune intenþii, mãcar cã puþin priceputã, salcâmul fiind un lemn pe cât de tare, pe atât de uºor. Nici în stadiul actual nu e stângace, dar ºi-a pierdut voiciunea, îmi vine sã cred cã odatã cu exilul, fiindcã din Cacova genitoare a ajuns în Gãeºtii fãrã viitor.

Ezit sã folosesc metafore legate de apariþia uneltei, dar tentaþia îmi dã brânci. Andrei ªãful utilizase foalele, jarul, cleºtele, alte ciocane, niºte dornuri ºi-un polizor ca sã modeleze fierul capturat dupã dezmembrarea bombardierului american prãbuºit pe Sârbeanca, în aprilie 1944. Douã cãruþe de componente deteriorate adusese acasã, fãrã a mai socoti cã alþi „recuperatori” tot lui îi dãduserã în grijã partea lor. Nu ca s-o pãstreze, ci sã le forjeze topoare, cuþite de plug, sãpãligi, belciuge ºi alte ustensile trebuitoare pe bãtãturã. Pãi, nu era ºi pãcat sã se prãpãdeascã asemenea metal de calitate, picat din cer? Pacifist am inventat eu cã era strãbunul; însã cum altfel se poate numi un om care - fãrã sã aibã habar de ideologia sau propaganda bezmetice din deceniul urmãtor - fãcuse „pluguri din þeava de tun” la modul concret, nu la figurat?

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey