•  Rodica Mixich


sus

Rodica Mixich

 

Un fel de libertate

 

M-am aplecat și am gustat-o ca altãdatã, în tinerețe, când rucsacele se numeau ranițe și erau verzi. Avea același gust ușor fad, iar eu aceeași sensibilitate ascuțitã. Cerul la fel de albastru, întinderea la fel de albã, glasurile schiorilor pe pârtie aveau același ecou înfundat și vesel. Nici un obstacol nu se așeza în perspectiva spațiului pe care-l cuprindeai și din care în același timp fãceai parte. Undeva, în depãrtarea legendei, frumoasa zeițã a nordului Skade alerga pe schiuri un ren iar zãpada spulberatã se ridica direct în Calea Lactee. Chiar fantomaticele „patrule albe” duceau cu ele pacea, iar schiurile pentru lupi, vitejia.

Alb, alb, neatins, fãrã patã. Priveam cu speranța cã timpul se oprise. Urcam la Muntele Mic primãvara pe zãpadã și coboram pe primãvarã în susurul pâraielor. Culorile de pamânt rupeau albul continuu ca apoi, printre grãmezile de frunze moarte sã rãsarã cu o intensitate cromaticã extremã albastrul brândușelor de primãvarã. Acum, pentru cei tineri eram bãtrâni și cum nu fusesem luptãtori, ci doar romantici, am plecat capul, am adulmecat încã odatã vãzduhul și ne-am întors... acasã. Ne rãmânea însã amintirea.

Prin 1967, cursa Caransebeș-Borlova era plinã ochi de schiori care se înghesuiau râzând și glumind, cu schiuri și ranițe. Echipamentul: pantalon tip panã din stofã asprã și groasã, cu un elastic peste cãlcâi, șosete de lânã tricotate în casã de bunici, bocanci de piele cu apãrãtoare de șireturi pentru a nu pãtrunde zãpada, unși din belșug cu cremã, pulovere de lânã cu model norvegian în aceeași culoare cu fularul și cãciula, canadiene și ochelari de soare cu apãrãtoare pentru nas de plastic (coboram de la schi maculate de un bronz superb, dar cu nasurile arse și jupuite, spre satisfacția colegelor de clasã). Borlova era ultima localitate cãrãșanã pe drumul de acces rutier atestatã de prin 1778, cu case vechi de piatrã, oameni puțini la numãr, dar mândri de formația lor de dansuri bãnãțeneºti; de aici începea urcușul spre platoul muntelui. Închiriam cai de la borloveni pentru transportul bagajelor și mai ales al schiurilor. Pe scurtãturi știute numai de ei, urcam înotând efectiv prin zãpadã vreo 3-4 ore pentru a ajunge în Valea Soarelui a masivului Muntele Mic și a cuprinde necuprinsul plutind pe schiuri. Amintirea mirosului de transpirație de cal și aceea de aer usturãtor de rece îmi este și acum clarã. Erau locuri în care zãpada ajungea pânã la genunchiul cailor și altele în care era mai micã. Îmbujorați, obosiți la limitã și plini de zãpadã ajungeam pe platoul cu câteva cabane, unele de prin 1940. La Muntele Mic schiau muncitori de la uzina din Oțelu-Roșu, studenți din Timișoara, intelectuali cu copiii lor, într-o solidaritate însuflețitã de o atât de mare dragoste pentru naturã încât efortul fãcut pentru a ajunge sus era perceput ca o purificare. O bisericuțã de lemn înegritã de vreme domina platoul alb, bine-cuvânta triumful vieții și ascundea în cerdac tineri îndrãgostiți de primul sãrut. Încãlzirea în cabanã se fãcea cu lemne frumos și ordonat clãdite la intrare, dormitoarele aveau 6-8 paturi, o sobã și un lavoar. Hainele rãmâneau în ranițã.

O zi din viața unui schior pe Muntele Mic, acum aproape 50 de ani:

Nasul aprecia temperatura din camerã și se retrãgea sub pãturã îngrozit. Unchiul sportiv, la vârsta criticã, dezbrãcat pânã la brâu și nechezând ca un cal, se spãla la lavoar cu apã pe jumãtate înghețatã. Nas sub pãturã. O mamã se sacrifica, își lua vindiacul peste pijama și aprindea focul în sobã. Ne dezghețam cu toții și, dârdâind, apreciam starea ciorapilor agãțați de cu searã la uscat pe sobã. Îi îmbrãțișam cu speranțã și recunoștințã. Schiurile pe umãr și pe platou; pârtie, pârtie! rãsunau zãrile orbitoare de alb și soare. Prânzul la cantinã. Tropot de picioare scuturate de zãpadã, obraji roșii înfierbântați de rece, schiuri sprijinite unele de altele ca un cort amerindian și farfuriile cu supã fierbinte de fasole cu ciolan ce alunecau de la unul la altul pe mesele lungi de lemn lustruit de folosințã. „Pita” era adusã de „jos”, tãiatã în felii groase și pufoase. Dupã amiaza pârtia prindea pojghițã de gheațã și odatã cu apusul soarelui coboram la cabane vlãguiți plãcut de efort. Valea Soarelui inundatã de culori era dureros de frumoasã, iar noi ne abandonam tãcuți spectacolului. Era cea mai potrivitã stare de spirit pentru desfãșurarea ritualului de searã al lustruirii cu cearã a schiurilor. Era ultimul gest al zilei.

Cele douã banale bucãți de scândurã, cu canturi de metal pe margine, numite schiuri, trebuiau sã alunece a doua zi în albul imens cu amețitoare vitezã pentru a întâlni libertatea fiecãrui vis uman.

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey