•  Montserrat Abelló


sus

Adina Mocanu

 

 

Prin pielea acestui trup iubit sunt cu voi”. Poezia ca experiențã:
Montserrat Abelló

 

Eram în primul an de doctorat când am avut ocazia s-o cunosc pe Montserrat Abelló la o prezentare de poezie în limba catalanã, organizatã în 2013, de cãtre Centre Dona i Literatura. A fost prima datã când participam la un recital integral de poezie femininã cu douãzeci de poete de diferite vârste. Citisem câteva din poeziile scrise de Montserrat Abelló și eram fascinatã de vocea puternicã pe care o gãseam în versurile ei, dar niciodatã nu o vãzusem într-un act poetic. La cei 93 de ani pe care îi avea, scriitoarea își recita poeziile cu o forțã și o pasiune pentru fiecare cuvânt articulat, încât a reușit sã creeze un spațiu de complicitate între poezia ei și public.

montserrat(foto: Institució de les Lletres Catalanes: Txema Salvans)

Montserrat Abelló s-a nãscut la Tarragona, în 1918. Nu se bucurã mult de o viațã liniștitã pentru cã, din cauza rãzboiului civil spaniol, e nevoitã sã aleagã calea exilului european, iar la 25 de ani se mutã în America de Sud.Tatãl ei ocupase o funcție importantã ca director al șantierului naval din Cadiz și era un susținãtor al ideilor republicane, iar acest lucru era imposibil pe timpul lui Franco. Locuiește aproape 20 de ani în Chile, se cãsãtorește tot cu un exilat catalan, Joan Bofill, cu care are trei copii, Mireia, Miquel și Ferran (nãscut cu Sindromul Down). Lucreazã ca profesoarã de englezã la Breaemar School din capitala chilianã. În 1960, se întoarce în Barcelona unde își continuã activitatea didacticã la Institució Cultural de CIC.

Debuteazã, în 1963, cu primul volum de poezie în limba catalanã, Vida diària (Viața de zi cu zi), la 45 de ani. Poezia pentru Montserrat Abelló, mai ales dupã nașterea lui Ferran, devine o necesitate vitalã de a descrie ceea ce simțea în acel moment, o profunditate a expresiei interioare care trebuia redatã prin cuvinte, cum chiar ea mãrturisește într-un reportaj din revista Cultura: „La început credeam cã pentru a face poezie trebuia sã țin cont de o metricã și sã respect rima, dar acest lucru nu-mi ieșea bine în niciun fel. Dar a venit ziua în care aveam o mare nevoie sã scriu și m-am lãsat purtatã de val, scriind tot ce simțeam, de la sensul profund al cuvântului și ritmul sãu intern”.

Les paraules                                    Cuvintele  
se m’entortolliguen                           mi se încurcã   
a les mans. Em costa                        în mâini. Mi-e greu
de desprendre-me’n.                         sã le desprind.     
Se m’amoroseixen                            Mi se înmoaie       
entre els dits, i                                 pe degete, se fac 
es tornen dolces.                              blânde. 
Hi servo la tebior                              Pastrez în ele cãldura  
de moltes mans, de                          de mâini,    
cossos; la tremolor                           de trupuri, tremur  
de llavis entreoberts                         de buze întredeschise, 
i el tacte de la pell,                           mângâieri pe pielea, 
espessa de desig,                             densã de dorințã, 
suavitat                                           suavitate   
de parpelles closes,                          de gene plecate,  
trèmules                                          clipind                            

damunt d’ulls que endevino              peste ochi pe care îi bãnuiesc 
plens de guspires.                            plini de scântei.                     

Sóc amb vosaltres                           Prin pielea
a través de la pell                            acestui trup iubit     
d’aquest cos que estimo                   sunt cu voi.  

                                                                                     

montserratVa urma o altã perioadã de tãcere poeticã pânã în anul 1981, când apare al doilea volum de poezie Paraules no dites  (Cuvinte nespuse), iar odatã cu acest ciclu de poezii, ritmul creativ se intensificã și îi apar cãrțile El blat del temps, 1986 (Grâul timpului), Foc a les mans, 1990 (Foc în mâini), L’arrel de l’aigua, 1995 (Rãdãcina apei), Dins l’esfera del temps, 1998 (În sfera timpului). În anul 2002, îi apare ciclul integral de poezie Al cor de les paraules (În inima cuvintelor). Ultimele publicații sunt: Asseguda escrivint, 2004 (Mã așez și scriu), Memòria de tu i de mi, 2006 (Amintiri despre tine și despre mine), El fred íntim del silenci, 2009 (Frigul intim al tãcerii) și volumul cel mai recent, Més enllà del parlar concís, 2014  (Dincolo de concizia vorbelor) 

 

A Virginia Woolf                                   Virginiei Woolf

Cadascú ha de tenir                            Ar trebui fiecare sã aibã
la seva cambra.                                  o camera doar a lui.   
I un pati blau                                     Și o curte albastrã
on passejar els seus dubtes.                sã-și plimbe dubiile.

Més enllà del sol                                  Dincolo de soare
viurà el desig                                      vor trãi dorința     
i la recança                                         și regretul
de la primera paraula.                          Pentru primul cuvânt.

I el somriure                                       Zâmbetul     
que s'ha perdut                                   pierdut
i ja no es recupera.                              Nu îl mai capeți.

Suau serà, però,                                  Dar suavǎ va fi
l'ombra de la tarda,                             umbra înserãrii,
darrera els núvols,                               în spatele norilor,
allargada, com un lliri.                         ca un crin alungitã.

Montserrat Abelló își contureazã nu numai un stil propriu feminin, ci și un limbaj personal în literatura catalanã și universalã. Se apropie de temele mari ale literaturii cu o naturalețe jovialã dezvelind o parte din realitatea ei, din intimitatea experiențelor ei transformatoare. Poemele ei, fãrã titlu, sunt mãrturii ale unei vieți în tranziție ce reunește construcția unei identitãți personale feminine, eliberatã de orice ideologie sau orice agresivitate socialã. Versurile scurte, aproape telegrafice, dar profunde și esențiale, reclamã armonia, ocolește tabuurile, exprimã vitalitatea vieții în forma cea mai purã. Montserrat Abelló își începea fiecare recital poetic repetând urmãtoarea devizã:

Visc i torno a reviure                            Trãiesc și retrãiesc 
cada poema,                                        fiecare poem,    
cada paraula.                                       fiecare cuvânt.
Estimo tant                                          Iubesc atât de mult
la vida                                                 viața
que la faig meva                                   încât mi-o însușesc  
moltes vegades.                                   de-atâtea ori.             

Pe lângã activitatea de poetã și profesoarã de limba englezã, își dedicã o parte din timpul sãu traducerii în catalanã a operelor scrise de Sylvia Plath, Anne Sexton, Iris Murdoch, Margaret Atwood sau Adrienne Rich. În 1963 apare publicația Cares a la finestra: vint dones poetes de parla anglesa del segle XX (Chipuri la fereastrã: douãzeci de poete în limba englezã din secolul XX), ce are o rezonanțã uimitoare în privința receptãrii creațiilor acestor scriitoare în contextul literaturii catalane. La fel ca aceste autoare, Montserrat Abelló e interesatã de condiția femeii în lume și bineînțeles, de situația scriitoarelor în ceea ce privește includerea lor în canonul universal dominat de figuri masculine. Gãsește combinația perfectã între actul de solitudine creativã și participarea intensã la evenimentele mișcãrii feministe ce aveau în centru promovarea libertãții de expresie la Barcelona, împotriva dictaturii lui Franco.

I aprenc a dir que No.                          Și învãț sã spun Nu

Amollo en la nit                                   Vocea amarǎ sau
la veu amarga o                                  de speranțã plinã
la veu esperançada.                             mi-o înmoi în noapte

I aprenc a dir que No.                          Și învãț sã spun Nu. 

Que ja no és temps de plorar                Sã spun cã nu-i timp
ni de lamentar-se, ni tampoc                de lacrimi, lamentații,
el de cercar excuses fàcils.                   Sau scuze facile.

I aprenc a dir que No.                          Și învãț sã spun Nu.

 

 Foto:Elena Laura Serrano

montserratChiar la un an de la moartea scriitoarei, pe 9 septembrie 2015, apare volumul El miracle és viure. Vivències (Miracolul e viața. Experiențe) cu memoriile sale, o ediție îngrijitã de Xavier Montoliu Pauli, publicatã la editura Ara Llibres din Barcelona, în colaborare cu Institució de Lletres Catalanes. Cartea e structuratã în douã pãrți, douã mari momente din viața autoarei, înainte și dupã perioada exilului. Aceastã minunatã confesiune poeticã completeazã activitatea literarã și activistã a scriitoarei. Pe lângã momentele descriptive din viața autoarei, apar intercalate poemele care sunt inspirate din acele situații prezentate de scriitoare. Mai bine spus, viața în esența ei poeticã.

Din pãcate, acest volum încã nu a apãrut în limba românã, dar o parte din creația poeticã scrisã de Montserrat Abelló a fost reunitã în cartea Impulsul sângelui (2010), tradusã de Jana Balacciu Matei, în colaborare cu Xavier Montoliu Pauli, publicatã în colecția Biblioteca de Culturã Catalanã a editurii Meronia din București. Din acest volum au fost selectate poemele reproduse aici.

Montserrat Abelló e o poetã și o traducãtoare recunoscutã și consacratã în literele catalane, a câștigat numeroase premii literare de-a lungul vieții (Premi d'Honor de les Lletres Catalanes d'Òmnium  Cultural, Premi Nacional de la Cultura de la Generalitat de Catalunya sau Premi de l'Associació  d'Escriptors en Llengua Catalana), iar creația ei este o expresie a libertãții, constituindu-se ca un generator de lumi posibile și vitale ale existenței umane contemporane. Poezia lui Montserrat Abelló poate fi ascultatã și sub formã muzicalã, în interpretarea artistei Mirna Vilasís: http://www.discosama.cat/espectacle/espero-meravelles/. 

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey