•  Nicolae Coande


sus

Nicolae Coande

 

 

Jurnal de quartier – Viena 2014

  

4 decembrie 
Am ajuns la Viena pe 2 decembrie, marþea, la o rezidenþã numitã quartier21, aproape neaºteptat, deºi erau doi ani de când voiam sã ies din „curte” și nu reușeam. Mai bine spus, nu încercam serios. Daniel Bãnulescu a fost cel care mi-a spus de locul ãsta, vorbeam la telefon ºi, foarte prietenos, mi-a dat un pont, dorea sã se revanºeze, fusese de douã ori la Craiova, invitat de mine – prima oarã la „Scriitori la Tradem”, a doua oarã, ca dramaturg, la TNC, unde i s-a jucat spectacolul lecturã „Vrei sã fii prietenul lui Dumnezeu?”. E singurul scriitor invitat de mine care a avut o atare reacþie, o replicã de prieten, nici nu voiam sa fiu rãsplãtit pentru asta, dar el a fãcut-o. Asta aratã o anume magnanimitate.Mi-a povestit cã reuºise sã fie invitat astã toamnã pentru o lunã, cred, la quartier21, o rezidenþã culturalã care funcþioneazã în cadrul MuseumsQuartier Wien, un centru cultural, vãd acum, impresionant, cu muzee, sãli de expoziții, sãli de teatru pentru tineri și copii, sãli de dans, centru de arhitecturã și altele. Sunt vreo 60 de organizații culturale aici, iar quartier 21, înființatã în 2002, a primit peste 500 de artiști din toatã lumea – forþã financiarã ºi managerialã considerabilã.

Îndemnat de Daniel, i-am scris Elisabethei Hajek, coordonatoarea rezidenței, și, spre surpriza mea, mi-a scris imediat, ba chiar mi-a telefonat: nu vrei sã vii în decembrie, respectiv ianuarie 2015, aici? Am fost total surprins,  i-am spus cã aș vrea sã vin, doar sã pot rezolva la serviciu și acasã. În cele din urmã am trecut peste impedimente (concediu fãrã salariu 10 zile în decembrie, de odihnã în ianuarie), iar acasã copilul rãmas fãrã bonã, cu Lili urmând sã se descurce luna asta, iar luna urmãtoare sã-și ia concediu de odihnã. Am preferat sã nu vin de pe 1 decembrie, pe 30 noiembrie l-am sãrbãtorit pe Andrei de ziua sfântului, iar pe 2 decembrie, la 11,15 am decolat de la Otopeni spre Schwechat. De acolo, tren S7 pânã la Wien Mitte, apoi, spre Ottakring, metrou pînã la stația Wolsktheater, iar la doi paºi MuseumsQuartier. Senzaþia cã am fost ales fiindcã era oricum un loc liber de sãrbãtorile de iarnã... Ei, ºi?

muzeul quartierIeri am întâlnit-o pe Elisabeth Hajek, care a invitat rezidenþii la un mic restaurant din incinta MQ, bãieþi ºi fete din SUA, Germania, Cehia, Olanda, Africa de Sud, Turcia. I-am salutat pe unii, nu cred cã le-am reþinut numele, dar îi pot identifica ușor de pe siteul quartier21. Sunt teoreticieni culturali, artiști plastici, iar eu sunt singurul scriitor din serie. Om vedea. O stagiarã drãguțã, Cristina, din Cehia, s-a ocupat de mine, am discutat cu ea despre ce se face aici, mi-a dat un card de acces la muzeele din MQ, ceea ce e fain de tot – e ceva de vãzut pe aici, la „mumok” sau la „Leopold”. Azi am fost prin Piaþa Maria Tereza, vizavi de MQ, unde era amenajatã o piațã de Crãciun, iar apoi, la pas pe lângã Volksteahter (unde cap de afiș e spectacolul „Ultimele zile ale omenirii”, de Karl Kraus) am ajuns la clãdirea Parlamentului austriac, prin spate, la un alt târg de Crãciun. Am bãut o canã de glühwein, am mâncat o porție de gulaș, ingenios turnatã într-o pâine rotundã, scobitã și am filmat oamenii și chioșcurile care arãtau fain. Probabil cã seara, luminatã, piața aratã și mai bine, dar nu am mai ieșit azi. Asearã am flanat pe Mariahiferstrasse, cu luminile de Crãciun aprinse, strada comercialã cu vitrine și cafe-baruri, cu fel de fel de lume care își face plimbarea sau a ieșit la cumpãrãturi.

5 decembrie
M-am trezit destul de tarziu, pe la 11, am stat prea mult asearã, sã caut un post online unde sã pot vedea Craiova-Steaua în Cupa României (mai abilã, a bãtut Steaua, cu 1-0), sã pregãtesc ceva de mâncare. Și așa a trecut vremea. Citesc înainte la „Ulysse”, cartea cumpãratã de mine în 1984, se gãsea greu. Cred cã am luat-o prin 85, pentru cã în 84 eram încã în armatã – sau mi-a cumpãrat-o cineva la apariþie. E prima – ºi singura – traducere în limba românã, Mircea Ivãnescu, omul cu subtilitãþile limbii ºi ale culturii.

muzeul mumokAzi, la trezire, s-a rupt patul, ºuruburi care scapã, proaste, scurte, se desprind repede, am stat sã remediez peste jumãtate de orã, în vreme ce îmi fãceam ceva de mâncare, mã uitam pe net. A apãrut articolul în CVL, despre Viena, multe foto, aproape toate din cele trimise Magdei, mai puþin (se putea!?) cea care aratã sediul MQW. Data viitoare, când mai trimit ceva, centrez fotografia asta. Apoi am fost la „mumok”, la expozitia Cosima von Bonin, artã postmodernã, colaje, instalaþii, nu lipsite de un anumit farmec, ca ºi de un mesaj contemporan. Expoziþia, pe patru etaje, muzeul aratã impecabil, cu lifturi silenþioase (eu am mers pe scãri), stare de confort ºi tihnã interioarã. Evident, am intrat cu cardul de acces oferit de quartier21, am un pliant, sã vãd cât ar costa un bilet. E ºi o expoziþie de artã modernã, la etajul P-1 al muzeului, dar am lãsat pentru altãdatã.

6 decembrie
Trezit oarecum devreme, sunau telefoanele de Sf. Nicolae. Nu am rãspuns decât lui Paul ºi Cristinei, bucuroºi într-adevãr cã sunt la Viena. Multe apeluri îmi sunt necunoscute, nu am numele salvate în agendã. La fel ºi cu majoritatea sms-urilor. Lui Paul ºi Cristinei le-am trimis câteva foto ºi nr. de telefon al lui Cornel, e ziua lui azi, dar ºi a Cristinei! Mã pregãtesc sã scriu un articol pentru ziar (pe care îl voi încheia mîine), iar apoi sã merg prin oraº. Încã nu ºtiu dacã voi merge la „mumok”, pentru expoziþia de artã contemporanã. Sã vãd.

7 decembrie
Chiar faptul cã ne transformãm, cã devenim spre bãtrâneþe niºte biete reptile solzoase îmbrãcate în blãnuri de împrumut – e destul sã indice gradul de insatisfacþie al lumii noastre...

8 decembrie
Încep sã uit, dacã nu notez în aceeaºi zi. Ieri am fost la expoziþia „gegenwart der modernismus”, tot la „mumok” – ºi nu am regretat. Mult mai de înþeles pentru mine, deºi nu am o culturã a privirii tablourilor ºi operelor de artã, dar sã vezi în aceeaºi salã un Brâncuºi sau Brauner sau Picasso sau Duchamp tot îþi atrage atenþia, oricât de „orb” ai fi. Am fãcut câteva foto, îmi pare rãu cã nu am fotografiat ºi micile explicaþii ale organizatorilor, pentru a putea înþelege ulterior mai bine conceptul expoziþiei, dar poate cã o sã revin ºi o sã reiau traseul.

11 decembrie
Cu excepþia mea, toþii oamenii din Viena se poartã normal. Gandul ãsta mi-a venit brusc, în dimineaþa asta, dupa ce mâncasem puþin ºi priveam pe fereastrã spre Mariahilferstrasee: oamenii se plimbau, cu câini sau fãrã, în vreme ce eu trebuie sã mã þin de program de scris, citit etc. Un scriitor nu e un om liber, cei care gândesc altfel se înºalã. A apãrut ºi soarele, e ora 11,50, aici, ºi se anunþã 7 grade. Timpul e frumos dar eu nu sunt tocmai limpede. La mauvaise conscience...

Ieri mi-a scris Peter Waugh si, la câteva minute, m-a sunat Hanane. Se vorbiserã, evident, sã iasã din muþenie. Cred cã S. le-a povestit cã nu eram de acord cu festivalul slam la Craiova, unde Peter Waugh a fost invitat, ºi nu le-a picat prea bine. Oricum, nu pot înþelege ce a fost acolo, ce a declanºat cearta mea cu tipii ãia. Plus, nu i-am vãzut nici când Peter ºi Hanane au fost la Craiova, la Festivalul „Eminescu”, deºi m-au cãutat la teatru. Cred cã nu mai înþelegeau nimic, aºa cã nu mã mirã cã mi-au rãspuns atît de târziu. Au vrut sã fie politicoºi ºi sã-i arate „românului” ce înseamnã educaþie. Poate voi lãmuri asta cumva cu ei.

13 decembrie
Azi noapte am visat cã trebuie sã fac 3.000 de cãrãmizi. Pentru o casã sau un zid, nu-mi mai aduc aminte. Eram pe strada unde am stat cândva, Ipoteºti, recunoscând oamenii ºi locurile, dar înstrãinat ºi am intrat în curtea casei socrului meu. I-am anunþat cã am nevoie de pãmânt, am luat niºte haine vechi ºi am plecat sã cãutãm pãmânt de cãrãmizi. Am traversat locuri joase, un fel de carierã unde alþii lucrau deja. Era prea mult ce trebuia sã fac, mi se pãrea cã la începutul visului nu aveam nevoie de atîtea cãrãmizi, de unde numãrul ãsta mare? Fusesem cu frate-meu, dar acum pãream singur. La ieºirea din curte, îmi amintesc, cã am avut un scurt shimb de replici cu Ileana, fosta mea soþie. Luasem o ºapcã ºi o hainã vechi din bucãtãria dãrãpãnatã ºi am spus cã sunt murdare. Ea a spus ceva de genul „ce conteazã asta”, care m-a nemulþumit. Mi se pãrea cã nu acordã suficientã atenþie problemei mele, deci mie.

Cred cã l-am visat ºi pe G. Chifu, dar la trezire am uitat cum. Erau mai mulþi scriitori, asta e sigur. Se petrecea ceva, nu ºtiu ce.

ulysseIeri am fost tot spre Stephansdom, am intrat însã la o altã bisericã din centru, romano-catolicã, unde am stat cîteva minute. Mai micã, mai caldã decât domul. Am flanat pe strãzi, revin ºi azi, sã vãd dacã pot gãsi pe undeva Porzellangasse, strada pe unde a stat Eminescu ºi pe unde am fost în fugã anul trecut. Aº vrea sã ajung în zona Universitãþii ºi a templului lui Tezeu, atunci nu am intrat. Refac mental traiectul grãbit al deambulãrilor de atunci, e felul meu de a mã reîntoarce afectiv pe unde am trecut cândva, fie ºi pentru câteva clipe. Un fel de semn cã recunosc ºi sunt recunoscut. De cine, de lucruri!? Tot ieri am trimis cartea de versuri Magdalenei Ghiu, la CR, cu toate cele cerute (cv, o prezentare a cãrþii, referinþe critice, foto, sugestie de copertã). Mi-a rãspuns ºi mi-a spus cã în aprilie va ieºi, iar în mai, parcã, va fi lansatã la Bookfest. Formalitãþi ºi deplasãri care mã obosesc în avans. Seara, lecturã din Joyce (Ullyse), iar azi vrea sã citesc o cãrticicã a lui Wittgenstein (ceva despre esteticã, psihologie ºi credinþa religioasã), note reþinute de studenþii sãi care-ºi notau ce le spunea. Un Socrate care nu cãuta oamenii.

Trebuie sã reiau, mãcar câteva zile, cartea despre Dumnezeu (poate îi schimb titlul, e prea...) ºi s-o perii, sã mai tai, sã mai adaug, dacã am cuvintele la mine. În primãvarã cei de la ALL ar putea-o tipãri, dacã se þin de cuvânt. Aº putea avea douã cãrþi în 2015. Unii ar spune, grafoman. Dar sunt lucruri scrie în ani de zile, aº putea sãrbãtori (emfatic spus) 20 de ani de la debut cu douã cãrþi apãrute.

*

Cel mai mult mã afecteazã lipsa iubirii, chiar lipsa de calitate a acesteia, dacã e. Dar eu dãruiesc? ªtiu c-ai sã râzi, oricare ai citi aici (dar mai ales eu), însã tot mergând pe strãzile de aici mã cred copilul înfiat al Vienei. Lumea toatã e binevoitoare ºi touºi nimeni nu mã cunoaºte; sunt mirat însã cã oamenii nu mã opresc sã mã întrebe ce fac, sã stãm de vorbã ºi sã le spun ce cred eu despe locul în care trãiesc acum. Naivitate mai mare ca asta se poate?

M-am plimbat cu gândul sã ajung pe la Schönbrunn, chiar am dat de Schönbrunstrasse, dar m-au lãsat picioarele ºi a trebuit sã mã mulþumesc cu târgul de verde, Naschmarkt, ºi cu cel de antichitãþi, o piaþã a lor cu de toate, inclusiv cu chinezisme vândute de „bruneþi”. Brunet eram si eu, fireºte, dar mã prefãceam cã sunt rãtãcit. Am cumpãrat un kil de mere de la o fatã frumoasã ºi o sticlã de vin de casã, de 250 ml, care se bea acolo, deºi puteam s-o beau acasã. Rezonabil, dar cred cã am avut stomacul deranjat pe urmã. Asta nu m-a împiedicat la întoarcere (am venit cu U-bahnul, nu mai puteam de picioare) sã nu trec prin Karlsplatz, la o canã cu vin fiert. Parcã mai puþin bun decât data trecutã, nu mai avea gustul ºi aroma plãcute. Toate trec, primul gust e de neuitat.

30 decembrie
Azi, cu excepþia unei ieºiri pentru cumpãrãturi, am stat în casã. Am început sã scriu despre poezia Marianei Marin, dar cred cã voi termina acasã, trebuie sã recitesc „Atelierele”. Aici dispun de antologia bilingvã „Zestrea de aur”, cu prefaþa lui Komartin ºi de „Mutilarea artistului la tinereþe”. Am gãsit la Peter Waugh, surprinzãtor, cartea lui Manasia, „Motocicleta de lemn”, acum citesc pentru prima oarã o carte a acestui poet. Bun, poate uºor teribilist, un pic patetic în anumite poeme, dar bun.  Apoi, sã mã ocup de Daniel Bãnulescu. Nu ar strica sã am vreo 3 eseuri pentru revistele din țarã pentru lunile ce vin, acasã nu voi mai avea atâta timp pentru citit și scris.

Poate ar trebui sã merg iarãși la Augustinerkirche, sã ascult Krönungsmesse a lui Mozart, mâine la 17, iar mai devreme sã merg la Musikverein, unde va fi concertul Filaromonicii din Viena, pe 1 ianuarie, sã fac câteva foto. Poate ar trebui sã merg chiar atunci, sã vãd lumea selectã care intrã acolo. Gânduri de snob ieftin.  

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey