•  Adriana Carrasco


sus

 

 

adriana carrascoPoezia Adrianei Carrasco (Dezmembrați, Casa de Editurã Max Blecher, 2015, trad. în limba românã de Claudiu Komartin) este o permutare de identitãți auctoriale. Un ecosistem în care orice definiție poate cunoaște, foarte repede, reversul ei și o poate dezmembra doar pentru cã existã aceastã posibilitate.

Carrasco își asumã un rol de victimã care uneltește împotriva agresiunilor externe, dar și interne, lungi scenarii cu ajutorul cãrora lumea devine suportabilã. Asumarea carnagiului uman, dar și aspra amprentã a deplasãrii eu-lui liric de la biografic la distopic sunt elemente care configureazã un discurs ansamblat tocmai pentru a exhiba trauma: de la„Nu mã mai tem, Alejandra: cu pieptul meu/ pipernicit, cu gura asta strâmbã, pãrea cã/ am fost programatã de la naștere/ sã fiu victimã“ (p. 7) pânã la „Strãinã și singurã, cu o trompetã în mânã,/ mã pregãtesc sã suflu sau sã o-nfig/ în gâtul unei canalii, în gaura unei sfinte“ (p. 8).

Revolta capãtã, încã de la prima notã biograficã mai extinsã, resorturi ale damnãrii cu care Adriana Carrasco nu reușește sã se împace. Dezgustul apare (aproape expresionist, ca la Trakl) în momentul nașterii, o naștere aproape palpabilã, ca un lucru concret și etern.

Disonanța cognitivã ajunge în centrul textului cu furia pe care o lesbianã din Mexic reușește s-o arunce, ca pe un blestem schizoid, peste mahalale, centre sociale sau aziluri. Acestea din urmã sunt, fãrã tãgadã, pãrți ale unei sinecdoce (ca în Synecdoche, New York) cu ajutorul cãreia vocile Adrianei Carrasco rezoneazã cristalin, dar atroce: „Mã voi semna Legiune și voi intra/ într-o turmã de porci. O sã ne distrãm de minune,/ eu și vocile mele cãptușite cu șunci și grãsime/ din belșug.“ (p. 12).

Componenta confesivã (poate confesionalã?) a poeziei din Dezmembrați se supune unei strategii textuale feroce. Nimic nu e apropiat și, dacã se întâmplã sã devinã, trebuie expulzat pentru a nu consuma latura umanã [ca în Consummatum est (cãpușa) – p. 25], sau pur și simplu, pulverizat, distrus, retezat în cele mai viscerale puseuri: „Stigmatizatã și veninoasã, și totuși/ fiecare încearcã sã ți-o vâre/ pe gât.// Hai, zi ceva, dã-mi un motiv/ sã-ți retez pula, idiotule“ (p. 40).

Sigur, moartea la 27 de ani a Adrianei Carrasco într-un schimb de focuri dintre bande rivale, cum mãrrturisește traducãtorul volumului, Claudiu Komartin, are, poate, de-a face cu un snobism al vârstei fatidice din pop-culture. Personajul Adriana Carrasco își compacteazã alteritãțile, siluindu-le sã ia forme pe care le poate devora, poate chiar îngropa cu sine dintr-o furie sau poate dintr-o naivã proiecție a inutilitãții rãului: „ne îmbrãțișãm din nevoia ultimã de confort/ sau pentru a încetini destrãmarea“ (p. 50)

Ca toți „nemulțumiții acestei lumi“, Carrasco își scrie, totuși, o identitate ascunsã, dar pe care știe cã va trebui s-o dezvãluie: „cine scrie cu plãcere despre el însuși/ meritã un scuipat între ochi/ sã te dai în  vileag asta ai de fãcut/ sã nu pãstrezi secretul niciunei infecții“ (p. 50).

Fãrã compromisuri stilistice care sã ascundã sensuri „slabe“, orice e aruncat în concret, dar ca o manierã a de explica pe înțelesul cititorului sugrumãrile, asfixierile și teama: „îmi vine sã mã târãsc/ în cãutare de noi motivații“ pânã la „greațã/ pentru cã nu sunt frumoasã și nu scriu cu pizda/ și fața mea mamei nu îi mai spune nimic.“ (pp. 60-61)

Chiar și cu vatã în nãri, pânã la urmã, poezia acestor voci este una a încercãrii constante de integrare și de gãsire a unui sens. Nici un sistem al obiectelor pe care sã fie așezate traumele, nici o zonã-tampon în care sã poatã fi aruncate deșeurile sufletești, poezia din Dezmembrați are un rol precis, chirurgical: „ca o vomã urcã/ în mine dorința de a rãni de a/ provoca brutal frumusețea“ pentru ca, mai apoi, la finish, sã disparã fãrã urmã, cu piciorul pe o pedalã ce ne-aduce aminte, poate, de Isadora Duncan, de piciorul ei pe pedalã, de eșarfe, de sugrumãri.

 

                                                                                   Tiberiu Neacșu

 

 

Adriana Carrasco

 

 

 

Legiune

Mi se spune cã poeziile mele par
scrise de mai mulþi poeþi, de mai multe
voci care se ridicã ºi coboarã în
întuneric, ca mâinile dirijorului atins de Alzheimer,
pentru cã fãrâmiþarea limbajelor a-nceput 
ºi extincþia este aproape.

Foarte bine.

Mã voi semna Legiune ºi voi intra
într-o turmã de porci. O sã ne distrãm de minune,
eu ºi vocile mele cãptuºite cu ºunci ºi grãsime
din belºug. O sã ne ungem þâþele ºi o sã
guiþãm pânã la ziuã pe strãzile tale,
Ciudad de México.

Atunci sã vãd care dintre voi, poeþi de doi bani
ºi fii de curve zgârcite, o sã aveþi curajul
sã mã scoateþi de-acolo.

 

Nimic împuþit sã nu mai rãmânã

Cu minþile rãtãcite, cu maþele frecate
sârguincios de femeile casei –
maþele se scot ºi
se pun în lighean
se opãresc doar cât trebuie
se vânturã ºi
se scurg bine,
zeama se dã în clocot, nimic împuþit sã nu
mai rãmânã,
tradiþia e veche ºi sfântã
ºi-aºa va rãmâne, mami, mereu

ºtreangul de intestine e pregãtit

  

Tremur mã las în genunchi pentru cã am dreptul sã cânt

Cum poate o mexicancã sã treacã granița
                                      știind ce e pe urmele ei?
Cum sã mã furișez neavertizatã de albinele somnului,
cum pot fugi de ceea ce realizez cã existã
                             doar dupã ce a devenit o parte din mine?
Cum sã scap de pãrul ãsta care crește-n neștire,
                    nu îl pot îndesa destul de repede în gura
celor care mã urãsc, nici sã-l folosesc în loc de garou
pentru visãtorii abandonați în îmbrãțișãri lascive
                                                        și disperate,
sã fac din el o funie sexualã pentru tine, al cãrei sânge e
                                               pasãrea pe care o zgârii
                    cu unghiile roase din carne?
Nimeni nu mi-a spus cã va fi așa. Câteodatã îmi lipesc
pieptul de podea și strig în semn
                                      de recunoștințã pânã la ziuã.

Nu voi da vina pe tot ce am vãzut la Tampico
                            sau pe singurãtatea în mijlocul oamenilor
pentru cã nu pot sã zbor, Frida Kahlo,
          și plutesc pe undele unui dormitor scufundat
la granița cu insomnia cu dorința de a
                                      mai gusta o datã din sexul
mic și catifelat și zahãrul brun și picãturile de poleo linse
                    de pe coapse din adâncitura claviculei tremur
mã las în genunchi pentru cã am dreptul sã cânt cu buzele arse
          un cântec vechi scorojit în care cineva își uitã
corpul în patul cel mai adânc și mai aromat
                             și pãmântul proaspãt în care ne legãnãm
fãrã sã ne pese de viața de-afarã
                     de bãtaia ei scurtã și genele care tremurã tremurã

  

ca pentru orice-nceput

ne îmbrãțișãm din nevoia ultimã de confort
sau pentru a încetini destrãmarea suntem
structuri imperfecte
secțiune în secțiune de sub
dãrâmãturi se mai aude un ciocãnit
firav o zgârieturã în praf cât sã-nțelegi cã
orice mesaj se
șterge pe mãsurã ce-l scrii și nici o propoziție nu
ajunge la capãt 

cine scrie cu plãcere despre el însuși
meritã un scuipat între ochi
sã te dai în vileag asta ai de fãcut
sã nu pãstrezi secretul niciunei infecții
cum altfel aș putea sta cocoțatã pe
movilița asta de membre care zvâcnesc
zvâcnesc tot mai slab 

cum aș putea scrie despre toate lucrurile ce
macinã dezvelind rana
ecologie alteratã planete pustii
în curs de terraformare
când toate o iau razna și limbajul redevine
o colecție de crevase
și peșteri ascunzãtori numai bune pentru
poeții descreierați pe care-i
iubesc 

o tãieturã frumoasã un balet sadic încerc
de câteva zile sã opresc sângerarea un șervețel douã
trei o rolã întreagã ca pentru orice-nceput
„așa se duce lumea de râpã Adriana” 

de parcã mi-ar mai pãsa

 

Comentarii cititori
sus
Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey