•  Àngels Gregori
•  Elena Gabriela Feceoru
•  Mariana Dobricã
•  Roland Szekely
•  Marius Dobrin


sus

Àngels Gregori

 

Culleres

        I have measured out my life with coffee spoons - T. S. Eliot

Les històries de família s’expliquen
al voltant dels coberts d’una cuina. 
Així, mentre feies temps
perquè el cafè passara,
rentaves les culleres
i amb elles ordenaves les branques
d’un àlbum que encara guarda
algun buit entre les pàgines.
Totes les famílies felices s’assemblen.
Cada família dissortada ho és a la seua manera,
repeties, en veu baixa, citant una novel·la
que havies llegit de jove.
De sobte callaves i t’asseies.
I guardaves un silenci de ponts,
de magatzems, de molls de fusta.
Com tot el silenci que envolta
aquesta petita pàtria d'acer
de ganivets i culleres.

 

Linguri

           I have measured out my life with coffee spoons - T. S. Eliot

Poveștile de familie se spun
lângã tacâmurile din bucãtãrie.
Astfel, cât așteptai
sã fiarbã cafeaua,
spãlai lingurile
și aranjai cu ele ramurile
unui album ce încã pãstreazã
câte un gol între pagini.
Toate familiile fericite se-aseamãnã.
Fiecare familie e nefericitã în felul ei,
repetai, în șoaptã, citând dintr-un roman
citit în tinerețe.
Deodatã tãceai și te-așezai.
Cãdeai într-o tãcere de poduri,
de magazii, de cheiuri.
Ca toatã tãcerea ce-nconjoarã
acestã micã patrie de oțel
de cuțite și linguri.

 

Hivern

Vas entrar a la meua vida
com un febrer cansat.
Com la matèria d’una lliçó
que durant anys havies repetit a classe. 
I vas saber que la nostàlgia
és un ascensor que puja fins a l’àtic
i amb els anys fa més llarga la baixada.
Potser ja ens havíem trobat,
en una altra vida, en un altre país,
en la terrassa d'un Starbucks,
fent cua per a un concert
o obrint la porta dels congelats
d’un supermercat del barri.
Sé que, com diu la poeta,
res passa ni passarà dues vegades.
Però m’hauria agradat trobar-te així, de sobte,
com cauen els botons descosits d’un abric.

 

Iarnã

Ai intrat în viața mea
ca un februarie obosit.
Ca materia unei lecții
repetatã ani de-a rândul la cursuri.
Și ai aflat cã nostalgia
este un lift ce urcã pânã la ultimul etaj
și, cu anii, mai lungã se face coborârea.
Poate ne întâlnisem deja
într-o altã viațã, într-o altã țarã,
pe terasa unui Starbucks,
la coadã la vreun concert
sau ridicând capacul de la congelator
într-un supermarket din cartier.
Știu cã, așa cum spune poetul,
nimic nu se-ntâmplã și n-o sã se-ntâmple de douã ori.
Dar mi-ar fi plãcut sã te-ntâlnesc așa, deodatã,
cum cad nasturii descusuți ai unui palton.

 

Moonshadow

A vegades estar trist és cosa de dos,
i això, a vegades, dol el doble.
Els cafès d'algunes ciutats
ara s'alcen en l'asfalt
com un monument per recordar barbàries.
I és tan fred el marbre com la seda.
La distància entre una persona justa
i l'himne d'un país a penes és palpable.
Els grans homes de les nacions, tots en fila,
morint i corrent-se amb fel·lacions.
A una certa edat tothom voldria
conèixer els noms dels arbres.
I jo hauria volgut, per a tu,
una forma diferent d'amor,
amb una altra música, i més llunes i rellotges.
A vegades estar trist és cosa de dos,
i això, a vegades, cansa el doble.
La dona que no sóc, la filla que no he estat
i la mare que mai seré,
ara enfilen juntes el carrer i, de tant en tant,
s'aturen, parlen entre elles, i riuen.

 

Moonshadow

Sã fii trist, uneori, e nevoie de doi
și asta, uneori, doare dublu.
În unele orașe cafenelele
se înalțã acum în asfalt
ca un monument în amintirea barbariilor.
Și marmura la fel de rece e ca mãtasea.
Distanța dintre un om drept
și imnul unei țãri abia de se simte.
Marii oameni ai națiunilor, toți în șir,
murind, slobozindu-se în felații.
La un moment dat toți am vrea
sã știm numele pomilor.
Și eu aș fi vrut, pentru tine,
un alt fel de iubire,
cu altã muzicã, mai multe luni pe cer și-orologii.
Sã fii trist, uneori, e nevoie de doi
și-asta, câteodatã, obosește dublu.
Femeia care nu sunt, fiica aceea care n-am fost
și mama care nicicând nu voi fi,
acum merg împreunã pe stradã și, din când în când,
se-opresc, stau de vorbã și râd.

  

Where the streets have no name

De vegades el dolor s’instal·la en una casa
com s’instal·la la calefacció o el corrent elèctric.
No sabem el pes que sostindran les bigues,
ni fins quan aguantaran els fonaments
abans d'obrir una fissura.
Però acumulem les hores sobre els murs
i enderroquem passats
que abans s’alçaven en terrenys
com un bonic motiu per sobreviure. 
Coneixem, però, les capes que hem hagut
d'emblanquinar damunt d'altres capes.
Com un alfabet en braille
que pel relleu dels seus significats
n'endevinem les cicatrius.
De vegades les històries es repeteixen
canviant el nom i el lloc de domicili.
I de vegades els dolors s'instal·len
com un pacte a dues bandes,
com el pany d’una porta trencada
que algun dia haurem de reparar,
com una herència prèviament acordada.

 

Where the streets have no name

Uneori durerea se instaleazã-ntr-o casã
cum se instaleazã încãlzirea centralã sau curentul electric.
Nu știm ce greutate suportã grinzile,
nici cât rezistã fundația
pânã nu apare o fisurã.
Dar acumulãm orele peste ziduri
și dãrâmãm trecuturi
care înainte se ridicau pe terenuri
ca un frumos motiv de-a rãmâne în viațã.
Știm însã straturile de var pe care a trebuit
sã le dãm peste alte straturi.
Ca un alfabet braille
în care prin relieful semnificațiilor
ghicim cicatricile.
Uneori poveștile se repetã
schimbându-și numele și domiciliul.
Și uneori durerile se instaleazã
ca un pact între douã pãrți,
ca broasca unei uși sparte
pe care-ntr-o zi va trebui sã o reparãm,
ca o moștenire dinainte acordatã.

  

Els ànecs de Central Park

Ahir, mentre em preguntaves
on van a parar els records quan s'obliden,
pensava en començar aquest poema.
I m'hauria agradat dir-te, per exemple,
que als records els passa el mateix
que als ànecs amb el llac del Central Park
quan ve l'hivern i es gela l'aigua,
que se'n van a un altre lloc per sobreviure.
M’hauria agradat dir-te això:
que, ara que és hivern a la teua memòria,
t'he guardat els records
en un lloc prop del mar, esperant-te.

 

Raþele din Central Park

Ieri, când mã întrebai
unde ajung amintirile când se uitã,
mã gândeam sã încep acest poem.
Mi-ar fi plãcut sã-ți spun, de exemplu,
cã amintirile fac la fel
ca rațele din lacul din Central Park
când vine iarna și îngheațã apa,
se duc în alt loc, sã rãmânã în viațã.
Mi-ar fi plãcut sã îți spun așa:
acum, când în memoria ta este iarnã,
ți-am pãstrat amintirile
într-un loc lângã mare, așteptându-te.

 

Traducere: Jana Balacciu Matei

 

Comentarii cititori
sus

Elena Gabriela Feceoru

 

 

(0,01 grame)

existã un soi de monstru care mã sugrumã în visele mele/fug, fug, obosesc, mã arunc de la geamul unui apartament aflat într-un bloc mizerabil/de obicei de la distanþe mari faþã de sol/mi-e fricã de cel care vine în urma mea/forþeazã uºa de la intrare/ºtiu cã va reuºi sã intre/nu mor/cad în picioare precum felina siamezã cu ochi albaºtri, Leo/ºi fug iar/gãsesc repede un pod, sub pod o apã adâncã/m-arunc de pe pod/sunt la fundul apei, dau din mâini ºi din picioare/nu ºtiu sã înot/dau din picioare ºi din mâini, þip/nimeni nu mã aude/înghit apã/plâng, înghit lacrimi/îmi mãnânc moartea/felie cu felie/e întuneric/un înecat cu ochii bulbucaþi peste care cade o luminã/de unde luminã?

 /

mã transform în rechin/nu mai gândesc, nu mai vorbesc/îmi place sângele fie ºi coagulat/ronþãi zgârciurile din cadavru/devin conºtientã: aº putea scãpa de imaginile ce par desprinse din filmul „ªtiu ce-ai fãcut astã varã”/îmi deschid ochii cu ambele mâini/aprind becul ºi verific uºa/e încuiatã/deschid geamul, jos, o tipã stã întinsã în pijamale/nimic nou, pe aici sunt mulþi beþivi/nu mai adorm/aud sirene/deschid geamul/pe targã zãresc aceleaºi pijamale/seamanã atât de bine cu astea de pe mine/tresar

/

aud voci

/

intrã vreo 7 oameni prin uºã/ ce se întâmplã îi întreb/mã ignorã/se fac mãsurãtori de la geamul meu/se iau amprente vãd/un pachet de þigãri Kent pe masã/iau una ca sã vãd cum e/pe ultima sutã de metri

 

chat-uim

facebook minte/oamenii de pe facebook mint/de pe limbile lor alunecoase curg ultimii stropi de salivã cu care ne atrag/în jocuri murdare/aici se fumeazã scrum/ce repede alerg sã tastez gândul cu care m-am trezit azi/ce repede îl ºterg

/

mã dezbrac de toate hainele în faþa unor oameni pe care nu-i cunosc/nu le cer bani/atenþia lor e tot ce mã face fericitã/bãrbatul care mã iubeºte e aici lângã mine/mã întreabã dacã mâncãm ºi noi ceva azi/e ciorbã în frigider îi rãspund/avem wireless

 

droguri recreaționale

apãs play ca asearã și tu începi cu aceeași placã

/

miros de carne stricatã/am învãțat sã dorm cu ochii deschiși/cineva bate în geam, pãrul meu ajunge-n tavan/00:00/o amintire cu apartamentul bunicilor

/

se zice cã dupã moarte/mamaia ar fi bãtut șmecherește în geam și apoi a dat jos din cui un tablou

/

sunt pe fazã sã-ți dau replica oricând/a devenit și asta o manie/e cutremur aici peste tot

/

nici inimile nu ne mai stau fixe/ți-am mai zis, fã rost de niște cuie/sã ni le batem unul altuia/cea mai rezistentã e cert nu va plesni/de cealaltã cui îi pasã?

  

***

câteodatã e ceva murdar în fericirea care vine/tu ºtii mai bine/merg cu ochii închiºi/trupului meu îi dau comanda speed/aud un zgomot ca de râºniþã/prepari cafeaua? nu beau/nu beau de când mã cunoºti/azi nu ºtiu ce bluzã sã aleg/vor acoperi mânecile

/

câteva culori care nu ies în apã/se decoloreazã în timp, pielea se reface/libertate pentru toþi, egalitate pentru toþi

/

arunci douã grenade în terenul meu

/

fac întuneric în cutia asta de chibrituri în care sunt un bãþ/îmi intri în grații/explodez/îþi intru-n gât.

  

***

mã privesc cu atenþie,/trãsãturile mele: o adunãturã de insecte/în oglindã toate-s diforme, negre, urâte ºi mici/se deplaseazã dintr-o parte în alta/azi gura mi-e în locul nasului iar nasul în locul gurii,/ºi-au inversat simþurile/miros cu gura ºi gust cu nasul/n-am timp sã fac duº, n-am timp sã le inversez,/le las aºa ºi ies din casã

/

scap câteva riduri pe scãri, m-aplec și le iau/la coafor îi zic doamnei sã îmi tundã pãrul ºi sã îl îndrepte, dar nu/sã nu-l vopseascã/zice cã am prea multe fire argintii/las aºa doamnã, iubesc argintul/plec, iau ultimul autobuz spre casã/ de la geam se vãd trei tomberoane, combinatul ºi-un grup de țigani suflând în pungã

/

sunt un melc pe cale de dispariþie, uitasem cã-mi port casa în spate/ºi-am dat ºi banii pe bilet/pentru o singurã staþie 

 

Comentarii cititori
sus

Mariana Dobricã

 

 

Complicitãþi II

 

 

Acel sãrut ca o arsurã, gestul ei grãbit ºi involuntar de a-ºi duce mânã la gurã, nu pentru a-l ºterge, ci  pentru a-l  proteja parcã, pentru a-l pãstra încã acolo, pe buzele ei, pentru alte câteva clipe, pentru a-i pãstra forma, gustul, mirosul care începeau sã se risipeascã în barul plin de fum, sticle ºi pahare cu alcool, oameni, muzicã.

Opritã brusc, cu palma încã peste gurã, într-un gest care amintea de cel al bãtrânelor de la þarã când se mirã de ceva, privea în jur.

Era momentul acela al serii, sau al nopþii (era deja târziu) când „toatã lumea râde, cântã ºi danseazã”, în bar aveau o promoþie a unei bãuturi exotice ºi, în lichidul acela auriu, se ghiceau sclipirile altei lumi, cu papagali, colibri, vegetaþie luxuriantã, cu mult soare... Iubitul ei purta pe cap un fel de sombrero roºu, pe care tocmai îl câºtigase, lângã el o adolescentã cu o perucã argintie se distorsiona pe ritmurile îndrãcite ale unei sambe, ca o pãpuºã mecanicã, pe peretele din dreapta un afiº, o reclamã, a unei alte bãuturi, de data asta dintr-un peisaj cu fiorduri ºi cuburi de gheaþã, amesteca numele ei printre celelalte cuvinte scrise în englezã, cu litere negre ºi roºii (motiv pentru care se rugau mereu de patron sã li-l dea).

Scormonea cu îndârjire cu privirea prin acest talmeº-balmeº de obiecte, persoane, muzicã, în cãutarea acelui sãrut care încã îi ardea buzele... A întors capul spre stânga ºi l-a gãsit acolo, chiar lângã ea. Pe buzele roºii, vedea urma sãrutului ei, dulce-acriºoarã, cu un vag miros de lãmâie ºi alcool, întrebãtoare, neliniºtitã, uimitã. Cum ajunsese acolo, pe buzele acelea uºor curbate în jos, care acum îºi ridicau colþurile într-un surâs crispat?

Ochii lor, ai ei cãprui precum castanele, ai celeilalte, de un albastru lichid, se priveau buimaci... Nu mai exista timp, privirile le deveniserã fluide, ca un ºuvoi care curgea între ele, apoi pânditoare, înfigurate, nerãbdãtoare, se materializau în degete, ale ei mici, cu unghii tãiate scurt, date cu un lac strãveziu, ale celeilate lungi, subþiri, cu unghii sângerii..., degete care se cãutau, întâi timide, în pãrul negru, al ei creþ, al celeilate lung ºi rãvaºit, apoi mai îndrãzneþ, pe umerii calzi, apoi, din ce în ce mai nerãbdãroare, desfãcând nasturi, unii negri, ceilalþi sidefii... degete înfometate, lacome, care se învãlmãºeau, pipãind cu un fior mut dantela neagrã ºi bogatã ce acoperea un sân alb, strãlucitor, cicaticea micã de pe un picior bronzat, urma de ruj de pe o buzã caldã, pielea netedã, uscatã, uºor întunecatã, de pe un braþ închis într-o brãþarã cu motive egipetene, venele albastre care se desenau sub pielea aproape strãvezie de pe o talpã îmbrãþiºatã de un ciorap negru, mirosul unui parfum în care înflorea violet liliacul.

[...]

„Ai o brichetã? Nu o gãsesc pe a mea...”. I-a întins, dupã ce a cãutat în geantã, o brichetã metalicã, grea, iar mâna acesteia, cu degete prelungi ºi unghii sângerii a poposit pentru o clipã în palma ei micã. Aceeaºi arsurã se rãspândea acum brusc pe pielea delicatã a interiorului palmei sale. Se privirã din nou. De data asta, ochii nu se mai cãutau, se ºtiau deja, dar pe buzele lor înflorea un zâmbet complice.

***

Se întorceau acasã. Mergeau pe strãzile goale, în aer plutea un miros clar de tei, câte un câine mai lãtra de pe lângã un tomberon. „Dã-þi chestia aia roºie jos de pe cap, eºti caraghios...” Râdeau, þinându-se de mânã (gestul de a-l þine de braþ i se pãrea întotdeauna prea protocolar, oarecum artificial). Îl privea ºi ºtia cã îl iubea, îl iubea pur ºi simplu, cu o iubire gravã ºi profundã, atât de profundã încât îi pãtrunsese pânã ºi în oase ºi, uneori, o durea. Cu ochii închiºi, îi pipãie, ca un orb, obrazul aspru, pe care barba începea sã creascã, ridurile de expresie care se adânceau în jurul gurii, buzele pe care surprindea forma blândã a unui zâmbet. Se sãrutã acolo unde se opriserã, în mijlocul unei intersecþii, iar aceasta devine un punct fix, în jurul cãruia maºinile se învârt, ºinele de tramvai ºi tomberoanele se învârt, blocurile ºi copacii se învârt, oraºul cu strãzile sale  se învârte, noaptea caldã de început de varã cu stelele ei, totul se învârte... Iar conturul, mirosul, gustului sãrutului lui ºterg arsura celuilalt sãrut ºi ucid cu brutalitate acele gânduri, senzaþii nelãmurite, neliniºti care se iscaserã în ea.

***

Ce a mai rãmas din asta?...

Doar afiºul cu reclama unei bãuturi dintr-o þarã cu fiorduri, în care, printre cuvintele englezeºti se amestecã numele ei, pe care patronul li-l dãduse în sfârºit, în ziua în care închisese barul, pentru a-ºi deschide un local cu pretenþii, pentru cei cu „fitze”, undeva în centrul oraºului, ºi care acum odihnea, cam nelalocul lui, pe un perete alb din dormitorul lor. Acolo, pe hârtia lucioasã, dintre culori ºi litere negre ºi roºii, rãsãrea uneori un „ce-ar fi fost dacã...” al acelui sãrut.

 

Comentarii cititori
sus

Roland Szekely

 

 

Calvarul unei mame
sau
Perseverenþa recompensatã 

 

Primul tablou
Ochii bordelului
(scena reprezintã un bordel)

 

Stãpâna bordelului: Toate pensionarele mele s-au strâns în salon. Doar Oarba bucuroasã nu a sosit încã. De treizeci de ani este prima oarã când întârzie.

Prima pensionarã: Ce? Oarba bucuroasã este de treizeci de ani pensionara dvs?

Stãpâna bordelului: Da. Biata oarbã avea 18 ani când a pãºit pentru prima oarã pragul ospitalierei mele case. De atunci, fãrã nici o zi liberã, n-a încetat sã le dea pensionarelor mele exemplu de muncã ºi curaj.

A doua pensionarã: Biata femeie! Nu râde niciodatã ºi ochii-i sunt adesea roºii de plâns sub fard!

Toate pensionarele (emoþionate): Câteodatã regretãm porecla de „Oarba bucuroasã” pe care i-o dãm în batjocurã, din cauza aerului sãu trist.

Stãpâna bordelului: Viaþa sa trebuie cã are misterul sãu, inima sa, secretul sãu! Totul este misterios în purtarea sa pânã la sosirea acelui tânãr cu mima severã care o viziteazã în fiecare zi.

A 17-a pensionarã: Ieri am putut sã surprind câteva fraze din conversaþia lor:

                „Nimic nou ?” – întreba tânãrul cu mima severã

                „Nimic! Tot nimic!” – rãspundea suspinând Oarba.

Stãpâna bordelului: Ssst! Vine. Este ºi mai tristã decât de obicei.

Oarba bucuroasã (aparte): Sã ne suportãm calvarul! Tristã vânzãtoare de dragoste, aºteaptã-þi cumpãrãtorul! Aºteaptã! (aºteaptã) 

 

Al doilea tablou
Þipete pe scãri
(acelaºi decor)

 

Stãpâna bordelului: Un bãtrânel tocmai a ales-o pe Oarbã ca însoþitoare de moment.

A 7-a pensionarã: ªi iatã-l acum pe tânãrul cu mima severã care vine sã-ºi facã vizita zilnicã la Oarba bucuroasã!

A 3-a pensionarã: Cerule! Auziþi þipete pe scãri?

Stãpâna bordelului: Ce se întâmplã? Þipetele vin din camera ocupatã de bãtrânel ºi de Oarba bucuroasã! Sã dãm fuga acolo!

Tânãrul (cu o mimã severã): Oh! Da! Sã alergãm! (toþi se nãpustesc spre camerã)

  

Al treilea tablou
Totuºi!
(scena reprezintã camera Oarbei bucuroase)

 

Stãpâna bordelului (intrând): Ce se întâmplã? Ce-i cu þipetele astea?

Tânãrul (cu mima severã): Ce se-ntâmplã mamã?

Oarba bucuroasã: Ah! Fiule! Soseºti la timp!

Toate pensionarele: Era fiul tãu?!

Oarba bucuroasã: Da, este fiul meu! ªi dacã am þipat este pentru cã tocmai l-am regãsit pe tatãl copilului meu. (ea îl aratã pe bãtrânel)

Bãtrânelul (urlând): Nu-i adevãrat!

Oarba bucuroasã: Ah! Nu negaþi, domnule! Dupã treizeci de ani de cãutãri, am gãsit proba paternitãþii dvs! Ascultaþi cu toþii! Astãzi vã pot dezvãlui misterul vieþii mele. Acum 31 de ani, sãrmana orfanã oarbã era singurã pe lume. Aveam 17 ani. Într-o searã, în mansarda mea, pe când mã pregãteam de culcare, un necunoscut a deschis uºa cu o loviturã de umeri ºi, fãrã scrupule, a fãcut din mine o fatã mamã. Infamul îºi calculase bine ticãloºia! Mã ºtia oarbã, incapabilã sã-l recunosc! Nouã luni mai târziu, am dat naºtere fiului meu. L-am dat unei doici ºi am jurat sã-i regãsesc tatãl!

Stãpâna bordelului: Dar cum sã-l cãutați, cum sã-l recunoaºteþi din moment ce eraþi oarbã?

Oarba bucuroasã: În timpul oribilului atentat, mizerabilul dus pe valul pasiunii sale a lãsat sã-i scape un cuvânt care ajungea sã mã facã sã-l recunosc dintr-o mie! În clipa dragostei supreme, necunoscutul, într-un muget de voluptate a strigat: „Totuºi”. Acest cuvânt mi s-a întipãrit în minte. Prin el, mã gândii eu, îl voi regãsi într-o zi pe necunoscutul din mansardã. ªi atunci mi-a venit ideea sã intru ca pensionarã într-una din aceste case pe unde trec o grãmadã de vizitatori, sperând cã Providenþa sau hazardul îl vor face sã intre, într-o bunã zi, pe bãrbatul cu acel cuvânt caracteristic. Timp de mai mult de 30 de ani - oh, ce calvar! - am pândit în fiecare zi strigãtul revelator.

Tânãrul (cu mima severã): Sãrmana mamã!

Oarba bucuroasã: În acest timp copilul creºtea. L-am internat la un colegiu ºi când a terminat armata, a intrat la Drumuri ºi Poduri. I-am încredinþat secretul naºterii sale ºi stratagema pe care o foloseam ca sã-i regãsesc tatãl. Iatã de ce, în fiecare zi, venea sã mã întrebe în ºoaptã: „Nimic nou, mamã?”.  Acum pot sã þin capul sus ºi sã-i rãspund: „Iatã, l-am regãsit pe tatãl tãu!”. Acest bãtrân a strigat ca altãdatã: „Totuºi!”

Bãtrânelul: Ei bine, da. Mãrturisesc totul. Da, este adevãrat! Dar nu pot rezista bucuriei de a regãsi un fiu atât de serios, ºi încã ºi la Drumuri ºi Poduri. Dragã oarbã, perseverenþa ta va fi recompensatã. Îþi voi reda onoarea cãsãtorindu-mã cu tine ºi-l voi recunoaºte pe copilul nãscut din pãcat.  

 

Comentarii cititori
sus

Marius Dobrin

 

Fiind MoºCrãciun

 

carteaAcum e primãvarã ºi cine s-ar gândiu la Moº Crãciun? Dar chiar de-ar fi decembrie, cine s-ar gândi la ceea ce vede Moº Crãciun? Imaginea lui devine dominantã în sezon ºi ne raportãm la el din postura de copii, de, indiferent de vârstã, destinatari ai darurilor, în cel mai rãu caz de simpli observatori ai descinderii sale din fiecare an.

Deschizând cartea lui Radu Marini [*] am avut surpriza sã descopãr cã avem de-a face cu perspectiva opusã: ce vede Moº Crãciun la noi, noi cei la care ajunge în peregrinãrile sale. Sunt tentat a scrie, ºi chiar scriu, cã prin cartea asta m-am simþit ca fiind în spatele mãºtii, nevãzut însoþitor al magicului personaj.

ªi chiar dacã se mai întâmplã sã nu fiu de acord cu Moºul, vizavi de judecãþile sale la adresa societãþii, nu mã pot reþine din a exprima admiraþia pentru activitatea cu care a radiografiat fel de fel de situaþii. Prin natura lui, personajul are parte de multe, multe întâlniri cu copii ºi maturi, în casele lor sau în câte-un aºezãmânt public, ajunge acolo unde nici el n-ar gândi.

„Ei zâmbeau fericiþi cã-l vãd pentru prima datã pe Moºu'. Nu, nu era basm, nu, nu visau. Era cu ei, era la ei, era aievea. Vorbea, le zâmbea, le mângâia creºtetele. Era el. În carne ºi oase, în camera lor sãrãcãcioasã, în premierã.”

ªi basmul, sã fie limpede, basm nu doar pentru cei doi fraþi gemeni care-l priveau pe Moº, ci ºi pentru noi toþi, tot mai sceptici ºi neîncrezãtori, mai reþinuþi vizavi de faptele frumoase, ei bine, basmul înseamnã ºi micile maºinuþe primite de copii dar ºi banana cea verde. „Era o amãrâtã de bananã. Chiar mai mare decât maºinuþa care va merge cu necazurile lor hãt departe. la gunoi. Atenþie, doar a unei banane! De cãciulã. ªi aia verde.”

Moºul ajunge ºi cerºetori dar ºi la prinþi iar în descrierile sale dozeazã ºi patosul cât ºi ironia, atât cât sã fie sare ºi piper. În bucate. Parafrazez ºi eu, puþin stilul lui Radu Marini. Cu contrapunct. Cu propoziþii scurte. Cu doi paºi sobri, dacã nu chiar încruntaþi, înainte ºi unul ºugubãþ, înapoi.

Aºa se face cã în toate împrejurãrile în care Moºul merge la copii orfani, abandonaþi, cu probleme complicate de sãnãtate, pânã la a fi mortale, cu poveri fizice pe care le duc cu inocenþã, ei bine, relatarea sa rãmâne într-un echilibru de încãrcãturã emoþionalã ºi realism aspru. „Tuns scurt, scurt, cu o faþã arãmie pe care ochii sãi zâmbeau mai mereu complice. Radiind de viaþãºi de subtilitãþi. [...] Îi plãcea sã iasã în faþã, îi plãcea sã fie în centrul atenþiei. Cânta frumuºel, zâmbea cu subînþeles. ªi întrebat ºi neîntrebat. Toatã lumea era a lui. [...] El era tartorul, era viu ºi plãcut, era pata de culoare de la secþia de copii cu probleme de oncologie.”

Radu Marini descrie situaþii pe care cititorul obiºnuit nu are de unde le cunoaºte. Sau despre care aflã sumar, ºablonard, din presã. Or prin scrisul lui le face aievea, derulându-se în afþa noastrã, cu toate nuanþele.

„N-are patru ani împliniþi, e înãltuþã ºi prea þâr pentru vârsta ei, are o scânteiere cam aprigã in ochii mici cãutãtori ºi semiînchiºi. O fi vreo adormitã ?! [...] Se recomandã: Bunã ziua, bunã ziua1 Eu sunt Piky ºi de 2 lei ridichii! Tu cine eºti? Grea întrebare!”

Apoi o savuroasã paginã descrie gesturile acelei fetiþe dintr-un Cãmin Cultural al unui sat oarecare. Cum se retrage ea ºi cum revine, când toatã lumea o uitase. „Arãmica, mititica, pãpuºica de sufletel dezbrãcat mai mult decât imbrãcat, vrea sã intre în vorbã. ªi intrã. Cu nonºalanþã, chiar cu cuvinte articulate, cu dorinta de a pune punctul pe i.[...]
-Zici cã eºti Piki ºi de doi lei ridichii?
-Da!
-Buna ziua, îmi pare bine, domnule Piky. Eu sunt Mãria ºi de trei lei pãlãria.

Alteori Moºul aflã târziu, peste ani, rostul unor gesturi ale copiilor. Ca în cazul unei fetiþe dintr-un aºezãmânt al celor fãrã pãrinþi, care-i cerea de fiecare datã multe, multe jucãrii ºi pãpuºele. Le cerea pentru a le oferi, ea, cea micã, 'ºefilor' ei, „niºte mici monºtri de copii”, drept taxã de protecþie. Pentru cã nãzuia spre mai bine. Pentru cã mai târziu a ceur Moºului cãrþi, multe cãrþi, sã ajungã „om mare”.

Poveºtile înºiruite de Radu Marini sunt multe ºi diverse, fiind ºanse mari ca mulþi dintre noi sã ne regãsim pe ici, pe colo, surprinºi aºa cum noi nu ne vedem. Sunt acolo moravurile noastre, sunt scãderile noastre, sunt toate cele prea uºor trecute cu vederea.

Este o carte despre copii dar în atenþia celor maturi. „Dar ºi alþi copii sunt copii. Au nevoi, au probleme, au un cuvânt de spus. Dacã nu ei, atunci noi...”

Cu gândul la pãrinþi, autorul a adãugat ºi o serie de întâmplãri din istoria Moºului, de pe când acesta era mai tânãr ºi era Gerilã, pagini de istorie amuzantã. Poate ca uneori umorul e mai rarefiat, cuvintele mai puþin ºlefuite. În mod sigur ediþia de faþã a suferit enorm dintr-o gravã eroare de corecturã.

Dar dincolo de asemenea neîmpliniri, volumul se aºeazã ferm pe raftul unde ar mai fi de gãsit Cuore sau Mogâldeaþã, alãturi de alte cãrþi care deschid cu dragoste o fereastrã cãtre lumea copiilor, adicã exact cãtre noi.

[*]
De-aº fi Moº Crãciun. Moºmondenii - poveºtile moºului, Radu Marini, Editura Man, 2015 [sus]

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey