•  Ionel Ciupureanu
•  Gellu Dorian
•  Boris Gumeniuk
•  Eliza Macadan
•  Andrei Zanca


sus

Ionel Ciupureanu

 

 

„Pe o câmpie acoperitã de grâu , în spatele clãdirii din fața mea , mult mai departe, se zãreau artificii . Și muzicã se auzea.  Am ajuns la clãdire. Dusesem bicicleta de ghidon. Era și-un geam deschis. Stãteai pe scaun în fața geamului, lângã cineva. Din când în când întorceai capul. Nu vedeam ce faci acolo. Spuneai: ah ce-mi place, da, ce-mi place așa! Te uitai și la mine, mã întrebai de spectacolul din spatele casei, de artificiile care nu se mai vedeau .”

*

„Ai venit sã-mi spui cã nu-i bine. Concursul de motociclete la care voi participa ar putea fi un prilej. Acum îmi iei și puterea de-a mã lãuda. O fac fãrã niciun efort, doar prin prezența buzelor tale. De-acum voi încerca o altã formulã, vorbele altor buze. De-acum va fi bine .”

*

„ridurile mã vor împiedica sã vãrs
merg ca sã nu-mi fie rãu

întoarce-te cum intri pe stânga
lipește-ți rãnile scâncește ușor

visam în timp ce vorbeam
m-aș pregãti sã am o dorințã”

*

„nici tu nu putrezești nici eu nu exist
niciun sens nu te murdãrește

unde vã duceți gândacii mei
sã dansãm și sã ne vindecãm ”

*

„Ce mi-ai trimis este un membru amputat. Sunt sedus de membrul tãu amputat. Eu nici mãcar nu m-am chinuit, tu nici mãcar nu mi-ai amintit. Nu te-am ironizat, de ce sã nu greșesc? Decalaje între ce sunt și ce-ai vrea sã crezi. Aș vrea sã tenuãm și sã atenuãm... Am gãsit o metodã de-a scãpa de ce mi se-ntâmplã. Nu-ți spun decât atunci când nu voi mai fi. Sper sã aibã efect.”

*

„N-o sã mai dezgrop mortul, este prea cald. Nu am nicio motivație pentru a face ceva. O trepidație în gol nu se mai terminã. Vei auzi gânduri nespuse care te vor agresa. Dacã nu le-ai gândit, bãnuim cã le-ai știut demult. Neîncrederea și duplicitatea se alimenteazã.” 

 

Comentarii cititori
sus

Gellu Dorian

 

 

Ce sã faci într-o lume ca aceasta

 

Te uiþi prin vizor în timp ce o sonerie strãinã îþi sunã în cap,
pustiu înainte, pustiu înapoi – numai
oamenii fericiþi vãd rãul în bine,
în casa lor se uitã prin vizor
doar Dumnezeu ºi trage cu creta cîte o linie pe cer
pînã cînd rãbojul se umple ºi-i vezi golind ochii
ca pe niºte pahare din care niciodatã n-au dat nimãnui sã bea,

ei trãiesc într-o þara a lor
în care nu mai încape nimeni,
þara lor este acea lume din care fugi cît vezi cu ochii
ºi dintr-odatã un zid rozaliu þi se aratã în cale,
pãzit de o mie de inºi cu cefele cît burþile
ºi de o altã mie care le aduce de mîncare,
de încã o mie de cîini care cînd aprind lumina
vin o mie de proºti ºi le aduc sufertaºe pline cu carne,

în spatele zidului e un hãu în care te arunci,
acolo sunt livezi mari de portocali,
lanuri întinse de cãpºuni,
vii nesfîrºite,
spinãri aplecate care nu vãd decît pãmîntul,
iar cînd privesc cerul plin de stele ochii li se închid
ºi viseazã cum într-o altã þarã
erau fericiþi ºi sãraci, dar acasã,
cum cineva le atingea cu palmele obrazul,
cum buzele lor atingeau sfîrcul plin cu lapte,
cum cineva îi îmbrãca ºi-i lãsa slobozi prin curte,
cum cineva le spunea pentru prima datã cuvintele
cu care au înþeles lumea din jur,
cum ochii celor apropiaþi se transformau în dor,
dorul în dragoste, iubirea,
în cealaltã parte a vieþii care le arãta destinul
de dupã care sãreau bucuriile, necazurile,
cum cineva le lua pãmîntul, le vindea sufletul,
îi îndepãrta de sîngele lor pe care-l fãceau apã
pe care la rîndul ei cineva o fãcea vin,
iar cîrciumile deveneau raiuri pline de iadul din care
ieºea lumea din care acum fugi cît vezi cu ochii
ºi deodatã un zid rozaliu dupã care se înalþã un alt zid rozaliu
în faþa cãruia stau mii ºi mii de inºi cu cefele
sub care ascund nuci fãrã circumvoluþiuni
care s-au întins pe pielea burþilor imense
în care ascund toatã averea cu care vor intra în mormînt
odatã cu haita de cîini ghiftuiþi
urlînd la lunã, în timp ce luna este privitã din altã parte
ca o poezie pe care ei n-o înþeleg
ºi tot ce nu înþeleg e împotriva lor,

te uiþi ºi tu prin vizor ºi simþi un aer fierbinte în ochi,
ieºi din casã ºi fugi prin lumea a cãrei faþã tumefiatã
te sperie, înapoi nu mai e loc,
înainte e un hãu din care ies fantomele unui viitor
în care nu mai crezi,
de dupã zidul rozaliu se vede þara lor pustie,
urme adînci în nisipul în a cãrui memorie
scormoneºti cu unghiile pînã la sînii fetei morgana
întoarsã din dubaiuri ca din bordelurile din care a fost alungatã
din cearceafurile ca niºte nori pe cer,
mototolite de mîinile lacome ale celor ascunºi acolo,
þara lor e acolo, în acele urme lãsate pe faþa de masã
dintr-o cîrciumã pãrãsitã –
astãzi au vîndut ultimul pahar,
pînã la el au mai avut de vîndut cîteva navete de votcã,
dupã ce au vîndut rafturile, frapierele, mesele, scaunele,
frigiderele, tapetul de pe pereþi, perdelele, totul,
lãsînd locul gol, bun ºi el de vîndut pe nimic –
ochi hulpavi privesc locul viran,
mîini lacome agonisesc ce se mai poate,
ultimul om lasã loc unui ºuvoi de migratori
care ºterg ºi ultimele urme autohtone,

tu îþi retragi privirea ºi te baricadezi între pereþii casei
prin care bate vîntul, un aer rece
iese din casã ºi urcã la cer unde nu mai e loc de atîta gol
din care speri sã iasã lumea care a fugit cu mult timp
înaintea ta, cînd aici
încã înfloreau merii,
cîrciumile erau pline ºi vesele,
oamenii plecau dimineaþa sã-ºi umple ziua de mîine
cu viitorul celei de ieri ºi prezentul celei de azi,
era bine, era frumos, erai sigur cã vei muri fericit
chiar dacã trãiai trist –
dar ce putea fi fericirea într-un loc unde
numai unii aveau parte de ea –
era, ce mama dracului, viaþã, ºi viaþa cerea sacrificii,
acestea erau cu duiumul ºi nu mai þineai cont
cã în locul îngerului venea activistul,
cã în locul crucii se ivea steaua,
cã în locul icoanei se ivea tabloul,
era al dracului de bine ºi frumos încît dacã-þi venea
sã-þi iei lumea în cap, n-o puteai face decît în jurul casei
sau dacã îndrãzneai mai mult deveneai castravete la borcan
þinut la rãcoare pînã dãdeai în floare,
singurul loc în care puteai evada
era iluzia pe care o ascundeai cît mai bine
între boarfele tale sub care îþi sãlta inima
la fiecare semn de-ntrebare, o pãpuºã plinã de cîrpe
din cãmãºile din care lehãmesiþi de atîta fericire
au plecat ai tãi sã te lase singur
într-o lume în care ultimul om stã pitit într-o bisericã
ºi cîntã în gînd, gînd care cîntã în gînd
alt gînd care se ascunde în alt gînd
pînã cînd nici un alt gînd
nu se mai iveºte din alt gînd în alt gînd –

trînteºti uºa, spargi vizorul, pe cer
luna se face secere
cu care vei secera prin ziua de mîine
gîndurile unei þãri în care toþi cei care au rãmas
rîvnesc între ei la tot ce au, pînã cînd de sus,
dintre nori, va pica un stîrv de vultur
peste un stîrv de þarã în care nu-ºi va putea face cuib
decît moartea din hãul de dupã care se poate doar
întrezãri un zid rozaliu de dupã care sunt aruncaþi
sumedenii de ochi pe a cãror retinã se vãd visele pustiite
ale celor care au crezut ieri
cã vor putea fi fericiþi mîine –

ieºi ºi tu din lume
sã fii în rînd cu lumea care nu mai este
decît un simulacru, ca acele femei care pãrãsesc dubaiurile
ºi se întorc într-un cimitir fãrã cruci,
cenuºã din care a zburat de mult pasãrea phoenix,

nici tu inimã,
nici tu suflet,
nici tu trup,
doar o iluzie din care nu mai pot fura nimic,
un aºternut boþit ca faþa unei femei bãtrîne
pe care poþi citi tot viitorul clãdit alaltãieri,
doar ochii stinºi ca douã scîntei sub cenuºa unei sobe
uitatã într-o noapte fãrã sfîrºit,
nici tu trup,
nici tu suflet,
nici tu inimã,
nici tu Dumnezeu, plecat din cerul lui în alt
cer în care oamenii îºi fac þãrile lor
din care sã poatã fura pînã la epuizare,

ºi dupã ce trînteºti uºa, cade
vizorul prin care ochiul tãu se rostogoleºte
în mîinile lor, gata sã-l fure, sã-i citeascã
retina pe care stã scris numele celor
care, furîndu-ºi þara, ºi-au furat
sufletul,
inima,
iar cu trupul încearcã sã se joace
ca porcul în lama cuþitului –

în inima ta e un înger mort
care pãzeºte tot ce-au furat cei cãrora le cîntã
lanþul la ureche, aerul
rece le trece prin vene, în timp ce
cerul li se pare un loc din care ar mai putea trage
ultimele foloase –

aici cîntã lebãda
cîntecul ei mut,
iar tu ce sã faci într-o lume ca aceasta,
disperat cã ºi cealaltã lume va fi la fel,
te uiþi pe celãlalt vizor
care îþi rostogoleºte ºi celãlalt ochi
ºi rãmîi orb ca toþi orbii. 

 

Comentarii cititori
sus

 

                                                                           

Poezii din rãzboiul ruso-ucrainean

 

În urmã cu doi ani, atunci când Rusia a atacat Ucraina, poetul Boris Gumeniuk a luat arma în mânã și a mers sã-și apere Patria. Între pauzele de luptã din Donbass, poetul a scris poezii, le-a scris direct în tranșee, pe patul automatului, oglindind în ele tragismul și absurditatea rãzboiului. Poezii din rãzboi- așa se numește volumul unde au fost publicate. Sunt niște poezii unde poți auzi cum bate inima tuturor soldaților care au luptat sau luptã în acest rãzboi. Cu toate cã aratã atrocitãțile rãzboiului, nu promoveazã ura fațã de inamic. Fațã de dușman, Gumeniuk vorbește cu respect și milã. De aceea, poeziile sale stau sub semnul umanismului. Vã prezint mai jos una dintre ele, inclusã într-o antologie de poezie ucraineanã contemporanã coordonatã de Leo Butnaru, care va apãrea în curând în România. Traducerea îmi aparține. (Dumitru Crudu)

 

 

Boris Gumeniuk

XXXXX

Pe nepusã masã, pescãruși pe câmpul de luptã

Aș mai înțelege dacã ar fi ciori
pentru cã ciorile dintotdeauna se hrãnesc cu trupurile rãzboinicilor,
ciorile, care, de altfel, nu fac nicio diferențã între
carnea eroilor noștri sau a dușmanilor
nu știu dacã meritã sã ne supãrãm pentru asta pe ele

Oricât de tare ne-ar afecta

Eu încã mai pot înțelege porumbeii
care s-au obișnuit sã ciuguleascã gunoiul oamenilor.
e oarecum firesc cã le vor smulge pãrul nãclãit


                                 și în craniile lor gãurite de gloanțe
își vor face cuiburi
nu m-aș mira

eu mai înțeleg vrãbiile
pur și simplu le e foame
ciripind vesel
ciugulesc din buzunarele morților

(doar întâmplãtor atingându-le orbitele)
rãmãșițe de pâine pesmeți zahãr cafea

Și tot ce mai gãsesc
sunt niște trofee de rãzboi

care niciodatã nu o sã le mai foloseascã celor uciși
pe vrãbii le mai pot înțelege
dar pe pescãrușii care

Zboarã încolo și încoace pe câmpul de luptã
pe care zac morții

În razele soarelui care rãsare și apune, nu,

Nu îi pot înțelege–
                                                                          

încerc sã mã conving cã penele lor sunt trandafirii de la soare,

și nu de la sânge
cã numai flamingo e roz
de la cantitatea de creveți mâncați
cã pescãrușii nu pot deveni așa de repede trandafirii
de la carnea mâncatã a celor cãzuți de ambele pãrți
(pentru a se obține un efect ornitologic de tipul ãsta

rãzboiul ar trebui sã nu se mai termine niciodatã)

Ei zboarã deasupra câmpului de luptã
pe care nu mai ai cum sã-l mai ari de acum încolo
nu mai ai cum sã mai ridici case pe el
sã mai semeni pâine
sã mai naști copii

se învârt deasupra câmpului de luptã
cãzând razant
apucã prada
și pe deasupra pozițiilor noastre zboarã spre mare
deasupra noastrã se bat unul cu altul
și uneori pierd prada
bucãți din trupuri omenești cad la picioare noastre
(cel mai îngrozitor e cã nu știm
dacã sunt ale prietenilor noștri sau ale dușmanilor)
e straniu când din cer
la picioarele tale brusc
îți cade un deget
sau o ureche


uneori îți pare
cã dacã ai strânge împreunã toate bucãțile astea
ai putea recompune un om –
un prieten sau un dușman –
dacã ar mai fi și cine sã-l învieze

pescãrușii trandafirii –
–un coșmar al rãzboiului-

nu aș fi vrut niciodatã sã-i vãd

 cum scapã bucãți de carne de om
din cer direct la picioarele tale

cã doar nu ai sã te apuci acum sã sapi o groapã
și sã îngropi în ea un deget

sau o ureche

cu atât mai mult cã nici nu știi ale cui sunt

 

Boris Gumeniuk s-a nãscut la 30 ianuarie 1965 года în satul Ostrov din raionul Ternopol, regiunea Ternopol. Autorul cãrții de poezie Metode de apãrare (1993), al romanelor Lukianovka (2005), Insula (2007), al nuvelei Cea, care a venit din cer (2009) și al culegerii de versuri Poezii din rãzboi (2014, 2015). Laureatul Premiului literar-artistic acordat de Liga Mecenaților Ucraineni în numele lui Vladimir Svidzinski și Boris Necerdî, distincția „Omul anului 2014”, medaliei sfinților Kiril și Metodiu pentru „sacrificiu și dragoste pentru Ucraina”. Participant la rãzboiul ruso-ucrainean din Donbass. Locuiește în Kiev.

 

Comentarii cititori
sus

Eliza Macadan

 

Meteosensibilã

și pe cer în seara asta-s
norii țâțe fese de negrese
biciuite de un sfânt
cad din cer delicatese

n-o sã plouã în oraș
stãm cu gurile cãscate
și visãm alene-laș
c-am putea fi-n altã parte

sus cu bicele în mâini
huzurind deasupra ploii
am putea sã fim stãpâni
ai negreselor și-ai voii

  

De trecere

bãtrânii nu mai scot capul pe geam se uitã prin sticlã
de lumea de-afarã le e tot mai fricã
strada-nghițitã de vuiet nebun
e-adeseori parcã o rafalã de tun

fâșâit de trãsuri țãcãnit de potcoave de cai
se mai aud în urechile vechi cât covorul c-o scenã-n serai
se-nvârte decorul acesta strâmt tot mai des
din el bãtrânii știu sigur cã nu mai ies

decât cu ochii deschiși înãuntru
cu ceara lipitã de mâini pusã întru
nemișcarea ce-i bine sã ținã
eternul din ei vinovat când o sã vinã

peste case golite dangãt de clopot se-aude acum
uși rãmase deschise  nimeni nu se-oprește din drum
sã priveascã la viațã s-o atingã cu mâna
sã se-opreascã din goana de care se-alege doar huma

 

Comentarii cititori
sus

Andrei Zanca

 

 

Exercitarea prezenþei

cu aripã de înger de-ar fi scris
și tot nu ar fi îngãduit în ei

o liniște de câmp între coline

însingurându-l, alungându-l
        în recluziunea tãcerii

chiar dacã fiecare se trezește cândva din
         somnul cel mai adânc.

el însã-și sporea prezența pas cu pas
traversând bezna, reîntorcându-se
la începutul nopții spre a-și șterge urmele

cu toții în tranzit în acest pelerinaj
al înapoierii prin pacea rãsfrântã

dintr-o țarã ce nu aparține
nimãnui / cu aripã de înger
      de-ar scrie acum

nu ar spori o liniște de câmp între coline
nu ar diminua tãcerea unei ape curgând

  

Septembrie

închid ochii ascultând
inflexiunile glasului ei
dincolo de vorbe, și nimic

nimic nu-mi mai rãmâne ascuns

cum dumnezeu dãruindu-ne un câine
spre a ne învãța pe-ndelete iubirea, stingerea
demnã, unduie în lumina ochilor lui

însã ea se uitã neliniștitã în jur sperând
cã-mi va rãmâne mereu ascunsã zona
dinspre care se desprinde fiecare
gest, fiecare vorbã, eu

închizând din nou
ochii, ascultând
mai departe

ecoul stins al sufletului ei din glas, durerea
tãinuitã an de an, și-afarã un cer de toamnã

senin și sfâșietor
de adânc. septembrie.
și-am mai murit cu-n an.

 

Calea

am fost mereu prezent în absența majoritãții, azi
vãd cã a fost calea mea pe drumul umblat, azi

         te zãresc în fiecare
și știu cã nimeni, nimeni nu rãmâne nemântuit
cã pãmântul rãspunde la chemarea încolțirii

unul câte unul trezindu-se în absența majoritãții

unde orice regret, orice remușcare te repune
pe cale atunci când crezi cã noaptea
         nu se va mai sfârși

când durerea devine palpabilã
         în pustiul presupus

când susurul vorbelor între coperți
se-adunã într-o spunere decantatã
de tot ce am crezut a fi ori a pierde

      prin ezitare de pas
pe calea aleasã a drumului umblat

  

O alertã de pasãre

                         iertarea e mireasma pe care vioreaua
                    o dãruie cizmei ce-o strivește
                                (mark twain)

așezat în fața ferestrei deschise priveam
pasãrea lãsându-se pe pervaz
         în pulberea finã

înșirându-și hieroglifele salturilor
peste un manuscris neterminat
atingându-mi ușor mâna, eu

neîndrãznind nici sã clipesc
și dintr-odatã s-a topit
printre frunzare
și-n mine

doar o alertã de aripã
mistuind toate gândurile, ploaia
rãsfirându-se prin miresmele verii
destrãmate de picãturi  sub frunzele
        unde zãcea nezãritã.

poți însã împãrtãși înãlțarea, poți oare
descrie fructul rozei, urmele pãsãrii
pe un manuscris neterminat?

 

Supravieþuitorii

ploaie rece de iarnã.
zorii înscriu cerul, glasul de bronz
peste terasamente, acoperiºuri ºi desfrunziri

ºi poate e doar freamãt de luminã totul
mãrturisirea fiind mereu favoarea unui
        supravieþuitor

bântuit ºi acum de spaimã la sunetul
telefonului, la o bãtaie repezitã în uºã
         noaptea, deºi

         e atâta mistuire
în viu ºi-atâta viu în destrãmãri, încât
oriunde ai fi te afli într-o catedralã, pesemne

numai astfel putem recunoaºte în altul
un chip ce ne strãbate, rãgazul înainte
de a relua povestea desprinsã
         din ºoapta celor duºi

și el continuã mãrturisirea
cu o anume obosealã în glas

- ce-i cu adevãrat important fiind
mereu dincolo de-o spunere -

unde mai toþi ºi-au pus mintea în slujba
        nebuniei generale

unde, dacã li s-ar propune sã aleagã
          între împãcarea de sine

ºi ghesul de a avea dreptate, mulþi ar prefera
         sã aibã dreptate

oboseala limpezind rostirea, ei
cu toþii iubindu-l acum
atât de mult, încât

îl trec deîndatã sub uitare ºi tãcere

ºi el vede cã atacul, furia revãrsatã în jur
sunt doar strigãtul de ajutor
al celui privat de tandreþe

unde timpul ispãºitor al limpezirii
        bate altfel pentru fiecare

ºi continuã mãrturisirea ºi simte
cum cineva îl þine acum de mânã

îl ajutã sã treacã prin beznã
ºi ei încep deodatã sã-i suspecteze

glasul, oboseala, însã el continuã, deºi
simte cã vocea care îl strãbate
      nu mai este a lui

  

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey