•  Cornel Ungureanu
•  Ruxandra Cesereanu


sus

Cornel Ungureanu

 

 

Scriitorii fãceau parte dintr-o aristocraþie
– singura „aristocraþie” admisã, alintatã, într-o vreme în care
adevãrata aristocraþie trebuia distrusã

 

Domnule Cornel Ungureanu, îmi propun sã nu vã întreb nimic despre geografia literaturii române, despre istoria ei secretã, despre literatura exilului, despre recuperarea unor valori, pierdute ori ignorate… Și ca sã încep de undeva, am sã vã rog sã-mi spuneți o amintire personalã, cât mai puternicã și mai îndepãrtatã.   

Ei, cea mai tulburãtoare amintire  a mea e din  octombrie 1950. Era searã, eram întins în dormitor, tata s-a aºezat lângã mine ºi, dupã o perioadã de tãcere: „Îþi va fi greu fãrã mine”. În ziua urmãtoare se interna la sanatoriul de la Marila – va mai trãi pânã în 17  ianuarie 1951. Fusese notar, mai întâi la Zãgujeni, pe urmã, fiindcã nu i-au plãcut legionarii, a fost mutat în Muntenia – un sat de munte, nu-i plãcea deloc, în  octombrie 1941 a cerut sã fie mutat în Basarabia ºi a ajuns la Vãrticãuþi. Un sat  unde erau numai ruºi ºi evrei. A fost acuzat de mai multe între care – era acuzaþia de bazã – cã a adãpostit doi evrei, aºa cã a fost închis la Cernãuþi cu cei doi care vor avea posturi importante în  Ungaria ºi Polonia. În1946 va fi membru PCR ºi din nou la Zãgujeni. Secretar de Sfat Popular. Acolo vom locui în Castelul lui Juhasz. Castel cu zeci de camere, cu bibliotecã uriaºã, cu serã. Veriºoara contelui, doamna Lazar, voia sã pãstreze castelul în aceste vremuri grele, aºa cã ne-a aºezat la Castel. Tata, mama, surorile tatãlui, prima pensionarã, a doua vãduvã, bunica. ªi cu mine. În 1952, dupã moartea tatãlui, în Castel a fost instalat un SMT – o staþiune de maºini ºi tractoare. Am povestit în cutare carte cum doamna Kugler, bucãtãreasa contelui, a furat din bibliotecã reviste, cãrþi pe care mi le-a fãcut cadou.  Ne-am mutat cu chirie, bunica ºi mãtuºile în alt sat, mama cu mine într-o camerã din vecini. Iar mama a fost fãcutã chiabur fiindcã cineva era supãrat pe tatãl meu. Cum între 1949 ºi 1952  au mai murit rubedenii, mãtuºa mea,  Beti, organiza ºedinþe de spiritism. Ne aºezam toþi în jurul unei mese rotunde, puneam palmele pe masã, stingeam lumina ºi masa începea sã se miºte. Sau ni se pãrea. Venea unul sau altul, povestea ce mai face acolo, sus. Când vor veni americanii. Tatãl meu a fost doar ca sã-mi spunã: „Ei,am glumit. Fii sigur cã n-o sã-þi fie greu fãrã mine. Am glumit. Nu-i aºa cã ai înþeles cã am glumit?” Sigur cã a fost foarte greu fãrã el. Dar n-am observat asta decât mult mai târziu. Acum.

Cele mai frumoase clipe din copilãrie și adolescențã sunt legate de lecturi”, spuneați într-un interviu. Cât este vorba despre descoperirea voluptãții lecturii și cât despre lipsa unor bucurii mai mari în viața de atunci? Cum erați ca elev? Dar ca student? Cum era atmosfera în jur?

Cum eram ca elev? Ca student?  Trãiam între cãrþi. De rest, se ocupa mama. Fiind chiabur, trebuia sã  suporte multe, între care sã-mi asigure o oarecare liniºte. Avea un frate la Bucureºti care fusese coleg cu profesori de la Caransebeº, aºa cã am fost primit la liceu, deºi aveam dosar prost. Istoriile mele de la internatul liceului ar merita o poveste lungã – acolo era o ierarhie durã, cei mici trebuia sã execute muncile, veteranii dictau: cu pumni ºi palme. Aveam bursã, supravieþuiam, scriam poezii când eram îndrãgostit, iubit, pãrãsit ºi iar... Nu mi-am recitit jurnalele din anii de liceu, nu prea aveam prieteni, eram legat doar de o veriºoarã –  mã salva la orele de desen findcã îmi fãcea planele.

Nu aveam chef sã devin student. Da, la examenul de maturitate am primit felicitãri dupã felicitãri, am fãcut cea mai bunã lucrare la limba ºi literatura românã fiindcã îi citasem, cu mare iubire, nu numai  pe Deºliu ºi pe Andriþoiu ºi pe Beniuc, dar mai citasem din Brazdã peste haturi ºi din Crohmãlniceanu: îi uimisem pe profesorii care ne învãþaserã ºi ne-au invitat sã scriem despre realismul socialism în „literatura românã de azi”. Eram cel mai bun. Nu voiam sã devin student fiindcã ºtiam, de la Garaudy, cã munca intelectualã alieneazã, te desprinde de esenþa umanã. Te falsificã. Marx explicã destul de clar – citisem cu atenþie, conspectasem, ca sã  ajung ºi eu la aceeaºi concluzie: munca intelectualã alieneazã, o adevãratã cunoaºtere are loc doar dacã devii un bun muncitor. Între tine ºi obiect nu mai existã intervalul ticãlos al meditaþiunii. Atingi, pui mâna, simþi unealta. Din nenorocire, profesorul de lucru manual îmi atrãgea atenþia dupã fiecare încercare: n-o sã iasã nimic din tine, habar n-ai sã þii în mânã un cleºte. O pilã. O daltã. Sã dai cu ciocanul. Parcã ai douã mâini strâmbe.

Fiindcã uneltele mã trãdau, colegii priveau cu suspiciune prezenþa mea în atelier. Mai era ºi prietenul meu Buþco (azi, Kladiva Otmar, celebritate prin Budapesta): domnule, n-ai talent. Ca sã lucrezi în fabricã, trebuie sã ai talent. Uite cã ºi  Marx... Du-te la chimie.
Da, asta era replica de intelectual alienat a lui Kladiva, înnebuneau toþi, habar n-aveau ce lume ne asteaptã.
Dar detestam rãzboiul cu prietenii, cu admiratorii, cu teribilele mele rubedenii. Dacã e sã fiu student, voi fi student. Dar la fizicã. Sau ºi mai bine, la chimie.

... Mai exista prin urmare un interval, o facultate în care aº putea sã mã desfãºor: chimia. Dar aici se duceau colegii mei cei buni,  mai deºtepþi decât mine. Dacã ei se îndoiesc încã de ºansele lor de a intra la chimie, cum voi intra eu? Chimia e profesiunea elitelor, în liceul la care învãþasem laboratorul profesorului Ciric era teritoriu sacru. Eprubetele adãposteau miracole, doar unii dintre noi aveau dreptul sã se atingã de ele. Laboratorul lui Ciric era locul aleºilor.

Îmi rãmânea, desigur,  Facultatea de filologie. Nu la Bucureºti, oraºul acela e prea departe ºi ar fi greu sã intru acolo, spunea unchiul meu, odinioarã vedetã. Ginere al ministrului naþional þãrãnist din anii treizeci, mort la Sighet. La Timiºoara, spunea eminentul chirurg,  noi avem cunoºtinþe. Un fin al nostru e directorul celui mai mare liceu din oraº, poate sã ne ajute. Mai ales cã dosarul meu avea pete greu de trecut cu vederea. Familia mea fusese una de chiaburi, de exploatatori, finul din Timiºoara ar putea aranja lucrurile. Aºa cã am ajuns – prima oarã în viaþã – la Timiºoara. Acolo se fãceau cursuri  de pregãtire. Noi, candidaþii, eram cazaþi la Cãminul din Piaþa Vasile Roaitã. Eram în camerã cu poetul Victor Rusu din Turnu Severin ºi cu poetul din Lugoj, Lucian Bureriu. Ei publicaserã, erau deja cunoscuþi, dupã cum cunoscut era (Scrisul bãnãþean - poezii) candidatul Ion Budescu. Dacã ne va da la admitere poezia lui Lucian Bureriu? Nu era exclus, spuneau experþii, dar programul parcã mergea altfel. Nu era, totuºi, foarte greu. La orele de pregãtire - se þineau în incinta Facultãþii de matematicã - ajungeam dupã ce traversam mãnoase lanuri de porumb, aflate chiar la un pas de Catedralã. ªi la zece paºi de Operã. Nici o palmã din cernoziomul câmpiei bãnãþene nu trebuia irosit. Dacã era sã fie porumb, sã fie porumb. Cum eram de la þarã, acomodarea era prielnicã. Nu-l trãdam  nici pe Marx, nici pe Garaudy. Puteam  face filologie, dar puteam sã punem mâna la culesul ºtiuleþilor. ªi a cartofilor. ªi a legumelor, aflate la doi paºi.

Ni l-au dat pe Budai Deleanu. Fiindcã ºtiam pe de rost Trei viteji, am citat pe larg din acest poem, adãugând mereu: aºa dupã cum ar fi spus Parpanghel. Ai intrat, mi-a spus, cu douã zile înainte de afiºarea rezultatelor, finul care pusese umãrul. Felicitãri, mi-a dat o telegramã unchiul din Bucureºti, eminentul chirurg Ilie Sãbãilã, te ajut. Eºti student, ai intrat.

Am intrat, mi s-a acordat ºi un loc la Cãminul studenþesc nr.1 – la Antenã. Antena era  fosta cazarmã a armatei sovietice, acum întoarsã acasã. Noi eram urmaºii, profitorii trecerii prin oraº a Armatei Roºii. Cãminul-antenã era cãtre marginea oraºului, dar nu foarte departe de lanurile care înconjurau Facultatea de filologie. În camera noastrã încãpeau vreo ºaptezeci de paturi. Uriaºa salã era împãrþitã în fragmente egale, fãrã privilegiaþi. Dulapurile pentru haine (cãrþi, alimente º.a.m.d) împãrþeau vasta încãpere în ºapte secþiuni. Pe mijloc era un culoar pe care, în fiecare searã, se fãceau întreceri sportive. De obicei, ºaizeci de metri plat. Dar ºi lupte greco-romane, box, parada pompierilor. Eu eram în sectorul al ºaptelea, între Eugen Beltechi (autorul a numeroase opere de dialectologie, dupã 1970: noi suntem, deocamdatã, în octombrie 1960) ºi Ion Sorescu (viitor profesor de germanã, dupã 1975, la Craiova: viitor poet, numeroase scrieri pe urmele fratelui sãu Marin). Ghidul nostru prin Timiºoara era Eugen Beltechi, lugojean, ins menit încã din copilãrie unei serioase cariere umaniste. Dacã mã gândesc cã, dupã 1980, el a fost cooptat în  comisii  menite sã descifreze dialectele sud-estului european, parcã ar trebui sã-mi selectez cu grijã amintirile. Deocamdatã, Eugen Beltechi - Ghiþi - ne explica, amical, cum ajungem de la Antenã la Facultate. Nu-i greu. De la Antenã pânã în Piaþa Unirii, drum drept, 15 minute mers lejer. De-o plimbare. Din Piaþa Unirii pânã în Piaþa Libertãþii (acolo era primãria veche a oraºului, monument istoric) 10 minute, dacã adãugãm cinci minute de contemplare a clãdirilor istorice, un sfert de orã. Pânã  la Catedralã, 10. Mers lejer. Podul peste Bega, traversarea fericitã a lanurilor de porumb, alte zece minute. ªi, în fine, ajungem la Facultate, care de fapt e locul unde se þin cursuri: seminariile vor fi pe strada Doja, unde se ajunge un pic mai greu. Nu-i departe, dar pânã acolo e un adevãrat labirint. ªi clãdirea cu seminariile ar merita un pic de atenþie: arta labirintului era mai vie la Timiºoara ca nicãieri. Dar nu era foarte greu. Cu Ghiþi Duca e Maestro, nu-i nici o problemã.

Sediul nostru era însã Cãminul nr. 1, „La Antenã”. O curte mare împrejmuitã de livezi cu meri, peri, cireºi (atunci: azi nici cãminul nu mai e. Numai clãdiri care dacã ar mai creºte un pic ar fi zgârie nori. Nu-i prea târziu). Se putea juca fotbal. Aici, unde jucam noi fotbal, se pregãteau de luptã ostaºii sovietici. Fãceau instrucþie. ªi jucam fotbal, handbal, jucam ºah. Toate sporturile ne erau la îndemânã. Timiºoara avea o tradiþie sportivã care trebuia respectatã. Studenþia  timiºoreanã trebuie legatã de câþiva pofesori trimiºi aici sã   se purifice: intelectuali de seamã care greºiserã. Victor Iancu, nr. 1 al Cercului literar  odinioarã, ca ºi Eugen Todoran, nr. 3, ca ºi Deliu Petroiu. Gh. I. Tohãneanu venea din Bucureºti, dupã cum venea din Bucureºti celãlalt, Ignat Bociort. De un stagiu timiºorean a avut parte ºi ilustrul G. Ivãnescu. În 1962 am ajuns la revista Scrisul bãnãþean unde am început sã public recenzii. Din decembrie 1963, cronici literare.

Ce a însemnat comunismul pentru dvs.? (Pete de alb, pete de negru) Cum s-a schimbat, în propriul ochi, dar și în funcție de etape, conducãtori, geopoliticã etc?

În anii 1966-67 eram directorul cãminului de culturã de la Zãgujeni, fãceam spectacole, era lume zilnic la Cãmin. În Cãminul cultural era ºi biblioteca, avea câteva mii de cãrþi, primea zilnic ziare, primea presa culturalã. Era o bibliotecarã care terminase ºi ea filologia. Era o curiozitate faþã de carte ºi bibliotecara îºi þinea cititorii la curent. Ca ºi mine. Trecând prin registre, puteam observa cã în sat nu mai existau analfabeþi. Vã propun sã reducem discuþia doar la fenomenul literar, fiindcã altfel ne-am lungi prea mult. Proiectul comunist era legat de înfãptuirea unei „lumi noi”, a unui „om nou” (ca ºi proiectul fascist, ca ºi cel nazist). Cum comunismul a durat un pic mai mult, au legat fãurirea „omului nou” de „inginerii sufletului omenesc”, scriitorii. ªi au pus în fruntea proiectului lor (ºi) scrisul. „Internaþionala” stimula poeþi de pretudineni. Romancieri de pretutindeni. Moscova finanþa serios orice proiect cultural, premia, organiza congrese scriitoriceºti. Din 1948-49 vestul a observat agresivitatea literaþilor realist-socialiºti ºi a început ºi el sprijinirea proiectelor culturale anticomuniste. Pânã în 1989 orice proiect cultural, orice aventurã culturalã era sprijinitã ºi din est ºi din vest. Am arãtat în Istoria secretã a literaturii române ce succes aducea o laudã la Europa liberã, Deutsche Welle sau Vocea Americii. Ce sume lua un romancier. Dupã anul 2000 cel mai de seamã rezistent român, Paul Goma, face mizerie la Paris. Scrie enorm ºi mã întreb dacã în ultimii ani a luat vreun ban pe miile de pagini pe care le-a propus cititorului român. Cât se mai câºtigã dintr-o carte, dintr-un film, dintr-o piesã de teatru? Avem televiziune, calculator, ce adaugã ele fenomenului cultural?

Dar  în Zãgujeni? Nu mai e un tânãr în sat, sunt care în Spania, care în Germania, care prin Franþa. Culeg cãpºune, fac case, mai ºterpelesc câte ceva. Unii se mai întorc o lunã acasã, petrec, mai adaugã un zid nou ºi se duc iar. În 1952 bãtrânii dispãreau ºi tinerii rãmâneau  cu speranþa cã bãtrânii se întorc, în 1992 dispar tinerii, iar bãtrânii rãmân cu speranþa cã se vor întoarce.

Existã o senzație pe care o am când stau de vorbã, cu toatã deschiderea cãtre nuanțe, cu scriitorii care au fost scriitori înainte de 1989. O senzație cu formã variabilã - de tãcere apãsatã, de adevãr parțial, de mascã -, dar cu sâmbure precis: fiecare știe mai mult decât spune. Unele exerciții de imagine, altele de sinceritate, poate, dar parcã nu dusã pânã la capãt. Credeți cã sunt lucruri care se ascund sau e doar lehamite, obosealã… sau ce altceva?

Credeþi cã scriitori ascund? Ce ascund? Deocamdatã întrebarea dvs poate fi legatã de epoca dosarelor. Ce descoperim în dosarul cutare, cine a mai turnat pe cine. Nu mai intereseazã câtã închisoare a fãcut Caraion, câtã Doinaº, prin ce întâmplãri a mai trecut cutare sau cutare. Intereseazã sã-l excludem din literaturã pe cutare fiindcã a ascuns, fiindcã s-a ascuns. Breban s-a ascuns? Putem sã-i descifrãm „adevãrata viaþã” dacã îi recitim romanele? Dar cutare, care a fost o vedetã comunistã, un Dumitru Popescu, de pildã, ce ascunde ºi ce mãrturiseºte în ultimele sale cãrþi? Hai sã plecãm mai departe cu observaþiile ºi sã observãm cã scriitorii noºtri cei mai de seamã, cei care transformã, în secolul XX, literatura românã se ascund în opera lor. Vor sã se ascundã. Într-o societate arhaicã precum era societatea româneascã a fi „copil din flori” e infamant. Ori Sadoveanu, Arghezi, mai de demult ºi Camil Petrescu, G. Cãlinescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Mateiu Caragiale, Zaharia Stancu, Marin Preda, Eugen Barbu mai aproape de noi, sunt fii naturali. S-a scris prosteºte despre trãdãrile fiecãruia dintre ei. Sã înþelegem însã cã opera lor imagineazã atitudinile lor, ei vor sã creadã în „noua lume”. Noua lume pentru cei numiþi aici (minus, desigur, Mateiu) ar putea fi „lumea care vine de la Rãsãrit”, iar lumea veche, în care au fost abandonaþi, în care familia n-a existat e o lume rea. Care trebuie sã disparã. Da, scriitorii se transcriu într-un fel care trebuie cercetat cu atenþie.

Cum stați cu compromisul? Ce compromis puteați sau ați putea face? Ce compromis nu?

Sunt critic, sunt istoric literar, nu personaj politic care iese pe ecran ºi vrea votul. Ne cere iubire. Mi-a apãrut recent volumul Literatura Banatului. Istorie. Personalitãþi. Contexte în care ºi prieteni ºi adversari m-au acuzat de compromisuri. Cartea începe din anul 1000 ºi se terminã (sã zicem) în 2000. Da, am uitat sã comentez cãrþi, câþiva scriitori care au însemnat ceva pentru „literatura Banatului”. De-a lungul timpului am scris despre ei, ar fi trebuit sã rescriu cuvenitele articole. În Filiala Timiºoara a Uniunii Scriitorilor, pe care o conduc de 25 de ani, sunt scriitori români, germani, maghiari, sârbi. De 90, 80, 60, 50, 40, 25 de ani. Bãtrâni, tineri, scriitori cu pixul, la computer, la maºina de scris. Am scris despre cei mai mulþi dintre ei. Înainte de a scrie despre compromisurile mele, vreau sã spun cã am pãstrat echilibrul unei Filiale a Uniunii Scriitorilor 25 de ani. Am fost în numeroase jurii în care, alãturi de alþi colegi ai mei, sã aleg. ªi trebuie sã rãmân alãturi de ei. Ce înseamnã a rãmâne alãturi?

Unde v-ați situa, vorbesc de anii pânã în 1989, între adaptare și inadecvare? Dar ca scriitor?

Ca tot românul, ªI/ºi. Credea cineva cã se va schimba sistemul? ªi dacã nu se va schimba, totul era sã-l faci mai suportabil. Sã fii alãturi de cei de valoare, în literaturã. În politica antipoliticã. Puteai sã fii în literaturã fãrã Zaharia Stancu, Marin Preda, Nicolae  Breban, D. R. Popescu, membri ai Marii Adunãri Naþionale sau ai Comitetului Central? Fãrã Manolescu, Nichita Stãnescu, Doinaº, Laurenþiu Ulici, Mircea Iorgulescu? Dacã lucrai la o revistã culturalã, scriai editoriale pe care nu le semnai sau le semnai sub pseudonim. Redactorul ºef sau cei de la  partid  mai adãugau un citat din Tovarãºul sau Tovarãºa ºi publicaþia apãrea. Mã uimeºte mulþimea anticomunistã care a apãrut dupã 1989. Sau mulþimea comunist anticomunistã.

Ce ați fãcut de Revoluție?

Sunt istorii zilnice ale lui decembrie 1989 –  în zilele 18, 19, 20, 21 eram mereu împreunã cu prietenii mei ºi aºteptam sã bombardeze oraºul. Eram pe telefon, încercam sã comunicãm cu cei de dincolo. Sau cu alþii, din alte oraºe ca sã aflãm ce se întâmplã. În 22 decembrie dupã amiaza ne-am adunat acasã la Adriana Babeþi ca sã facem primul numãr din noua serie a revistei Orizont. Sergiu Levin mi-a scris de la Haifa sã-i relatez pe larg despre revoluþie, o lunã mai târziu Mircea Ciobanu mi-a dat un telefon, mi-a scris cã o editurã din Franþa vrea o carte despre revoluþia din România, iar eu ar trebui sã scriu capitolul despre Timiºoara. Episodul timiºorean. Azi sunt bucuros cã nici la Sergiu Levin n-a ajuns articolul ºi nici cartea lui Mircea Ciobanu n-a mai apãrut. Trãiam în 1990 o stare de exaltare... putem sã-i spunem naivã?

Cum v-au schimbat viața evenimentele din decembrie 1989?

Pentru mine, evenimentele care m-au schimbat au fost cele din 1989. În ultimii ani lucrasem la o carte despre Mircea Eliade, îmi trimitea cãrþi un vãr al meu stabilit la Paris – vãr care trecuse în toamna lui 1988 pe la mama mea – la Zãgujeni. Cum peste iarnã mi-am adus mama la Timiºoara, casa de la Zãgujeni a rãmas goalã. În ianuarie 1989 a fost spartã, mi-au fost furate videocasete, dosare, cutii de cafea - din cele aduse de la Paris de vãrul meu. Miliþia nu s-a grãbit sã intervinã pânã când i-am sunat pe prietenii mei de la Reºiþa – Reºiþa era capitala judeþului – sã mã ducã la primul secretar. Atunci au venit miliþieni, i-au obligat pe þiganii din vecini sã declare cã ei au furat. Mama s-a întors prin aprilie acasã, a fost ºocatã, în august am stat cu ea în spital, la sfârºitul  lui august a murit. Câþiva prieteni au rãmas alãturi de mine, alþii, de care am fost alãturi mulþi ani, s-au detaºat de mine. În octombrie am fost invitat la zilele din octombrie de la Belgrad ºi, pentru prima oarã – eram invitat în fiecare an – mi s-a dat aprobarea. Prietenii mei din Iugoslavia – atunci Iugoslavia – am bãnuiala cã ºtiau mai multe. Tot în octombrie am fost la Consiliul culturii ca sã aflu de ce nu se dã aprobare  cãrþii mele Imediata noastrã apropiere, II în care mã ocupam de literatura românã ºi literaturile Europei Centrale. Am fost repezit de un subaltern al lui Mitea – un domn care va rãmâne în fruntea trebilor culturale ºi dupã 1989. În decembrie 1989 aºteptam, cum am spus, bombardamentul – finalul. În martie – aprilie Eugen Todoran, profesorul cu care mi-am dat doctoratul, care era rectorul Universitãþii, mi-a propus sã devin directorul bibliotecii Universitãþii. Pe urmã el ºi prietenul meu Iosif Cheioe mi-au propus sã predau literatura românã la Universitate. Am predat Literatura românã actualã la Facultatea de Litere ºi mi-am revenit, am preluat conducerea Filialei Timiºoara a Uniunii Scriitorilor. Am primit o bursã la Viena, am cunoscut scriitori care fuseserã alãturi de Paul Celan sau Heimito von Doderer. Am preluat, împreunã cu Adriana Babeþi, cu Mircea Mihãieº cu studenþii noºtri, proiectul de cercetare al literaturilor  Europei Centrale. L-am numit „A treia Europã”.

Ce s-a întâmplat cu lumea scriitorilor?

Ce putea sã se întâmple? Scriitorii trebuia sã fie „ajutoare de nãdejde a partidului”, fãceau parte dintr-o aristocraþie – singura „aristocraþie” admisã, alintatã, într-o vreme în care adevãrata aristocraþie trebuia distrusã. Fãcea parte din „duºmanii de clasã”. Ei, scriitorii, fãceau parte dintre cei care trebuia sã educe, sã promoveze „linia partidului”. Valoarea lor a crescut atunci când ei se ridicau împotriva liniei oficiale ºi erau sprijiniþi de Europa liberã, Deutsche Welle, Vocea Americii. ªi de unii activiºti de partid, de cenzori care voiau sã fie... liberi. Sau aveau neveste artiste, scriitoare º.a.m.d. Rãzboiul rece, 1945-1990, geopolitica anilor 1900 – 2000 se baza ºi pe scriitori. Am intrat într-o societate de consum în care  scriitorul trebuie sã respecte legile societãþii de consum.

Cum vedeți relația scriitorului cu Puterea?

Am ascultat ieri comentariile unui analist televiziv despre observaþiile lui Andrei Pleºu la adresa preºedintelui. Observaþii importante, privitoare la calitatea consilierilor, la atitudinile prezidenþiale. „Da, el, Pleºu, se gãseºte sã-i facã observaþii, el care a fost ºi ministru ºi consilier ºi... a fost ºters”. Cu alte cuvinte, n-a fãcut nimic. Scriitorul poate fi împotriva puterii ºi valoarea lui a fost legatã, înainte de 1990, de felul în care s-a opus puterii. Metamorfozat în jurnalist, în analist politic, va putea continua, cu succes, lupta cu puterea. Negocierile, mãcar pentru finanþarea revistelor, a cãrþilor.

Scriitorul canalie, dar genial sau cel onest și moral, dar cu un pas în urmã în ce privește mãiestria?

Cred cã te naºti scriitor, te împlineºti ca scriitor ºi biografii tãi vor încerca sã afle de ce ºi cum. Repet, Sadoveanu ºi Arghezi, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, George Cãlinescu, Mateiu Caragiale, Eugen Barbu au fost „copii din flori”. Într-o societate arhaicã, trebuia sã-ºi gãseascã Tatãl. Scriind. Scriind, împotriva lumii care i-a lãsat fãrã tatã.

Conteazã și cantitatea? Numãrul paginilor scrise?

Da,  conteazã cantitatea atunci când eºti Thomas Mann. Sau Sadoveanu. ªi, dacã vrei sã rãmâi în culturã, Eminescu. Dacã nu, îþi ajunge Arvers.

Existã formule câștigãtoare, care se pot prestabili?

Da, existã ºi formule câºtigãtoare. Dacã vrei sã faci tiraj, dacã vrei un ban în plus, cauþi o formulã câºtigãtoare ºi o gãseºti.

În liceu ați scris poezii și prozã. Când și de ce v-ați oprit?

Cred cã pentru fiecare dintre noi existã un fel al desfãºurãrii lirice. O energie a scrisului poetic care dureazã doar atât -  între o vîrstã ºi alta. În ceea ce priveºte proza... „jurnalele” mele, care se întind pe câteva mii de pagini, sunt prozã. Trei volume din Despre regi, saltimbanci ºi maimuþe au apãrut, cred cã voi mai adãuga unul ºi le voi preda prietenului meu Ion Cocora sã le publice într-un volum. Sunt note zilnice care se desfãºoarã, din când în când, sub semnul lui „ca ºi cum”.

Un gest de curaj pe care vi l-ați asumat sau pe care vi-l asumați?

Cã am rãmas, critic literar, la Timiºoara. ªi am continuat sã scriu criticã literarã.

„Toatã viața am avut o bogãție de probleme”. Au fost și situații-limitã, cu totul speciale, în care sã vã încercați strãfundurile ființei?

Da, când am aflat cã mama mea, care locuia la þarã, singurã, a fost internatã la spital. ªi luna august 1989 când  am rãmas lângã mama mea -  se sfârºea cu dureri insuportabile. Sau când un oftalmolog a operat-o la ochi pe fiica-mea ºi m-am speriat cã îºi va pierde vederea. Sau în 2013, când, operat de douã ori în douã zile, am rãmas trei zile la reanimare. Între oameni care se sfârºeau – unii în fiecare orã.

Cum e bãtrânețea?

Parcã aº scrie despre marii bãtrâni ai literaturii – unii, ca Mihai ªora, sunt magnifici. Sau aºteaptã sã treacã dincolo – în cer. Marii cãlugãri. Unii îºi trãiesc magnifierea printr-o deteriorare nesfârºitã – sau asasinare – în vremi tulburi.  Alþii – cei mai mulþi – se sfârºesc în trup.

Ce mai scrieți? Ce planuri mai aveți? Un vis pe care l-ați vrea împlinit?

Vreau sã termin, totuºi, Geografia literarã a României, care ar fi o Istorie a literaturii române, cu accente asupra identitãþii provinciale. Asupra marginilor. 

 

Interviu de Cornel Mihai Ungureanu

 

Comentarii cititori
sus

 

 

 

Ruxandra Cesereanu
la Festivalul Internaþional de Poezie Mediterrània din Mallorca

 

festival poezie mediterraniaCu ocazia participãrii poetei Ruxandra Cesereanu la a XVIII-a ediție a Festivalului International de Poezie Mediterrània din Mallorca, coordonat de poetul și scriitorul Biel Mesquida, reproducem interviul tradus și adãugit din limba catalanã, apãrut în revista online de cultura Núvol.

Peste 150 de persoane au asistat la Festivalul care s-a desfãșurat pe data de 26 aprilie la Teatrul Principal din Palma. Publicul a putut asculta poemele citite de poeți în limbile originale (catalanã, spaniolã, franceza din Canada, georgianã, rusã, etc, ºi, bineînțeles românã – este, de fapt, a doua ocazie când un poet din Ardeal participã la Festivalul Mediterrània, dupã ce anul trecut invitat a fost poetul Ioan Es. Pop).

Este pentru prima datã când poezia Ruxandrei Cesereanu este tradusã în catalanã. De data aceasta, poeta a ales din ciclul Recidiva (ciclul face parte din cartea Coma) poemele care au fost publicate în românã și în catalanã în cadrul Festivalului.

Înainte de a vorbi despre Festivalul de poezie, sã începem cu poezia ta. Cînd vorbești despre poezie, mizezi, spui, pe un soi de killer instinct al poetului, al scriitorului. La ce îi folosește acest instinct? În relație cu ce, cu cine?

Auzindu-mã folosind expresia „killer-instinct”, lumea m-a întrebat, mai ales în ultimii ani, ce înseamnã sã ai „killer-instinct” ca scriitor? Iar eu a trebuit sã rãspund în chip explicit ºi relativ logic. Aºa cã, încã o datã, iatã: înseamnã sã ºtii cine eºti (adicã sã îþi posezi ºi sã îþi domini coordonatele interioare, artisticeºte vorbind), sã ai perspectiva asupra ta însuþi ca scriitor, prin dexteritãþi precum impetuozitatea, coerenþa lãuntricã, luciditatea auctorialã. Cred într-un killer instinct al scriitorului ºi sper cã sunt dotatã cu aºa ceva. Impetuozitatea este esenþialã, pentru cã angreneazã o vitezã ameþitoare, un vârtej al rostirii poetice, sã spunem. Despre coerenþa lãuntricã nici nu mai trebuie sã vorbesc (ea este necesarã inclusiv atunci când înveºmânteazã incoerenþa lãuntricã!). Luciditatea auctorialã nu înseamnã orgoliu ºi trufie ori superbie, ci conºtientizarea specificului propriu ºi asumarea acestuia ca spectacol artistic. ªi încrederea în propria structurã creatoare. Când spun cã mai ales poetul trebuie sã aibã „killer-instinct”, mã mai refer la ceva. Poetul ca „bestie”, aceasta e pledoaria mea pentru autenticitatea ºi febrilitatea maximã la nivel de simþire.

Directorul Festivalului, Biel Mesquida, a rãmas atras de creația ta poeticã. Aș spune cã și el este o „bestie” a poeziei catalane sau metaforic vorbind, așa cum ai zis tu într-un poem scris la Palma,  un „colonel” al poeților. Cum ți s-a pǎrut experiența?

festival poezie mediterraniaDe optsprezece ani, Biel Mesquida este directorul Festivalului internațional de poezie Mediterrania, din Palma de Mallorca, pe care izbutește sã-l menținã cu diplomație, dedicație maximã și energie. Anul acesta au participat unsprezece poeți într-atât de diferiți, încât alteritatea (ideea de) a fost refrenul grupului liric amalgamat în stiluri, tematici, generații. Dar exact acest lucru a fost și ceea ce ne-a unit: faptul cã eram alteri unii fațã de alții și cã reprezentam direcții lirice diverse și chiar opuse. Nu sunt singura care a sesizat aceastã marcã, poetul catalan Marçal Font a fãcut-o inclusiv într-un sens conceptual liric. Alãturi de Biel Mesquida, Carlota Oliva a fost companioana noastrã statornicã, o „fee” mereu doritoare sã ne punã la dispoziție telefoane, fotografii, bilete de avion, hoteluri, taxiuri, autocare în așa fel încât sã ne mallorchizãm cu folos și spor. Au existat, apoi, prietenii festivalului, mereu empatici și gãzduitori: Margarita și Oliver, Regine, Susi și partenerul ei și ar mai tot fi. Pentru mine, spiridușul prieten a fost traducãtorul catalan Xavixu Montoliu, fãrã recomandarea cãruia nu aș fi ajuns la Festivalul Mediterrània.

Biel Mesquida ne-a antrenat sã recitãm, vreme de patru zile, de șase ori: în Piața Mare de Sfântul Gheorghe și cu prilejul Târgului de carte din Palma; la primãrie, omagiindu-l pe teologul, filosoful și poetul catalan medieval Ramon Llull (1232-1315); la casa memorialã a lui Llorenç Villalonga (1897-1980) din Binissalem, cel mai cunoscut prozator mallorchin; la Liceul Joan Alcover (1854-1926), scriitor balear, istoric și politican, unde elevii și profesorul lor de literaturã au recitat în replicã poeme traduse în catalanã din textele invitaților (am avut norocul sã mi se recite și în românã un poem de cãtre un elev, David, stabilit cu familia sa de un deceniu în Palma de Mallorca!); am recitat și la casa-fermã a compozitorului electroacustic Antoni Caimari (n. 1943), unde am fost înregistrați în fonoteca acestuia. Dar cel mai important recital a fost ultimul, la Teatrul Principal din Palma de Mallorca (izbitor de asemãnãtor cu acela din Cluj), unde s-au strâns vreo sutã cincizeci de spectatori interesați sã asculte poezie în limbi diferite (și unele necunoscute).

Dar fãrã „colonelul” nostru poetic și amiftrion - Biel Mesquida -, nimic nu ar fi izbutit. Energia lui debordantã și generoasã a garantat totul. Impetuozitatea lui a fost obligatorie, ca sã funcționeze festivalul la aceastã a XVIII-a ediție.

Anul trecut ai publicat o antologie de poezie eroticã româneascã contemporanã, Moods & Women & Man & Once Again Moods. An Anthology of Contemporary Romanian Erotic Poetry. Cãrui public îi era destinatã și ce ecouri a avut?

Antologia aceasta a fost realizatã împreunã cu Margento (Chris Tãnãsescu), un poet și insider critic al poeziei cu totul special. Fãrã el, antologia nu ar fi avut sorți de izbândã. Chris Tãnãsescu a alcãtuit un micro-dicționar cu poeți antologați (aproape 50), fãcându-i fiecãruia portretul. Moods & Women & Man & Once Again Moods. An Anthology of Contemporary Romanian Erotic Poetry era adresatã publicului american posibil interesat de toate nuanțele și aspectele dragostei (nu doar ale erotismului) în lirica româneascã. Din pãcate, antologia nu a ajuns încã în America. Vreo 300 de exemplare încã așteaptã la Editura Tracus Arte sã fie trimise în America, cãtre Editura Calypso, co-editorul acestei cãrți. În România am fãcut douã lansãri ale antologiei, la București și la Cluj. Lansarea bucureșteanã a fost intimã, s-a dovedit de fapt a fi un recitativ al poeților bucureșteni antologați.

În toamna anului 2013 ai participat alãturi de peste 30 de poete, între care și catalana Sònia Moll, la Bienala Europeanã de Poezie, la Feminin, organizatã de poetul ºi profesorul Andrei Bodiu. Un poet era organizatorul unui festival de poezie „la feminin”.

Andrei Bodiu nu a fost doar un poet foarte bun și un om generos, ci și un manager priceput. El a lansat cu o întreagã echipã academicã brașoveanã acest proiect legat de Bienala femininã de poezie, dupã ce, în 2007, materializase cu succes și brio, la Sibiu, Maratonul european de poezie, unde am participat aproape 100 de poeți români. Dispariția lui prematurã ne-a mâhnit pe toți și ne-a șocat. Bienala femininã de poezie de la Brașov a fost o încercare de a aduna și interfera diferite stiluri de poezie și poete din generații diverse și de limbi diferite, tocmai cu scopul de a crea un sincretism liric. Am cunoscut-o acolo pe Sònia Moll și pe tine, Xavier, și iatã cã prietenia noastrã a rodit.

Bienala femininã de poezie ne-a pus în fațã, pe fiecare poetã participantã și cu condiția noastrã într-o literaturã unde dominã bãrbații.

ruxandra cesereanuAm avut parte de un insight, pe care îl mãrturisesc acum și aici. Practic o scriiturã femininã, fiindcã acest lucru face parte din fãptura mea interioarã și exterioarã. Acum vreo 20 de ani am publicat un poem semi-epic foarte lung numit Femeia-cruciat. Aceastã personajã (fie-mi îngãduitã feminizarea cuvântului) rãtãcea prin Cluj ca sã se caute pe sine și ajungea, de fapt, lãuntric, pânã la Ierusalim. A fost o questa de sine. De fapt, o femeie nu poate înceta sã fie femeie-cruciat, probabil cã ar trebui sã rãmânã toatã viaþa aºa ceva.

Mãștile feminine pe care le utilizez în poezia și proza mea alcãtuiesc niºte ipostaze de cãutare a unei cãi femeieºti (prefer sã o numesc astfel, ca sã nu folosesc termenul de cale femininã, care sunã prea ºtiinþific ºi rigid) prin substitute teatrale, histrionice. Este vorba, repet, despre o questa.

Când eram foarte tânãrã (între 1980-1985, sã zicem), a fost sã fiu perceputã mai degrabã poet decât poetã, ca receptare. Mã simțeam protejatã doar sub semnul unei percepții masculinizate, fiindcã în România trãiam într-o lume a bãrbaților (cel puțin din punct de vedere literar), chiar dacã timpul mi-a dovedit cã e foarte bine și cã mi se potrivește sã fiu femeie și sã scriu ca o femeie. Treptat mi-am asumat tocmai o scriiturã femininã care mi se potrivea ca o mãnușã. Dar, la începuturi, așa cum am spus, am dorit sã mã protejez, sã mã adaptez epocii și sã fiu perceputã ca „bãrbat” (literar vorbind). Iar la un moment dat m-a ispitit chiar un soi de hermafroditism ori androginism al scriiturii, fie și numai experimental.

Mã simt, în literatura românã, ca o dandya. Dupã cum bine ºtim, nu existã un termen feminin echivalent pentru dandy-ul consacrat masculin. ªi nu existã, deși femeii îi este specificã ceremonia ºi cultivarea frumuseþii, deși femeia are în sânge acest lucru. Or, termenul dandy este aplicat pentru bãrbatul care cultivã (ori chiar manufactureazã, fie-mi îngãduit acest barbarism) frumuseþea artificialã. Dar femeia este, adesea, o dandya, atât fațã de sine, cât și fațã de ceilalți. Ar trebui îngãduit ori echivalat acest cuvânt în lumea de acum.

Specialistã în toate felurile de infernuri, þi-ai luat doctoratul cu o tezã despre gulagul românesc. Recent, ai publicat Dosarul de urmãrire de cãtre Securitate a bunicului tãu, preot – recent lansat la Roma. Ai publicat și un roman cu tiltul Un singur cer deasupra lor [prima parte a romanului intitulatǎ Lucretia a fost recent tradusã în spaniolã și publicatã în revista Lectora a Centrului Dona i Literatura – Universitatea din Barcelona], care trimite la celebra frazã kantianã: cerul înstelat deasupra mea și legea moralã în mine”. Cercetare și ficțiune în slujba datoriei morale, nu? Simți atât de puternicã aceastã datorie? Și cum îmbini cercetarea cu fictiunea?

Ce m-a captivat pe mine întotdeauna a fost urmãtoarea chestiune: ce tip de memorie ar fi adecvatã, ar fi strategicã, pentru a-i sensibiliza pe tineri ca sã recupereze istoria recentã a României? E evident cã o memorie strictã a suferinþei, o memorie emoþionalã, nu mai intereseazã neapãrat astãzi ºi nu mai poate fi un cârlig pentru ca tinerii sã fie interesaþi de recuperarea istoriei țãrii lor. Cea care ar putea interesa ar putea fi eventual o memorie istoricã, informativã. Aceasta, însã, riscã sã fie plictisitoare, uneori. Și atunci, de ce nu am putea avea o memorie care sã îmbine emoþionalitatea cu informaþia, o memorie eticã, o memorie moralã, care n-ar trebui sã fie justiþiarã ori revanºardã; nu ne intereseazã sã facem vreun linºaj prin astfel de propuneri de memorie! Aceastã memorie eticã ar putea sã fie, de fapt, o memorie tãmãduitoare. Cam asta am încercat sã fac și eu în romanul Un singur cer deasupra lor, prin personajele mele care sunt, unii, victime, alții, opresori, alții intermediari (sau hibrizi) între victime și opresori. Ori pur și simplu oameni obișnuiți.

Un singur cer deasupra lor este primul meu roman realist, întrucât pânã în 2013 am publicat, ca prozatoare, doar prozã fantasticã și autoficțiuni (cele mai cunoscute cãrți ale mele în acest sens fiind Tricephalos - 2002, Nebulon – 2005, Nașterea dorințelor lichide - 2007 și Angelus - 2010). Tocmai pentru cã este un roman realist și nu mi-a fost la îndemânã sã-l scriu, am lucrat aproape un deceniu. De ce a durat atât de mult? Pentru cã știam cã trebuie (și voiam) sã fie o frescã a perioadei comuniste din România și pentru cã nu aveam niciun motiv sã mã grãbesc. Totul trebuia scris pe îndelete, dupã destulã cercetare, cãci am lucrat pe multe cazuri (cu personaje) reale care, unele, au necesitat documentare amplã.

Toți oamenii aceștia (personajele mele) trebuiau sã fie reali, în sensul în care cea dintâi care sã creadã în realitatea și verosimilitatea lor – se cuvenea sã fiu chiar eu, autoarea. Ce m-a interesat apoi a fost ca romanul meu sã se adreseze tuturor generațiilor (tineri, maturi, bãtrâni) și tuturor categoriilor sociale din România. Am structurat capitolele cãrții ca pe niște noduri marinãrești (am, cred, deși nu le-am numãrat cu exactitate, vreo 40 de personaje, dacã nu mai mult, în fiecare capitol fiind angrenate atât victime, cât și opresori), intenționând  o frescã narativã. Am stat și am migãlit fiecare capitol, ca stilul sã fie simplu și limpede, dar m-am folosit și de plãcerea mea de a povesti.

Un singur cer deasupra lor este o carte de ficțiune, dar una care respectã regulile realismului (atroce, în anumite cazuri), în paralel cu regulile absurdului și ale grotescului, așa cum s-au manifestat aceste categorii în comunismul românesc. Mi-am creat personajele și le-am pus sã funcționeze într-o lume bolnavã și violentã care trebuia explicatã clar și nuanțat, atât pentru cititorii cunoscãtori ai perioadei comuniste, cât și pentru aceia necunoscãtori.

Romanul Un singur cer deasupra lor a pornit de la imboldul dat de studenții mei, cu 13 ani în urmã, sã scriu un roman-frescã realist, care sã înfãțișeze diferite scene din comunismul românesc (1944-1989). Așa încât în primul rând lor, studenților mei, le datorez aceastã carte. Ea se adreseazã, însã, tuturor. Și celor foarte tineri, și maturilor, precum și celor care au trãit mult și greu în comunism și care acum sunt la senectute. Studenții mei mi-au fãcut o propunere, eu am ezitat la început, apoi am acceptat provocarea. Așa a început totul. Fãrã impulsul dat de studenții mei – nu aș fi scris niciodatã aceastã frescã, nu m-aș fi apucat de ea.

Atât romanul-frescã Un singur cer deasupra lor (2013, 2015), cât și cartea documentarã despre bunicul meu patern (Persecuție și rezistențã. Vasile Cesereanu, un preot greco-catolic în Dosarele de urmãrire de cãtre Securitate), publicatã acum, în 2016, fac parte din demersul meu personal, privat, de a înțelege istoria recentã a țãrii mele, mecanismele de represiune, dar mai ales rezistența și curajul oamenilor care au avut îndrãzneala sã se opunã sistemului.

Timp de patru ani ai fost dascãl la jurnalisticã și științe politice. Cum vezi societatea româneasca contemporanã, este ea așa cum și-au imaginat-o oamenii care au participat la revoluþia anticomunistã din decembrie 1989?

Societatea româneascã este divizatã și nuanțatã, nu poate fi privitã în bloc și nici tratatã printr-o singurã lupã. S-au întâmplat lucruri bune, dupã cãderea regimului comunist, dar s-au menținut și destule lucruri vicioase și dezagreabile, la nivel socio-politic și mentalitar în România de-acum. S-ar putea scrie cãrți întregi despre situația aceasta. România  și românii nu sunt neapãrat mai blamabili decât alte popoare la nivelul defectelor vizibile.

Astãzi Europa este în fața problemei refugiaților. Pentru Europa este o problemã, pentru ei – o dramã. Cum vãd aceastã situație intelectualii români?

Intelectualii români sunt împãrțiți între a accepta ideea (mãcar teoretic), cã refugiații fac parte din istoria foarte vie a lumii noastre, care nu mai seamãnã cu lumea de odinioarã. Inclusiv Europa s-a metamorfozat într-un melting pot, nu mai este o Europã clasicã. Pe de altã parte, existã și intelectualii care considerã cã fenomenul refugiaților și amploarea acestuia riscã sã mutileze Europa și sã o amalgameze inadecvat. Cred cã rãspunsul este mai degrabã la mijloc. Nu mai putem sã gândim dupã canoanele unei Europe clasice, acum când lumea este în mișcare și în preschimbare continuã, dar, pe de altã parte, prudența este o calitate întotdeauna utilã și fezabilã în lumea în care trãim. Deci: sã fim prudenți, dar umani și mãcar relativ înțelegãtori cu aceia care suferã în alte pãrți ale lumii, încercând sã fugã din iad.

 

Interviu de Xavier Montoliu Pauli 

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey