•  Adina Mocanu
•  Florin Oncescu


sus

Adina Mocanu

 

 

Descoperiri africane: Tunisia

 

tunisÎntotdeauna am vãzut o provocare culturalã în destinațiile considerate “exotice”. Tunisia e acea țarã perfectã pentru o vacanțã frumoasã, dar de data aceasta, cãlãtoria mea a fost în scopuri strict academice. În cele patru zile petrecute în capitala tunisianã, Tunis, am participat la conferințele și seminariile organizate de Asociația universitarã și științificã Euro-mediteraneeanã despre gen și femei RUSEMEG. Un grup majoritar format din cercetãtoare universitare și activiste care apãrã și promoveazã drepturile femeilor au pus bazele unei legãturi academice între instituțiile din Africa (Algeria, Tunisia și Maroc) și Europa (Franța și Spania). La fiecare trei luni, se țin seminarii și conferințe într-una din țãrile participante, existând astfel o sesiune pentru doctoranzi și cercetãtori și o conferințã plenarã unde participã nume importante, specialiști în tematicile propuse spre dezbatere. RUSEMEG existã din 2012 și a fost fondatã în Franța, la Marseille, unde mai apoi s-au alãturat MMSH d’Aix-en-Provence, Forum Femmes Méditerranée, Fédération nationale de recherche sur le genre și rețeaua RING. Bineînțeles, odatã cu trecerea anilor și câștigarea anumitor libertãți și beneficii, asociația a început sã aibã o vizibilitate mai accentuatã și a cooptat și alte organizații sau instituții care au ca interes principal studiile de gen, studiile despre femei, raportul bãrbați-femei, inegalitatea între sexe, problematica identitãții sau orientãrii sexuale, studiile feministe, studiile despre sexualitate și studiile queer. Aceste asociații, precum Réseau Universitaire et Scientifique pour le Développement de l’Egalité (Maroc), Center of Arab Women for Training and Research – CAWTAR (Tunisia), Centre d’Enseignement, de Documentation et de Recherches pour les Etudes Féministes – CEDREF (Franța), Chaire Unesco Femmes, développement et cultures, (Barcelona) sunt deja foarte cunoscute la nivel internațional ce lupta pentru drepturile femeilor și ale minoritãților, dar și apãrarea și respectarea drepturilor umane.

tunisSesiunea de lucrãri organizatã la Tunis, în mai, a fost despre mondializare, gen și mobilitate, bazându-se în special pe chestiunile contemporane care sunt prezente în dezbaterile politice, economice și sociale. Unul din aspectele importante a fost problematica refugiaților din țãrile arabe devastate de impactul rãzboiului din Africa. Analizele s-au îndreptat spre politicile de gen, cu precãdere rolul femeii în procesul migratoriu și condițiile precare, inumane la care este expusã.  De cele mai multe ori, închiderea frontierelor, restrângerea, catalogarea, exploatarea umanã implicã o acțiune necesarã de înțelegere și solidaritate, dar și gãsirea unor soluții la nivel teoretic și practic. Abordarea teoreticã a aspectelor ce au legãturã cu refugiații din țãrile africane, dar și cu emigranții se face prin prisma unei interpretãri clasice, aceea de victimã vulnerabilã, ceea ce nu face altceva decât sã blocheze realitãțile actuale, de exemplu construcția și deconstrucția raportului între strãin și alteritate.

Aspectele abordate la fiecare ediție a RUSEMEG-ului sunt de actualitate, probleme care marcheazã societãțile din Africa și din Europa: violențã, vulnerabilitate, precaritate, autonomie sau discriminare, printre altele. Pe lângã aceste conferințe, existã și un seminar dedicat cercetãrii științifice ținut de cãtre doctoranzi. În aceastã ediție, s-a dezbãtut în special pe marginea contextului arab, iar prezentãrile au fost centrate pe reprezentarea femeilor și a minoritãților în diferite spații sociale, prin participarea publicã și politicã la nivel decizional. Întâmplarea face ca aceastã întâlnire sã aibã loc în țara în care mișcãrile revoluționare au avut și o parte bunã, reușind sã înlãture dictatura, în 2011. Lucrul acesta aratã cã existã un interes și o solidaritate din partea celor mai multor persoane ca totul sã funcționeze bine și sã se bucure de libertatea care le-a fost interzisã.

tunis bazarTimpul pe care nu l-am petrecut în sãlile de conferințe, l-am dedicat plimbãrilor pe strãduțele pline de negustori. În centrul orașului e bazarul cu numeroase standuri cu produse artizanale, țesãturi, bijuterii, mâncãruri felurite, condimente, dulciuri și diferite sortimente de ceai. Însã, pentru mine, principala atracție a fost legãtura umanã, amabilitatea tunisienilor și disponibilitatea de a-și oferi serviciile indiferent de orã. Am avut parte de multe întâmplãri frumoase, dar o sã vã povestesc una dintre cele mai neobișnuite, petrecute în ultima searã acolo. Dupã ce strãbãtuserãm în lung și-n lat orașul, ne-am oprit la o librãrie boemã, micã, dar ticsitã cu cãrți, de pe cunoscuta stradã Habib Bourguida, însã ceea ce nu știam noi era cã dupã programul normal de lucru, librarii organizau pânã în miez de noapte, sesiuni de lecturã pentru persoanele care nu dispuneau de banii necesari pentru a-și cumpãra cele mai noi apariții editoriale. Am rãmas impresionatã de multitudinea de oameni care au participat la o lecturã din cel mai nou roman Vernon Subutex de Virginie Despentes, o scriitoare destul de controversatã pentru evantaiul tematic subversiv despre pornografie, viol și identitate sexualã.

Tunis e un oraș plin de lucruri neprevãzute, într-o continuã mișcare, energie, frenezie. E  o destinație culturalã în care este imposibil sã te plictisești și nu mã refer aici la obișnuitele descrieri exotice din pliantele de cãlãtorie, ci mai degrabã la o experiențã unicã, personalã, implicatã.

 

Comentarii cititori
sus

Florin Oncescu

 

 

Ropa vieja

 

havanaCuba nu-i mai ieftinã decât Mexicul. Dacã ar fi ales sã stea într-un complex turistic, nu ºi-ar fi dat seama. Dar au venit la Havana ºi s-au lovit de realitatea celor douã monede, CUP - „peso cubano” ºi CUC - „peso cubano convertible”, prima pentru localnici, a doua pentru turiºti. Taxiul de la Hotel Nacional la Parque Central este 5 CUC. Berea Cristal este un CUC la magazin ºi 2 la o terasã. Un Mojito este 4. O porþie de „ropa vieja”, mâncare de vitã cu carnea fãcutã fâºii, este 3. Salariul mediu al unui cubanez este 25 CUC pe lunã. Un medic câºtigã 40. Un CUC se schimbã cu puþin peste un dolar canadian. Salariul mediu lunar la Montréal este, estimeazã Sorin, vreo 3000 de dolari. Cubanezii supravieþuiesc într-o altã lume, a monezii CUP.

Tânãrul salvamar de la Playas del Este care le þine companie pe plajã, într-o zi în care sunt aproape singurii de care trebuie sã aibã grijã, viseazã sã cãlãtoreascã, dar îi lipseºte o invitaþie din afarã. E fost profesor de matematicã, s-a fãcut salvamar ca sã câºtige mai bine. La despãrþire, Sorin îi face cadou 2 CUC.

În zile diferite, o femeie ºi un bãrbat îi abordeazã cu un text similar. „Pot sã vã rog ceva? Nu, nu cer bani, vreau doar un pahar de lapte!” Femeii, Sorin îi dã un CUC. Pe bãrbat îl ia la rost. Aratã în formã, e bine îmbrãcat. Îi spune cã pentru ei, veniþi din Canada, un sejur la Havana, cu toate aceste cereri de pahare de lapte, ajunge sã fie mai scump decât un sejur la Miami Beach.

Abia dupã întoarcerea la Montréal vor afla cã bizara solicitare avea legãturã cu o promisiune neonoratã a lui Raul Castro, din 2007, adicã din urmã cu trei ani, de a asigura fiecãrui cubanez, zilnic, un pahar de lapte. Altfel spus, era un mesaj politic, un protest antiguvernamental ºi, poate, un reproº adresat turiºtilor care aleseserã sã-ºi etaleze normalitatea lor de bãutori de lapte, ori, mai bine zis, de Mojito, într-o lume în care laptele lipsea.

havanaS-au obiºnuit sã vadã, pe strãzile ºi în restaurantele din Habana Vieja, tinere localnice arãtoase, însoþind domni turiºti care ar putea sã le fie taþi sau bunici. În urmã cu un an, la prima ei venire aici, împreunã cu bãiatul lor, Cristina vãzuse în aeroportul din Havana doamne turiste despãrþindu-se cu lacrimi în ochi de tineri localnici care ar fi putut sã le fie fii. Comerþul, în aceste cazuri, era clar. Dar ce-o fi între bãrbatul aparent canadian ºi bãrbatul localnic care ocupã masa vecinã cu a lor, la o terasã de lângã Plaza de la Catedral? Amândoi par sã aibã în jur de 50 de ani. Au mâncat „ropa vieja”, au bãut apã ºi cafea. Nimic excesiv. Cubanezul pare cãzut într-o stare de stupoare totalã. κi ridicã rar privirea din farfurie, iar când o face nu-ºi îndreaptã complet capul. Priveºte pe furiº în jur, parcã spunându-ºi: „Deci, aºa se mãnâncã într-un restaurant!” Sau îºi priveºte comeseanul într-un fel care mãrturiseºte infinita recunoºtinþã.

havanaCând canadianul se duce la toaletã, cubanezul începe sã citeascã inscripþia de pe sticla de apã nedesfãcutã. Surprinzându-l la întoarcerea la masã, canadianul îi spune sã îºi punã sticla în geantã. Mai stau puþin aºezaþi, în tãcere, aºteptând nota. O plãteºte, evident, canadianul. Când se pregãtesc de plecare, cubanezul se apleacã brusc peste masã ºi îl sãrutã pe umãr, peste cãmaºã, înainte de a-i adresa o scurtã frazã care, dacã Sorin înþelege bine, înseamnã: „Îþi mulþumesc pentru tot!” Omul s-a purtat de parcã tocmai a primit cadoul vieþii lui. I-a donat canadianul un rinichi? Ei au vãzut doar cã i-a dat o masã de prânz.

Ziarele cubaneze naþionale - Granma, Juventud rebelde, Trabajadores - spun numãr de numãr aceeaºi poveste, a Revoluþiei fãrã de sfârºit. Un articol al lui Fidel în Granma, un discurs al lui Raul reprodus în toate trei ziarele, amintiri nepieritoare despre Che, articole despre o recent dispãrutã camaradã de arme a lui Fidel, ajunsã ministrã a spaþiului locativ. Revista Orbe, care aduce cu Magazin-ul românesc de altãdatã, pare o selecþie de ºtiri pescuite de pe internet. ªtirile spun cã lumea din afarã e interesantã pe alocuri, dar are multe lipsuri. Cubanezul de rând nu are acces la internet.

havanaToate aceste publicaþii sunt vândute la colþ de stradã de bãtrâni care, cu noaptea în cap, acapareazã tirajul. Preþul lor variazã dupã ora zilei ºi dupã aspectul cumpãrãtorului. Turiºtii ca Sorin le cumpãrã pentru aportul de culoare localã. Localnicii, bãnuieºte el, pentru a vâna fitile. Nici una dintre ele nu dã un calendar al evenimentelor culturale din Havana.

Au nevoie de douã zile ca sã afle cu certitudine programarea spectacolelor de balet la Gran Teatro. Un bãrbat cu aspect de balerin le confirmã cã afiºul lipit pe una din coloanele de la intrare, unul scris de mânã, e valabil. Peste încã douã zile reuºesc sã afle de unde se cumpãrã bilete. Tot atunci, o femeie se oferã sã le vândã invitaþii, dar ei o refuzã, neîncrezãtori.

Casa de bilete se deschide numai în seara spectacolului. Stau la o coadã lungã, una de turiºti ºi localnici în egalã mãsurã. Douã din cele patru scurte piese de balet prezentate au coregrafia semnatã de Alicia Alonso. „Prima balerinã absolutã” a Cubei, acum nonagenarã, este prezentã într-un balcon ºi, la final, culege aplauze binemeritate.

Locuiesc la Hotel Nacional, loc plãcut Mafiei americane, înainte de Revoluþie. ªi-a pãstrat aparenþa de „gran” lux, chiar dacã instalaþiile sanitare nu mai funcþioneazã perfect, chiar dacã ei au fost mutaþi dintr-o camerã în alta pentru cã li se defectase încuietoarea uºii.

Seara, la restaurant, solista micii formaþii care animã atmosfera trece pe la mese pentru a culege preferinþele muzicale ale publicului ºi eventualele donaþii. El cere „La Candela”, din repertoriul celor de la Buena Vista Social Club, fãrã succes. Cristina propune „Comandante Che Guevara”. Vor afla mai târziu cã titlul corect este „Hasta Siempre Comandante”, dar solistei îi este clar ca lumina zilei ce i se cere ºi pare foarte mulþumitã.

În serile care urmeazã, nu mai au nevoie sã inventeze alte preferinþe. Solista vine la ei sã-ºi ia bancnota de un CUC, apoi se întoarce la microfon ºi cântã melodia lui Che, aparent la cererea lor. ªi soliºtii ºi mesenii par pãtrunºi de patosul revoluþionar al cuvintelor cântecului.

 

(Havana, decembrie 2010)

 

Comentarii cititori
sus
Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey