•  Marta Petreu: Turneu literar catalan
•  Luca Cipolla - poeme


sus

 

 

Marta Petreu: Turneu literar catalan

 

În perioada 29 aprilie – 4 mai 2016, publicul din Oliva și din Barcelona s-a bucurat de prezența scriitoarei Marta Petreu care a participat la trei evenimente de mare anvergurã. Turneul a fost susținut de ICR Madrid.

marta petreuPe 30 aprilie, Marta Petreu a participat la Poefesta - Festival Internațional de Poezie din Oliva (València) invitatǎ de poeta Àngels Gregori. Dupã acest eveniment poetic, a urmat unul academic, pe 3 mai, când scriitoarea a luat parte la o masǎ rotundǎ despre literatura femininã contemporanã româneascã. La aceastã dezbatere, ce a avut loc la Centre Dona i Literatura – Universitatea din Barcelona, au participat și doctoranda Adina Mocanu și traducǎtorul Xavier Montoliu Pauli.  Evenimentul care încheiat turneul cultural, a fost lectura poeticã de pe data de 4 mai, la Horiginal din Barcelona, unde scriitoarea a citit din poeziile sale în românã, însoțitǎ de doi poeți catalani: Marc Romera ºi Amadeu Vidal i Bonafont.

Ne face mare plǎcere sǎ publicãm textul intervenței Martei Petreu, cu titlul România: construcþia unei literaturi dupã cãderea comunismului ºi literatura doamnelor. Aceastã întâlnire fost de mare impact pentru publicul participant care a fost activ la dezbaterea literarã. Pe lângã interesul despre literatura din perioada de tranziție, despre tematica literarã în literatura doamnelor, au fost întrebãri și despre cum tehnologia afecteazã sau promoveazã literatura românã, bineînțeles scrisã de femei.

 

România: construcþia unei literaturi dupã
cãderea comunismului ºi l
iteratura doamnelor

 

Faptul cã sînt profesor de istoria filosofiei româneºti la o universitate mare ºi bunã din România nu mã calificã sã vorbesc despre literatura scriitoarelor din România, dar faptul cã de 26 de ani conduc o revistã lunarã de literaturã, Apostrof, proprietatea juridicã a Uniunii Scriitorilor din România, ºi pe deasupra scriu ºi eu destul de frecvent despre scriitorii români contemporani, toate aceastea îmi dau o oarecare competenþã ºi, cu îngãduinþã, chiar un strop de autoritate în materie.

marta petreuRomânia a fost pînã în 1989 sub regim politic totalitar, iar totalitarismul, dupã cum bine a observat filosoful româno-francez Cioran, încearcã sã controleze omul de la religie la sexualitate, adicã de la felul cum se ancoreazã în transcendent pînã la viaþa de noapte, ca sã zic aºa. Totalitarismul roºu românesc a încercat sã controleze ºi literatura; fãrã sã reuºeascã deplin; iar prin asta le-a conferit scriitorilor foarte multã importanþã.

În 1989, la ieºirea din totalitarism, a început în România o schimbare adîncã – inclusiv în literaturã. Libertatea de expresie, care fusese mirajul scriitorilor, a venit cu binefacerile ºi cu revelaþiile ei. Nimeni nu trebuie sã îºi închipuie cã, începînd cu 1990, principala problemã a scriitorilor sau mãcar a scriitoarelor ar fi fost sã dezvãluie crimele comunismului folosindu-se de forþa de persuasiune a literaturii. Sã ne amintim cã dupã al Doilea Rãzboi Mondial, evreii care au supravieþuit Holocausului au pãstrat o vreme tãcere în privinþa cumplitei lor experienþe de lagãr... iar mãrturisirile ºi beletristica despre Holocaust au trebuit sã aºtepte cam pînã prin anii 1960, dupã cîte ºtiu eu. Iar dacã ne întrebãm de ce – rãspunsul se aflã în psihismul uman, în natura acestuia: scãpat dintr-o mare suferinþã sau umilinþã, trebuie întîi cît de cît sã te vindeci, ºi abia apoi sã te reapropii de ea, de preferinþã însoþit, ca Dante în Infern, de o cãlãuzã, de „un Vergiliu”... Asta, ca sã-i poþi face retroactiv faþã.

Cred cã la fel au stat lucrurile ºi în Spania, dupã rãzboiul civil ºi dictaturã. ªi la fel au stat în România, la ieºirea din Gulag: întîi, scriitorii au tãcut, rãniþi ºi derutaþi... Aºa cã primii care au venit cu cãrþi tulburãtoare despre comunism nu au fost scriitorii, nici scriitoarele, ci... foºtii deþinuþi politici. Cei mai mulþi îºi aveau cãrþile de mãrturisire deja scrise sau, dacã nu, au fost în stare sã le scrie foarte repede. În primii vreo 5-6 ani dupã cãderea lui Ceauºescu toatã România a citit mai ales memorii de puºcãrie. Iar dacã se întîmpla ca un poet sau romancier sã-ºi publice un volum de beletristicã, chiar unul care aºteptase mult în sertar, ca nepublicabil în timpul fostului regim, mai nimeni nu i-l bãga în seamã. Cãci cititorii erau dornici de mãrturii trãite, nu de ficþiune. Cele mai bune volume de acest fel scrise de femei sînt pînã azi ale Lenei Constante (Evadarea tãcutã, 1990 Paris, 1992 România) ºi apoi Timpul ce ni s-a dat (2000, 2006) de Annie Bentoiu. Iar dintre autorii interbelici, a fost recuperatã Jeni Acterian cu jurnalul ei ce conþine insolite informaþii despre perioada interbelicã...

Tot aºa, în primii ani au fost citiþi autori înainte interziºi, Eliade, Cioran, Eugen Ionescu ºi mulþi alþii... ªi, la fel, un mare succes au avut în primii ani de dupã 1990 cãrþile de filosofie, ceea ce azi chiar ºi mie, care sînt de meserie, mi se pare ciudat: dar, presupun eu, din moment ce filosofii fãcuserã parte din lista celor interziºi, noi, românii prinºi în comunism, ne-am imaginat cã acolo, în cãrþile filosofilor, o sã ne gãsim nordul magnetic al destinului, sensul vieþii.

Am fãcut aceastã introducere ciudatã pentru cã mi se pare obligatoriu sã vã spun cã scriitorii/scriitoarele nu s-au repezit sã tranforme trecutul comunism în obiect estetic. Întîi, fãrã sã înþelegem ce se întîmplã ºi ce ni se va întîmpla, am fost cu toþii prinºi într-un fel de miºcare brownianã...

Da. Mai trebuie sã spun ceva important: dacã pînã în 1990 scriitorii erau persoane importante social, dupã cãderea comunismului, scriitorii ºi-au pierdut importanþa socialã. Iar acum, ca în Spania, importanþi sînt fotbaliºtii, tenismenii, antrenorii, creatorii de modã, oamenii politici etc. ªi numai cîþiva scriitori, 3 sau 4, toþi bãrbaþi, sînt intens mediatizaþi de televiziuni sau adunã un public larg la o lansare de carte. Printre aceste 3 sau 4 personalitãþi de succes nu se aflã, repet, nici o femeie – acordul tacit al societãþii româneºti nu ar permite o asemenea sfidare.

*

marta petreuÎn literatura româneascã extrem-contemporanã, autoarele cele mai cunoscute fac parte din aºa-numita generaþie 1960, adicã debutate cam în anii 1960-1970, ºi sînt Ana Blandiana, Ileana Mãlãncioiu ºi Gabriela Adameºteanu (debutatã în 1975). Mai pe de lãturi, în sensul cã bine cotatã de criticã ºi de cunoscãtori, dar mai puþin ºtiutã de publicul larg, este poeta Angela Marinescu, care s-a specializat în cãlcarea pe tabuuri ºi într-o premeditatã esteticã a urîtului, cu versuri de o rarã asprime fracturatã. Toate aceste autoare sînt formate în timpul regimului comunist, ºi-au scris o mare parte din operã în timpul acestui regim ºi contra lui ºi ºi-au completat operele cu texte vechi, restabilind ce le tãiase cenzura, sau cu texte noi. Blandiana este ºi o prozatoare interesantã. Mãlãncioiu, eseitã ºi bunã cercetãtoare a fenomenului tragic, aflat în consonanþã cu propria ei poezie, a înfruntat regimul comunist în volumul de poeme Urcarea muntelui, pe care l-aº putea socoti, fãrã exagerare, echivalentul cu mult mai amplu al Recviemului Annei Ahmatova. Ca prozatoare, cea mai bine cotatã este Gabriela Adameºteanu, autoarea unui roman excepþional, Dimineaþa pierdutã (1983); iar tema trecutului o preocupã în Provizorat, roman mai recent despre sordidul lumii comuniste, surprins prin viaþa eroticã a unei femei. Un roman despre suferinþã ºi moarte, o adevãratã carte-unicat, este Bietele corpuri (1986) de Sonia Larian. Dintr-o promoþie ceva mai vîrstnicã face parte Nora Iuga, poetã de facturã suprarealistã, care ºi-a descoperit vocaþia prozei dupã 60 de ani, dînd interesante romane erotice. Poete precum Constanþa Buzea, Maria Banuº (aceasta, ºi excepþionalã memorialistã), Nina Cassian (cu scriitura suprarealistã, adesea), deºi nu mai sînt printre noi, existã prin cãrþi.

Din generaþia mea de scriitori, aºa-numita generaþie ’80, existã cîteva poete: Mariana Marin, din pãcate moartã acum un deceniu, Magda Cârneci (aceasta, ºi excelent comentator de artã), Mariana Codruþ, Elena ªtefoi.

Iar din promoþia imediat urmãtoare optzeciºtilor, Simona Popescu (poetã), Ruxandra Cesereanu (poetã, prozatoare, cercetãtoare a fenomenului concentrationar comunist), Letiþia Ilea (tradusã chiar de Xavier Montoliu...), Florina Ilis (romancierã), Doina Ruºti (romancierã, foarte crudã în realismul ei), Simona Sora (romancierã care surprinde farmecul balcanic al Bucureºtiului).

Lucrurile se complicã ºi devin cumva de necuprins pentru promoþia numitã 2000, în care au apãrut o mulþime de poete ºi prozatoare tinere, care se anunþã excepþionale: de la Ioana Nicolaie, cu poezie ºi literaturã pentru copii, Doina Ioanid, cu poezie minimalistã, de notaþie cotidianã, pînã la poete puternice, precum Linda Maria Baros (în mãsura în care mai scrie în românã, nu în francezã), Domnica Drumea, Andra Rotaru, Ruxandra Novac, Elena Vlãdãreanu. Acest teritoriu eu însã nu îl stãpînesc bine.

Nu existã limite tematice în ce se scrie azi în România. Gabriela Adameºteanu, cum spuneam, scrie despre promiscuitatea vieþii din timpul comunismului. Florica Ilis, care s-a afirmat ca prozatoare în forþã – a luat toate premiile pe care le-ar putea visa un scriitor ºi a fost mult tradusã – scrie tot despre trecutul comunist, în Cruciada copiilor. Ruxandra Cesereanu, care e o autoare polivalentã, are o prozã intens erotizatã; dar într-un roman fãcut din module – Un singur cer deasupra lor – ea, care este o cercetãtoare eminentã a literaturii de puºcãrie (memorii, amintiri etc.) a conceput descrierea lumii comuniste prin bucãþi mici de prozã. Au apãrut romane ale avortului (Corina Sabãu), iar domnii critici bãrbaþi (sînt foarte puþine doamne cu o carierã de critici literari, doar Irina Petraº ºi Gabriela Gheorghiºor) s-au pomenit cu cãrþi construite pe teme de neconceput înainte: de pildã, despre graviditate, maternitate ºi a creºterii copiilor de cãtre o femeie cu studii ºi loc de muncã pe mãsura studiilor... ºi-atunci scriitoare precum Mihaela Ursa, Sanda Cordos, universitare filoloage la Cluj, ori Angela Marinescu, au scris destul de liber despre felul ciudat în care se uitau colegii lor la ele vãzîndu-le cu burta la gurã ºi intrînd la clasã. Nu lipsesc fanteziile narative, de pildã Diana Adamek, în Dulcea poveste a elefantului trist, îºi plimbã personajele între România ºi Spania.

Vã puteþi da seama cã azi în România femeile scriu despre orice, despre naºtere, avort, despre trecutul comunist ori despre harababura tranziþiei, despre boalã ºi moarte ori despre vieþile noastre nu tocmai în rînduialã. Dar ºtim din Rãzboi ºi pace cã acolo unde este fericire, nu existã ºi o poveste de spus, aºa cã...

Vedeþi cã mã ocup numai de prozatoare ºi poete, în treacãt de literatura subiectivã, nu ºi de eseistele ºi de universitarele care ºi-au publicat cuvenitele opere ºtiinþifice, obligatorii pentru carierã. Acesta este un fenomen practic de necuprins.

Pot spune cu mîna pe inimã cã în toatã viaþa noastrã literarã de azi, numele de scriitori care au ajuns la publicul larg sînt, în proporþie de 90 de sutã, ale scriitorilor afirmaþi ºi consacraþi pînã în 1990. De acea, Blandiana, Mãlãncioiu ºi Adameºteanu, receptate ca reuºite majore înainte de 1990, ºi-au pãstrat integral ºi ºi-au consolidat statutul. Dintre scriitoarele afirmate dupã 1990, au ajuns la un public ceva mai larg, deci ºi înafara lumii strict literare-intelectuale, Florina Ilis cu Cruciada copiilor – titlul ei a fost genial, pentru cã toatã lumea a auzit cîte ceva despre cruciade, ºi Ruxandra Cesereanu, cu cercetãrile ei despre foºtii deþinuþi politici. ªi cam atît.

De ce? pentru cã la noi nu avem instituþia agentului literar, aºa cã, dacã nu ne regizãm singuri succesul, întîlniri cu cititori etc., nu prea avem audienþã... Poezia are în principiu o audienþã limitatã, proza – numai cîtã þi-o organizezi singur. Iar mediul românesc are o rezistenþã de tip psihanalitic la femei, pe care, deºi le admite, le percepe, aºa cum a observat cineva, ca pe niºte jucãrele ºi ca pe niºte personaje care se joacã ºi ele cu literatura ºi de-a literatura etc. Un anumit misoginism neconºtient de el insuºi sau conºtient ºi explicit este þesut, alãturi de un ciudat naþionalism inert, în fibra încã retardatã a sufletului românesc.

marta petreuEu am cãlãtorit puþin, am puþine contacte cu lumea literarã strãinã. Dar, din cîte ºtiu eu despre strãinãtate, nu aº spune cã scriitoarele – scriitorii în general – nu ar duce-o totuºi relativ bine în România, dar în alt sens decît al receptãrii ºi al încrederii pe care o trezeºte opera lor. Orice scriitoare îºi gãseºte pînã la urmã un editor. Avem multe edituri, de toate mãrimile. Avem multe reviste literare de circulaþie naþionalã sau localã în care orice scriitoare sau scriitor îºi gãseºte un loc pentru publicat. Nu avem glorie ºi nici bani de pe urma cãrþilor noastre. Nu avem decît un acces aleatoriu la presa cotidianã ºi la televiziuni, care, sigur, ne-ar putea îmbunãtãþi receptarea. Cãrþile ies într-un tiraj mediu de 400-500 exemplare. Trãim din alte surse de venit decît literatura – scriitorii, bãrbaþi ºi femei, sînt ziariºti, oameni de televiziune, universitari, bibliotecari, profesori de liceu etc. ºi nu aº spune cã sînt bogaþi. Dar nu sînt la fel de sãraci ca un þãran sau un vînzãtor de supermarket. ªi, fapt important, îºi fac cheful: scriu ºi publicã. Existã, în momentul de faþã, mãcar 2.500 de membri înregistraþi în Uniunea Scriitorilor din România, ºi cam o treime sînt femei. Dintre aceºti 2.500, cam o sutã sînt, dupã pãrerea mea, scriitori autentici, adicã talentaþi, cu creaþii care conteazã pentru prezentul ºi viitorul imediat ºi mediu al culturii româneºti.

Dar, repet, nici o femeie, oricît ar fi de valoroasã, nu este ºi nu va fi aplaudatã la scenã deschisã aºa cum sînt cei 3 sau 4 scriitori bãrbaþi (dintre care unul chiar meritã aceste aplauze în cor), distinºi autori în care lumea literarã îºi pune nãdejdea.  

*

Onoratã asistenþã, vã mulþumesc cã m-aþi ascultat. De asemnea, permiteþi-mi sã le mulþumesc gazdelor, întîi de toate dnei profesoare Helena González, directoarea Centrului de Studii Dona i literatura, apoi venerabilei Universitãþi din Barcelona, gazda acestui eveniment; la fel, aduc vii mulþumiri Institutului Cultural Român pentru participarea la proiect; ºi nu în ultimul rînd, dlui Xavier Montoliu Pauli ºi drei doctorande Adina Mocanu, dragi prieteni care au avut nu puþinã bãtaie de cap sã pregãteascã venirea mea.

 

Comentarii cititori
sus

Luca Cipolla

 

 

Per raggiungerti

Per raggiungerti
ho lacerato piedi
d'emozioni pungenti,
tizzi 
su sassi ardenti,
deserti
che di rado 
annunciavano l'oasi.
Intorno a me
solo ombre bipedi,
sorelle
di pochi denari,
ma per raggiungerti,
la schiena rotta,
ignorai l'età reale
nell'aura d'ambra
d'illusori trascorsi infantili
fra braccia
ancor 
di giovane madre.

 

Ca sã-ajung la tine

Ca sã-ajung la tine
mi-am sfâºiat picioarele
cu emoții înțepãtoare,
tãciuni
pe pietre arzãtoare,
deºerturi
ce rareori
prevesteau oaza.
În jurul meu
doar umbre bipede,
surori
de nimic,
dar ca sã-ajung la tine,
cu spatele rupt,
ignorai vârsta realã
în aura ambrei
a iluzoriilor trecute infantile
în brațele
din nou
ale tinerei mame.

 

Magia

Piova una lacrima
sull'assito
ed una magia
sleghi le stringhe
che c'incatenano al suolo.
Siamo assuefatti,
lucciole di fuoco
che penetrano l'atmosfera
ed entrano, escono,
si chiedono e perdono
il tizzo che lento
consuma
per poi ridare
fiamma.

 

Magie

Sã plouã o lacrimã
pe pavaj
ºi o magie
sã dezlege ºireturile
care ne înlãnțuie de sol.
Suntem dependenți,
licurici de foc
ce pãtrund atmosfera
ºi intrã, ies,
se cautã între ei ºi pierd
tãciunele care încet
se consumã
ca apoi sã redea
flacãra.

  

Zafferano

Semi di zafferano
sulla terra sparsi,
li raccolgo
in nome della guerra
che brucia il mio cammino;
sogno in plenilunio
- pavo che da lontano guardi
e timido -
saluto il futuro
ov'ombra di porta  
cigola
nelle sere stregate
da complice morna.

 

ªofran

Semințe de ºofran
pe pãmânt împrãºtiate,
le culeg
în numele rãzboiului
care mi-arde calea;
vis la lunã plinã
- pavo ce îndepãrtat priveºti
ºi timid -
salut viitorul
unde umbra uºii
scârțãie
în serile vrãjite
de o complice morna.

  

L'Europa è morta a Idomeni

Giaccion fogli abortiti
da una mente stanca,
l'azzurro crespo delle ortensie,
treni in lontananza...
Mi seguirai 
sul viale del tramonto?...
Fendon tenebre
mani da ricordi
screpolate,
il bovindo di Plovdiv
già tremava ai fuochi...
2007,
il nuovo anno a sorsi di rakija
dispensanti auguri
a destra e manca...
Arlecchino il cielo di colore,
oggi
la radio annuncia
“L'Europa è morta”
e ingenue urla di bimbi,
madri, vesti di stracci
sul fango di Idomeni.

 

Europa a murit la Idomeni

Zac foile avortate
de cãtre o minte obositã,
albastrul creț al hortensiilor,
trenuri în depãrtare...
Mã vei însoți
în mersul meu spre asfințit?...
Despicã tenebre
mâini din amintiri
crãpate,
bovindoul Plovdivului
tremura deja la focuri...
2007,
anul nou, înghițituri de rachiu
rãspândind urãri
în dreapta ºi în stânga...
Arlecchino este cerul de culoare,
astãzi
radioul anunțã
“Europa a murit”
ºi urlete naive ale copiilor,
mame, rochii din cârpe
pe noroiul Idomeniului.

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey