•  Cornel Mihai Ungureanu


sus

Cornel Mihai Ungureanu

 

 

Mic tratat de combatere a fricii

 

teatrul si frica ostermeierNu întâmplãtor se intituleazã Teatrul ºi frica volumul semnat Thomas Ostermeier, apãrut la editura Nemira (2016), cuprinzând texte reunite de George Banu ºi Jitka Goriaux Pelechová - conferinþe sau convorbiri cu marele regizor german. Încã din prefaþa - pe cât de pertinentã, pe atât de seducãtoare – scrisã de George Banu, dar ºi pe parcursul derulãrii ideatice, înþelegem cã Thomas Ostermeier, „fidel trecutului RDG” și „îndrãgostit de Est”, vede în jur o lume descumpãnitã, „o societate în decãdere și plinã de spaime”, cuprinsã de o deznãdejde generalizatã ºi stãpânitã de o ordine implacabilã, „în fața cãreia oamenii capituleazã, suportându-i cruzimea”. „Apele reci ale capitalismului”, în care „economicul și-a impus supremația asupra politicului”, sunt pline de  amenințãri și nicio perspectivã de mântuire nu mai existã. Vremurile lui Brecht, cu utopii liniștitoare, au apus. „Realismul capitalist” – care, ca și realismul socialist, nu reprezintã niciun pericol pentru putere, ba dimpotrivã, o susþine – are nevoie de personaje mereu disponibile ºi docile ºi nimãnui nu-i pasã cã oamenii se considerã „obiecte incapabile de acțiune și lipsite de identitate proprie”. Pentru cã „nimeni nu e rãspunzãtor, totul e atât de complex și de fragmentat, încât vinovat nu mai poate fi nimeni”. Ideile lui Diedrich Diedrichsen despre media, ca industrie a conștiinței, referirile la Fassbinder, „conștiința vinovatã a Gemaniei”, completeazã acest tablou sumbru, în care „gândirea unei alternative a devenit imposibilã”, iar cei mai mulþi nici mãcar „nu-și dau seama de nefericirea și captivitatea în care sunt ținuți de lumea bogatã și înghețatã a capitalismului global și neoliberal”.

Am putea crede cã aceastã lume necruþãtoare ºi atât de bine controlatã nu permite spaþii de libertate. Dar ne-am înºela. Dacã „toate celelalte media se aflã în mâinile marilor case de producție”, teatrul a rãmas „ultimul loc al unei adevãrate libertãți”. Cu adevãrat „teatrul subvenționat poate fi încã un loc în care poți sã visezi și sã fii liber”! ªi pare surprinzãtor, dar unele dintre aceste insule de spirit independent, rupte de „realismul capitalist”, de creaþia artisticã „pe linie”, sunt încredinþate tocmai rãzvrãtiþilor gata de luptã, reacþionarilor care aduc în luminã ºi cerceteazã „leziunile omului” produse de societatea modernã. Este ºi cazul „neîmblânzitului” Ostermeier, chemat, dupã succesul înnoitor de la Die Baracke, sã dea sens nou unei instituþii „aþipite”: Schaubühne. Pornit pe o traiectorie ciclicã a ocolului, a revenirii acasã dupã ce a confirmat într-o culturã prestigioasã (Franþa), regizorul este deopotrivã apreciat ºi contestat, tocmai Berlinul, „erijat în procuror”, dovedind „o extremã cruzime faþã de el”. ªi asta pentru cã „estetica deconstrucþiei” este prioritarã în Germania, teatrul realist ºi dramatic fiind considerat de critici banal ºi expirat. „Sunt omul de teatru care sunt și nu pot sã fac altceva. Fac ceea ce vreau și simt cã trebuie sã fac”, rãspunde Ostermeier, mizând pe arta de atitudine, pe tragedia vieþii obiºnuite ºi continunând sã spunã „poveºti despre cruzimea lumii și victimele ei”, dintr-o poziþie privilegiatã. Privilegiatã în proprii ochi, pentru cã „a conduce un mare teatru reprezintã cea mai mare libertate cu putinþã”, dupã cum afirmã, contrazicându-i pe cei care simt administrarea unei instituþii ca pe o povarã. Privilegiatã ºi în privirile celor din jur, admirative sau maliþioase („Cum îi mai merge hoțului de subvenții care-o ține pe șampanie?”) - pentru cã regizorul german nu poate scãpa de neajunsurile succesului, înscriindu-e în lista deja clasicizatã a „neîmblânziþilor” artiºti premiaþi ºi decoraþi de sistemul pe care îl criticã.

Dincolo de poziþii ºi dispute ideologice, cartea de faþã relevã ºi viziunea ºi atitudinea lui Ostermeier faþã de tot ce înseamnã o producþie teatralã în lumea de astãzi, când omul este sufocat de informaþie, iar la teatru vin noile generaþii, crescute cu televiziune ºi jocuri pe calculator. O schimbare de ritm se impune, considerã regizorul german, iar „arta trebuie sã rãspundã prin propria ei «accelerare»”. Fie cã vorbeºte, în diferite situaþii ºi momente, despre „dansul actorului” cu personajul sãu (Krystian Lupu), despre relaþie, ca temei al jocului, despre supremația regizorului ºi excluderea autorilor, sau despre teatrul independent, care oferã „mai multã artã pe mai puțini bani”, dar este constrâns, la rândul lui, sã obținã succes, Ostermeier încearcã permanent sã gãseascã rãspunsuri ºi sã descopere adevãrul. „Dar adevãrul este cã noi, oamenii, suntem capabili de orice, de tot ce-i mai înalt și tot ce e mai josnic”, spune, cãutând „acea poziție în care nu mai sunt sigur pe morala mea” ºi trãgând ºi arta sa în acest joc: „Teatrul trebuie sã se elibereze de dorința de a fi mereu de partea cea bunã, trebuie sã înfrunte realitatea”. Consecvenþa sa în acest demers, luciditatea, captarea surselor de conflict din relaþiile sociale sunt parte din talentul, dar ºi din cutezanþa sa de a înfrunta frica. Atunci când afirmã cã „toate metodele marilor regizori din istoria teatrului sunt, în fond, metode de combatere a fricii”, vorbeºte în cunoºtinþã de cauzã, iar marile sale spectacole îºi au filonul în aceastã convingere ºi în confruntarea deschisã cu temerile ce sãlãºluiesc în adâncul omului. Adept al luptei, Ostermeier ºtie prea bine cã înnoirea nu apare din senin ºi cã izbânzile nu picã din cer, într-o aºteptare apaticã sau laºã. Doar întâlnirea cu demonul îþi dã ºansa sã (te) cunoºti.

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey